Trademark contest inadmissible for cassation: appellate decisions on OSIM registration are subject only to appeal under Law No. 84/1998
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, thereby finalizing the lower courts' decisions that rejected the plaintiff's claims. The dispute concerned a request to annul the State Office for Inventions and Trademarks' decision registering a verbal trademark, where the appellant argued the registration was made in bad faith despite the company's non-use of the mark, whereas the respondent claimed the mark was legally registered. The court held that decisions resulting from contests against the State Office for Inventions and Trademarks are subject only to appeal at the Court of Appeal level and are not susceptible to cassation appeal, based on Article 88 of Law No. 84/1998 and Articles 457 and 634 of the Code of Civil Procedure; consequently, the erroneous indication of a cassation right in the appellate decision's operative part had no legal effect, leaving the trademark registration intact.
Legislator headnote
AI generatedart. 6 alin. (4) din Legea nr. 84/1998, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ; Trademark contest inadmissible for cassation: appellate decisions on OSIM registration are subject only to appeal under Law No. 84/1998: Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 27 noiembrie 2015, fără citarea părţilor.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 2740/2015
Asupra cauzei de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14 ianuarie 2014 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, litigii de muncă, contestatoarea SC A. SRL, în contradictoriu cu intimata SC B. SRL, a solicitat instanţei să dispună desfiinţarea Deciziei nr. 1029688 din 19 septembrie 2012 emisă de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci şi, pe cale de consecinţă, respingerea la înregistrare a mărcii individuale verbale ..., în temeiul dispoziţiilor art. 6 alin. (4) din Legea nr. 84/1998, susţinând că marca solicitată de intimată la înregistrare în anul 2012 este anulabilă, întrucât a fost înregistrată cu rea-credinţă, deşi marca este folosită efectiv din anul 2000 de către contestatoare, iar SC B. SRL nu a adus dovezi în sensul folosirii efective a mărcii ..., neexistând vreo altă localitate din România, în afara Constanţei, unde s-a folosit denumirea ..., în alimentaţie publică sau pentru servicii de cazare, iar păstrarea unei mărci în patrimoniul unei firme fără a o folosi constituie un abuz din partea acesteia.
Prin sentinţa civilă nr. 774 din 28 mai 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/3/2014, acţiunea contestatoarei a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel contestatoarea SC A. SRL, ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Prin Decizia civilă nr. 478/A din 26 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secția a IV-a civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/3/2014, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatoarea SC A. SRL împotriva sentinţei civile nr. 774 din 28 mai 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea SC A. SRL, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie la data de 4 septembrie 2015.
Prin rezoluţia din 04 septembrie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a dispus întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu, prin care s-a reţinut, pe de o parte, că motivele de recurs nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că Decizia civilă nr. 478/A din 26 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/3/2014, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.
Completul de filtru nr. 7, la data de 23 septembrie 2015, constatând întrunite condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părţile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ.; comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la filele 23-25 dosar recurs, însă părţile nu au depus puncte de vedere.
Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluţionarea căii de atac la data de 27 noiembrie 2015, fără citarea părţilor.
Examinând recursul, în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepţia de inadmisibilitate, reţinută prin raportul întocmit în cauză, a cărei analiză este prioritară faţă de ce a nulităţii, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.
Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.
Totodată, principiul legalităţii căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situaţii şi în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.
Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, nedevolutivă şi, ca regulă, nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul judiciar privind conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept.
Conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date fără drept de apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Potrivit art. 86 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, „deciziile Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci privind cererile de înregistrare a mărcilor, precum şi cererile de înregistrare privind indicaţiile geografice pot fi contestate la acest oficiu de orice persoană interesată, în termen de 30 de zile de la comunicare sau, după caz, de la publicarea înregistrării mărcii ori a indicaţiei geografice, cu plata taxei legale”, iar, prevederile art. 88 alin. (1) din acelaşi act normativ dispun că „Hotărârea comisiei de contestaţii, motivată, se comunică părţilor în termen de 30 de zile de la pronunţare şi poate fi atacată cu contestaţie la Tribunalul Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea Tribunalului Bucureşti este supusă numai apelului la Curtea de Apel Bucureşti.”
Prin urmare, hotărârile pronunţate în contestaţiile la deciziile Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci de înregistrare a mărcilor nu sunt supuse recursului, fiind supuse numai apelului la curtea de apel.
Obiectul prezentului dosar îl reprezintă, astfel cum a fost menţionat de contestatoare prin precizările depuse în faţa primei instanţe la data de 22 mai 2014 (aflate la filele 109-110 din dosarul de fond), contestaţia, în temeiată pe dispoziţiile art. 88 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, formulată de contestatoarea SC A. SRL împotriva Deciziei Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci nr. 19 septembrie 2012 prin care s-a dispus înregistrarea mărcii individuale constând în denumirea ..., având nr. de depozit, pentru produsele/serviciile din clasele solicitate.
În ce priveşte menţiunea din cuprinsul dispozitivului deciziei recurate în sensul că aceasta poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare este eronată şi nu deschide părţilor posibilitatea de a exercita această cale de atac, întrucât, potrivit art. 457 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, iar însemnările inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu au niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.
Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu art. 86 alin. (1) şi art. 88 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 84/1998 rezultă că Decizia civilă nr. 478/A din 26 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secția a IV-a civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/3/2014, nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.
Pentru aceste considerente, în aplicarea dispoziţiilor art. 493, alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatoarea SC A. SRL, înregistrată la Oficiul Român de Consultanță Constanţa, având sediul în Constanţa, jud. Constanţa, cu sediul procesual ales la Cabinet de Consultanţă în Proprietate Industrială, consilier jurist Iorgulescu Mariana din Constanţa, jud. Constanţa în contradictoriu cu intimaţii SC SC B. SRL, înregistrată la Oficiul Român de Consultanță Constanţa, cu sediul în Constanţa, jud. Constanţa şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, cu sediul în Bucureşti, sector 3, împotriva Deciziei nr. 478/A din 26 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 27 noiembrie 2015.