Cassation appeal inadmissible for labor claim seeking Group I hazardous work seniority recognition

Decizia nr. 2679/2015

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, prin Decizia nr. 512 din 17 iunie 2015, a admis apelul declarat de pârâta SC A. SA împotriva sentinţei nr. 104 din 19 ianuarie 2015 pronunţată de Tribunalul Botoşani, secţia civilă. A respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. A schimbat, în parte, hotărârea în sensul că a respins acţiunea, ca nefondată. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare deciziei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul B., înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 11 septembrie 2015 şi înaintat de această instanţă, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, spre soluţionare.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 12 octombrie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la data de 14 octombrie 2015, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.

La data de 23 octombrie 2015, SC A. SA a depus punct de vedere asupra raportului.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluţia din 9 noiembrie 2015, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la data de 25 noiembrie 2015, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

În fapt, prin cererea introductivă de instanţă, reclamantul B. a solicitat, în contradictoriu cu SC C. SA, să se constate că activitatea desfăşurată în perioada 11 februarie 1969-22 iunie 1995 constituie vechime în grupa I de muncă, potrivit prevederilor art. 3, 6 şi 7 din Ordinul nr. 50/1990 al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi Anexa 1, poziţia 123, în procent 100%, precum şi obligarea pârâtei la emiterea unei adeverinţe cu menţiunile cuprinse în dispozitivul hotărârii judecătoreşti.

La data de 16 octombrie 2014, reclamantul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în contradictoriu şi cu SC A. SA, cerând introducerea acesteia în cauză în calitate de pârâtă.

Tribunalul Botoşani, secţia I civilă, prin sentinţa nr. 104 din 19 ianuarie 2015 a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâta SC A. SA. A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC C. SA cu privire la capătul de cerere având ca obiect constatarea activităţii desfăşurate în grupa I muncă. A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC A. SA. A admis acţiunea formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâtele SC C. SA şi SC A. SA. A constatat că perioada 11 februarie 1969 - 22 iunie 1995, în care reclamantul a lucrat în calitate de electrician la D. Suceava, E. Botoşani, F. Botoşani, G. Botoşani constituie vechime în grupa I de muncă, în procent de 100%. A obligat pe pârâta SC C. SA să elibereze reclamantului o adeverinţă potrivit celor dispuse prin hotărâre.

Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, prin Decizia nr. 512 din 17 iunie 2015, a admis apelul declarat de pârâta SC A. SA împotriva sentinţei pronunţate de tribunal. A respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. A schimbat, în parte, hotărârea în sensul că a respins acţiunea, ca nefondată. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare deciziei.

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013, „în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului”.

În raport de dispoziţiile legale menţionate, Decizia nr. 512 din 17 iunie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului.

Se reţine totodată că prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

Faţă de toate cele de mai sus, recursul declarat de B. apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul B. împotriva Deciziei nr. 512 din 17 iunie 2015 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2015.