Negative conflict of jurisdiction over reverse execution resolved by confirming competence of the remanding trial court due to lapse of territorial incompetence exception

Decizia nr. 2668/2015

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu la data de 23 aprilie 2012, SC A. SA a solicitat, în temeiul art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., restabilirea situaţiei anterioare executării sentinţei civile nr. 5803 din 30 octombrie 2008 pronunţată în Dosarul nr. x/95/2008 de Tribunalul Gorj, desfiinţată prin Decizia civilă nr. 2313 din 23 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova.

Judecătoria Târgu Jiu, secţia civilă, prin sentinţa nr. 4542 din 10 iunie 2013 a respins cererea având ca obiect întoarcere executare silită formulată de reclamanta - debitoare SC A. SA împotriva pârâtului - creditor B. şi B.E.J., C.

Prin Decizia nr. 292 din 19 februarie 2014, Tribunalul Gorj, secţia I civilă, a admis recursul declarat de reclamanta SC A. SA împotriva sentinţei pronunţate de tribunal, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Rejudecând după casare, prin sentinţa nr. 4411 din 18 iunie 2015, Judecătoria Târgu Jiu, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect întoarcere executare, în favoarea Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti.

A reţinut, în esenţă, pornind de la prevederile 4041 - 4043 C. proc. civ., că instanţa competentă să soluţioneze cererea este instanţa de executare, respectiv judecătoria în raza căreia s-a realizat executarea silită.

În continuare, instanţa a făcut referire la Decizia nr. 5/2012 pronunţată de Înalta Curte în interesul legii, concluzionând în sensul că întoarcerea executării silite reprezintă o „modalitate de reluare a drumului executării”, o „contestaţie specială la executare”.

O situaţie specială în stabilirea instanţei competente teritorial, respectiv a instanţei în circumscripţia căreia s-a realizat executarea silită este reprezentată, în opinia judecătoriei, de ipoteza în care executarea silită s-a realizat prin poprire, ca în cazul în speţă.

În această situaţie, având în vedere dispoziţiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ., a constatat că aparţine judecătoriei în a cărei rază teritorială se află conturile debitoarei, deschise la terţul poprit, competenţa de soluţionare a cererii de întoarcere a executării, prin respectivul text de lege fiind instituită o competenţă teritorială exclusivă.

Prin sentinţa nr. 9793 din 2 octombrie 2015, Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Prevalându-se de dispoziţiile art. 1591 C. proc. civ. şi având în vedere că în speţă, în primul ciclu procesual, nu a fost invocată excepţia necompetenţei teritoriale, nici în faţa instanţei de fond, nici a celei de recurs, a reţinut că Judecătoria Târgu Jiu este instanţa definitiv învestită să soluţioneze cauza, în raport de dispoziţiile deciziei de casare.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul, stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit art. 1591 C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială, atât cea de ordine publică cât şi cea de ordine privată, poate fi invocată până la anumite termene, respectiv prima poate fi invocată de părţi ori de către judecător la prima zi de înfăţişare în faţa primei instanţe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului, iar cea de-a doua poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, când aceasta nu este obligatorie, cel mai târziu la prima zi de înfăţişare. Totodată, articolul menţionat stipulează că la prima zi de înfăţişare, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina.

Or, în speţă, se constată că pricina a parcurs un prim ciclu procesual, hotărârea pronunţată de judecătorie fiind desfiinţată de Tribunalul Gorj, care, admiţând recursul, a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, prin Decizia civilă nr. 292 din 19 februarie 2014.

Se observă totodată, că în acest prim ciclu procesual, nu a fost invocată excepţia necompetenţei teritoriale a primei instanţe.

În aceste condiţii, în raport de prevederile art. 1591 C. proc. civ., se reţine că în rejudecare, după casare, nu se mai poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale, motiv pentru care competenţa soluţionării cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu, ca instanţă căreia i-a fost trimisă cauza de către instanţa de control judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Jiu.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 noiembrie 2015.