Revision inadmissibility for lack of contradictory final judgments due to chronological sequence
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the revision petition filed by the appellant, thereby leaving the lower civil court’s 2011 decision in force. The dispute involved a challenge to a civil judgment that had dismissed a claim against a national restitution authority and other parties for lack of passive standing and merit, which the appellant sought to overturn via revision based on a purportedly contrary subsequent criminal judgment. The decisive legal basis was Article 322(7) of the Code of Civil Procedure, which requires for revision that contradictory definitive judgments exist in the same matter between the same parties; the court held this condition was not met because the targeted civil decision (issued in 2011) predated the cited criminal judgment (issued in 2015), meaning the later criminal decision could not violate the res judicata authority of the earlier civil one.
Legislator headnote
AI generatedart. 322 C. proc. civ, art. 322 pct. 7 C. proc. civ; Revision inadmissibility for lack of contradictory final judgments due to chronological sequence: Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea poate fi solicitată dacă „există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs”.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 2662/2015
Asupra cererii de revizuire constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 453/R din 16 martie 2011, Tribunalul Vaslui a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor. A respins acţiunea formulată de A., reprezentat de curator B. şi de B. în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins acţiunea în contradictoriu cu pârâtele C., Comisia judeţeană Vaslui pentru aplicarea Legii fondului funciar, Comisia locală Huşi pentru aplicarea Legii fondului funciar, Comisia locală Creţeşti pentru aplicarea Legii fondului funciar şi SC D. SA, ca neîntemeiată. A respins cererea reclamanţilor de acordare a cheltuielilor de judecată. A hotărât că onorariul apărătorului desemnat pentru reclamantul A. în cuantum de 300 lei şi onorariul expertului de care a fost scutit A. rămân în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire B., în nume propriu şi în calitate de moştenitor al lui A., înregistrată la Tribunalul Vaslui la 14 mai 2015.
Prin Decizia civilă nr. 102/R din 15 septembrie 2015, Tribunalul Vaslui a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de intimata SC D. SA prin întâmpinare. A declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire formulată de B. în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport de dispoziţiile pct. 7 al art. 322 C. proc. civ. şi având în vedere că decizia pretins potrivnică celei atacate, respectiv Decizia penală nr. 36/2015 a fost pronunţată de Curtea de Apel Iaşi.
Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 5 octombrie 2015.
Înalta Curte, în prealabil analizei motivelor de revizuire, constată că această cerere nu poate fi primită, în considerarea argumentelor ce succed:
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea poate fi solicitată dacă „există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs”.
Se constată că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de textul de lege precitat este acela al respectării principiului autorităţii de lucru judecat, prin restabilirea situaţiei determinate de nesocotirea lui.
Pentru ca o cerere de revizuire să se încadreze în această ipoteză legală, în principiu, trebuie îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba despre hotărâri contradictorii, pronunţate în acelaşi litigiu (cu tripla identitate de părţi, obiect şi cauză), în procese sau dosare diferite, iar în al doilea litigiu, să nu fi fost invocată excepţia puterii de lucru judecat sau chiar dacă a fost invocată, să nu se fi discutat.
Dintre aceste cerinţe, pentru speţa dedusă judecăţii, prezintă interes cea privind autoritatea de lucru judecat. Raţiunea unei atare reglementări presupune ca cea de-a doua instanţă, învestită cu soluţionarea aceluiaşi litigiu, să ignore faptul că acesta şi-a găsit deja dezlegare jurisdicţională şi să statueze în sens contrar primei judecăţi.
Or, această condiţie impusă de textul de lege nu este îndeplinită în cauză. Astfel, analizând hotărârea a cărei anulare se solicită prin promovarea prezentei revizuiri, se constată că Decizia civilă nr. 453/R a fost pronunţată de Tribunalul Vaslui la 16 martie 2011, deci anterior deciziei penale pretins potrivnice nr. 36 din 28 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Iaşi. În aceste condiţii, decizia civilă a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire nu poate fi contradictorie, în sensul încălcării autorităţii lucrului judecat, unei decizii pronunţate ulterior, respectiv în anul 2015.
Pentru toate aceste considerente, urmează a se respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de B. împotriva Deciziei nr. 453/R din 16 martie 2011 a Tribunalului Vaslui, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 noiembrie 2015.