Nullity of cassation appeal for omission of grounds of illegality and identification of challenged judgment

Decizia nr. 2657/2015

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 17 ianuarie 2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. Ialomiţa, să se dispună încetarea măsurii de plasament instituită pentru cei patru copii ai săi şi reintegrarea acestora în familie.

Prin sentinţa civilă nr. 161/F din 28 ianuarie 2014, Tribunalul Ialomiţa a respins cererea ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 239/A din 13 mai 2015, a constatat perimată cererea de apel formulată de apelantul-reclamant A. şi apelanta C.

În considerentele deciziei s-a reţinut că, prin încheierea din 11 iunie 2014, s-a dispus suspendarea judecăţii apelului, în baza dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că părţile nu s-au prezentat la termenul de judecată şi nu au solicitat judecata în lipsă. Întrucât pricina a rămas în nelucrare timp de peste 6 luni, din vina părţilor, Curtea a constatat că sunt întrunite în cauză cerinţele impuse de art. 416 C. proc. civ. privind perimarea.

Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs A. şi C., solicitând „să se rejudece cazul şi încredinţarea minorilor şi audierea lor”.

În motivarea recursului, recurenţii se limitează la a face o expunere succintă a situaţiei de fapt, fără a indica motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 26 octombrie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recursul este admisibil în principiu.

Completul de filtru C2, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia din 26 octombrie 2015, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună punctele de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 49-51 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

Intimata a depus punct de vedere asupra raportului, prin care a solicitat să se constate nulitatea recursului pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă, precum şi să se aibă în vedere că cererea de recurs nu a fost formulată în termenul prevăzut de lege.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

a) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa părţii în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele şi domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi numele şi prenumele consilierului juridic care întocmeşte cererea. Prezentele dispoziţii se aplică şi în cazul în care recurentul locuieşte în străinătate;

b) numele şi prenumele, domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, denumirea şi sediul intimatului;

c) indicarea hotărârii care se atacă;

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;

e) semnătura părţii sau a mandatarului părţii în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.

Alin. (3) al art. 486 C. proc. civ. prevede faptul că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.

Cererea de recurs formulată de reclamanţii C. şi A. nu îndeplineşte condiţiile de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii, conform art. 486 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că nu cuprinde menţiunea privind domiciliul părţii care a declarat calea de atac, indicarea hotărârii judecătoreşti care se atacă şi nici motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.

În motivarea recursului, recurenţii se limitează la a face o expunere succintă a situaţiei de fapt, fără a indica motive de nelegalitate care să vizeze hotărârea atacată.

Instanţa investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 488 C. proc. civ.

Art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede faptul că recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, instanţa urmează să constate nul recursul declarat de reclamanţii C. şi A. împotriva Deciziei nr. 239/A din data de 13 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanţii C. şi A. împotriva Deciziei nr. 239/A din data de 13 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2015.