Defamation appeal ruled null; article deemed protected journalistic expression.

Decizia nr. 2644/2015

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub nr. x/107/2010, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL, obligarea acesteia la plata sumei de 550.000 lei în favoarea reclamanţilor, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale aduse demnităţii, onoarei, cinstei şi reputaţiei acestora prin insulte, calomnii, defăimări şi aprecieri nefavorabile.

Prin sentinţa civilă nr. 2629/2011, Tribunalul Alba a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, a respins acţiunea reclamanţilor.

Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul declarat de reclamanţi prin Decizia civilă nr. 152/2011.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii, soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia civilă nr. 2601/2012 în sensul admiterii acestuia, casării deciziei civile atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, Curtea de Apel Alba Iulia a pronunţat Decizia civilă nr. 53/2012, prin care a admis apelul, a desfiinţat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

Procedând la rejudecarea cauzei, Tribunalul Alba a pronunţat sentinţa civilă nr. 1023/2013, prin care a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, invocată de pârâtă şi a fost respinsă, ca nefondată, acţiunea reclamanţilor.

Prin Decizia civilă nr. 59/2013, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul reclamanţilor.

Prin Decizia nr. 1015/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul reclamanţilor, a casat hotărârea instanţei de apel şi a trimis cauza spre rejudecare.

Prin Decizia nr. 56 din 19 iunie 2014 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă, rejudecând apelul reclamanţilor, în limitele stabilite de instanţa de recurs, conform art. 315 C. proc. civ., s-a respins apelul reclamanţilor declarat împotriva sentinţei nr. 1023 din 03 aprilie 2013 a Tribunalului Alba.

În considerente s-a reţinut faptul că, prin acţiunea promovată, reclamanţii au susţinut că pârâta a săvârşit o faptă ilicită, constând în publicarea unui articol de presă cu conţinut defăimător la adresa lor. Acest articol conţine mesajul unui grup de muncitori angajaţi la societatea la care reclamanţii sunt asociaţi şi administratori cu privire la condiţiile de muncă şi sancţiunile pecuniare ce sunt aplicate.

Probele administrate în cauză, respectiv rezultatul controlului Inspectoratului Teritorial de Muncă, consemnat în procesul-verbal din 16 februarie 2010 şi declaraţiile martorilor audiaţi, au dovedit atât condiţiile în care se desfăşoară activitatea la SC D. SRL, cât şi încălcarea dispoziţiilor C. muncii cu privire la aplicarea sancţiunilor disciplinare. Aşadar, faptele relatate de pârâtă au avut o bază factuală suficient de precisă şi fiabilă, ceea ce demonstrează că aceasta a acţionat cu bună-credinţă, nefiind dovedită intenţia de a defăima reputaţia apelanţilor (cauza Colombani şi alţii contra Franţei, cauza McVicar contra Marii Britanii, cauza Pedersen şi Baadsgard contra Danemarcei).

În ceea ce priveşte limbajul folosit în articolul în discuţie, se constată că stilul folosit de pârâtă cuprinde accente, note satirice, care se caracterizează prin ironie şi exagerarea caricaturală a unor aspecte particulare şi ţinteşte în mod natural să provoace şi să agite. Curtea Europeană a Dreptului Omului a statuat în cauza Vereinigung Bildener Kunstler contra Austriei că orice ingerinţă în dreptul unei persoane la o asemenea exprimare trebuie examinat cu atenţie.

Deşi unele aserţiuni ale pârâtei pot fi considerate a avea caracter ofensator, se constată că aceasta nu a depăşit doza de exagerare şi provocare admisibilă, prin raportare la chestiunile pe care acesta a dorit să le supună dezbaterii prin intervenţiile sale din presă.

Chiar dacă unele comentarii ale pârâtei fac referire la viaţa privată a reclamanţilor, totuşi, limbajul folosit de intimată a rămas în limitele acceptabile ale libertăţii de exprimare recunoscute ziariştilor (cauza Bugan contra României).

Împotriva Deciziei nr. 56 din 19 iunie 2014 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă, au declarat recurs reclamanţii A. şi B., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii pronunţate de curtea de apel şi, în consecinţă, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, reclamanţii-recurenţi fac o expunere a situaţiei de fapt şi îşi exprimă nemulţumirile legate de modul de soluţionare a cauzei, fără a invoca în concret critici care să vizeze nelegalitatea soluţiei adoptate de instanţa de apel.

Astfel, recurenţii arată faptul că, prin soluţia adoptată, instanţa nu a făcut altceva decât să „îşi dea dea girul” ca pe viitor să se folosească astfel de invective, calomnii, ameninţări, de felul celor folosite de pârâtă, ca fiind informare a opiniei publice. Dacă o instanţă de judecată lasă nesancţionată folosirea unui limbaj din care rezultă fără dubii insulta, calomnia, ameninţarea la adresa unor persoane, aceasta înseamnă că pune „umărul” la promovarea de către mass-media a non valorii, a agresivităţii în limbaj, a lipsei de respect faţă de normele morale.

Recurenţii mai arată faptul că articolul de ziar publicat de către pârâtă, pentru care aceasta şi-a asumat întreaga răspundere, conţine o serie de insulte ce aduc o gravă atingere onoarei, reputaţiei, cinstei şi demnităţii reclamanţilor.

În fine, recurenţii arată faptul că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale reglementate de art. 998-999 C. civ., fapt ce impune modificarea hotărârii pronunţate de curtea de apel şi, în consecinţă, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Înalta Curte, analizând recursul prin prisma criticilor formulate, constată că acesta este nul pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac prin care se invocă motive de nelegalitate a unei hotărâri.

Art. 3021 alin. (1) pct. c C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, printre alte menţiuni, sub sancţiunea nulităţii, şi motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, precum şi dezvoltarea lor.

Potrivit dispoziţiilor art. 303 C. proc. civ., „recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”.

În art. 306 alin. (3) C. proc. civ. se prevede că „indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.”

Instanţa investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă explicită şi se referă la una din situaţiile cuprinse în art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Analizând cuprinsul cererii de recurs formulată de reclamanţii A. şi B., se constată că aceştia îşi exprimă, în termeni generali, nemulţumirea faţă de hotărârile pronunţate în cauză, principala critică fiind aceea că, în mod greşit, a fost respinsă cererea de chemare în judecată, fără însă a evoca, în mod concret, critici care să se încadreze în motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat în cererea de recurs.

Criticile referitoare la caracterul ofensator al articolul de ziar publicat de către pârâtă, la adresa recurenţilor, vizează netemeinicia hotărârii şi nu nelegalitatea acesteia, De altfel, acest aspect ţine de modul de apreciere a probelor şi de situaţia de fapt, ceea ce vizează un motiv de netemeinicie ce nu mai poate fi cenzurat în recurs, după abrogarea pct. 11 al art. 304 C. proc. civ.

Astfel, întrucât criticile formulate nu fac posibilă încadrarea acestora, în mod concret, în vreunul din motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. şi nefiind constatate nici motive de ordine publică care să ducă la analizarea din oficiu a hotărârii criticate, se va constata nul recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva Deciziei nr. 56 din 19 iunie 2014 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva Deciziei nr. 56 din 19 iunie 2014 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2015.