Irrevocability of revision decision against final appellate judgment bars further appeal under principle of exhaustion of remedies

Decizia nr. 2643/2015

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 04 decembrie 2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, revizuenta A. a formulat, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 3644 din data de 03 iunie 2014, pronunţată de aceeaşi instanţă, prin care s-a a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinţei civile nr. 5054 din 20 septembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Revizuenta şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 322 alin. (1) pct. 2, 3, şi 6 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 83 din 08 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a anulat cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei civile nr. 3644 din 03 iunie 2014, pronunţată de aceeaşi instanţă.

În considerentele deciziei s-au reţinut următoarele:

Având în vedere că la dosarul cauzei există declaraţia revizuentei, în sensul că face parte din categoria persoanelor puse sub interdicţie, curtea de apel a pus în discuţie, la termenul din data de 18 decembrie 2014, excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a acesteia, punându-i în vedere să depună acte în combaterea excepţiei lipsei capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale, până la termenul acordat în acest sens.

Constatând că la termenul acordat pentru combaterea excepţiei lipsei capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale, revizuenta nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite în acest sens, curtea de apel, în temeiul art. 137 C. proc. civ., a analizat cu prioritate excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale.

Astfel, s-a reţinut că revizuenta a fost pusă sub interdicţie prin sentinţa civilă nr. 7128 din 2 decembrie 1988, pronunţată de Judecătoria sectorului 6 Bucureşti, aspect ce rezultă din adresa Primăriei sectorului 6 Bucureşti de la fila 43 din Dosarul nr. x/3/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, ataşat prezentei cauze.

Ca urmare a punerii sub interdicţie, contestatoarea nu mai are capacitate procesuală de exerciţiu, motiv pentru care aceasta nu mai poate iniţia şi conduce personal procesul, îndeplinind obligaţiile şi asumându-şi drepturile procesuale pentru realizarea în justiţie a unui drept litigios.

În temeiul art. 42 C. proc. civ. de la 1865, aplicabil în cauză, persoana pusă sub interdicţie nu poate sta personal în proces, ci prin reprezentantul său legal, care în speţă este tutorele. În cauza de faţă, curtea de apel a constatat că are calitatea de tutore B., sora contestatoarei, neintervenind o hotărâre judecătorească definitivă de înlocuire a acestui reprezentant.

Însă, cererea de revizuire a fost formulată personal de către revizuenta A., deşi nu avea şi nu are capacitate procesuală de exerciţiu.

În temeiul art. 42 C. proc. civ., lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a pricinii.

Având în vedere că, deşi instanţa a acordat revizuentei un termen pentru a face dovada calităţii sale, potrivit art. 161 alin. (1) C. proc. civ., aceasta nu şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite în acest sens, devin aplicabile dispoziţiile alineatului (2) al art. 161 C. proc. civ., ce statuează următoarele: „Dacă lipsurile nu se împlinesc, instanţa va anula cererea”.

Cum revizuenta nu a făcut dovada capacităţii de exerciţiu a drepturilor sale procedurale, curtea de apel, în temeiul art. 161 C. proc. civ., a anulat cererea de revizuire întrucât a fost formulată de o persoană fără capacitate procesuală de exerciţiu.

Împotriva Deciziei nr. 83 din 08 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declarat recurs revizuenta A.

La termenul de judecată din data de 24 noiembrie 2015, instanţa a dispus numirea unui curator special, în baza art. 44 alin. (3) C. proc. civ., în persoana domnului avocat C., desemnat ca apărător din oficiu, pentru a reprezenta interesele, în mod calificat, ale părţii, având în vedere dispoziţiile art. 43 C. proc. civ., potrivit cărora actele de procedură făcute de cel cu capacitate de exerciţiu redusă sunt supuse confirmării tutorelui şi, în măsura în care în prezenta cauză s-a constatat că tutorele nu a confirmat actele de procedură şi că există un conflict între partea protejată şi tutore.

Examinând recursul, în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară în raport de dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

În cauză, hotărârea atacată cu revizuire - Decizia nr. 3644 din 03 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale - are caracter irevocabil, fiind pronunţată în soluţionarea unui recurs.

Prin urmare, Decizia nr. 83 din 08 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care s-a soluţionat cererea de revizuire, ce face obiectul prezentului recurs, fiind supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, este o hotărâre irevocabilă.

În conformitate cu dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod, hotărârea dată în recurs, chiar dacă prin aceasta s-a soluţionat fondul pricinii, este irevocabilă.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic şi se epuizează prin chiar exerciţiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiaşi hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.

Raportat la dispoziţiile legale menţionate anterior şi la considerentele expuse, recursul declarat împotriva Deciziei nr. 83 din 08 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuenta A., prin curator special C. împotriva Deciziei nr. 83 din 08 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 noiembrie 2015.