Recovery of unduly received social security benefits: Inadmissibility of appeal in labor and social security disputes and finality of judicial fine reexamination

Decizia nr. 2632/2015

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 990 din 26 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/3/2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva măsurii amenzii judiciare dispuse prin sentinţa civilă nr. 8564 din 19 septembrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VllI-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul exerciiai de contestator împotriva aceleiaşi sentinţe.

Împotriva acestei decizii definitive, cu data de 12 iunie 2015 (data poştei), a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 06 iulie 2015, sub nr. x/131/2013, contestatorul A.

În motivare, rccurentul-contestator a arătat, în esenţă, că Instanţa de apel a apreciat în mod greşit că are de restituit Casei Locale de Pensii sector 2 Bucureşti suma de 516 lei, menţinând Decizia nr. 242802 din 12 iunie 2012, emisă de aceasta. In virtutea calităţii sale de luptător remarcat, a arătat că îndeplineşte condiţiile necesare pentru a beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 341/2004, în sensul acordării coeficientului de 1,1% din salariul mediu brut pe economic aferent lunii anterioare celei în care se face plata. în acest sens, a precizat că valoarea salariului mediu brut pe economie a fost în anul 2010 de 1.836 lei, iar în anul 2011 de 2.020 lei, astfel că, pentru anul 2011, acesta trebuia să fie în cuantum de 2.022 lei.

Prin Legea nr. 118/2010 s-a dispus ca indemnizaţia pentru eroii martiri să fie redusă cu 15%, astfel că, pentru anul 2010, cuantumul indemnizaţiei a fost de 1.717 lei pe lună, prevederi care s-au aplicat până la data de 31 decembrie 2010. în aceste condiţii, pentru anul 2011, orice diminuare a cuantumului îndemnizaţiei este nelegală, intimata-pârâtă calculând şi stabilind în mod abuziv diminuarea drepturilor pecuniare de care a beneficiat în anul 2011.

De asemenea, recurentul-contestalor a criticat decizia instanţei de apel şi din perspectiva amenzii judiciare de 1.000 lei la plata căreia a fost obligat, în opinia sa, în mod nelegal.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 483 şi următoarele şi art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În condiţiile reglementate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 15 septembrie 2015 s-a procedat la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin raport constatându-se că acesta nu este admisibil, faţă de dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 16 septembrie 2015, completul 12 filtru a analizat conţinutul raportului şi, constatând că întruneşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor litigante, pentru formularea, în scris, a unui punct de vedere, conform art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Din procesele-verbale de înmânare aflate Ia filele 31-32 în dosarul de recurs rezultă că raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fosl comunicat părţilor litigante, însă acestea nu şi-au exprimat poziţia procesuală prin formularea în scris a unui punct de vedere la raport.

Prin rezoluţia din 26 octombrie 2015, completul 12 filtru a fixat termenul de judecată pentru soluţionarea recursului la data de 20 noiembrie 2015, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Examinând recursul, din perspectiva admisibilităţii acestuia, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cel al art. 493 alin. (5) din aceiaşi act normativ, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrata pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VllIa conflicte de muncă şi asigurări sociale, la dala de 06 iunie 2013, sub nr. x/3/2013, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucureşti-Casa Locală de Pensii sector 2, anularea Deciziei nr. 242802 din 12 iunie 2012 privind recuperarea sumelor încasate necuvenit eu titlu de indemnizaţie, prevăzute de Legea nr. 341/2004 a recunoştinţei pentru victoria revoluţiei române din decembrie 1989 şi pentru revolta muncitorească anticomunistă de la Braşov din noiembrie 1987, respectiv a buletinului de calcul, anexă a Deciziei nr. 198675 din 14 iunie 2012 şi suspendarea executării deciziei a cărei anulare a solicitat-o.

În drept, acţiunea civilă a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 172-173 din O.G. nr. 92/2003 privind C. proc. fisc.

Prin sentinţa civila nr. 8564 din 19 septembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/3/2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a Vlll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondată, acţiunea formulata de contestatorul A. şi, în baza art. 187 C. proc. civ., l-a obligat pe acesta la plata unei amenzi judiciare în cuantum de 1.000 lei pentru cerere vădit neîntemeiată.

Prin Decizia nr. 990 din 26 martie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIl-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva măsurii amenzii judiciare dispusă prin sentinţa civilă nr. 8564 din 19 septembrie 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi, ca nefondat, apelul formulat împotriva aceleiaşi sentinţe civile.

Având în vedere că instanţa de apel a apreciat că în dispozitivul sentinţei atacate cu apel s-a menţionat inexact calea de atac ce putea fi exercitată împotriva hotărârii prin care contestatorul a fost obligat la plata amenzii judiciare, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 457 alin. (4) C. proc. civ. şi a dispus repunerea acestuia în termenul legal pentru formularea cererii de reexaminare, de la data comunicării deciziei.

Ca atare, la 05 iunie 2015, petentul a formulat cerere de examinare, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIIl-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/3/2015.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 19 iunie 2015, această instanţă a admis cererea de reexaminare promovată de petentul A. şi a dispus anularea amenzii judiciare de 1.000 lei.

În cauză, faţă de natura pretenţiei deduse judecăţii, se reţine că aceasta izvorăşte dîntr-un conflict privind asigurările sociale, cauza circumscriindu-se, din acest punct de vedere, dispoziţiilor reglementate de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., potrivit cărora, în procesele pornite începând cu data intrării m vigoare a acestui act normativ şi până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în materia conflictelor de muncă şi asigurări sociale. De asemenea, în aceste litigii, nu sunt supase recursului deciziile pronunţate de instanţele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile deprimă instanţă sunt supuse numai apelului.

Prin urmare, în raport de conţinutul acestor dispoziţii legale, precum şi de caracterul pretenţiei solicitate de conlestator prin acţiunea introductivă de instanţă, recursul este inadmisibil.

Mai mult decât atât, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

În cauză, Decizia nr. 990 din 26 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, este definitivă, în înţelesul textului legal menţionat, motiv pentru care, împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.

De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 191 C. proc. civ., împotriva încheierii prin care s-a stabilit amenda judiciară cel obligat la amendă va face numai cerere de reexaminare, solicitând să se revină asupra amenzii sau să se dispună reducerea acesteia. încheierea este definitivă.

În urma comunicării deciziei instanţei de apel, recurentul-contestator a formulat cerere de reexaminare a amenzii judiciare la plata căreia a fost obligat de instanţa de fond, cerere care a fost admisă prin încheierea din camera de consiliu de la 19 iunie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2015.

Faţă de acest aspect şi de dispoziţiile art. 191 C. proc. civ., mai sus enunţate, petentul nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva hotărârii prin care a fost obligat la plata amenzii judiciare, întrucât a uzat de dreptul legal de a formula cerere de reexaminare, care a fost soluţionată prin încheierea din camera de consiliu de la 19 iunie 2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, încheiere definitivă.

Concluzionând, pentru considerentele arătate în precedent şi având în vedere dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat în cauză de recurentul-contestator A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei nr. 990 din 26 martie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şl asigurări sociale.

Decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2015.