Recourse inadmissibility for sub-1 million RON civil disputes under transitional degreving rules

Decizia nr. 2631/2015

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 536/A din 2 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/3/2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Ill-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul formulat de reclamanta SC A. SA, societate în reorganizare judiciară, prin administrator judiciar B., împotriva sentinţei nr. 760 din 26 mai 2014 a Tribunalului Bucureşti, secţia a Ill-a civilă, a anulat hotărârea atacată şi a trimis cauza, spre rejudeeare, la aceeaşi instanţă de fond.

Împotriva acestei decizii, la data de 03 iulie 2015 (data poştei), a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 28 iulie 2015, sub nr. x/3/2013, pârâtul Municipiul Bucureşti, reprezentat prin primarul general.

În motivare, re cu ren tul-pârât a arătat, în esenţă, că, din perspectiva obiectului pricinii (acţiune în revendicare) şi a cauzei juridice a acesteia, calitatea procesuală pasivă aparţine persoanei care se prevalează de dreptul litigios. Prin urmare, a afirmat că Statul Român are calitate procesuală pasivă, fiind proprietarul tabular al terenului în discuţie.

De asemenea, intimatul-pârât a arătat că hotărârea recurată conţine motive străine de natura pricinii şi că instanţa de apei a încălcat dispoziţiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ. Acest aspect rezultă din faptul că obiectul acţiunii de faţa nu constă în obligarea sa la emiterea titlului asupra bunului, procedură care ar fi fost de competenţa instanţei de contencios administrativ, ei în constatarea existenţei dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului situat în Bucureşti, sector 3, în suprafaţă de 1.098 mp.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În condiţiile reglementate de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 15 septembrie 2015 s-a procedat la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, prin raport conslatându-se că acesta nu este admisibil, faţă de dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsud pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 16 septembrie 2015, completul 12 filtru a analizat conţinutul raportului şi, constatând că acesta întruneşte condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor litigante, pentru formularea, în scris, a unui punct de vedere, conform art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Din procesele-verbate de înmânare aflate la filele 30-33 în dosarul de recurs rezultă că raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

La data de 30 septembrie 2015 (data poştei), intimata-reclamantă SC A. SA, societate în reorganizare judiciară, prin administrator judiciar B., a formulat un punct de vedere la raport, în care a precizat că achiesează la concluziile raportului, în sensul că recursul declarat în cauză este inadmisibil.

Prin rezoluţia din 26 octombrie 201.5, completul 12 filtru a stabilit termenul de judecată pentru soluţionarea recursului la data de 20 noiembrie 2015, conform dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Examinând recursul din perspectiva admisibilităţii acestuia, m raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cefe ale art. 493 alin. (5) din acelaşi act normativ, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin acţiunea introductivă de instanţa, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Ill-a civilă, la data de 03 iunie 2013, sub nr. x/3/2013, reclamanta SC A. SA, societate în reorganizare judiciară, prin administrator judiciar B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Bucureşti, prin primarul general, să se constate că, prin efectul dispoziţiilor art. 16-20 din Legea nr. 15/1990, este proprietara terenului situat în Bucureşti, sector 3, în suprafaţă de 1.098 mp.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a evaluat bunul supus litigiului la suma de 500.000 lei. La data de 27 iunie 2013, reclamanta a precizat că valoarea acestuia este de 823.900 lei, conform raportului de evaluare depus la dosarul cauzei (fila 34 dosar fond), aspect reţinut şi de prima instanţa în considerentele sentinţei civile nr. 760 din 26 mai 2014 (fila 260 acelaşi dosar).

Având în vedere acest aspect, se constată că, în cauză, suni incidente dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele masuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., conform cărora în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată. în cele privind navigaţia civila şi activitatea în porturi, conflictele de munca şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de prima instanţă sunt supuse numai apelului.

Prin urmare, în raport de conţinutul dispoziţiilor legale mai sus evocate. precum şi de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, care a fost precizată de reclamantă la suma de 823.900 lei, Înalta Curte reţine că recursul este inadmisibil.

De asemenea, prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, Iară drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Or, Decizia nr. 536/A din 2 decembrie 2034. pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IlI-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie esie definitivă, în înţelesul textului legal menţionat, motiv pentru care, împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Instanţa are în vedere şi principiul legalităţii căilor de atac consacrat de dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, care stipulează că mijloacele procesuale de atac ale unei hotărâri judecătoreşti, precum şi exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Pentru considerentele arătate în precedent, în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat în cauză de recurentul-pârât Municipiul Bucureşti, prin primarul general.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-pârât Municipiul Bucureşti, prin primarul general, împotriva Deciziei nr. 53/A din 2 decembrie 2014. pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IIl-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2015.