Land-revision ruling on prior appeal held irrevocable; appeals against revision decision inadmissible, costs awarded.

Decizia nr. 2622/2015

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererile de revizuire înregistrate pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, la data de 9 noiembrie 2014, sub nr. x/135/2014, petenţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii C., D., E., F., G., Comisia Judeţeană Bihor pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 şi Comisia Locală Borod pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991, revizuirea Deciziei nr. 528 din 28 aprilie 2014 a Tribunalului Bihor, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/177/2010*, susţinând că este potrivnică cu Deciziile nr. 265 din 11 manie 2010 şi nr. 751 din 10 septembrie 2012, pronunţate de Tribunalul Bihor, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/1771/2009, respectiv în Dosarul nr. x/177/2010.

În motivare, petenţii au invocat motive de revizuire identice, ce au vizat faptul că hotărârile mai sus menţionate sunt definitive şi irevocabile, fiind pronunţate de instanţe de acelaşi grad, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate. Ca atare, au apreciat că se impune anularea ultimei hotărâri şi menţinerea Deciziilor civile nr. 265/R/2010 şi nr. 751/R/2012 ale Tribunalului Bihor, întrucât acestea conţin dispoziţii legale, fapte şi împrejurări ce au rezultat în urma soluţionării pricinii, precum şi îndrumări obligatorii pentru instanţa de fond în rejudecarea acesteia şi referiri concrete la probatoriul administrat.

Cererile de revizuire nu au fost motivate în drept.

Prin sentinţa nr. 6 din 3 februarie 2015. pronunţata in Dosarul nr. x/1351/2014, Curtea de Apel Oradea, secţia l civilă, a respins, ca nefondate, cererile de revizuire formulate de petenţii A. şi B. împotriva Deciziei nr. 528 din 28 aprilie 2014, pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr. x/177/2010*.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs revizuenţii A. şi B., înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia l civilă, la data de 20 martie 2015, sub nr. x/1351/2014.

În cererile de recurs care cuprind motive identice, reeurenţii-revizuenţi au arătat, în esenţă, că decizia atacată este nelegală şi netemeinica, întrucât a fosi pronunţată ca urmare a unei interpretări eronate a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză.

Astfel, în opinia recurenţilor-revizuenţi, instanţa a apreciat în mod greşit că, pentru a fi incidente prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile pretins contradictorii să fie pronunţate în cauze diferite, deoarece legiuitorul nu face nicio distincţie între hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile, motiv pentru care considerentele reţinute în decizia atacată nu au nimic în comun eu norma evocată.

De asemenea, recurenţii-revizuenţi au arătat că hotărârile definitive şi irevocabile pretins contradictorii au fost pronunţate în dosare ce poartă numere diferite de înregistrare şi că acestea au pus capăt ciclurilor procesuale pe care Ie-a parcurs cauza.

Din punctul lor de vedere, instanţa învestită cu soluţionarea cererii de revizuire nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate şi nu a apreciat coreei probatoriul administrat în cauză, recunoscând, în mod nelegal, dreptul de proprietate al pârâtei H. asupra terenului.

Reeurenţii-revizuenţi au susţinut că instanţa de fond a încălcat dreptul la apărare al patentului B., care este lipsit de discernământ. aspect ce a fost dovedit cu înscrisurile medicale depuse la dosarul cauzei.

Recursurile nu au fost întemeiate în drept.

Examinând cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a recursurilor, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivii prevederilor art. 328 C. proc. civ. (1) hotărârea dală asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită; (2) dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul, cu excepţia cazului în care instanţa de revizuire este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a cărei hotărâre este irevocabilă".

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 328 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, în ipoteza revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 din acelaşi act normativ, recursul este admisibil numai dacă cea de-a doua hotărâre, respectiv cea atacată cu revizuire, este susceptibilă de recurs.

Astfel, art. 328 alin. (2) C. proc. civ. nu prevede posibilitatea de a ataca cu recurs, în toate cazurile, hotărârile pronunţate în cererile de revizuire pentru contrarietate de hotărâri ci, prin coroborare cu dispoziţiile alin. (1) din acelaşi text de lege, în realitate suprimă dreptul de apel.

Prin urmare, recursul este admisibil numai dacă hotărârea atacată este la rândul său, susceptibilă de exercitarea acestei căi de atac.

În speţă, prin cererea de revizuire, petenţii au susţinut că Decizia nr. 528 din 28 aprilie 2014, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/177/2010* este potrivnică cu Deciziile nr. 265 din 11 martie 2010 şi nr. 751 din 10 septembrie 2012, date de Tribunalul Bihor, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/1771/2009 şi, respectiv în Dosarul nr. x/177/2010.

Astfel, prin Decizia civilă nr. 528 din 28 aprilie 2014, Tribunalul Bihor, secţia I civilă, a respins cererea de intervenţie în interesul recurentului, formulată de intervenientul B. şi a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 369 din 26 februarie 2013 a Judecătoriei Aleşd.

Prin Decizia civilă nr. 265 din 11 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. x/177/2009, Tribunalul Bihor a admis recursul formulat de recurentul-rcclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 325 din 26 martie 2009, pronunţată de Judecătoria Aleşd, pe care a casat-o în loialitate, dispunând trimiterea cauzei, spre rejudecare, instanţei de fond.

De asemenea, prin Decizia nr. 751 din 10 septembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. x/177/2010, Tribunalul Bihor a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 1074 din 4 octombrie 2011 a Judecătoriei Aleşd, pe care a casat-o în loialitate, dispunând trimiterea cauzei, spre rejudecare, primei instanţe.

Totodată, prin sentinţa nr. 6 din 3 februarie 2015, obiect al recursului pendinte, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a respins, ca nefondate, cererile de revizuire formulate de petenţii A. şi B. împotriva Deciziei nr. 528 din 28 aprilie 2014, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/177/2010*.

Această decizie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi Decizia nr. 528 din 28 aprilie 2014, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia I civilă, a cărei retractare au solicitat-o petenţii prin cererea de revizuire.

Or, Decizia nr. 528 din 28 aprilie 2014 a Tribunalului Bihor, secţia I civilă, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de rccurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 369 din 26 februarie 2013 a Judecătoriei Aleşd este irevocabilă, potrivit dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri irevocabile cele date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

În consecinţă şi sentinţa nr. 6 din 3 februarie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, este irevocabilă.

Prin urmare, având în vedere că, potrivit dispoziţiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuita şi că decizia pronunţată în soluţionarea revizuirii nu este susceptibilă de recurs, fiind irevocabilă, se constată că recursul declarat în cauză este inadmisibil.

Sub acest aspect, faţă de principiul legalităţii căilor de atac reglementat de art. 129 din Constituţia României, împrejurarea că instanţa care a pronunţat decizia atacată a menţionat în dispozitiv posibilitatea exercitării recursului, nu deschide recurentului posibilitatea de a promova această cale de atac, dacă ea nu este prevăzută de lege.

Faţă de cele ce preced, recursurile declarate de recurenţii-revizuenţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 6 din 3 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, urmează a fi respinse, ca inadmisibile.

De asemenea, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va obliga pe recurenţii-revizuenţi, căzuţi în pretenţii, la plata sumei de 800 lei către intimaţii C. şi D. reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, conform chitanţei din 15 aprilie 2015, emisă de Cabinet de Avocat, I., aflată la fila 32.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenţii-revizuenţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 6 din 3 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, ca inadmisibile.

Obligă pe recurenţii-revizuenţi la piaţa sumei de 800 lei către intimaţii C. şi D., reprezentând cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 noiembrie 2015.