Revision inapplicable to judgments on revision requests under Art. 322(1) of the Civil Procedure Code

Decizia nr. 2596/2015

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

1. La data de 24 aprilie 2014, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2/2014, cererea de revizuire a Deciziei nr. 2789 din 7 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2/2010*, formulată de A., în temeiul dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu Casa Naţională de Pensii Publice Bucureşti şi Camera Deputaţilor - Secretariatul General.

Cererea de revizuire a fost respinsă, ca nefondată, prin Decizia nr. 6547/2014, instanţa reţinând că deși revizuentul indică în mod expres motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nicăieri în cuprinsul cererii nu au fost identificate principiile dreptului comunitar ce ar fi fost încălcate cu ocazia pronunțării Deciziei nr. 2789 din 07 aprilie 2014, considerând că se reia cu ocazia exercitării căii extraordinare de atac, motivele ce au fundamentat invocarea excepției de nelegalitate a actelor administrative ce au făcut obiectul Dosarului nr. x/2/2010*, argumente ce au fost, însă, analizate de instanța de recurs și nu au fost găsite întemeiate.

S-a considerat că nu se poate pretinde că instanţele ar fi avut obligaţia procesuală de a examina situaţia reducerii cuantumului pensiei sale urmare a aplicării Ordinului preşedintelui Consiliului Național de Pensii și Asigurări Sociale nr. 671/2010, ipoteză care ar fi atras competenţa instanţelor specializate în soluţionarea litigiilor de asigurări sociale, ipoteză pe care, de altfel, revizuentul a înlăturat-o prin recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 1380 din 23 februarie 201, prin care Curtea de Apel Bucureşti îşi declinase competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Conform poziției exprimate şi de intimata Camera Deputaților - Secretariatul General, s-a reţinut faptul că Legea nr. 119/2010 - actul normativ în baza căreia au fost transformate pensiile de serviciu în pensii pentru limită de vârstă, a fost constatată ca fiind constituţională prin numeroasele decizii ale Curţii Constituţionale, după cum chiar Curtea Europeană pentru Drepturile Omului la data de 7 februarie 2012 în cauzele conexate Ana Măria Frimu, Judita Vilma Timar, Edita Tanko, Marta Molnar şi Lucia Gheţu împotriva României, a constatat neîncălcarea de către Statul Român a dispoziţiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, sub aspectul transformării pensiilor speciale în pensii în sistemul public. În respectiva hotărâre, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 870 din 20 decembrie 2012, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că reforma sistemelor de pensii avea la bază raţiuni obiective prezentate la adoptarea Legii nr. 119/2010, respectiv contextul economic actual şi corectarea inegalităţilor existente între diferitele sisteme de pensii.

2. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/3/2010, A. în contradictoriu cu pârâta Camera Deputaţilor - Secretariatul General a solicitat obligarea acesteia la stabilirea bazei de calcul a pensiei de serviciu prin includerea sporului de conducere şi de control financiar preventiv, începând cu data ieşirii la pensie, iar prin sentinţa civilă nr. 5910 din data de 06 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, cererea a fost respinsă, ca neîntemeiată.

Prin Decizia civilă nr. 2627 din data de 02 aprilie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a fost respins recursul declarat de recurentul reclamant împotriva sentinţei civile nr. 5910 din data de 06 iunie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2010, în contradictoriu cu intimata pârâtă, ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat cerere de revizuire reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 322 teza a II-a pct. 5 C. proc. civ., prin care a solicitat a se avea în vedere faptul că „Fişa pentru evidenţa drepturilor băneşti ale pensionarului A., aferentă perioadei septembrie 2007 - decembrie 2014”, este un înscris nou, care, în mod vădit neîndoielnic, îndeplineşte, condiţiile cumulative, prevăzute în mod expres şi limitativ de acest text de lege.

Prin Decizia nr. 1200 din data de 8 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, cererea de revizuire formulată de revizuent, a fost respinsă, ca inadmisibilă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, având în vedere prevederile art. 322 C. proc. civ., potrivit cărora se poate cere revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, că prin decizia atacată a fost respins recursul ca nefondat, fără sa fi fost evocat fondul.

În temeiul art. 1081, alin. (1) pct. 1, lit. a), a fost aplicată recurentului o amendă judiciară în cuantum de 500 lei, reţinând sub acest aspect că prin introducerea repetată a unor cereri de revizuire care nu îndeplinesc condiţiile prescrise de lege şi întemeiate pe aceleaşi motive reprezintă un abuz de drept ce trebuie sancţionat ca atare.

La data de 4 mai 2015, pe rolul acestei instanțe s-a înregistrat cererea de revizuire formulată de revizuentul A., având drept temei dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

În motivare, în esență, revizuentul a susținut, că Decizia nr. 6547/2014 pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2014, se bucura de autoritatea de lucru judecat, şi trebuie anulată cea din urmă hotărâre, în speţă, Decizia nr. 1200/2015, pronunţată de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2/2015, întrucât, statuarea irevocabilă a unei instanţe cu privire la o problemă litigioasă, nu poate fi contrazisă, de cele ulterioare, aşa cum se întâmplă, cu această din urmă hotărâre.

În raport de temeiul de drept invocat, revizuentul a considerat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de acesta, în sensul că ambele hotărâri sunt irevocabile şi date de către instanţe de recurs, atunci când evocă fondul; că sunt potrivnice, Decizia nr. 6547 din 18 septembrie 2014 fiind contrazisă, de către Decizia nr. 1200 din 08 aprilie 2015, şi că există tripla identitate de obiect, părţi şi cauză.

Intimata Camera Deputaţilor Casa a depus concluzii scrise prin care prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă, iar, pe fond, ca neîntemeiată.

În motivarea excepției de inadmisibilitate a cererii de revizuire, intimata a susținut că nu sunt întrunite condiţiile cerute în mod imperativ de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât hotărârile sunt pronunţate în cadrul unor revizuiri şi nu este îndeplinită tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, pentru a se pretinde încălcarea principiului autorităţii de lucru judecat.

La termenul de judecată din data de 19 noiembrie 2015, instanţa a rămas în pronunţare pe excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, faţă de dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., pe care a invocat-o din oficiu.

Înalta Curte reţine caracterul inadmisibil al cererii de revizuire, având în vedere următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 6547/2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, excepţia inadmisibilităţii invocată prin întâmpinare de către intimata Casa Naţională de Pensii Publice şi a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 2789 din 7 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2/2010*, în contradictoriu cu intimatele Casa Naţională de Pensii Publice şi Camera Deputaţilor - Secretariatul General.

Prin Decizia nr. 1200/2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. x/3/2010, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei civile nr. 2627 din 02 aprilie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata Camera Deputaţilor - Secretariatul General, ca inadmisibilă.

Art. 322 alin. (1) C. proc. civ. prevede că se poate cere „Revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul”.

Revizuentul a invocat în prezenta cauză motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., ce se poate exercita şi atunci când ”există hotărâri potrivnice date de instanţe de recurs, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”.

În ipoteza invocată de către revizuent - art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu se mai cere a fi întrunită condiţia ca decizia dată în recurs să fi evocat fondul, ci ca hotărârile pretins a fi potrivnice să fi fost pronunţate în recurs.

Din această perspectivă, se reţine că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., întrucât hotărârile pretins a fi potrivnice, inclusiv hotărârea împotriva căreia s-a formulat această cale de atac, nu intră în categoria celor enumerate de acest text legal.

Astfel, hotărârea a cărei revizuire se solicită este Decizia nr. 1200 din data de 8 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2015, prin care s-a soluţionat, în sensul respingerii, ca inadmisibilă, în raport de pct. 5 din art. 322 C. proc. civ., cererea de revizuire formulată de reclamantul A. împotriva Deciziei civile nr. 2789 din 7 aprilie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ fiscal, în Dosarul nr. x/2/2010*.

Prin urmare, câtă vreme cererea de revizuire formulată de revizuentul A. are ca obiect o decizie pronunţată într-o cerere de revizuire - Decizia nr. 1200 din data de 8 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, aceasta apare ca inadmisibilă, urmând a fi respinsă în consecinţă.

Pentru cele arătate, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile esenţiale pentru admisibilitatea unei cereri de revizuire, în raport de dispoziţiile art. 322 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de reclamantul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 1200 din data de 8 aprilie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2015.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2015.