Jurisdiction conflict resolved in creditor's enforcement claim assigned to Timișoara Court, not Darabani, based on debtor's proven domicile.

Decizia nr. 2587/2015

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Darabani la data de 31 august 2015 şi înregistrată sub nr. x/217/2015s petenta creditoare SC A. SRL a solicitat învestirea cu formulă executorie a contractului de credit din 01 august 2006, privind pe debitoarea B.

În drept, au fost invocate prevederile art. 6401 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 106 din data de 17 septembrie 2015, Judecătoria Darabani a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocate din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 6401 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.: cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părţilor.

Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire şi la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau ales.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, rezultă că sediul social al creditorului SC A. SRL este în municipiul Bucureşti, sector 2, cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la SC A. SRL, Iaşi, Clădirea C., jud. Iaşi, iar domiciliul debitoarei la momentul încheierii contractului de credit din 02 august 2006, este în localitatea Buziaş, jud. Timiş, care conform H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, face parte din circumscripţia Judecătoriei Timişoara, jud. Timiş.

Învestită prin declinare, Judecătoria Timişoara a prin sentinţa civilă nr. 11692 din 02 octombrie 2015 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi în consecinţă a declinat în favoarea Judecătoriei Darabani competenţa în soluţionarea cererii formulate de creditoarele D. şi E. prin mandatar SC A. SRL, şi constatând ivit conflictul negativ de competenţa a dispus înaintarea cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a decide astfel, Judecătoria Timişoara a reţinut următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 641, alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., cererea de învestire cu formulă executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, iar daca domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se afla în străinătate, creditorul va putea depune cererea de investire si la judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul său ales.

Având în vedere că în prezenta cauză sediile creditoarelor se află în străinătate în Hamburg, Germania, respectiv Nicosia, Cipru şi nu și-au ales un sediu procedural in circumscripţia Judecătoriei Timişoara şi că domiciliul debitoarei se află în Darabani, jud. Botoşani, care se afla în circumscripţia judecătoriei Darabani, pe care creditoare au înţeles să o învestească cu soluţionarea prezentei cereri, acesteia îi revine competenţa în soluţionarea cererii, motiv pentru care va face aplicarea prevederilor art. 132 C. proc. civ., va admite excepţia şi va declina competenţa în soluţionarea cererii în favoarea Judecătoriei Darabani in circumscripţia căreia se află domiciliul, debitoarei.

Aflându-se conflictul negativ de competenţă, în raport de dispoziţiile art. 133 pct 2 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Asupra conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Prin art. 6401 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014 (devenit art. 641 după republicare), s-au stabilit norme de competenţă de aplicare generale în privinţa cererilor de învestire cu formulă executorie a titlurilor executorii, altele decât hotărârile judecătoreşti, în sensul existenţei unei competenţe teritoriale alternative, între judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz.

De asemenea, prin art. 83 lit. k) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., s-a prevăzut faptul că, la data intrării în vigoare a C. proc. civ. se abrogă orice alte dispoziţii contrare, chiar dacă sunt cuprinse în legi speciale.

Or, potrivit art. 54 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, normele tranzitorii trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două reglementări astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc şi să evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive.

Prin urmare, norma de procedură ce stabilea o competenţă speciala, prevăzută în art. 1811 din Legea nr. 71/2011 fiind o normă tranzitorie, şi-a încetat aplicabilitatea odată cu intrarea în vigoare a normei generale prevăzute de art. 641 C. proc. civ. (în forma modificată prin Legea nr. 138/2014).

Ca atare, în cauză sunt incidente prevederile art. 641 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 138/2014, potrivit cărora „Cererea de învestire cu formula executorie se soluţionează de judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz (...). Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va depune cererea de învestire şi la judecătoria în circumscripţia căreia se afla domiciliul său ales."

Reglementarea redată cuprinde, în prima teză, o competenţă teritorială alternativă, în sensul că sunt competente, deopotrivă., a soluţiona cererea de învestire cu formulă executorie, judecătoria în circumscripţia căreia se află domiciliul sau sediul creditorului, precum şi judecătoria de la domiciliul sau sediul debitorului.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Darabani, creditoarea D. şi E. prin mandatar SC A. SRL şi-a exercitat dreptul de opţiune prin alegerea instanţei de la domiciliul debitoarei, fără a proba însă că domiciliul acesteia, la data la care a fost sesizată instanţa, era în raza teritorială a Judecătoriei Darabani.

Singura menţiune referitoare la adresa de domiciliu a debitoarei se află în cuprinsul contractului de credit din 02 august 2006, aflat ataşat la dosarul Judecătoriei Darabani, fila 7. Potrivit acestuia, domiciliul debitoarei B. se află în localitatea Buziaşi, judeţul Timiş.

Prin urmare, în aplicarea dispoziţiilor art. 641 alin. (2) C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 116 din acelaşi act normativ, competenţa de soluţionare a cererii de învestire cu formulă executorie a contractului de credit din 01 august 2006, privind pe debitoarea B. formulată de petentele D. şi E. prin mandatar SC A. SRL, aparţine Judecătoriei Timişoara.

Pentru argumentele arătate, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cererii de învestire cu formulă executorie a contractului de credit din 01 august 2006, formulată de petentele D. şi E. prin mandatar SC A. SRL privind pe debitoarea B., în favoarea Judecătoriei Timişoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cererii de învestire cu formulă executorie a contractului de credit din 01 august 2006, formulată de petentele D. şi E. prin mandatar SC A. SRL privind pe debitoarea B. cauzei în favoarea Judecătoriei Timişoara.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 noiembrie 2015.