Venue-transfer rulings held unappealable; motion to annul them inadmissible

Decizia nr. 2578/2015

Asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin Încheierea nr. 1099 din 23 aprilie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a respins cererea formulată de petentul A., prin care solicita strămutarea judecării procesului civil ce formează obiectul Dosarelor nr. x/90/2011, nr. x/46/2014, nr. x/90/2014 aflate pe rolul Curţii de Apel Piteşti.

Prin Încheierea nr. 2040 din 02 octombrie 2015 a fost respinsă, de către aceeaşi instanţa, cererea formulată de petentul A. privind strămutarea pricinii care formează obiectul Dosarelor nr. x/90/2011 şi nr. x/90/2014 ale Curţii de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Împotriva acestora a formulat prezenta contestaţia în anulare petentul A.

La termenul din 18 noiembrie 2015, în temeiul dispoziţiilor art 137 alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 40 alin. (4) teza I C. proc. civ., Înalta Curte a invocat excepţia inadmisibilităţii căii de atac exercitate, asupra căreia a rămas în pronunţare şi pe care o va admite pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art. 40 alin. (4) teza I C. proc. civ., "Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi nu este supusă niciunei căi de atac."

Din interpretarea literală a dispoziţiilor legale redate, reiese că împotriva hotărârilor judecătoreşti prin care a fost soluţionată o cerere de strămutare nu se poate exercita nicio cale de atac, legiuitorul nefăcând nicio distincţie. Or, în aplicarea principiului potrivit căruia Dacă legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem (uni lexin disilniguit, nev nas ilistutuere debemus) reiese ca împotriva acestora nu poate fi exercitată nicio cale de atac ordinară sau extraordinară.

Aşa fiind, prin dispoziţiile sus evocate legiuitorul a stabilit expres că hotărârea asupra strămutării nu este susceptibilă de a îi atacată cu nicio cale de atac.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate ti atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii şi cu respectarea acesteia.

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă soluţionarea contestaţiei în anulare formulate de petentul A. împotriva Încheierii nr. 1099 din 23 aprilie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/1/2015 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, şi împotriva Încheierii nr. 2040 din 02 octombrie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/1/2015 de Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, secţia I civilă, prin care au fost soluţionate cereri de strămutare.

Întrucât încheierile ce fac obiectul prezentei căi de atac nu sunt supuse niciunei cai de atac, ordinară sau extraordinară, aşa cum chiar în conţinutul dispozitivului acestora se prevede, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 1099 din 23 aprilie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/1/2015 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, şi împotriva Încheierii nr. 2040 din 02 octombrie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/1/2015 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publica, astăzi, 18 noiembrie 2015.