Territorial jurisdiction for union-initiated wage claims under Labor Code art. 269(2)

Decizia nr. 2572/2015

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţa. constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 26 mai 2014. pe rolul Tribunalului Iaşi, Sindicatul A., în calitate de reprezentant ai membrilor săi, respectiv: B., C., D., E., F., G., H., I.,J., K., L., M., N., O., P., R., S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B., C.C., D.D., E.E., F.F., G.G., H.H., I.I., J.J., K.K., L.L., M.M., N.N., O.O., P.P., R.R., S.S., T.T., U.U., V.V., X.X., Z.Z., Y.Y., A.A.A., B.B.B., C.C.C., D.D.D., E.E.E., F.F.F., G.G.G., H.H.H., I.I.I., J.J.J., K.K.K., L.L.L., M.M.M., N.N.N., O.O.O., P.P.P., R.R.R., S.S.S., T.T.T., U.U.U., V.V.V., X.X.X., Z.Z.Z., Y.Y.Y., A.A.A.A., B.B.B.B., C.C.C.C., D.D.D.D., E.E.E.E., F.F.F.F., G.G.G.G., H.H.H.H. și I.I.I.I., a chemat în judecată pe pârâta CN J.J.J.J. SA, prin K.K.K.K. Bucureşti, solicitând obligarea acesteia la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs ca urmare a neplăţii la termen a drepturilor salariale pentru perioada iunie decembrie 2013, în cuantum de 0,04% pe zi de întârziere conform art. 101 din Contractul colectiv de muncă 2013 - 2014 coroborat cu dispoziţiile art. 120 alin. (1) şi (7) C. proc. fisc. pemru sumele de bani datorate din iunie 2013 şi până la data efectivă a acestor sume de bani.

Prin sentinţa civilă nr. 3070 din 29 septembrie 2014, Tribunalul Iaşi a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a camei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

În motivarea sentinţei s-a reţinut că locurile de muncă ale reclamanţilor sunt în Bucureşti, că domiciliile acestora sunt în judeţe diferite din ţară, iar avocatul ales este din Bucureşti.

Acţiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului laşi nu a fost formulată de Sindicatul A. ci de către reclamanţi fiind semnată şi ştampilată de avocatul ales al acestora.

S-a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţii le art. 210 din Legea nr. 62/2010, competentă fiind instanţa de la domiciliul sau locul de muncă al reclamanţilor.

Pentru soluţionarea unitară a cererii, instanţa a optat pentru competenţa instanţei, de la locul de muncă al reclamanţilor şi nu cea în a cărei circumscripţie se află domiciliile reclamanţilor ce impunea declinarea la tribunale diferite.

Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 8617 din 23 septembrie 2015, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, a declinat la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului laşi şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Tribunalul Bucureşti a reţinut că cererea a fost formulată de reclamanţi prin Sindicatul A. ce îşi are sediul în laşi,iar potrivit art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social, sindicatele au calitate procesuală activă. Întrucât organizaţiei sindicale i se recunoaşte legitimarea procesuală activă în determinarea competenţei teritoriale sunt aplicabile dispoziţiile art. 269 alin. (2) C. muncii, instanţa competentă fiind cea de la sediul sindicatului.

Această soluţie se aplică şi în cazul în care organizaţia sindicala acţionează pentru valorificarea drepturilor subiective ale mai multor membrii de sindicat ce îşi au domiciliile în circumscripţiile unor tribunale diferite.

De asemenea, s-a statuat că în cauză este incidenţa Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie referitoare la calitatea procesuală activă a organizaţiilor sindicale în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat şi la instanţa competentă teritorial să judece aceste cereri prin care s-a stabilit că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art, 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 (abrogată prin Legea nr. 62/2011), organizaţiile sindicale au calitate procesuală activă în acţiunile promovate în numele membrilor de sindicat. în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2)) C. muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare, instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de muncă în cazul acestor acţiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Examinând conflictul de competenţa, Înalta Curte reţine că, în speţă, competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă, revine Tribunalului Iaşi, pentru următoarele considerentele:

Cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi la data de 26 mai 2014, prin care se urmăreşte valorificarea unor drepturi salariale a fost promovată de Sindicatul A., în numele membrilor săi de sindicat.

Potrivit prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, aplicabilă în cauza, organizaţiile sindicale, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol, printre care se numără şi dreptul de a formula acţiune în justiţie, în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora, au calitate procesuală activă.

Pornind de la această constatare, statuată şi prin decizia în interesul Legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (dală în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art, 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, abrogată prin Legea nr. 62/2011 a dialogului social), şi în lipsa unui text expres, prin aceeaşi decizie în interesul legii s-a arăiat şi care este instanţa competentă teritorial sa soluţioneze acţiunile în justiţie formulate de sindicate, în numele membrilor lor, în materia conflicteior de muncă.

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2)) C. muncii, în vigoare şi după abrogarea Legii nr. 54/2003, prin aceiaşi decizie în interesul Legii nr. 1 din 21 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat în sensul că: „instanţa competentă teritorial în soluţionarea conflictelor de munca în cazul acestor acţiunii este cea de la sediul sindicatului reclamant".

Cum în cauză acţiunea este pornită de Sindicatul A. în calitate de reprezentant al reclamanţilor membri de sindicat în baza împuternicirilor de reprezentare în instanţă şi de acordare a asistenţei juridice date de aceştia, aflate în dosarul Tribunalului Iaşi, sindicatul are calitatea de reclamant.

Împrejurarea că acţiunea nu este semnată de un reprezentat ai sindicatului ci de un avocat nu are relevanţă atâta timp cât avocatuj în discuţie a fost angajat de sindicat să reprezinte interesele membrilor săi în baza mandatului de reprezentare în instanţă şi de acordare a asistenţei juridice.

Aşa fiind, în raport de dispoziţiile art. 269 alin. (2) C. muncii asifel cum aceste dispoziţii legale au fost interpretate prîn decizia în interesul Legii nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, competenţa de soluţionare a litigiului dedus judecăţii aparţine instanţei în a cărei circumscripţie îşi are sediul sindicatul, respectiv Tribunalul Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului laşi.

Definitiva.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 noiembrie 2015.