Divorce jurisdiction based on effective residence rather than registered domicile

Decizia nr. 2559/2015

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti la data de 14 ianuarie 2015 sub nr. x/4/2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., desfacerea căsătoriei părţilor din vina pârâtului, revenirea reclamantei la numele purtat anterior, exercitarea în comun a autorităţii părinteşti, cu stabilirea locuinţei minorului la reclamantă şi obligarea pârâtului la plata pensiei de întreţinere.

Pârâtul a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat desfacerea căsătoriei din vina reclamantei, exercitarea în comun a autorităţii părinteşti, stabilirea locuinţei minorului la tată şi obligarea reclamantei la plata pensiei de întreţinere.

La primul termen de judecată fixat în cauză, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia necompetenţei sale teritoriale de soluţionare a cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 5527 din 4 mai 2015, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Târgovişte.

În motivarea sentinţei, s-a reţinut că părţile s-au căsătorit la data de 28 mai 2012, iar ultimul domiciliu comun se află în com. Niculeşti, jud. Dâmboviţa, unde pârâtul locuieşte şi în prezent, avându-se în vedere susţinerile din cererea introductivă de instanţă şi lămuririle acordate de părţi la cel de-al doilea termen de judecată, acordat special pentru clarificarea aspectelor legate de competenţa instanţei.

Ţinând cont de faptul că, deşi reclamanta a susţinut că a locuit cu pârâtul la actuala adresă din Bucureşti, din adeverinţa emisă de asociaţia de proprietari nu rezultă acest aspect, iar, pe de altă parte, nu există dovezi cu privire la faptul că pârâtul ar avea domiciliul în sectorul 4, s-a apreciat că, în aplicarea dispoziţiilor art. 914 C. proc. civ., competenţa revine instanţei de la domiciliul pârâtului, respectiv Judecătoria Târgovişte.

Prin sentinţa civilă nr. 3480 din 14 octombrie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/4/2015, Judecătoria Târgovişte a declinat, la rându-i, competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti şi, constatând intervenit un conflict negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.

În motivarea acestei sentinţe, s-a reţinut că reclamanta a precizat în faţa instanţei, la termenul de judecată din data de 23 martie 2015, că ultima locuinţă comună a soţilor a fost pe raza sectorului 4 Bucureşti, fapt confirmat şi de menţiunile din fişa de evidenţă C.N.P. a pârâtului, conform cărora domiciliul activ al acestuia este pe raza sectorului 4 Bucureşti.

Acest fapt contrazice susţinerile pârâtului din cuprinsul întâmpinării că ultima locuinţă comună a soţilor a fost în com. Niculeşti, judeţul Dâmboviţa şi că în cursul lunii noiembrie 2014 reclamanta a părăsit domiciliul stabilindu-se la Bucureşti.

Tot din fişa de evidenţă C.N.P. rezultă că pârâtul şi-a stabilit domiciliul în municipiul Bucureşti, acelaşi domiciliu ce figurează şi în cartea de identitate a reclamantei. S-a apreciat că este dovedită, astfel, afirmaţia reclamantei că locuinţa comună a fost, chiar şi pentru scurt timp, pe raza sectorului 4 Bucureşti, motiv pentru care competenţa soluţionării cauzei revine Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, în aplicarea art. 914 alin. (1) C. proc. civ.

Examinând conflictul de competenţă, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa soluţionării cererii deduse judecăţii revine Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, pentru următoarele considerente:

În conformitate cu art. 914 alin. (1) C. proc. civ. în forma de la data cererii de chemare în judecată - 14 ianuarie 2015 (actual art. 915 alin. (1), după republicare), „Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cea din urmă locuinţă comună a soţilor. Dacă soţii nu au avut locuinţă comună sau dacă niciunul dintre soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are locuinţa pârâtul (…)”.

Potrivit art. 918 (actual art. 919) C. proc. civ., instanţa de divorţ se pronunţă şi asupra cererilor accesorii şi incidentale formulate în cauză.

Dezînvestirea reciprocă a instanţelor de soluţionarea cauzei a fost generată de stabilirea unei situaţii de fapt diferite în ceea ce priveşte ultima locuinţă comună a soţilor, respectiv locuinţa pârâtului la data sesizării instanţei de divorţ.

Din înscrisurile de la dosar rezultă cu certitudine că pârâtul locuia, în ianuarie 2015, pe raza sectorului 4 Bucureşti, fiind înscris în evidenţele asociaţiei de proprietari din care face parte imobilul situat în București (fila 56 dosar Judecătoria sectorului 4 Bucureşti). Pârâtul figurează ca având domiciliul în acest imobil la Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (fila 17 dosar Judecătoria Târgovişte).

De altfel, reclamanta a recunoscut acest fapt în cursul judecăţii (solicitând chiar citarea pârâtului la adresa din Bucureşti, sectorul 4) şi chiar a pretins că a locuit împreună cu pârâtul la această adresă, anterior formulării cererii de chemare în judecată.

Cât priveşte locuinţa reclamantei, în raportul întocmit de Primăria sectorului 3 Bucureşti cu ocazia anchetei sociale efectuate la locuinţa indicată de reclamantă în cererea de chemare în judecată (fila 49 dosar Judecătoria sectorului 4 Bucureşti), a rezultat că minorul locuieşte împreună cu reclamanta în domiciliul mamei acesteia din Bucureşti, sectorul 3. Chiar dacă această constatare a fost făcută în luna martie 2015, se prezumă că situaţia constatată era aceeaşi şi la data formulării cererii de chemare în judecată (14 ianuarie 2015), dat fiind că minorul a fost înscris la o creşă din Bucureşti la data de 7 noiembrie 2014 (pe care a frecventat-o zilnic începând cu această dată) ca având domiciliul în Bucureşti, sectorul 3, la adresa mamei reclamantei (file 16 - 21 dosar Judecătoria sectorului 4 Bucureşti).

Competenţa de soluţionare a cererii de divorţ şi a cererilor accesorii şi incidentale se determină în raport de locuinţa efectivă a soţilor, fie comună, fie, după caz, a unuia sau a altuia dintre aceştia, indiferent dacă aceasta corespunde sau nu domiciliului menţionat în cartea de identitate.

Astfel, este nerelevant faptul că în cartea de identitate a reclamantei se menţionează că domiciliul acesteia se află în Bucureşti, sectorul 4, cât timp, din probele administrate în cauză, reiese, după cum s-a arătat anterior, că locuia în fapt, la data formulării cererii de chemare în judecată, în Bucureşti, sectorul 3.

În condiţiile în care ambii soţi locuiau la acea dată în Bucureşti, la adrese diferite, în aplicarea art. 914 (actual 915) alin. (1) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei trebuie stabilită în cauză în raport de locuinţa pârâtului, situată în Bucureşti, sectorul 4, indiferent dacă ultima locuinţă comună a soţilor s-a aflat în judeţul Dâmboviţa, astfel cum a reţinut Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, sau în Bucureşti, sectorul 4, după cum a reţinut Judecătoria Târgovişte.

Dacă ar fi întrunită prima ipoteză, ar însemna că, la data sesizării instanţei, niciunul dintre soţi nu mai locuia în circumscripţia judecătoriei în care se află cea din urmă locuinţă comună, fiind aplicabilă teza ultimă a normei de competenţă incidente, potrivit căreia judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia se află locuinţa pârâtului. În ipoteza în care cea din urmă locuinţă comună s-a aflat în Bucureşti, sectorul 4, este de observat că pârâtul continua să locuiască la acea adresă, astfel încât ar fi aplicabilă prima teză a normei de competenţă, potrivit căreia interesează ultima locuinţă comună, ocupată în continuare de către pârât.

Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 914 (actual art. 915) alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 noiembrie 2015.