Subrogation action jurisdiction: Plaintiff's option under alternative territorial competence rules in mandatory insurance disputes fixes competent court upon filing

Decizia nr. 2555/2015

Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea în regres înregistrată la Judecătoria Sibiu la data de 20 februarie 2014, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, obligarea pârâtei Ia plata sumei de 5.940,66 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirii achitate de reclamantă în calitate de asigurător Casco, obligarea la plata penalităţilor de întârziere de 0.1% pe zi calculate de la data de 03 februarie 2014 şi până Ia plata integrală a debilului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, s-a arătat, în esenţă că, ia data de 15 ianuarie 2011 numitul C., asigurat R.C.A. la pârâtă, a produs din culpa sa un accident, avariind auto, asigurat Casco Ia reclamantă. în baza poliţei de asigurare Casco, reclamanta şi-a despăgubit asiguratul cu suma de 5.940,66 lei, reprezentând contravaloarea avariilor suferite de autoturismul asigurat, astfel în baza art. 49 din Legea nr. 136/1995 se subrogă în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Reclamanta a comunicat pârâtei cererea de despăgubire din 23 ianuarie 2014, însă pârâta nu a efectuat plata în 15 zile, astfel că aceasta datorează şi penalităţi de întârziere de 0,1%/zi.

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 136/1995, Ordinul nr. 14/2011, N.C.P.C., N.C.C.

Prin sentinţa civilă nr. 3402 din 06 iunie 2014, Judecătoria Sibiu, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, reţinând că:

Dispoziţiile art. 107 C. proc. civ. instituie regula potrivit căreia cererea de chemare în judecată se adresează instanţei din circumscripţia teritorială în care îşi are domiciliul sau sediul pârâtul, conform principiului actor sequitur forum rei.

Reprezentând dreptul comun în materia competenţei teritoriale în cazul pârâţilor - persoane juridice, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial.

Este adevărat că, potrivit art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, însă această facultate impune reclamantului ca instanţa pe care înţelege să o sesizeze cu soluţionarea litigiului să fie competentă din punct de vedere teritorial.

Prin urmare, instanţa verificând în primul rând, dacă în speţă există mai multe instanţe deopotrivă competente să soluţioneze litigiu, reţine ca pârâta împotriva căruia s~a formulat prezenta cerere de chemare în judecată are sediul m localitatea Voluntari, jud. Ilfov, în consecinţă, se constată că Judecătoriei Buftea îi revine, de principiu, competenţa de soluţionare a prezentului litigiu.

Raportat la aspectele reţinute anterior, se constată că, m speţă, Judecătoriei Buftea îi revine competenţa să soluţioneze litigiul, sediul societăţii reclamante neftind în măsură să atragă competenţa de soluţionare a acestei instanţe.

Primind dosarul spre soluţionare, Judecătoria Buftea a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a decide.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Judecătoria Buftea a reţinut următoarele;

Art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. prevede că cererile privind obligaţiile izvorâte dintr-o faptă ilicită pot fi adresate nu numai instanţei în a cărei circumscripţie s-a săvârşit fapta ilicită, ci şi a celei în raza căreia s-a produs prejudiciul, iar potrivit art. 116 din acelaşi act normativ, reclamantul are alegerea între mai multe instanţe competente, cu precizarea că opţiunea reclamantului nu poate fi contestată dacă a fost sesizată una dintre instanţele competente alternativ. în caz contrar, pârâtul (nu şi instanţa, întrucât competenţa teritorială alternativă este reglementată prin norme dispozitive) va putea invoca excepţia de necompetenţă prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecata la care părţile sunt legal citate in fata primei instanţe.

S-a constatat că dintre instanţele competente alternativ, reclamanta a ales instanţa de la domiciliul său, opţiune care nu poate fi contestată de pârât şi în niciun caz de instanţă, fiind în discuţie o normă de competenţă de ordine privată.

În plus, s-a reţinut că, în speţă, aşa cum reiese din formularul de constatare amiabilă accident, fapta a fost săvârşită pe aleea centrală din cimitirul central Sibiu, în acelaşi sens fiind şi declaraţiile şoferilor implicaţi în accident (filele 21-24).

Or, este evident că locul unde s-a produs prejudiciul este locul unde s-a produs accidentul este în oraşul Sibiu, jud. Sibiu, Judecătoria Sibiu fiind instanţa în raza căreia s-a produs fapta.

De asemenea, prejudiciul a fost produs în raza Judecătoriei Sibiu, reclamantul, în calitate de asigurător (cu sediul în Sibiu), a format dosarul de daună şi a achitat despăgubirea persoanei asigurate - plata reparaţiei fâcându-se direct către societatea auto ce a reparat autovehiculul avariat - SC D. SRL, cu sediul în Sibiu. (fila 61).

Având în vedere prevederile art. 116 C. proc. civ., reclamantul are posibilitatea alegerii între mai multe instanţe deopotrivă competente, aceasta alegând instanţa de la locul săvârşirii faptei, prin urmare a operat prorogarea de competenţă în favoarea Judecătoriei Sibiu.

În concluzie, s-a apreciat că, în cauza de faţă, chiar dacă şi Judecătoria Buftea ar putea fi competentă teritorial să soluţioneze cererea, date fiind dispoziţiile legale care lasă la latitudinea reclamantului alegerea instanţei competente teritorial să soluţioneze litigiul, Judecătoria Buftea devine necompetenţă teritorial să judece cauza de faţă, întrucât s-ar încălca voinţa reclamantului cu privire la alegerea instanţei.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul negativ de competenfă, conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, pentru următoarele considerente:

Regula de drept comun în materia competenţei teritoriale este înscrisă în art. 107 alin. (1) C. proc. civ. conform căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediu pârâtul, dacă legea nu dispune astfel.

Regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziţie legală care să stabilească o altă instanţă competentă din punct de vedere teritorial. Totodată, părţile sunt libere să agreeze de comun acord să se judece la o altă instanţă.

Sunt însă situaţii în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă astfel încât, pe lângă instanţa de la domiciliul pârâtului, mai sunt competente şi alte instanţe.

Conform art. 2210 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind C. civ. „în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepţia asigurărilor de persoane."

Potrivit art. 54 din Legea nr. 136/1995, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligaţiei acestuia.

În speţă, reclamanta a învestit instanţa cu o acţiune în regres, prin care, în baza unui contract de asigurare facultativă Casco, asigurătorul SC A. SA, ca urmare a subrogării sale în drepturile persoanei păgubite prin accident produs de un autovehicul aflat în proprietatea unei persoanei asigurate, solicită recuperarea despăgubirii achitate asiguratului pentru prejudiciul rezultat în urma unui accident auto, provocat de intervenientul C., asigurat R.C.A. la pârâta SC B. SA.

În acest context, sunt incidente dispoziţiile art. 115 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, terţul prejudiciat poate introduce acţiunea şi ia instanţa domiciliului sau sediului său.

Cum reclamanta are calitatea de terţ prejudiciat, ea are posibilitatea de a alege, pentru introducerea acţiunii, între instanţele deopotrivă competente, în circumscripţia cărora se afla fie domiciliul sau sediul asigurătorului R.C.A., adică al pârâtei, în temeiul art. 107 C. proc. civ., fie instanţa de la domiciliul sau, după caz, a sediului său, în baza art. 115 alin. (3) C. proc. civ.

Aşadar, potrivit textului de lege sus-menţionat, în materia asigurării obligatorii de răspundere civilă, competenţa teritorială de soluţionare a cauzelor nu este una exclusivă, ci alternativă.

Art. 116 C. proc. civ., prevede că în toate cazurile de competenţă teritorială alternativă, alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente aparţine reclamantului.

Odată ce reclamantul a introdus cererea la una dintre instanţele competente potrivit legii, nici reclamanta şi nici instanţa nu mai pot reveni asupra ei, întrucât prin introducerea acţiunii s-a fixat competenţa instanţei respective, competenţă ce ar putea fi contestată numai de către pârât prin întâmpinare sau cel maî târxiu la prima zi de înfăţişare.

În speţă, pârâta nu a formulat întâmpinare şi nici nu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sibiu, ceea ce înseamnă ca instanţa nu putea să o invoce din oficiu, desesizându-se în favoarea unei alte instanţe.

Ca atare, cum reclamanta, în aplicarea art. 116 C. proc. civ., a înţeles să introducă acţiunea la una dintre instanţele prevăzute de art. 115 alin. (1) C. proc. civ., respectiv la Judecătoria Sibiu, instanţa în a cărei circumscripţie îşi are sediul, acestei instanţe îi revine competenţa să soluţioneze cauza.

În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă în favoarea Judecătoriei Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 noiembrie 2015.