Expiry of 1986 expropriation decree vs. one-year peremption of final civil appeal

Decizia nr. 2547/2015

Deliberând, în condiţiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Brăila sub nr. x/196/2011, reclamanta A. a chemat în judecată Municipiul Brăila prin primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate caducitatea Decretului de expropriere nr. 24/1986 prin care s-a dispus trecerea în proprietatea statului a imobilului situat în Brăila, imobil format din suprafaţa de 193 mp şi casa de locuit, construită din paiantă, acoperită cu tablă şi carton, având patru camere şi un antreu, o marchiză şi dependinţe, imobil învecinat la nord cu B., la sud cu C., la est cu str. ... şi la vest cu D.

Prin sentinţa civilă nr. 2773 din 9 aprilie 2012 pronunţată de Judecătoria Brăila în Dosarul nr. x/196/2011, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta A., în favoarea Tribunalului Brăila.

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Brăila, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, iar prin încheierea din 29 noiembrie 2012 s-a dispus scoaterea de pe rol şi trimiterea la secţia I civilă, a Tribunalului Brăila.

Cauza s-a înregistrat la secţia I civilă, a Tribunalului Brăila sub nr. x/196/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 45 din 17 ianuarie 2013, Tribunalul Brăila, secţia I civilă, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Brăila, prin primar.

Împotriva acestei sentinţe civile, în termen legal a declarat recurs (recalificat ca fiind apel) reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia nr. 20/A din 08 mai 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 45 din 17 ianuarie 2013, pronunţată de Tribunalul Brăila, secţia I civilă.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, la data de 08 iulie 2013, iar, ulterior, prin încheierea din 28 martie 2014, cauza a fost scoasă de pe rolul, secţiei a II-a civilă, şi trimisă, spre competenţă soluţionare, secţiei I civilă, a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Dosarul fiind înregistrat sub nr. x/196/2011.

Prin încheierea din 13 iunie 2014, judecata recursului a fost suspendată, în baza dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.

La data de 29 septembrie 2015, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepţiei de perimare a recursului.

Analizând această excepţie, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.

Aşadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.

Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie decurgând din lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.

Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecăţii recursului în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 13 iunie 2014, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 15 iunie 2015, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., părţile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.

Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând totodată, că potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 20/A din 08 mai 2013 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 13 noiembrie 2015.