Land revindication nullity of state title barred by failure to prove physical identity of topographic parcels

Decizia nr. 2520/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 aprilie 2006, pe rolul Tribunalului Covasna, reclamanţii A., B., C. şi D. au solicitat să se constate nulitatea titlului Statului Român asupra imobilului înscris în C.F. Târgu Secuiesc, anularea încheierii C.F. din 9 aprilie 1957 şi restabilirea situaţiei anterioare C.F., nulitatea titlului Biroului Executiv al Consiliului Popular al oraşului Târgu Secuiesc asupra imobilelor înscrise în C.F., nulitatea titlului SC E. SA asupra imobilelor - teren înscrise în C.F. Târgu Secuiesc, nulitatea încheierilor C.F. din 19 mai 1993, din 21 iunie 1996, din 1 octombrie 1998 şi din 12 aprilie 2000, precum şi obligarea SC E. SA să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie reclamanţilor cele patru parcele de teren.

Prin sentinţa nr. 1257 din 30 noiembrie 2006 Tribunalul Covasna a respins, ca inadmisibilă acţiunea reclamanţilor.

Prin Decizia nr. nr. 44/AP din 16 Aprilie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, a admis calea de atac, a desființat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Covasna.

Prin Decizia nr. 7476 din 6 noiembrie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna şi SC E. SA Târgu Secuiesc împotriva Deciziei nr. 44/AP din 16 Aprilie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.

În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 723/2010, Tribunalul Covasna a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.

A respins excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale active.

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC E. SA Târgu Secuiesc în raport cu petitele 1, 2, 3 şi 4 din acţiunea introductivă.

A respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii în revendicare imobiliară cât şi excepţia inadmisibilităţii cererilor de constatare a nulităţii titlului Statului Român şi a nulităţii titlului Biroului Executiv al Consiliului Popular al oraşului Târgu Secuiesc.

A admis în parte acţiunea reclamanţilor B., C., D. şi de A., decedat, continuată prin moştenitori F. şi G. împotriva pârâţilor Municipiul Târgu Secuiesc prin primar, Consiliul Local al municipiului Târgu Secuiesc, SC E. SA şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna, aşa cum a fost precizată şi completată.

A anulat aceeaşi acţiune cât priveşte introducerea ei în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin municipiul Târgu Secuiesc.

A constatat nulitatea titlului Statului Român (drept de proprietate provenit din expropriere) asupra imobilului înscris în C.F. Târgu Secuiesc, respectiv nulitatea Deciziunii nr. 20 din 06 aprilie 1957 a Comitetului Executiv de pe lângă Sfatul Popular al oraşului de subordonare raională Târgu Secuiesc.

A constatat nulitatea titlului Biroului Executiv al Consiliului Popular al oraşului Târgu Secuiesc (drept de administrare operativă) asupra imobilelor înscrise în C.F. Târgu Secuiesc.

A constatat nulitatea titlului SC E. SA (drept de proprietate provenit din aport la capital social şi majorare capital social) asupra imobilelor - teren înscrise în C.F. Târgu Secuiesc, respectiv nulitatea parţială a statutului şi contractului de societate a SC E. SA autentificate din 18 decembrie 1992, de către fostul Notariat de Stat Local Târgu Secuiesc, cât şi a actelor adiţionale la statutul şi contractul de societate al SC E. SA, autentificate din 08 iunie 1996, din 04 iulie 1998 din 30 martie 2000 de B.N.P., H., în limitele terenurilor mai sus identificate aportate de Consiliul Local Târgu Secuiesc la constituirea capitalului social şi la majorarea capitalului social al SC E. SA.

A constatat nulitatea încheierii de C.F. din 09 aprilie 1957 menţionată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+10.

A respins cererea de restabilire a situaţiei anterioare C.F. prin reîntabularea imobilului pe numele proprietarilor tabulari de la foaia de proprietate B+1, 4, 5, 6, 7, respectiv D. în cotă parte de ½, I. căsătorită J., D., A. şi K. căsătorită L. în cotă parte de 1/8 fiecare.

A constatat nulitatea încheierii C.F. din 20 februarie 1979 menţionată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+33 în ceea ce priveşte întabularea dreptului de administrare operativă directă a Biroului Executiv al Consiliului Popular al oraşului Târgu Secuiesc asupra imobilelor identificate la foaia de avere A+ 28, 30 având număr top.

A constatat nulitatea următoarelor încheieri C.F.: din 19 mai 1993 menţionată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+53, din 21 iunie 1996 menţionată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+60, din 01 octombrie 1998 menţionată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+65 şi din 12 aprilie 2000 menţionată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+71.

A dispus transnotarea din C.F. Târgu Secuiesc a celor patru parcele menţionate în încheierile de C.F. de mai sus, respectiv a celor cu numerele topografice, şi restabilirea situaţiei anterioare de C.F. în sensul întabulării acestora pe numele proprietarilor tabulari iniţiali - D. în cotă parte de ½, I. căsătorită J., D., A. şi K. căsătorită L. în cotă parte de 1/8 fiecare.

A obligat pârâta SC E. SA să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie cele patru parcele de teren având numerele topografice.

A obligat pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Municipiul Târgu Secuiesc prin primar, Consiliul Local al municipiul Târgu Secuiesc şi SC E. SA să plătească reclamanţilor suma de 3.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, revenind câte 750 lei fiecărui pârât.

A respins cererea pârâtei SC E. SA de acordare a cheltuielilor de judecată.

În motivare, tribunalul a reţinut, ca situaţie de fapt, că autorii reclamanților au dobândit şi înscris în C.F. proprietatea asupra unui teren de 24 jugere şi 1.262 stânjeni, situat în Târgu Secuiesc.

Instanța a reținut că, din examinarea în detaliu a C.F. Târgu Secuiesc, cele patru parcele de teren care sunt, în prezent, înscrise în C.F. Târgu Secuiesc în favoarea pârâtei SC E. SA sub numere topografice - arătură de 5.000 mp, - teren de construcţii de 10.000 mp - arătură de 5.000 mp şi arătură de 5.000 mp, provin din parcela care iniţial purta număr topografic, cu alte cuvinte din parcela care a fost întabulată în favoarea reclamanţilor sau a autorilor lor, această parcelă suferind o serie de dezmembrări şi transnotări în diferite cărţi funciare.

Parcela cu nr. topo a fost preluată de Statul Român în baza Decretului nr. 83/1949, care şi-a înscris un drept de proprietate asupra imobilului, cu titlu drept expropriere, după care operaţiunile de dezmembrare asupra imobilului au continuat, astfel ajungându-se la formarea unor parcele cu numerele top. - arător de 127.207 mp şi - arător de 914 mp asupra cărora cu încheierea de C.F. din 20 februarie 1979 şi în baza adresei din 17 februarie 1979 a Consiliului Popular Judeţean Covasna - Comitetul executiv asupra imobilelor, s-a întabulat un drept de administrare operativă directă în favoarea Biroului Executiv al Consiliului Popular al oraşului Târgu Secuiesc.

Odată cu constituirea, în anul 1992, a SC E. SA, Consiliul Local al oraşului Târgu Secuiesc, în calitate de acţionar, a aportat parcela, după care s-a majorat capitalul social în anul 1996 cu teren, în anul 1998 cu terenul cu nr. top, iar în final în anul 2000 cu teren cu nr. top.

Instanţa a apreciat că cele patru parcele de teren, care au ajuns să fie intabulate în favoarea SC E. SA, nu ar fi cele care provin din parcela iniţială având nr. top, reținând că nu s-a dovedit că cele patru parcele ar fi aparţinut iniţial unor proprietari, persoane fizice, cu care Consiliul Local Târgu Secuiesc ar fi perfectat un schimb de terenuri în anul 1992, aprobat prin Ordinul nr. 344 din 16 noiembrie 1992 al Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei.

Cei cinci proprietari particulari M., N., O., P. şi R. au predat Consiliului Local Târgu Secuiesc o suprafaţă de 3,20 ha situată în perimetrul construibil al oraşului Târgu Secuiesc, primind în schimb suprafaţa de 3,20 ha situată în acelaşi loc dar în altă tarla, care corespunde numărului top din C.F. Târgu Secuiesc, dar nu există vreo dovadă care să sprijine ideea că cele patru parcele de teren asupra cărora este întabulată SC E. SA au fost dobândite de Consiliul Local Târgu Secuiesc prin schimbul efectuat cu nişte terţi particulari.

Tribunalul a reținut că, dacă ar fi vorba de o neconcordanţă între numerotarea topografică a parcelelor şi amplasamentul lor concret, atunci, în decurs de 18 ani de la acel schimb, Municipiul Târgu Secuiesc avea timpul şi resursele necesare pentru a iniţia o rectificare de C.F., or, o asemenea rectificare nu a avut loc, ceea ce înseamnă că situaţia de C.F. aşa cum este oglindită în prezent, trebuie prezumată ca exactă, în favoarea reclamanţilor fiind toate premisele scriptice care permit a se concluziona că ceea este întabulat în C.F. Târgu Secuiesc, constituie imobile asupra cărora au avut înscrise drepturi tabulare de proprietate, ei înşisi sau antecesorii lor.

În ceea ce priveşte categoria de folosinţă a acestui teren, se constată că ceea ce este notat în C.F. cu privire la parcele, anume că ar fi vorba de teren arabil sau arătură nu mai coincide cu destinaţia actuală a acestor parcele, ci este vorba de terenuri de construcţie situate în intravilanul municipiului Târgu Secuiesc.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice a fost respinsă, cu motivarea că, în primul ciclu procesual, Curtea de Apel Braşov a decis că Statul Român poate sta în judecată ca pârât, fiind legal reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, soluţia sub acest aspect fiind menţinută şi în recurs, prin urmare este vorba de o problemă de drept dezlegată irevocabil, Statul Român stând în judecată nu doar sub aspectul constatării nulităţii titlului său cât şi în ceea ce priveşte rectificarea din C.F. a înscrierilor care îl privesc.

Instanţa a respins şi excepţia lipsei de interes respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, deoarece aceştia şi-au justificat atât dreptul cât şi interesul în promovarea acţiunii de faţă, neputând fi acuzaţi de lipsă de interes cei care solicită constatarea unor nulităţi absolute, ştiut fiind că asemenea nulităţi se declară la cererea oricărei persoane interesate, or asemenea interes aparţine foştilor proprietari tabulari sau moştenitorilor lor.

S-a reținut că reclamanţii sunt foşti proprietar tabulari sau moştenitorii proprietarilor tabulari, astfel că au la îndemână acţiunea în revendicare, instanţa reţinând că aceştia se consideră pe bună dreptate nişte proprietari neposesori, existând identitate între parcelele de teren deţinute de SC E. SA şi cele asupra cărora a purtat dreptul lor de proprietate tabulară, cu menţiunea că acest drept se întindea cu mult peste limitele celor patru parcele înscrise în prezent în C.F. Târgu Secuiesc.

Datorită acestor considerente instanţa nu a apreciat că acţiunea în revendicare a celor patru parcele ocupate de pârâta SC E. SA ar fi inadmisibilă, în raport cu legile fondului funciar (nu se încadrează în categoria terenurilor susceptibile de retrocedare în baza acestor legi) ori în raport cu Legea nr. 10/2001 (funcţionalitatea acestei legi şi a Fondului Proprietatea sunt frecvent criticate în jurisprudenţa Curții Europene a Dreptului Omului), aşa că s-a respins şi excepţia inadmisibilitătii acţiunii în revendicare.

Aceeaşi soluţie a respingerii s-a pronunţat şi cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC E. SA, în raport cu petitele 1, 2, 3 şi 4 din acţiunea introductivă, deoarece chiar dacă acest petite sunt formulate în mod direct în contradictoriu cu Statul Român şi cu Consiliul Local Târgu Secuiesc, continuator al fostului Birou Executiv al Consiliului Popular al oraşului Târgu Secuiesc, ele se justifică a fi dezlegate şi în contradictoriu cu pârâta SC E. SA, pentru că pe calea acestor petite se discută însăşi valabilitatea titlului autorului sau autorilor pârâtei, or, pentru considerente de opozabilitate, din moment ce titlul invocat de SC E. SA derivă din titlul statului, este indicat ca în proces să figureze şi dobânditorul subsecvent, cu atât mai mult cu cât acesta, pe calea întâmpinării a adus apărări titlului statului şi implicit celui al municipiului Târgu Secuiesc.

Totodată instanţa a respins şi excepţia inadmisibilităţii cererilor de constatare a nulităţii titlului statului şi a nulităţii titlului Biroului Executiv al Consiliului Popular al oraşului Târgu Secuiesc, deoarece aceste două petite nu sunt cereri în constatare, în sensul art. 111 C. proc. civ., ci chiar dacă fac referire la constatarea sau declararea nulităţii, sunt cereri care urmăresc realizarea dreptului, ştiut fiind că un atare efect se obţine odată cu restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii de reprezentant a municipiului Târgu Secuiesc pentru pârâtul Statul Român, excepţie admisă motivat la termenul de judecată din 25 martie 2010, în baza art. 161 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a anulat acţiunea reclamanţilor cât priveşte introducerea ei în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin municipiul Târgu Secuiesc.

Pe fondul cauzei, instanţa a arătat că titlul Statului Român asupra imobilului înscris în C.F. Târgu, provenit din expropriere (negotium) ca şi Deciziunea nr. 20/1957 a Comitetului Executiv de pe lângă Sfatul Popular al oraşului de subordonare raională Târgu Secuiesc (instrumentum) sunt nule absolut.

Aceasta deoarece deşi Decretul nr. 83/1949 se intitula ca fiind pentru completarea unor dispoziţiuni din Legea nr. 187/1945, care era o lege de expropriere, în drept nu era vorba de o adevărată expropriere, ci de o preluare fără titlu valabil, de o preluare departe de orice aparenţă de legalitatate, ştiut fiind că de esenţa exproprierii este plata unei drepte şi prealabile despăgubiri, or, art. 7 din Legea nr. 187/1945 excludea categoric orice despăgubire, contrazicând chiar şi C. civ. care prin art. 481 menţiona aceeaşi despăgubire care condiţiona cedarea proprietăţii pentru cauză de utilitate publică.

Ca urmare, s-a reţinut că este nul este şi titlul Biroului Executiv al Consiliului Popular al oraşului Târgu Secuiesc, respectiv cel în legătură cu dreptul de administrare operativă asupra imobilelor înscrise în C.F. Târgu Secuiesc, deoarece din moment ce statul deţinea bunul fără titlu nu putea conferi biroului executiv vreo prerogativă asupra bunului, iar acea adresă din 17 februarie 1979 a Consiliul Popular Judeţean Covasna, care a permis biroului executiv să îşi înscrie dreptul de administrare, emana de la o persoană care nu era Statul Român, adică de la o persoană care nu era nici măcar aşa-zisul proprietar tabular.

Nulitatea actelor constitutive a pârâtei SC E. SA şi a actelor sale adiţionale de majorare a capitalului social nu provoacă nulitatea societăţii şi nici nu trebuie să fie precedată de o anulare a hotărârilor Adunării Generale a Acționarilor prin care s-a convenit în societate asupra aporturilor celor 4 parcele, pentru că nulitatea constatată e una parţială, se referă strict la terenurile aportate nu şi la celelalte elemente ale capitalului social.

Sunt nule şi încheierile de C.F. prin care s-au întabulat titlurile Statului, al Biroului Executiv al Consiliului Popular al oraşului Târgu Secuiesc şi al pârâtei SC E. SA, prin nulitatea acestor încheieri neînţelegându-se nulitatea încheierii în sine ca act de procedură, susceptibilă de a fi desfiinţată în urma atacării cu apel în condiţiile Decretului-Lege nr. 115/1958 şi ale Legii nr. 7/1996, ci trebuie înţeles că este vorba de nulitatea menţiunile înscrise în cartea funciară în baza acestor încheieri, a operaţiunilor materiale săvârşite asupra cărţii funciare, fiind şi firesc să fie aşa pentru că dacă actul în sens de negotium e nul atunci şi toate modificările generate în cartea funciară de acest act, nu pot fi decât nule, existând o relaţie de accesorietate sau interdependenţă între titlu şi înscrierea în sine a acestui titlu în cartea funciară.

Odată constatată nulitatea titlurilor şi a menţiunilor scrise în C.F. în baza acestor titluri, instanţa a procedat la rectificarea de C.F.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna, a criticat sentinţa sub aspectul greşitei respingeri a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, întrucât terenul nu face parte din domeniul public al statului, conform art. 3 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, că imobilul a fost preluat cu titlu şi întabulat în cartea funciară. A susținut și că prin admiterea acţiunii, reclamanţii ar ajunge să obțină o dublă despăgubire, întrucât li s-au acordat deja măsuri reparatorii pentru respectivul imobil.

Pârâţii Municipiul Târgu Secuiesc şi Consiliul Local Târgu Secuiesc, prin primar şi SC E. SRL, au criticat sentința, în esenţă, sub aspectul greşitei repuneri pe rol a cauzei prin încheierea din 25 martie 2010, a netimbrării acţiunii, a respingerii excepţiilor de inadmisibilitate a acţiunii, lipsei de interes şi calităţii procesuale pasive a societăţii pârâte. Pe fondul cauzei, au susţinut că nu au fost respectate îndrumările din decizia prin care Curtea de Apel Braşov a trimis cauza spre rejudecare, pentru lămurirea situaţiei juridice a terenului, care în realitate a ajuns în patrimoniul lor urmare unui schimb de terenuri, iar reclamanţii nu au dorit efectuarea unei expertize în acest sens.

Pârâții au mai arătat și că nu au fost respectate dispoziţiile din Decizia nr. 33/2008 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, întrucât reclamanţii au optat pentru aplicarea legilor speciale de reparaţie, că societatea pârâtă a fost de bună-credinţă când s-a făcut asocierea, întrucât terenul era în proprietatea statului, asocierea s-a făcut pe baza unei hotărâri a consiliului local, iar terenul revendicat de reclamanţi nu este cel înscris în cartea funciară în proprietatea antecesorilor lor, încât societatea nu are calitate procesuală pasivă.

Prin Decizia nr. 907/A din 9 iulie 2015, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a dispus următoarele:

I. A respins apelul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna.

II. A admis, în parte, apelurile declarate pârâţii Municipiul Târgu Secuiesc şi Consiliul Local Târgu Secuiesc, prin primar şi SC E. SRL împotriva sentinţei civile nr. 723/2010 a Tribunalului Covasna, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că:

1. A respins cererea reclamanţilor privind constatarea nulităţii titlului SC E. SA (drept de proprietate provenit din aport la capital social şi majorare capital social) asupra imobilelor-teren înscrise în C.F. Târgu Secuiesc, respectiv nulitatea parţială a statutului şi contractului de societate a SC E. SA autentificate din 18 decembrie 1992 de către fostul Notariat de Stat Local Târgu Secuiesc, cât şi a actelor adiţionale la statutul şi contractul de societate al SC E. SA, autentificate din 08 iunie 1996, din 04 iulie 1998 şi din 30 martie 2000 de B.N.P., H., în limitele terenurilor mai sus identificate aportate de Consiliul Local Târgu Secuiesc la constituirea capitalului social şi la majorarea capitalului social al SC E. SA.

2. A respins cererea reclamanţilor privind constatarea nulităţii următoarelor încheieri de C.F.: din 19 mai 1993 menţionată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+53, din 21 iunie 1996 menţionată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+60, din 01 octombrie 1998 menţionată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+65 şi din 12 aprilie 2000 menţionată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+71.

3. A respins cererea reclamanţilor privind transnotarea din C.F. Târgu Secuiesc, a celor patru parcele menţionate în încheierile de C.F. de mai sus, respectiv a celor cu numerele topografice, şi restabilirea situaţiei anterioare de C.F. în sensul intabulării acestora pe numele proprietarilor tabulari iniţiali - D. în cotă parte de 1, I. căsătorită J., D., A. şi K. căsătorită L. în cotă parte de 1/8 fiecare.

4. A respins cererea reclamanţilor de obligare a pârâtei SC E. SA să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie cele patru parcele de teren având numerele topografice.

III. A înlăturat din dispozitivul sentinţei dispoziţiile privind:

1. constatarea nulităţii titlului SC E. SA (drept de proprietate provenit din aport la capital social şi majorare capital social) asupra imobilelor-teren înscrise în C.F. Târgu Secuiesc nr. top, respectiv nulitatea parţială a statutului şi contractului de societate a SC E. SA autentificate din 18 decembrie 1992 de către fostul Notariat de Stat Local Târgu Secuiesc, cât şi a actelor adiţionale la statutul şi contractul de societate al SC E. SA, autentificate din 08 iunie 1996, din 04 iulie 1998 şi din 30 martie 2000 de B.N.P., H., în limitele terenurilor mai sus identificate aportate de Consiliul Local Târgu Secuiesc la constituirea capitalului social şi la majorarea capitalului social al SC E. SA.

2. constatarea nulităţii următoarelor încheieri de C.F. : din 19 mai 1993 menţionată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+53, din 21 iunie 1996 menţionată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+60, din 01 octombrie 1998 menţionată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+65 şi din 12 aprilie 2000 menţionată în C.F. Târgu Secuiesc la foaia de proprietate B+71.

3. de transnotare din C.F. Târgu Secuiesc, a celor patru parcele menţionate în încheierile de C.F. de mai sus, respectiv a celor cu numerele topografice, şi restabilire a situaţiei anterioare de C.F. în sensul întabulării acestora pe numele proprietarilor tabulari iniţiali - D. în cotă parte de 1, I. căsătorită J., D., A. şi K. căsătorită L. în cotă parte de 1/8 fiecare.

4. de obligare a pârâtei SC E. SA să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie cele patru parcele de teren, cereri respinse prin prezenta decizie.

IV. A înlăturat din sentinţă dispoziţia de obligare a pârâtei SC E. SRL la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată şi păstrează aceeaşi dispoziţie pentru ceilalţi pârâţi respectiv Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Covasna, Municipiul Târgu Secuiesc şi Consiliul Local Târgu Secuiesc, fiecare pentru suma de 750 lei.

V. A păstrat restul dispoziţiilor din sentinţă.

VI. A respins restul cererilor şi excepţiilor din apeluri.

VII. A obligat reclamanţii F., C., D., S., T., U., V. şi X. să plătească apelantului Municipiul Târgu Secuiesc suma de 5.000 lei cheltuieli parţiale de judecată în apel.

În motivare, curtea de apel a reţinut că imobilele ce fac obiectul cauzei au fost preluate de stat, prin Legea nr. 187/1945, şi apoi au făcut obiectul unor multiple operaţiuni de carte funciară. Prin cererea de chemare în judecată, s-a solicitat mai întâi nulitatea titlului de preluare al statului, apoi, ca o consecinţă firească operaţiunilor de carte funciară revenirea la situaţia anterioară prin reîntabularea în favoarea reclamanţilor.

Drept urmare, calitate procesuală pasivă în cauză are Statul Român, care este reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, cum dispune art. 25 din Decretul nr. 31/1954, în vigoare la data promovării acţiunii, statul participând nemijlocit în raportul de drept dedus judecăţii, fiind pus în discuţie titlul său de preluare, astfel că motivul privind respingerea excepţiei lipsei de calitate procesuală pasivă va fi respins, păstrându-se dispoziţia corespunzătoare din sentinţă.

Preluarea în proprietatea statului şi înscrierea nevalabilă în cartea funciară nu putea genera un drept valabil înscris în favoarea organului administraţiei locale şi în consecinţă, curtea de apel a constatat că prezumţia instituită de art. 32 din Decretul-Lege nr. 115/1938, în vigoare la data înscrierii statului în anul 1957 şi a biroului executiv în anul 1979, conform căreia, dacă un drept real s-a înscris în cartea funciară în favoarea unei persoane, se prezumă că dreptul este în folosul ei, a fost răsturnată.

Pe aceste considerente, curtea de apel a constatat că dispoziţiile din sentinţă privind nevalabilitatea celor două titluri de proprietate şi administrare operativă şi de nulitate a încheierilor de C.F. din 04 septembrie 1957 şi din 20 februarie 1979 prin care s-a dispus înscrierea acestor drepturi au fost corect stabilite de către tribunal.

Deşi reclamanţii au fost propuşi pentru despăgubiri, în condiţiile Legii nr. 18/1991 şi s-a şi emis o decizie de acordare a despăgubirilor potrivit Legii nr. 247/2005, totuşi nu au fost satisfăcuţi până în prezent, încât accesul la justiţie, prin prezenta acţiune, care urmăreşte reîntregirea patrimoniului prin revendicare, nu poate şi blocat, fiind dreptul constituţional al acestora de a cere protecţia efectivă a dreptului dedus judecăţii.

Cu privire la apelul pârâţilor Municipiul şi Consiliul Local, curtea de apel a reținut că repunerea pe rol a cauzei la termenul de judecată din 25 martie 2010 s-a făcut legal, din moment ce prima instanţă a constatat că reclamanţii au complinit obligaţiile impuse, de precizare a acţiunii.

Referitor la excepţia de netimbrare, care nu a fost ridicată în primul ciclu procesual, instanţa a arătat că prin sentinţa tribunalului s-a reţinut că acţiunea este scutită de plata taxei de timbru conform art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, nefiind declarat apel pe acest considerent. În rejudecare, prima instanţă, prin Încheierea din 25 martie 2010, a reţinut aceleaşi considerente, pe care curtea le însuşeşte, întrucât, aşa cum s-a arătat mai sus, la lit. a, se urmăreşte reîntregirea patrimoniului de către succesorii foştilor proprietari tabulari cu imobilele preluate de stat în perioada de referinţă, astfel că dispoziţiile din art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 sunt pe deplin aplicabile.

Curtea de apel a constat că excepţia de inadmisibilitate a fost corect soluționată de tribunal, fiind păstrată și motivarea acestei instanțe.

Instanța de apel a mai arătat și că excepţia ridicată în cursul apelului privind lipsa interesului reclamanţilor, este nefondată, întrucât reclamanții, ca succesori în drepturi ai foştilor proprietari tabulari, justifică interesul în acţiunea în revendicare.

Din probele administrate, curtea a reținut că reclamanţii pretind că imobilele cu numerele topografice pe care societatea pârâtă şi-a înscris dreptul de proprietate în C.F. Târgu Secuiesc, au făcut parte din acelaşi corp funciar iniţial cu nr. top., ce a aparţinut antecesorilor lor înscrişi în C.F. Târgu secuiesc, iar scriptic aşa pare, întrucât top-urile pârâtei au aceeaşi rădăcină, încât dovada posesiei este esenţială şi de proba ei depinde întreg eşafodajul acţiunii reclamanţilor în ce o priveşte pe pârâtă şi aceasta nu numai cu privire la revendicare, dar şi cu privire la celelalte cereri vizând nulitatea titlului acesteia şi rectificare de carte funciară.

Urmare trecerii în proprietatea statului, imobilul cu nr. top iniţial 4119, ce a aparţinut antecesorilor reclamanţilor, a suferit numeroase dezmembrării, unele numere top fiind afectate de blocuri de locuinţe, de o staţie de combustibil, un service Dacia, iar altele au făcut obiect al legilor fondului funciar fiind retrocedate unor terţi ori chiar reclamanţilor, rămânând în discuţie cele patru topografice revendicate, care, scriptic au constituit aport în natură la asocierea dintre pârâţi şi au fost înscrise în proprietatea societăţii pârâte.

În al doilea ciclu procesual, deşi prin Decizia nr. 44/Ap/2007, a Curţii de Apel Braşov, rămasă irevocabilă, s-a dispus verificarea situaţiei juridice a imobilelor în litigiu, în realitate nu s-a realizat, întrucât proba esenţială era expertiza topografică şi pe care reclamanţii au refuzat să o administreze. Faţă de îndrumarea dată de instanţa de control judiciar, menţinută de instanţa supremă şi raportat la contestarea de către pârâţi a posesiei terenurilor revendicate, multitudinea dezmembrărilor pe care nr. top. iniţial le-a suferit şi refuzul reclamanţilor de a administra proba cu expertiză, prima instanţă nu putea să reţină că nu are nici un dubiu că terenurile revendicate sunt posedate de către societatea pârâtă, ci trebuia, prin aplicarea art. 480 şi art. 1169 C. civ. să respingă acţiunea ca neîntemeiată

Din întreg materialul probatoriu, curtea a reținut că societatea pârâtă SC E. SA nu posedă nici o suprafaţă din cele revendicate de către reclamanţi, iar înscrierea pe numerele top, ce conţin rădăcina, s-a făcut din eroare, mai ales că s-a realizat schimbul de terenuri prin ordinul amintit într-o perioadă când nu se punea încă problema retrocedărilor şi nu exista o aparatură performantă de identificare precisă în teren care să se coroboreze perfect cu cartea funciară.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna, cât şi reclamanţii F., V., U. (X.), X., T., S., C., D.

Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna a criticat decizia, pentru motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.

A susținut că instanța de apel nu a respectat cele trasate prin Decizia nr. 7476/2007, pronunţată de Înalta Curte de Casație și Justiție în primul ciclu procesual, și greşit s-a reţinut, în raport de art. 25 din Decretul nr. 31/1954, că Statul Român prin Ministerul Finanțelor are calitate procesuală.

Pârâtul a mai arătat și că instanțele ar fi trebuit să analizeze regimul juridic al terenului atât la data preluării, când era teren agricol, şi în prezent, când imobilul nu este în proprietatea domeniului public al statului, aşa cum prevede art. 3 alin. (2) Legea nr. 213/2001.

A susținut și că instanța de apel a greşit când a dispus să fie menținută sentinţa, cu privire la acţiunea în contradictoriu cu Statul Român prin Municipiul Târgu Secuiesc, terenul intrând în domeniul privat al statului.

Pârâtul a apreciat că, prin constatarea nulităţii absolute a titlului statului asupra imobilului, s-a creat o situaţie confuză cu privire la actele şi titlurile subsecvente în temeiul cărora Consiliul Local a adus terenul la SC E. SRL, ca aport la capitalul social.

Instanța de apel nu a ținut cont că reclamanţii au formulat cereri de restituire a terenurilor în baza Legilor nr. 18/1991, nr. 169/1997 şi nr. 1/2000. Pârâtul a arătat și că s-ar fi impus reducerea cheltuielilor de judecată, proporțional cu pretenţiile admise.

Reclamanţii F., V., U. (X.) , X., T., S., C. și D. au formulat critici prin care au susținut că, în prezentul litigiu, instanţa a inversat rolurile, cerând reclamanţilor să facă dovada, deşi acţiunea se referă la sistemul de carte funciară, unde dovada dreptului de proprietate se face cu extrasul de carte funciară, cu care reclamanţii au dovedit că cele patru parcele sunt pe numele şi în posesia societăţii pârâte.

Au susținut că instanța de apel a analizat cu precădere chestiuni de fapt şi probe, dar nu a tranşat chestiunea identităţii dintre terenul C.F. iniţial şi terenul înscris pe numele societăţii.

Reclamanții au combătut detaliat, punctual, concluziile raporturilor de expertiză întocmite în cauză, susținând că terenul este situat în intravilan şi nu extravilan, cum greşit a reţinut instanţa de apel.

Analizând recursurile formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Asupra excepției de nulitate a recursului formulat de reclamanți, invocată în ședința din data de 12 noiembrie 2015, Înalta Curte reține că, prin motivele de recurs, reclamanţii au formulat critici prin care au susținut nelegaliatea deciziei din apel, pentru greșita aplicare a art. 480 C. civ., care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Asupra fondului cauzei, instanţa reţine următoarele:

Prin criticile formulate, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna susţine, în esenţă, că greşit s-a respins excepţia lipsei calităţii sale procesuale, pentru că terenul nu aparţine statului.

Înalta Curte urmează să respingă această susţinere, cu motivarea că, așa cum s-a reținut și prin hotărârile de fond, asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, în primul ciclu procesual, prin Decizia nr. 44/AP din 16 aprilie 2007, Curtea de Apel Braşov a decis că Statul Român poate sta în judecată ca pârât, fiind legal reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice.

Soluţia sub acest aspect a fost menţinută şi în recurs, prin Decizia nr. 7476 din 6 noiembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin care au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de pârâţii Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Covasna şi SC E. SA Târgu Secuiesc.

Prin urmare, este vorba de o problemă de drept dezlegată irevocabil, Statul Român stând în judecată nu doar sub aspectul constatării nulităţii titlului său cât şi în ceea ce priveşte rectificarea din C.F. a înscrierilor care îl privesc.

Înalta Curte apreciază că, pe acest aspect, sunt legale și considerentele deciziei recurate, prin care instanța de apel, după ce a reținut că problema de drept este dezlegată irevocabil, a explicat amplu care este rațiunea pentru care Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, are calitatea procesuală pasivă în cauză.

Astfel, reclamanţii au arătat că imobilele au fost preluate de stat prin Legea nr. 187/1945 şi au făcut obiectul unor multiple operaţiuni de carte funciară, motiv pentru care în cuprinsul cererii de chemare în judecată aceştia au solicitat atât nulitatea titlului de preluare al statului, cât şi revenirea la situaţia anterioară, în sensul reîntabulării în favoarea lor.

În cauză este incident atât art. 30 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, în vigoare la data promovării acţiunii, în cartea funciară a fost înscris un drept real, cât şi art. 32 din Decretul-Lege nr. 115/1938 şi art. 25 din Decretul nr. 31/1954, texte de lege față de care Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, are calitatea procesuală pasivă.

Ca o chestiune subsidiară, mai arată Înalta Curte şi că, prin sentinţa nr. 723/2010, pronunţată de Tribunalul Covansa, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice a fost obligat doar la plata sumei de 750 de lei, cheltuieli de judecată către reclamanţi.

Referitor la criticile formulate de reclamanţi, Înalta Curte constată că prin motivele de recurs aceştia au susținut că terenul revendicat, compus din patru parcele, este înscris pe numele societăţii SC E. SA.

Această susținere este nefondată, întrucât, așa cum a arătat și curtea de apel, din înscrisurile depuse la dosar a reieșit că, scriptic, terenurile în litigiu au intrat în patrimoniul Municipiului Târgu Secuiesc în urma unui schimb realizat cu alte persoane fizice, concretizat în Ordinul nr. 344 din 16 noiembrie 1992 emis de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei.

Ca urmare, în mod legal, curtea de apel a procedat la administrarea probei cu expertiză topografică, pentru a identifica terenurile solicitate de reclamanți între cele deținute de pârâtă.

Înalta Curte reține că, din proba administrată, ale cărei obiective au fost încuviinţate prin încheierea din data de 16 noiembrie 2010, cu care părţile au fost de acord, a reieșit că, în realitate, terenurile deţinute de societatea pârâtă se situează la alte numere topografice decât cele ce fac obiect al revendicării.

Nici răspunsurile expertului la multiplele obiecțiuni formulate de reclamanți nu au condus la o altă concluzie decât aceea că societatea pârâtă nu deţine vreo suprafaţă din cele revendicate de reclamanţi.

Mai reține Înalta Curte și că la termenul de judecată din data de 02 iunie 2015, reprezentantul reclamanţilor a declarat că nu mai are obiecţiuni la completarea raportului de expertiză.

Așadar, față de situația de fapt reținută, ce nu mai poate fi pus în discuție în calea extraordinară a recursului, Înalta Curte constată că este legală concluzia curții de apel, în sensul că societatea pârâtă SC E. SA nu posedă nici o suprafaţă din cele revendicate de către reclamanţi, fiind deci legal aplicate preevderile Decretulu-Lege nr. 115/1938, cele ale Legii nr. 7/1996, ale Legii nr. 18/1991 și cele ale art. 480 C. civ.

Față de cele arătate mai sus, având în vedere prevederile art. 312 Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondate, recursurile formulate în cauză.

Asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimaţii pârâţi Municipiul Tg. Secuiesc prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Tg. Secuiesc, văzând și dovezile depuse în acest sens la filele 110-111, în sumă de 10.000 lei, Înalta Curte urmează să facă aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., şi să reducă cheltuielile de judecată la jumătate, respectiv la suma de 5.000 lei.

În aplicarea acestui text de lege, Înalta Curte a avut în vedere activitatea concretă prestată de avocatul pârâților, poziția procesuală a acestora, precum și împrejurarea că întâmpinarea depusă la data de 9 noiembrie 2015, prin care s-au făcut apărări de fond, a fost redactată de consilierul juridic al intimaților, reținând, în final, că avocatul ales nu a desfăşurat un volum de muncă de natură să justifice onorariul perceput, în cuantum de 10.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile nulităţii recursului formulat de reclamanţii F., V., U. (X.) , X., T., S., C., D.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanţii F., V., U. (X.) , X., T., S., C., D. şi de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna împotriva Deciziei civile nr. 907/AP din 9 iulie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Covasna şi pe reclamanţi la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli de judecată parţiale, către intimaţii pârâţi Municipiul Tg. Secuiesc prin primar şi Consiliul Local al Municipiului Tg. Secuiesc, revenind câte 2.500 lei fiecărui recurent.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2015.