Territorial jurisdiction for claims against foreign insurers in Romania: exclusivity of insured's domicile and accident scene over representative's location

Decizia nr. 2513/2015

Asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, sub nr. x/3/2014 reclamanţii A., B. şi C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta D. Bulgaria, prin corespondent în România Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România şi intervenientul forţat E., pronunţarea unei sentinţe prin care să se dispună obligarea pârâtei la plata despăgubirilor morale şi materiale cuvenite reclamanţilor ca urmare a accidentului rutier din data de 11 iulie 2012.

În motivarea cererii s-a arătat în esenţă că, la data de 11 iulie 2012 a avut loc un accident rutier din oraşul Craiova, judeţul Dolj, care s-a soldat cu vătămarea corporală gravă a reclamantului A., 120-130 zile de îngrijiri medicale, şi a reclamantei C., 90-120 zile de îngrijiri medicale. Alături de domnul A. şi de domnişoara C. au suferit şi ceilalţi membri ai fiecărei familii, soţia domnului A. a trebuit să fie internată împreună cu soţul ei, acesta fiind nedeplasabil şi necesitând îngrijire permanentă.

Accidentul s-a produs din culpa conducătorului auto, care nu a acordat prioritate de trecere motocicletei condusă de A.

Conform adresei trimise de către Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România la Inspectoratul de Poliție a Județului Dolj, asigurătorul D. Bulgaria este reprezentat în România în calitate de corespondent de daune de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România.

Pârâta D., prin mandatar legal Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, arătând că sediul mandatarului pârâtei nu poate atrage competenţa teritorială a instanţei, pe de o parte, deoarece mandatarul nu are calitate procesuală pasivă în speţă, iar pe de altă parte, art. 108 C. proc. civ. arată limitativ criteriile de determinare a competenţei, respectiv domiciliul sau, după caz, sediu, reşedinţa sau reprezentanţa pârâtului.

Prin sentinţa civilă nr. 162 din 20 ianuarie 2015, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale. A declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Bucureşti a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 1088 C. proc. civ., în procesul civil internaţional instanţa aplică legea procesuală română, sub rezerva unor dispoziţii contrare.

Din punct de vedere general, instanţele române sunt competente, în cauză găsindu-şi aplicarea art. 5 din Regulamentul CE nr. 44/2001 care prevede că, o persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acţionată în justiţie într-un alt stat membru, în materie delictuală, în faţa instanţelor de la locul producerii faptei prejudiciabile.

Din punct de vedere material, tribunalele sunt competente să judece cauza în temeiul art. 95 pct. 1 raportat la art. 94 pct. 1 lit. j) C. proc. civ. şi art. 99 alin. (2) C. proc. civ.

Cu privire la competenţa teritorială, din conţinutul art. 107 C. proc. civ. rezultă că regula de drept comun este aceea a competenţei instanţei în a cărei circumscripţie se află sediul pârâtei. Cum pârâta din prezenta cauză are sediul în Bulgaria, această regulă nu este aplicabilă. Se apreciază că sunt aplicabile dispoziţiile art. 113 pct. 9 sau ale art. 115 alin. (3) C. proc. civ., dispoziţii care, în raport de datele speţei (reclamanţii au domiciliul în municipiul Craiova, judeţul Dolj, iar evenimentul prejudiciabil s-a produs în municipiul Craiova), permit declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Dolj.

Astfel învestit, Tribunalul Dolj, secţia a II a civilă, prin sentinţa civilă nr. 273 din 16 septembrie 2015, a admis excepţia de necompetenţă teritorială invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a soluţiona conflictul.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul Dolj a reţinut următoarele considerente:

În speţă, există un element de extraneitate, decurgând din împrejurarea că autoturismul care a produs accidentul la data de 11 iulie 2012 este asigurat la D., cu sediul în Bulgaria, însă potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Regulamentul nr. 44/2001, dacă pârâtul nu are domiciliul pe teritoriul unui stat membru, competenţa este determinată, în fiecare stat membru, de legislaţia statului membru în cauză.

Prin urmare, în prezenta cauză, competenţa de soluţionare este determinată potrivit C. proc. civ. al României.

Instanţa a reţinut că Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, răspunde în situaţii, precum cele din speţa de faţă, pentru daune provocate pe teritoriul României de autovehicule înmatriculate într-un al stat membru, respectiv în Bulgaria, şi că acesta are sediul în Bucureşti.

Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ. cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în cărei circumscripţie îşi are sediul pârâtul, iar potrivit art. 115 C. proc. civ., în materie de asigurare, cererea privitoare la despăgubiri se va face şi la instanţa în circumscripţia căreia îşi are domiciliul asiguratul (pct. 1) sau locul unde s-a produs riscul asigurat (pct. 3), iar potrivit alin. (3), în materie asigurării obligatorii de răspundere civilă, terţul prejudiciat poate introduce acţiune directă şi la instanţa domiciliului său.

Prin urmare, în materie de asigurare, C. proc. civ. stabileşte o competenţă teritorială alternativă, iar potrivit art. 116 C. proc. civ. cel care are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente este reclamantul. Cum reclamanţii au înţeles să învestească cu soluţionarea prezentei cauze instanţele din Bucureşti, de la sediul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, în această situaţie, nici instanţa din oficiu şi nici pârâtul nu poate invoca excepţia de necompetenţă teritorială.

Investită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte va constata că, în cauză, competenţa soluţionării cauzei revine Tribunalului Dolj pentru considerentele ce succed:

În cauza dedusă judecăţii, există un element de extraneitate, decurgând din împrejurarea că autoturismul care a produs accidentul la data de 11 iulie 2012 este asigurat la D., cu sediul în Bulgaria.

Conform dispoziţiilor art. 1088 C. proc. civ., în procesul civil internaţional instanţa aplică legea procesuală română, sub rezerva unor dispoziţii contrare.

Art. 107 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în cărei circumscripţie îşi are sediul pârâtul.

În speţă, pârâta D. Bulgaria are sediul în Bulgaria şi nu deţine în România vreo sucursală, filială, punct de lucru sau reprezentanţă, care să atragă competenţa teritorială, în baza dispoziţiilor art. 109 C. proc. civ.

În materia asigurării de răspundere civilă, C. proc. civ. dă posibilitatea reclamanţilor de a-şi valorifica pe teritoriul României dreptul de despăgubire pentru prejudiciile produse prin accidente rutiere, uzând fie de competenţa teritorială alternativă oferită de art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., în raport de locul săvârşirii faptei ilicite, fie de dispoziţiile exprese în materie de asigurări ale art. 115 C. proc. civ., care dau competenţa de soluţionare a litigiului instanţei de la locul producerii riscului asigurat, ori chiar de la domiciliul sau sediul terţului prejudiciat, conform alin. (1) pct. 3, respectiv alin. (3) al art. 115.

Faţă de aceste dispoziţii legale, având în vedere că fapta ilicită prin care s-a produs prejudiciul reclamanţilor s-a produs în Craiova, judeţul Dolj, având în vedere şi împrejurarea că domiciliile reclamanţilor sunt, de asemenea, în Craiova, competenţa teritorială de soluţionare a prezentului litigiu aparţine Tribunalului Dolj.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2015.