Lack of procedural standing for a specific-title successor to challenge a final judgment after the original party missed the statutory deadline for an extraordinary appeal

Decizia nr. 2461/2015

Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin contestaţia în anulare formulată la data de 23 iunie 2014, contestatorul A. a solicitat anularea sentinței civile nr. 229 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Hunedoara şi reluarea judecăţii.

În motivare, în esenţă, s-a arătat că prin sentinţa atacată s-a dispus ca pârâtele Primăria municipiului Orăştie şi SC B. SA să emită dispoziţii de soluţionare a notificărilor transmise în 2002 prin B.E.J., C., prin care să propună restituirea în echivalent a suprafeţelor de teren pe cale le deţin de 188 mp şi respectiv de 264 mp+77 mp, prin despăgubiri la valoarea de circulaţie a terenului, de 59,35 euro/mp.

Se adaugă faptul că prin contractul din 26 septembrie 2012, reclamantul a cumpărat imobilul situat în Orăştie, jud. Hunedoara, de la proprietarul de drept, D., care solicitase, în baza Legii 10/2001, restituirea imobilului în natură şi căreia i-a fost recunoscută calitatea de persoană îndreptăţită la restituire în natură și prin echivalent, în urma litigiului care a format obiectul Dosarului nr. x/97/2008, finalizat prin sentinţa nr. 229/2008.

Tribunalul Hunedoara, prin sentința civilă nr. 235 din 11 februarie 2015, a admis excepția lipsei calității procesuale active a contestatorului A., excepție invocată de intimata SC E. SRL.

A respins contestația în anulare împotriva sentinței civile nr. 229 din 19 noiembrie 2008 a Tribunalului Hunedoara, formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimații D., Primăria Orăștie, SC E. SRL și SC B. SA, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel contestatorul, solicitând desfiinţarea sentinţei, rejudecarea cauze şi admiterea contestaţiei în anulare.

Prin Decizia nr. 502 din 23 iunie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia I civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul A. împotriva sentinţei civile nr. 235/2015, pronunţată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. x/97/2014 şi a obligat contestatorul să plătească intimatei SC E. SRL suma de 1.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reţinut că au calitate procesuală activă în a promova o cale de atac extraordinară împotriva unei hotărâri persoanele care au participat la judecată, dat fiind faptul că hotărârea este obligatorie şi produce efecte între părţi. În noţiunea de parte sunt cuprinşi şi creditorii părţilor, precum şi succesorii acestora. De asemenea, legea poate recunoaşte calitate procesuală altor persoane sau organe.

Situaţia contestatorului este a unui succesor cu titlu particular al reclamantei din procesul în care s-a pronunţat hotărârea şi ar fi justificat calitatea procesuală activă în a formula contestaţie în anulare, dacă transmisiunea ar fi operat înainte de împlinirea termenului în care se putea formula contestaţie în anulare.

Hotărârea este contestată sub aspectul menţiunilor din dispozitiv vizând restituirea în echivalent a unor suprafeţe de teren, dispoziţii care nu pot fi aduse la îndeplinire prin executare silită, astfel încât, termenul pentru exercitarea contestaţiei era de 15 zile de la data la care partea a luat cunoştinţă de contestaţie, dar nu mai târziu de 1 an de la data la care hotărârea a rămas irevocabilă.

Hotărârea contestată a rămas irevocabilă la data de 04 mai 2009, astfel încât, la data 26 septembrie 2012, când s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare dintre contestator şi reclamanta din Dosarul nr. x/2006, termenul prevăzut de dispoziţiile art. 319 C. proc. civ. era de mult împlinit.

Ca o consecinţă, dobânditorul cu titlu particular, care nu putea dobândi mai mult decât avea transmiţătorul, ce a pierdut orice posibilitate de a obţine reformarea hotărârii judecătoreşti, nu justifică calitatea procesuală activă în contestaţia în anulare de faţă.

Împotriva acestei decizii, cât şi a sentinţei civile nr. 235/2015 a Tribunalului Hunedoara a declarat recurs reclamantul A., criticând cele două hotărâri pronunțate în cauză sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 319 alin. (2) din C. proc. civ.

Recurentul a arătat că, în mod greșit instanța de apel a menținut soluția privind lipsei calității procesuale active, deoarece este proprietarul tabular al întregului teren restituit vânzătoarei F. Aceasta i-a vândut terenul în litigiu recurentului-contestator, astfel încât a devenit succesor cu titlu particular și poate exercita toate drepturile legate de imobil.

Vânzătoarea și-a obținut drepturile prin hotărâre judecătorească pentru suprafața de 350 mp teren, iar această dispoziție poate fi adusă la îndeplinire prin executare silită, astfel încât termenul pentru exercitarea contestației în anulare nu a expirat, deoarece nu a început executarea. În consecință, în mod greșit s-a reținut că cererea a fost formulată în afara termenului de 15 zile prevăzut de dispozițiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ.

O altă critică vizează faptul că intimata SC E. SRL nu a fost parte în Dosarul nr. x/97/2006, în care s-a pronunțat hotărârea atacată cu contestație în anulare, ceea ce înseamnă că nu trebuia citată în cauză. În acest context, contestatoarea nu trebuia obligată la plata cheltuielilor de judecată, deoarece nu a fost chemată în judecată.

Recursul este nefondat.

Examinând susținerile recurentului, Înalta Curte constată că acestea se subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și urmează să fie analizate din această perspectivă.

Examinând actele și lucrările dosarului se reține că la data de 23 iunie 2014, A. a formulat calea de atac a contestației în anulare, împotriva sentinței civile nr. 229 din 19 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Hunedoara.

Contestatorul este succesorul în drepturi al persoanei în favoarea căreia s-a pronunțat hotărârea judecătorească, respectiv D. (F.) , care i-a vândut imobilul situat în Orăștie, jud. Hunedoara, prin contractul autentic din 26 septembrie 2012.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege. Regimul său juridic include un termen de exercitare al acesteia, prevăzut de dispozițiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ. Astfel, contestația se poate face înainte de începerea executării silite și în tot timpul ei, până la săvârșirea ultimului act de executare. Împotriva hotărârilor irevocabile care nu pot fi aduse la îndeplinire pe calea executării silite, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

Instanța de fond, respingând contestația, a constatat că A. nu are calitate procesuală activă, nefiind parte în litigiul inițial, fără a se referi în motivare la termenul de exercitare al contestației în anulare.

Este adevărat că, în plus față de argumentele instanței de fond, Curtea de Apel Alba-Iulia a menționat termenul de exercitare al contestației în anulare, însă doar ca element ale regimului juridic al acestei căi extraordinare de atac. De vreme ce contestația în anulare a primit o motivare pe inadmisibilitate, aceasta primează față de termenul de exercitare prevăzut de lege.

În mod corect s-a reținut de instanțele anterioare că recurentul-contestator nu a fost parte în cauza inițială și, în consecință, în virtutea principiului relativității efectelor hotărârii judecătorești, legea nu-i conferă dreptul de a exercita o cale de atac împotriva hotărârii pronunțate în litigiul de fond.

Faptul că recurentul a cumpărat imobilul de la D., în favoarea căreia s-a pronunțat sentința nr. 229 din 19 noiembrie 2008, a Tribunalului Hunedoara, nu-i conferă calitate procesuală activă în litigiul în care a fost parte vânzătoarea, dacă aceasta nu a exercitat căile de atac prevăzute de lege.

Contestatorul este un succesor cu titlu particular al vânzătoarei, dar nu poate dobândi mai multe drepturi decât avea aceasta la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Neexercitarea căilor de atac de vânzătoare, în termenul prevăzut de lege și pentru motivele prevăzute de lege a dus la decăderea din dreptul de a mai exercita aceste drepturi procesuale, astfel încât la momentul transmiterii dreptului de proprietate, succesorul cu titlu particular nu putea să se substituie în drepturile reclamantei din procesul inițial.

Faptul că s-a realizat vânzarea imobilului, iar contestatorul A. a devenit proprietar tabular dovedește că Hotărârea judecătorească nr. 229/2008 și-a produs efectele juridice, realizându-se intrarea în patrimoniul reclamantei a dreptului de proprietate reconstituit, care odată intrat în circuitul civil, s-a transmis prin vânzare. Or, acest aspect implică faptul că nu era nevoie să se recurgă la executarea silită cu privire la dreptul de proprietate asupra imobilului.

Așa fiind, argumentele privind regimul juridic al contestației în anulare reținute de instanța de apel sunt corecte, hotărârea fiind legală.

În ceea ce privește chemarea în judecată a intimatei SC E. SRL, aceasta a fost menționată în cuprinsul contestației în anulare și, în consecință, instanța de fond a citat intimata, dând expresie principiului disponibilității. Mai mult, prin încheierea din 7 ianuarie 2015, Tribunalul Hunedoara a reținut că intimata a avut calitatea de intervenientă în interes propriu, în procesul inițial. De altfel, chiar prin sentința civilă nr. 229 din 19 noiembrie 2008, pronunțată în Dosarul nr. x/97/2006, Tribunalul Hunedoara a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de SC E. SRL, pe fondul cauzei, așa cum rezultă din motivare.

Chemarea în judecată a SC E. SRL în cadrul contestației în anulare și respingerea căii de atac, determină obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 274 C. proc. civ., în fața primei instanțe.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul, ca nefondat.

Respingerea recursului determină obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, astfel încât în temeiul art. 274 C. proc. civ. raportat la art. 316 C. proc. civ., recurentul va fi obligat la plata sumei de 1.000 lei, reprezentând onorariu de avocat, către intimata SC E. SRL.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 502 din 23 iunie 2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia I civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Obligă pe recurentul-reclamant la plata sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimata SC E. SRL Deva.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 noiembrie 2015.