Rent liability for unregistered buildings under public property restitution and land registry publicity principles

Decizia nr. 2452/2015

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 83 din 25 aprilie 2013, Tribunalul Braşov a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor A. şi B. pentru cererea de acordare a chiriei aferentă construcţiilor şi, în consecinţă, a respins cererea reclamanţilor de acordare a acestei chirii; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Judeţean Braşov şi, în consecinţă, a respins acţiunea reclamanţilor formulată în contradictoriu cu acest pârât; a respins excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului Consiliul Judeţean Braşov ca lipsită de interes; a admis, în parte, acţiunea reclamanţilor A. şi B. formulată în contradictoriu cu pârâtul Spitalul C. Braşov și l-a obligat pe pârât să plătească reclamanţilor suma de 150.925 lei cu titlu de chirie pentru suprafaţa de teren ocupată, pentru perioada 15 ianuarie 2010 - 30 noiembrie 2012, şi dobânda legală prevăzută de O.U.G. nr. 13/2011 începând cu data de 24 septembrie 2012 şi până la plata sumei datorată.

Au fost respinse celelalte pretenţii ale reclamanţilor şi a fost obligat pârâtul Spitalul C. Braşov să plătească reclamanţilor cheltuieli de judecată în sumă de 10.830 lei.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanţii A. şi B. şi pârâtul Spitalul C. Braşov criticând sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Prin Decizia nr. 475/AP din 01 aprilie 2015, Curtea de Apel Braşov, secția civilă, a respins apelul formulat de apelantul-pârât Spitalul C. Braşov împotriva sentinţei civile nr. 83 din 25 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Braşov.

A admis, în parte, apelul formulat de apelanţii-reclamanţi A. şi B., prin mandatar D., împotriva aceleiaşi sentinţe pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că:

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor A. şi B. pentru pretenţiile privitoare la plata chiriei aferente construcţiilor pentru perioada 15 ianuarie 2010-12 septembrie 2011 şi, în consecinţă, a respins pretenţiile reclamanţilor de acordare a chiriei pentru acest interval.

A admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul Spitalul C. Braşov şi în consecinţă:

L-a obligat pe pârâtul Spitalul C. Braşov să plătească reclamanţilor suma de 320.677 lei cu titlu de chirie pentru suprafaţa de teren efectiv folosită de spital pentru perioada 15 ianuarie 2010-31 noiembrie 2012 şi suma de 113.680 lei cu titlu de chirie în temeiul H.G. nr. 1886/2006 pentru construcţiile efectiv folosite de spital în intervalul 12 septembrie 2011 - 31 noiembrie 2012, sume la care se adaugă dobânda legală în baza O.U.G. nr. 13/2011 începând cu 24 septembrie 2012 - până la plata sumei datorate (în loc de 150.925 lei chirie stabilită prin sentinţa atacată).

A dispus evacuarea pârâtului Spitalul C. Braşov din imobilul compus din teren înscris în C.F. Braşov - gradină de 2.385 mp, din imobilul teren de 9.751 mp şi construcţii înscrise în C.F. Braşov, din imobilul teren de 16.985,60 mp şi construcţii înscrise în C.F.

A păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei şi l-a obligat pe apelantul-pârât Spitalul C. Braşov să plătească intimaţilor-reclamanţi A. şi B. suma de 13.631 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate la judecata în fond (reprezentând 7.431 lei taxă timbru şi 6.200 lei onorariu avocat), în loc de 10.830 lei cum s-a dispus prin sentinţa apelată, precum şi suma de 5.315 lei, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel ( constând în taxă de timbru 3.715 lei şi 1.600 lei onorariul expertului contabil).

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reţinut, cu referire la apelul formulat de apelantul-pârât Spitalul C. Braşov, că primul motiv de apel, prin care a fost criticată sentința instanţei de fond cu privire la cuantumul chiriei datorate pentru terenul efectiv folosit de spital pentru perioada 15 ianuarie 2010-30 noiembrie 2012 nu este fondat faţă de datele expertizelor de specialitate efectuate în apel.

Astfel, la judecata în fond, pârâtul Spitalul C. Braşov a fost obligat la plata sumei de 150.925 lei cu titlu de chirie datorată pentru intervalul de timp menţionat pentru suprafaţa totală de 2.916,42 mp teren, iar în apel, în varianta de expertiză cerută de apelantul-pârât a rezultat o chirie pentru terenul efectiv folosit fără drum de acces de 152.352 lei pentru acelaşi interval de timp, așadar, o valoare mai mare decât cea dispusă la judecata în fond.

A arătat instanța de apel că potrivit raţionamentului acestui apelant expus şi în concluziile scrise din apel cu privire la calculul chiriei datorate conform răspunsului expertului E. - obiectiv nr. II, varianta I - calcul chirie în funcţie de suprafaţa totală de teren aferent fără drum de acces - se ajunge la un cuantum al chiriei datorate mai mare decât ce stabilit de instanţa de fond, care nu poate fi însușit deoarece aduce atingere principiului non reformatio in pejus.

În ceea ce priveşte motivul de apel prin care apelantul-pârât a criticat soluția dată excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Judeţean Braşov, curtea de apel a constatat că acest motiv de apel constituie critică de nelegalitate a sentinţei instanţei de fond şi în cadrul apelului declarat de apelanții-reclamanţi, astfel că l-a analizat și prin prisma argumentelor invocate de aceștia.

S-a reținut că potrivit cererii de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat obligarea ambilor pârâţi la plata chiriei, invocând solidaritatea pasivă a acestora în calitate de debitori ai reclamanţilor.

Abia prin întimpinarea depusă la fila 116 din dosarul de fond, pârâtul Spitalul C. Braşov a susţinut că există un raport juridic între Consiliul Judeţean (ca ordonator de credite) şi spital, arătând că pârâtul Consiliul Judeţean trebuie să aloce fondurile necesare plaţii chiriei datorate în temeiul dispoziţiilor O.U.G nr. 162/2008 privind transferul ansamblului de atribuţii şi competenţe exercitate de Ministerul Sănătăţii către autorităţile administraţiei publice locale.

Însă, chiar dacă potrivit Hotărârii Consiliului Judeţean Braşov nr. 164 din 17 iunie 2010 s-a aprobat preluarea de către consiliul judeţean şi a managementului şi asistentei medicale pentru acest spital, nu se poate naşte direct în sarcina acestuia o obligaţie de plată a chiriei datorate pentru un raport de locaţiune dintre spital şi reclamanţi, ci doar un raport obligaţional de alocare fonduri băneşti de către consiliul judeţean ca ordonator de credite pentru spitalul în cauză.

Pentru aceste considerente a fost primită apărarea intimatului Consiliul Judeţean Brașov în argumentarea lipsei calităţii procesuale pasive, în lipsa unei cereri a debitorului principal - spitalul - în contradictoriu cu consiliul judeţean pentru obligaţia subsidiară a acestuia de asigurare a fondurilor pentru plata chiriei datorate de către spital, obligaţie fondată strict pe un raport juridic exclusiv de natura administrativă.

Aşadar, faptul că spitalul obţine sau poate obţine unele finanţări de la consiliul judeţean nu-i conferă acestuia din urmă calitatea de colocatar în raportul juridic de drept civil existent în speţă grefat pe dispoziţiile art. 10 alin. (1)1 şi 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi pe cele ale art. 4 din H.G. nr. 1886/2006; raportul juridic administrativ, care, potrivit naturii sale conţine o componentă de autoritate este inopozabil altor persoane, altele decât cele faţă de care el este constituit, în sens juridic el neputând fi invocat de terţi, pentru care constituie un fapt juridic.

A mai reținut instanța de apel că între Spitalul C. Braşov (în calitate de pârât), Consiliul Judeţean Braşov (în calitate de pârât) şi SC F. SA (în calitate de reclamantă) s-a derulat un litigiu similar având ca obiect plata chiriei datorate de spital în temeiul H.G. nr. 1886/2006 pentru perioada septembrie 2007 - 15 ianuarie 2010, care a făcut obiectul Dosarului x/62/2010 și în care a fost pronunţată Decizia nr. 2831 din 01 octombrie 2014 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În acest dosar s-a reţinut că în raportul juridic creat între reclamantă (ca locator) şi pârâtul spital (ca locatar), pârâtul Consiliul Judeţean nu are calitate procesuală pasivă, acesta neputând fi obligat alături de spital la plata chiriei datorate în temeiul H.G. nr. 1886/2006.

Pentru aceste considerente, curtea de apel a apreciat că se impune respingerea apelului formulat de apelantul-pârât şi înlăturarea criticilor din apelul apelanţilor-reclamanţi cu privire la soluţia dată excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Judeţean.

Analizând celelalte critici formulate de apelanţii-reclamanţi, curtea de apel a apreciat că sunt, în parte, fondate.

Astfel, au fost primite criticile vizând soluţia dată de instanţa de fond excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, reținându-se că tribunalul a interpretat în mod greşit că raportul juridic de locaţiune creat între reclamanţi şi pârâtul spital vizează doar terenurile pe care se află amplasate clădirile spitalului şi terenurile aferente, din Braşov, fără a avea în vedere și clădirile folosite de spital, pe considerentul că, prin actul de dare în plată, nu s-a transmis dreptul de proprietate de la SC F. SA către reclamanți.

Însă, contrar susţinerilor pârâţilor, clădirile care au făcut obiectul unui drept de administrare al spitalului, au intrat în circuitul civil prin Dispoziţia nr. 197 din 09 mai 2007, emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de către Consiliul Judeţean Braşov. Prin această dispoziţie au fost restituite fostului proprietar G. - fost medic - atât terenurile ce fac obiectul litigiului, cât şi toate construcţiile neîntabulate, astfel cum rezultă din preambulul dispoziţiei de restituire în natură şi din protocolul de predare - primire încheiat şi semnat între G. şi reprezentantul Consiliul Judeţean Braşov.

Prin urmare, au fost restituite fostului proprietar imobilul înscris în C.F. Braşov, gradină de 16.985,6 mp (devenită C.F.) şi gradină de 2.385 mp (devenită C.F. Braşov ), situat în Braşov, precum şi imobilul din Braşov înscris în C.F. Braşov, casă de lemn în suprafaţă de 36 mp şi gradina de 9.51 mp (devenită C.F. Braşov prin conversie).

De altfel, dispoziţia specifică şi situaţia construcţiilor predate în proprietate fostului proprietar care rămân în folosinţa spitalului - conform menţiunii de la pag. 5 a dispoziţiei art. 4, și anume încă 5 ani de la data emiterii dispoziţiei conform prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată. Pentru că nu erau intabulate în cartea funciară (cu excepţia casei de lemn de 36 mp înscrisă în C.F. Braşov), clădirile au fost identificate în dispoziţia de restituire prin numărul de inventar cu trimitere la poziţiile 131-155, 162,163,167 din anexa nr. 1 a H.G. nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al Judeţului Braşov. Din studiul acestei anexe rezultă că aceste poziţii de inventar desemnează exact construcţiile care au fost în administrarea spitalului, înainte de restituirea în baza Legii nr. 10/2001.

A mai reținut instanța de apel că, înainte de a fi emisă dispoziţia în baza Legii nr. 10/2001, prin Hotărârea Consiliului Judeţean nr. 95 din 09 martie 2007 s-a dispus trecerea imobilelor în care funcţionează spitalul în cauză, mai sus enumerate, din domeniul public al judeţului Braşov în domeniul privat al judeţului Braşov. Aşadar, consecinţa juridică a Dispoziţiei nr. 197 din 09 mai 2007 a fost aceea de constituire a dreptului de proprietate în favoarea lui G. asupra imobilelor terenuri înscrise în cărțile funciare menţionate şi asupra construcţiilor neîntabulate, dar indicate în conţinutul dispoziţiei, şi menţinerea afectaţiuni construcţiilor şi terenului în cauză cu destinaţia de spital încă 5 ani de la data emiterii dispoziţiei conform art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Pentru aceste considerente nu a fost primită apărarea pârâţilor care au susţinut că nefiind intabulate în cartea funciară la data restituirii, construcţiile în cauză aparţin domeniului public al Judeţului Braşov, și, prin urmare, nu datorează chirie destinatorilor subsecvenţi.

În plus, s-a arătat că la aproximativ trei luni de la predarea-primirea imobilului - teren şi construcţii cu afectaţiunea de spital, fostul proprietar G. a vândut imobilele care au făcut obiectul restituirii în baza Legii nr. 10/2001, terenuri şi construcţii neîntabulate, către SC F. SA conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 27 august 2007; noul dobânditor s-a obligat să menţină afectaţiunea acestora conform art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Faţă de acest deţinător a fost pronunţată Decizia nr. 2831 din 01 octombrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în care s-a statuat că întinderea obligaţiei de plată a chiriei în temeiul H.G. nr. 1886/2006 vizează şi clădirile efectiv folosite de spital. Nici în acel litigiu nu au fost primite apărările pârâţilor care au susținut că nu au făcut obiectul restituirii în baza Legii nr. 10/2001 şi construcţiile neîntabulate în cartea funciară la acel moment; aşadar, clădirile în litigiu au intrat în circuitul civil.

Însă, prin raportare la starea de fapt din Dosarul nr. x/62/2010, în prezenta cauză s-a conturat o apărare nouă a pârâţilor, care a fost fundamentată pe detaliile titlului de proprietate al reclamanţilor - persoane fizice, care au dobândit un drept de proprietate prin actul de dare în plată încheiat între debitoarea SC F. SA şi creditoarea A., căsătorită cu B., autentificat din 15 ianuarie 2010, astfel cum a fost rectificat prin încheierea de rectificare a erorii materiale din 22 martie 2010.

Astfel, în cauză s-a susţinut că pârâtul-spital nu datorează chirie reclamanţilor şi pentru construcţiile folosite, deoarece din conţinutul actului de dare în plată nu rezultă că a avut loc transferul de proprietate şi asupra clădirilor, aşa cum era specificat în mod expres în contractul de vânzare - cumpărare încheiat între G. şi SC F. SA.

A reținut instanța de apel că actul de dare în plată stinge o creanţa între părţile contractante, iar în schimb oferă creditoarei proprietatea asupra mai multor imobile situate în com. Bod dar şi asupra imobilelor terenuri descrise la cap. II pct. 1 lit. a), b), c) din contract, respectiv:

a. Imobilul situat în municipiul Braşov, jud. Braşov, înscris în C.F. a localităţii Braşov (provenită din conversia de pe hârtie a C.F.), la A+1, cu nr. top - grădină în intravilan în suprafaţă de 2.385 mp imobil asupra căruia transmiţătoarea a dobândit dreptul de proprietate cu titlu de drept cumpărare şi restabilire situaţie anterioară de C.F conform celor de sub B4.1.

În favoarea acestui imobil, ca imobil dominant, este înscris sub B 2 dreptul de servitute asupra imobilelor cu nr. top din C.F de hârtie - Braşov, ca imobile aservite.

b. Imobilul situat în municipiul Braşov, jud. Braşov, înscris în C.F. a localităţii Braşov (provenită din conversia de pe hârtie a C.F.), la A+1, cu nr. top - curte în suprafaţă de 36 mp. pe care este edificată o casă o lemn cu număr cadastral C1 şi cu nr. top - grădină în intravilan în suprafaţă de 9,751 mp imobil asupra căruia transmiţătoarea a dobândit dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare şi restabilire situaţie anterioară de C.F conform celor de sub B3.2 și;

c. imobilul situat în municipiul Braşov, jud. Braşov, înscris în C.F. a localităţii Braşov (provenită din conversia pe hârtie a C.F.), la A+1 cu nr. top - teren în intravilan în suprafaţă de 16.986 mp (suprafaţa din C.F de hârtie este de 16.985,6 mp), imobil asupra căruia transmiţătoarea a dobândit dreptul de proprietate cu titlu de drept cumpărare şi restabilirea situaţie anterioară de C.F, conform celor de sub nr. B 3.1.

Atâta vreme cât din actul de dare în plată invocat de reclamanţi ca titlu al dreptului lor de proprietate asupra imobilelor în cauză (teren şi construcţie - casa de lemn care nu mai există în realitate) nu rezultă că s-a transferat şi dreptul de proprietate asupra construcţiilor neidentificate la acea vreme în cartea funciară, s-ar putea prezuma că s-a dorit, la momentul încheierii actului de dare în plată, păstrarea dreptului de proprietate asupra construcţiilor de către proprietarul anterior - SC F. SA. Tocmai de aceea, reclamanții, pentru definitivarea întinderii dreptului de proprietate asupra imobilelor au procedat la întabularea pe cale administrativă, în condiţiile modificărilor intervenite asupra Legii nr. 7/1996, prin intrarea în vigoare a Legii nr. 71/2011.

Astfel, pe baza documentaţiei cadastrale întocmite în septembrie 2011 de SC H. SRL Braşov au fost identificate construcţiile pentru fiecare nr. top corespunzător C.F. şi s-au emis de către Primăria municipiului Braşov două acte administrative, respectiv adeverinţa din 12 septembrie 2011, pe baza cărora s-a procedat la înscrierea construcţiilor în cartea funciară.

În acest sens s-a reținut că, la data de 12 septembrie 2011, asupra construcţiilor aşa cum sunt descrise în C.F. Braşov (nr. vechi) și a fost înscris dreptul de proprietate în favoarea reclamanților, iar de la acesta dată menţiunea privind titularul dreptului de proprietate asupra construcţiilor aflate pe terenurile transmise acestora prin actul de dare în plată a devenit opozabilă erga omnes.

În consecință, instanţa de apel a primit susţinerea apelantului-pârât prin care s-a solicitat, în subsidiar, ca stabilirea chiriei aferente construcţiilor folosite de spital să fie stabilită de la momentul intabulării construcţiilor pe numele reclamanților.

A apreciat curtea de apel că luând ca reper data înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea reclamanților asupra construcţiilor, respectiv data de 12 septembrie 2011, pentru calculul chiriei cuvenite acestora pentru folosinţa acestor construcţii în temeiul H.G. nr. 1886/2006, se respectă principiul publicităţii materiale care constă în expresia puterii doveditoare a cărţii funciare, prin întrunirea prezumţiei existenţei drepturilor reale înscrise. Referitor la relativitatea prezumţiilor, s-a arătat că valoarea lor de putere doveditoare durează până la dovada contrară, respectiv, până la proba împrejurării că înscrierea sau radierea au fost efectuate cu rea-credinţă.

Pentru toate aceste considerente, instanţa de apel a găsit fondat, în parte, motivul de apel invocat de apelanţii-reclamanţi cu privire la neacordarea chiriei pentru construcţii, astfel că a admis cererea reclamanţilor pentru plata chiriei aferente construcţiilor efectiv folosite de spital determinate şi identificate conform expertizei efectuate în apel de către expertul I., stabilind cuantumul chiriei pentru construcţii conform expertizei contabile efectuată de expertul E.

A arătat instanța de apel că, prin urmare, spitalul datorează chirie pentru suprafaţa de teren efectiv folosită identificată de expertul topo ca fiind de 3.718 mp (calcul rezultat din însumarea suprafeţei construite la sol, cu suprafaţa terenurilor, fără suprafaţa construcţiilor cu includerea drumului de acces conform anexei 3 la răspunsul la obiecţiuni). Raportat la această suprafaţa de teren, expertul contabil a stabilit cuantumul chiriei întocmind trei anexe la raportul de expertiză contabilă respectând atât propunerile părţilor cât şi cerinţa instanţei de stabilire a chiriei prin raportare la prevederile art. 1 din H.G. nr. 1886/2006 şi anexei 1 la aceasta.

Răspunsul expertului contabil la obiectivul propus de pârâtul spital concretizat în varianta I din anexa 3 la raportul de expertiza contabilă întocmit în 21 noiembrie 2014 (fila 82 vol. II dosar apel), este în concordanţă cu dispoziţiile art. 1 şi anexei 1 la H.G. nr. 1886/2006 deoarece prezintă varianta de calcul pentru suprafaţa de teren de 3.718 mp cu includerea drumului şi cu amprenta la sol a construcţiilor aşa cum a explicat în răspunsul la obiecţiuni expertul topo şi fără a se lua în considerare suprafaţa desfăşurată a construcţiilor, deoarece această suprafaţă desfăşurata a construcţiilor va fi avută în calcul la stabilirea chiriei pentru construcţii conform anexei 1 la H.G. nr. 1886/2006.

În opinia instanței de apel, acceptarea variantei de calcul propusă de reclamanţi stabilită de expert în anexa 1 la raportul de expertiză (pag. 78 vol. II apel) ar contrazice argumentele mai sus expuse, cât şi datele expertizei topo referitoare la suprafaţa de teren efectiv folosită din cele doua nr. cadastrale, cu excepţia nr. cadastral, ducând la valorificarea suprafeţei desfăşurate de doua ori în calculul chiriei.

Prin urmare, pentru intervalul de timp 15 ianuarie 2010-30 noiembrie 2012 indicat în cererea de chemare în judecată, pretenţiile reclamanţilor privind plata chiriei datorate de spital pentru terenul efectiv folosit în suprafaţa de 3.718 mp aferent nr. cadastral este de 320.677,50 lei conform variantei 1 din anexa 3 la expertiza contabilă (pag. 82 vol. II dosar apel).

Cu referire la calculul chiriei datorate conform art. 1 şi anexei 1 la H.G. nr. 1886/2006 pentru construcţii, curtea de apel a arătat că trebuie să se raporteze la „suprafaţa construită desfăşurată”, iar din variantele de expertiză contabilă efectuate la propunerea părţilor şi la cererea instanţei, rezultă că varianta 1 din anexa 6 la suplimentul la raportul de expertiză efectuat de expertul contabil pentru termenul din 26 februarie 2015 (fila 122 vol. II dosar apel), este în concordanţă cu argumentele mai sus expuse referitoare la întinderea suprafeţei de teren folosită efectiv, inclusiv drumul şi terenul de sub construcţie aşa cum a fost identificat de expert topo I. Această variantă respectă şi datele din anexa 3 la răspunsul la obiecţiuni întocmită tot de expertul topo în care este identificată şi suprafaţa desfăşurată a construcţiilor efectiv folosită de spital din cele două numere cadastrale. Aşadar, expertul topo a identificat o suprafaţă desfăşurată a construcţiilor de 2.064 mp (412 mp pe C.F. + 1.652 mp pe C.F = 2.064 mp) valoare însuşită şi expertul contabil conform explicaţiilor din răspunsul la obiecţiuni pag. 2 (fila 129 vol. II dosar apel), pentru calculul din anexa 6 varianta I la obiectivul instanţei.

Prin urmare, având în vedere că varianta I din anexa 6 la suplimentul la raportul de expertiză efectuat de expert contabil pentru termenul din 26 februarie 2015 (fila 122 vol. II dosar apel) oferă date clare privind modul de calcul al chiriei pentru construcţiile efectiv folosite de spital aşa cum au fost identificate de expertul topo prin raportul de expertiză din 10 februarie 2014 (fila 144 vol. I apel) şi prin anexa nr. 2 la acest raport, se poate stabili chiria datorată doar pentru intervalul de timp de la data înscrierii în C.F a construcţiilor - 12 septembrie 2011 şi până la 30 noiembrie 2012, pentru construcţiile folosite de spital C1, C2 - denumite de spital pavilion IV înscrise în numărul cadastral cu o suprafaţa construita desfăşurată de 412 mp conform expertului I. şi pentru construcţiile c4, c5,c6, c7 şi c11 - denumite de spital pavilion V, radiologie, pavilion VI, contabilitate şi ghena de gunoi înscrise în numărul cadastral cu excepţia lui c11 cu o suprafaţă construită desfăşurată totală de 1.652 mp conform răspunsului la obiecţiuni la expertiza topo anexa 3 (pag 12 vol. II apel).

Astfel, urmând modul de calcul al expertului contabil dar cu reducerea perioadei de timp pentru care se datorează chirie pentru intervalul 12 septembrie 2011-30 noiembrie 2012, pentru suprafaţa construită desfăşurată a clădirilor mai sus descrise de 2.064 mp (412 mp din c.f. + 1.652 mp din c.f. = 2.064 mp), respectiv pentru 14 luni jumătate este datorată o chirie în funcţie de datele anexei 1 pct. 2 la H.G. nr. 1886/2006 în cuantum total de 113.680 lei. Acest cuantum total se explică astfel: pentru suprafaţa desfăşurată a construcţiilor din C.F. de 415 mp s-a folosit de expertul contabil un preţ de 7 lei/mp (412 mp x 7 lei x 14 luni jumătate = 41.818 lei) iar pentru suprafaţa desfăşurata a construcţiilor folosite din C.F. de 1.652 mp s-a folosit de expert un preţ de 3 lei/mp conform anexei 1 pct. 2 din H.G nr. 1886/2006. (1.652 mp x3 lei/mp x 14 luni jumătate = 71.862 lei).

Cu referire la celelalte variante de calcul a chiriei pentru construcţii, efectuate de acelaşi expert contabil instanţa de apel a apreciat nu pot fi primite întrucât expertul a calculat chiria pe fiecare clădire în parte şi nu pe cumul de clădiri, în acest mod contrazicând datele expertizei topo care a stabilit şi starea de fapt a clădirilor. Astfel, expertul topo cu referire la clădirile C1 şi C2 a arătat că formează în realitate o singură clădire, iar construcţia C7 nu mai este folosită în mod efectiv, dar este încă ocupată de diverse materiale ale spitalului. Prin urmare, dacă s-ar stabili cuantumul chiriei pe fiecare suprafaţă desfăşurată a construcţiei s-ar ajunge ca pentru o mică suprafaţă să se aplice un cuantum mare al chiriei deşi clădirea este în stare de degradare avansată ( ex. calcul chirie pentru C7).

Pentru toate aceste considerente instanţa de apel a apreciat că se impune acordarea sumelor cu titlu de chirie în cuantum de 320.677 lei pentru terenul efectiv folosit şi de 113.680 lei pentru suprafaţa desfăşurată a construcţiilor efectiv folosite de spital, sume ce urmează fi actualizate cu dobânda legală şi schimbarea soluţiei Tribunalului Braşov şi sub aspectul soluţionării petitului privind evacuarea spitalului din imobilele teren şi construcţii înscrise în cele trei C.F., cu număr cadastral nou aşa cum sunt identificate în cererea de chemare în judecată şi dovedite prin depunerea extraselor c.f după intabularea construcţiilor în C.F. nou, întrucât motivarea instanţei de fond relativ la respingerea acestui petit nu are fundament legal.

Astfel, în speţă, încă de la momentul restituirii în temeiul Legii nr. 10/2001 a imobilelor terenuri şi construcţii folosite de spitalul în cauză către fostul proprietar G., spitalul nu era decât un simplu locatar, iar proprietarul, beneficiarul restituirii era ţinut de obligaţia menţinerii afectaţiunii imobilului teren şi construcţii încă 5 ani de la momentul emiterii Dispoziţiei nr. 197 din 09 mai 2007. Cei cinci ani de menţinere a afectaţiunii imobilului folosit de spital au expirat la 09 mai 2012, iar la momentul promovării acţiunii în evacuare dreptul locativ al spitalului încetase prin ajungere la termen. Spre deosebire de locaţiunea pentru imobilele cu destinaţie de locuinţe restituite foştilor proprietari pentru care legiuitorul a intervenit în scopul protejării chiriaşilor, oferind posibilitatea prelungirii contractelor de închiriere şi după O.U.G. nr. 40/2009 prin aplicarea dispoziţiilor O.U.G nr. 44/2009, în cazul imobilelor cu destinaţia de unităţi sanitare ca cel în cauză, legiuitorul nu a intervenit pentru prelungirea duratei locaţiunii stabilite prin art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii A. şi B. şi pârâtul Spitalul C. Braşov.

Recurenţii-reclamanţi A. şi B. au solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii în tot a apelului declarat împotriva hotărârii instanţei de fond şi obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au arătat că sunt proprietarii imobilului teren situat în Braşov, înscris în C.F. a loc. Braşov (provenită din conversia pe hârtie a C.F. - Braşov) la A+1 - gradina în suprafaţa de 2.385 mp; al imobilului situat în Braşov, înscris în C.F. a loc Braşov (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. Braşov), la A+1 - gradină în suprafaţă de 16.985,60 mp şi construcţiile: 107603-C1; 107603-C2; 107603-C3; 107603-C4; 107603-C5; 107603-C6; 107603-C7; 107603-C8 şi al imobilului situat în Braşov, înscris în C.F. a loc Braşov (provenită din conversia de pe hârtie a C.F. Braşov), la A+1 - casa de lemn şi teren în suprafaţa de 36 mp şi - gradină în suprafaţă de 9.751 mp şi construcţii: 107595-C1; 107595-C2; 107595-C3, conform extraselor de carte funciară anexate.

Imobilele descrise mai sus au fost trecute din proprietate publică a judeţului Braşov în proprietatea privată a judeţului Braşov în baza Hotărârii Consiliului Judeţean Braşov nr. 95 din 09 martie 2007, iar în baza Dispoziţiei Consiliului Judeţean Braşov nr. 197 din 09 mai 2007 au fost restituite în natură, în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, republicată, către G., şi predate către acesta în baza Protocolului de predare preluare nr. 7710 din 03 octombrie 2007.

La data retrocedării imobilele-construcţii nu au fost intabulate în cartea funciară, dar au fost cuprinse în Dispoziţia Consiliul Judeţean Braşov nr. 197 din 09 mai 2007 la pct. 3 (preambul) cu trimitere la poziţiile 131-155; 162; 163; 166; 167 din anexa 1 la H.G. nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Braşov.

Au mai arătat recurenţii-reclamanţi că în baza lucrărilor topografice de actualizare date imobil înregistrate la Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Braşov din 26 septembrie 2011, și-au intabulat dreptul de proprietate asupra construcţiilor identificate mai sus, care sunt ocupate de Spitalul C. Braşov, unitate sanitară de interes public, care desfăşoară o activitate exclusivă şi nemijlocită de interes public în domeniul sănătăţii.

În opinia recurenţilor-reclamanţi, instanţa de apel a ignorat dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi ale H.G. nr. 1886/2006.

Astfel, au arătat că potrivit art. 4 coroborat cu art. 6 din Dispoziția nr. 197/2007, proprietarul imobilelor este obligat să păstreze afectațiunea imobilelor retrocedate pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii dispoziţiei de retrocedare, în schimbul perceperii unei chirii în cuantumul stabilit de H.G. nr. 1886/2006 pentru stabilirea chiriilor aferente imobilelor care fac obiectul prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.

În acest sens art. 4 din H.G. nr. 1886/2006 prevede că: „noul proprietar va încheia contractul de închiriere în formă scrisă cu utilizatorul imobilului în termen de 15 zile de la data emiterii deciziei/dispoziţiei de restituire. În cazul în care nu se încheie contract de închiriere în formă scrisă obligaţia de plată a chiriei lunare devine scadentă de plin drept la data de 10 a fiecărei luni.”

Conform raportului de identificare imobil întocmit de SC J. SRL în luna august 2007, suprafaţa totală de teren este de 29.157,60 mp, iar suprafaţa desfăşurată a clădirilor este de 1.556 mp.

Chiria a fost calculată astfel: suprafaţa teren: 29.157,60 mp x1,5 lei = 43.736,4 lei, iar suprafaţa desfăşurată a clădirilor - 1.556,6 mp x 3 lei = 4.669,8 lei. Prin urmare, chiria lunară este de 48.406,2 lei iar totalul chiriei pentru perioada menţionată 15 ianuarie 2010 - 30 noiembrie 2012 este de 1.670.014 lei.

Deşi atât reclamanţii cât şi autoarea acestora, SC F. SA, au încercat să încheie un contract de închiriere cu spitalul conform prevederilor legale, acesta a refuzat în mod sistematic să dea curs solicitărilor.

Prin Notificarea din 24 septembrie 2012 emisă de B.E.J., K. s-a procedat la punerea în întârziere a pârâtei Spitalul C., conform prevederilor art. 1521 C. civ.

Prin adresa din 15 octombrie 2012 Spitalul C. a comunicat că a efectuat demersuri către Consiliul Judeţean Braşov pentru suplimentarea bugetului de venituri şi cheltuieli al spitalului în vederea achitării contravalorii chiriei către reclamanţi. Prin adresa din 24 septembrie 2012, emisă de spital către Consiliul Judeţean Braşov, spitalul a recunoscut cuantumul chiriei pe care o datorează reclamanţilor pentru perioada 16 ianuarie 2010 - 25 octombrie 2012.

În opinia recurenţilor-reclamanţi, hotărârea instanţei de apel este nelegală și în ceea ce priveşte soluţia dată la excepţiile invocate în cauză.

Astfel, cu privire la calitatea procesuală a Consiliului Judeţean Braşov, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 162/2008 privind transferul ansamblului de atribuţii şi competenţe exercitate de Ministerul Sănătăţii către autorităţile administraţiei publice locale coroborat cu H.G. nr. 529/2010 pentru aprobarea menţinerii managementului asistenţei medicale la autorităţile administraţiei publice locale, Spitalul C. este sub managementul Consiliului Judeţean Braşov.

Conform art. 3 O.U.G. nr. 162/2008 bugetul alocat spitalului este administrat de către Consiliul Judeţean Braşov şi prin urmare acesta dispune de fondurile necesare funcţionarii spitalului, iar conform art. 18 O.U.G. nr. 162/2008, Consiliul Judeţean Braşov are dreptul de control asupra fondurilor alocate. Sumele necesare achitării chiriei trebuie cuprinse în bugetul de venituri şi cheltuieli al spitalului, aprobat de Consiliul Judeţean Braşov, şi înaintat către bugetul de stat în vederea alocării de fonduri.

În considerarea acestor argumente și având în vedere că pârâtul Consiliul Judeţean Braşov este ordonatorul de credite al spitalului, recurenţii-reclamanţi au susținut că acesta are calitate procesuală pasivă, fiind singura autoritate care poate subvenţiona bugetul de cheltuieli al spitalului cu sumele solicitate prin cererea de chemare în judecată.

Au mai arătat recurenţii-reclamanţi că au procedat la conciliere directă cu cele două instituţii încă din data de 11 ianuarie 2011, încheind în acest sens proces-verbal în care s-a menţionat că în urma discuţiilor purtate, având în vedere debitul datorat de către persoanele notificate, respectiv Consiliul Judeţean Braşov şi Spitalul C. Braşov în sumă de 558.284,84 lei la acea dată, la care se adaugă şi penalităţile de întârziere reprezentând contravaloarea chiriei pe perioada 16 ianuarie - 31 decembrie 2010, calculată conform H.G. nr. 1886/ 2006 şi Legii nr. 351/2001; ambii pârâţi au recunoscut debitul datorat.

Reprezentanţii Consiliului Judeţean Braşov au arătat că recunosc debitul în cuantum de 558.284,84 lei reprezentând contravaloare chirie pe perioada ianuarie 2010 - decembrie 2010, dar au solicitat ca persoana notificatoare să renunţe la pretenţiile privind plata penalităţilor; reprezentantul persoanei notificatoare a arătat că are împuternicire din partea acesteia, sens în care este de acord cu renunţarea la penalităţile pretinse cu condiţia achitării debitului datorat.

Reprezentanţii Consiliului Judeţean Braşov au arătat, recunoscând în acest sens debitul, că solicită ca termenele de plată şi modalitatea plăţii să fie comunicate până în data de 12 februarie 2011, dată până la care suma datorată urmează a fi cuprinsă în bugetul pe anul 2011 şi aprobată în Plenul Consiliului Judeţean Brașov, dar acest lucru nu s-a întâmplat.

În ceea ce priveşte anul 2011, deși se convenise ca între persoana notificatoare A. şi Spitalul C. Braşov să se încheie contract de închiriere începând cu data de 01 ianuarie 2011, până la data de 09 mai 2012, iar contravaloarea chiriei să fie prevăzută în bugetul spitalului, urmând a se plăti lunar, contractul nu s-a încheiat.

Printr-o altă critică, recurenții-reclamanți au arătat că hotărârea instanţei de apel este nelegală sub aspectul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active a acestora pentru pretenţiile aferente perioadei 15 ianuarie 2010-12 septembrie 2011.

În acest sens au arătat că potrivit art. 3 din Legea nr. 7/2006 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară: „Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza înscrisului autentic notarial sau a certificatului de moştenitor, încheiate de un notar public în funcţie în România, a hotărârii judecătoreşti rămasă definitivă şi irevocabilă sau pe baza unui act emis de autorităţile administrative, în cazurile în care legea prevede aceasta, prin care s-au constituit ori transmis în mod valabil.”

Art. 36 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că: „Dreptul de proprietate asupra construcţiilor se înscrie în cartea funciară în baza autorizaţiei de construire şi a procesului-verbal de recepţie la terminare a lucrărilor semnat de reprezentantul autorităţii locale sau a unui certificat eliberat de autoritatea locală pe raza căreia este edificată construcţia, precum şi a unei documentaţii cadastrale.”

Având în vedere dispoziţiile citate mai sus, recurenţii-reclamanţi au susţinut că deţin un titlu de proprietate în baza căruia au întabulat dreptul de proprietate asupra construcţiilor, respectiv adeverinţele din 12 septembrie 2011, emise de autoritatea administrativă - Primăria Braşov conform dispoziţiilor Legii nr. 7/2006 coroborate cu dispoziţiile Legii nr. 50/1991 privind disciplina în construcţii.

Cu privire la susținerea pârâtului conform căreia imobilele-construcţii se află în continuare în proprietate publică au arătat că nu poate fi primită, acestea fiind scoase din proprietatea publică a judeţului Braşov chiar de către pârâtul care invocă acest aspect, fiind trecute în proprietatea privată a acestuia în baza Hotărârii Consiliului Județean nr. 95 din 09 martie 2007 în vederea restituirii acestuia către fostul proprietar care a beneficiat de restituirea imobilelor conform Legii nr. 10/2001.

În acest sens în preambulul hotărârii se menționează că: “de la poziţia 131 la poziţia 155, inclusiv, din anexa nr 1 la H.G. nr. 972/2002 sunt înscrise clădirile în care funcţionează Spitalul C. Braşov, înscrise în C.F. a localităţii Braşov, imobile care fac obiectul notificării (...) pentru restituirea în natură, de către moştenitorul fostului proprietar Butt Ioan.

Pentru soluţionarea notificării se propune aprobarea trecerii imobilelor în care funcţionează spitalul din domeniul public al judeţului Braşov în domeniul privat al judeţului Braşov”.

Au susținut recurenții-reclamanți că de vreme ce s-a hotărât trecerea în proprietatea privată a Judeţului Braşov a imobilelor în care funcţionează spitalul, interpretarea care trebuie dată hotărârii astfel încât aceasta să producă efectele avute în vedere de emitent, este aceea că au fost trecute în proprietatea privată atât terenurile cât şi construcţiile.

Tocmai de aceea în Dispoziţia nr. 197/2007 prin care imobilele au fost retrocedate, se stipulează că cererea de retrocedare are ca obiect atât terenurile cât şi construcţiile şi, prin urmare, se retrocedează imobilele în care funcţionează spitalul.

Astfel, la pct. 3 din preambulul Dispoziției nr. 197/2007 se precizează că imobilele care au făcut obiectul notificării lui G. sunt înscrise în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al judeţului Brașov la poziţiile 131-155, 162, 163, 166 şi 167 din Anexa 1 la H.G. nr. 972/2002.

De asemenea, tot dispoziţia menţionează că titlul în baza căruia au fost preluate imobilele în proprietatea Statului român îl constituie Decizia nr. 341 din 24 aprilie 1982, din cuprinsul căreia rezultă că prin aceasta s-au aprobat unele modificări în structura reţelei sanitare din Braşov, înființându-se spitale (printre care şi cel de pneumoftiziologie), fără a se menţiona şi preluarea în proprietatea statului şi în administrarea spitalelor a bunurilor imobile în care urmau să funcţioneze acestea, situaţie faţă de care preluarea acestora s-a făcut fără un titlu valabil.

În plus, la pct. 8 din preambulul Dispoziţie nr. 197/2007 emisă de Consiliul Judeţean Braşov se menţionează că: „notificatorul G. dobândeşte dreptul de proprietate deplină şi asupra terenurilor.” De asemenea, în Protocolul de predare-primire încheiat între Consiliul Judeţean Braşov şi G. se menționează că se predau terenurile şi construcţiile.

Au mai arătat recurenţii-reclamanţi că potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 şi prin actul de dare în plată în care a operat subrogația, au fost obligaţi la menţinerea afectațiunii întregului imobil retrocedat, fapt impus şi de pârâtul Consiliul Judeţean Braşov prin art. 4 din Dispoziţia nr. 197 din 09 mai 2007. La art. 6 din aceeași dispoziție, s-a prevăzut că: “în perioada prevăzută la art. 4, noul proprietar va fi beneficiarul unei chirii în cuantumul stabilit prin H.G. nr. 1886/2006”. Prin urmare, în sarcina lor a fost impusă de către pârât obligaţia menţinerii afectațiunii întregului imobil, dar s-a prevăzut şi dreptul de a percepe o chirie stabilită conform H.G. nr. 1886/2006 pentru întregul imobil.

Cu privire la suprafaţa de teren pe care pârâta o foloseşte, s-a arătat că din cauza dispunerii construcţiilor pe teren, precum şi a faptului că prevederile dispoziţiei Consiliul Judeţean Braşov au impus menţinerea afectațiunii întregului imobil, recurenții-reclamanți au fost în imposibilitate de a se folosi de vreo parte din terenul în cauză, astfel că pârâţii nu pot pretinde vreo reducere a chiriei.

Pe de altă parte, în speță, menţinerea afectațiunii pentru întregul imobil retrocedat este și o consecință a specificului activităţii spitalului.

Au învederat recurenții-reclamanți că, deşi spitalul contestă contravaloarea chiriei, prin adresa din 24 septembrie 2012 au solicitat Consiliului Judeţean Braşov suplimentarea bugetului de venituri şi cheltuieli pentru anul 2012 cu suma care face obiectul prezentului litigiu.

De asemenea, prin adresa din 15 octombrie 2012, emisă de spital, acesta a recunoscut că a efectuat demersuri în vederea achitării chiriei așa cum aceasta a fost solicitată.

Sub un alt aspect, recurenții-reclamanți au susținut că instanţa de apel a ignorat dispoziţiile art. 5 din H.G. nr. 1886/2006, care nu sunt imperative, părţile putând restrânge suprafaţa folosită de locatar de comun acord, însă numai dacă restul imobilului rămas liber poate fi folosit de către proprietar.

Or, în speţă, chiar dacă spitalul şi-ar fi restrâns activitatea, restul imobilului nu ar fi putut fi folosit de către reclamanţi deoarece orice activitate pe teren ar fi afectat buna funcţionare a pârâtului-intimat.

În această situație, urmează a se constata că, la momentul restituirii în natură a imobilului în litigiu, legiuitorul a statuat o restrângere temporară a dreptului de proprietate, prin afectațiunea legală pentru 5 ani a acestui imobil, obligație pe care a preluat-o SC F. SA, transmisă către reclamanţi şi asumată de aceștia; pentru aceasta restrângere temporară a dreptului de proprietate recurenții-reclamanți au susținut că sunt îndreptățiți la plata chiriei stabilite prin H.G. nr. 1886/2006.

De altfel, în cursul cercetării judecătoreşti s-au administrat probe din care a rezultat că recurentul-pârât a închiriat spaţii din clădirile proprietatea reclamanţilor pentru a fi folosite ca locuinţe pentru persoane fizice care au fost angajate ale spitalului.

În consecință, recurenţii-reclamanţi au solicitat admiterea recursului, iar pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată și obligarea pârâţilor la plata contravalorii chiriei de către Spitalul C. Braşov din imobilele proprietatea recurenţilor și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în toate fazele procesuale.

Recurentul-pârât Spitalul C. Braşov a solicitat admiterea recursului şi să se constate că Decizia civilă nr. 475/Ap/2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, este parţial nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a H.G. nr. 1886/2006, a H.G. nr. 56/2009, a Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanitar și a C. proc. civ.

În dezvoltarea primei critici de recurs a arătat că, în ceea ce privește excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Judeţean Braşov, instanţa de apel a ignorat dispoziţiile art. 20 din H.G. nr. 56/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 162/2008 privind transferul ansamblului de atribuţii şi competenţe exercitate de Ministerul Sănătăţii către autorităţile administraţiei publice locale, coroborate cu prevederile art. 190 ind.6 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, în care se stipulează că: „Bugetele locale participă la finanţarea unor cheltuieli de administrare şi funcţionare, respectiv bunuri şi servicii, investiţii, reparaţii capitale, consolidare, extindere şi modernizare, dotări cu echipamente medicale, ale unităţilor sanitare cu paturi transferate, în limita creditelor bugetare aprobate cu această destinaţie în bugetele locale.”

Astfel, începând cu data de 1 iulie 2010, în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 162/2008 şi ale H.G. nr. 529/2010, prin Hotărârea nr. 164 din 17 iunie 2010 s-a aprobat preluarea de către Consiliul Judeţean Braşov a managementului asistenţei medicale pentru Spitalul C. Braşov, acesta devenind ordonator principal de credite.

Întrucât bugetul de venituri şi cheltuieli al spitalului este aprobat de către Consiliul Judeţean Braşov în calitate de ordonator principal de credite, în opinia recurentului-pârât, acesta are calitate procesuală pasivă şi trebuie să aloce sumele necesare plăţii chiriei datorate.

Cu referire la aplicarea greşită a dispoziţiilor anexei nr. 1 la H.G. nr. 1886/2006 s-a arătat, în principal, că instanţa de apel a dispus în mod greşit obligarea Spitalului de Pncumoftiziologie Braşov la plata chiriei şi pentru drumul de acces care este un drum public, fără bariere (care nu este folosit exclusiv de personalul şi de pacienţii spitalului), respectiv şi pentru construcţii, deşi prin apărările formulate a învederat că reclamanţii nu au justificat existenţa dreptului de proprietate asupra construcţiilor.

Astfel, a arătat că imobilele obiect al litigiului, aşa cum erau descrise în cartea funciară anterior anului 2011, au fost restituite în natură, prin Dispoziţia Consiliului Judeţean Braşov nr. 197 din 9 mai 2007, către moştenitorul fostului proprietar G. - medic.

Atât din conţinutul dispoziţiei cât şi din protocolul de predare-preluare din 2 octombrie 2007 (document care nu constituie titlu de proprietate) încheiat între Consiliul Judeţean Braşov şi G., nu reiese cu certitudine că s-au restituit şi clădirile.

A mai arătat recurentul-pârât că, la data restituirii, clădirile nu erau intabulate în cartea funciară, însă din prevederile anexei nr. 1 la H.G. nr. 972/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Braşov, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Braşov şi ale Legii nr. 213/1998, privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, rezultă cu certitudine că acestea aparţin domeniului public al judeţului Braşov, astfel că nu datorează chirie pentru clădiri.

Ulterior, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 27 august 2007, G. a înstrăinat imobilele restituite în natură către SC F. SA, în acest act fiind descrise şi construcţiile.

La data de 15 ianuarie 2010, autoarea SC F. SA, în schimbul stingerii unei creanţe deţinute faţă de numiţii A. şi B., le-a transmis acestora, cu titlu de dare în plată, imobilele descrise în evidenţele de carte funciară (terenuri şi o casă de lemn), nu însă şi construcţiile amplasate pe acele terenuri.

Abia ulterior, după efectuarea operaţiunii de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate, s-a solicitat şi obţinut înregistrarea şi a construcţiilor existente pe acele terenuri, pe baza celor două acte administrative emise de Primăria Braşov (adeverinţele din 12 septembrie 2011), prin care se atestă - ca simplă stare de fapt - prezenţa acelor construcţii şi faptul că acestea ar fi fost executate înainte de anul 1958.

Prin urmare, reclamanţii nu au calitate procesuală activă pentru petitul privind plata chiriei pentru suprafaţa desfăşurată a construcţiilor deoarece acestea nu au fost transmise printr-un act translativ de proprietate.

A arătat recurentul-pârât că în cartea funciară s-a creat o falsă situaţie juridică, prin înscrierea celor două adeverinţe care ar avea valoarea de titlu de proprietate.

Or, cele două acte administrative au valoarea de a prezenta o situaţie de fapt iar nu o situaţie de drept, care aşa cum rezultă din evidenţele de carte funciară ea este rezervată părţii I; numai în partea a II-a a cărţii funciare se operează naşterea, modificarea sau stingerea drepturilor real, în speță fiind incidente dispoziţiile din Decretul-Lege nr. 115/1938 - cu corespondent în Legea nr. 7/1996 şi în N.C.C. - art. 12 alin. (1), art. 17 alin. (1), art. 19 alin. (1), art. 32 alin. (1).

Cu privire la capătul de cerere privind evacuarea, în considerarea celor menţionate anterior, recurentul-pârât a susținut că este inadmisibil, fără a expune argumente în acest sens.

În subsidiar, recurentul-pârât a arătat că, referitor la obligaţia spitalului de a plăti chirie pentru construcţiile efectiv folosite, formulează următoarele critici:

1. Instanţa de apel a reţinut în mod eronat în considerentele hotărârii că data înscrierii în cartea funciară a construcţiilor este 12 septembrie 2011, obligând astfel Spitalul C. Braşov la plata chiriei de la această dată deși potrivit extraselor de carte funciară aflate la dosarul cauzei, data întabulării este 26 septembrie 2011; prin urmare, chiria pentru suprafaţa desfăşurată a construcţiilor este datorată de la această dată.

2. Conform hotărârii instanţei de apel, Spitalul C. Braşov a folosit o suprafaţă desfăşurată a construcţiilor de 2.064 mp, rezultând astfel o suma totală de plată în cuantum de 113.680 lei.

Ţinând cont de suprafaţa de teren folosită de 2.064 mp şi văzând dispoziţiile legale aplicabile în speţă (anexa nr. 1 la H.G. nr. 1886/2006) conform cărora pentru suprafaţa desfăşurată a construcţiilor aflată între limitele 1.500 mp şi 3.000 mp tariful pe mp este de 3 lei, instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile legale la starea de fapt.

În consecință, recurentul-pârât a solicitat admiterea recursului, respingerea cerererii de acordare a dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată şi modificarea Deciziei civile nr. 475/Ap/2015 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, după cum urmează:

În principal, în ceea ce priveşte petitul privind plata chiriei, în sensul că se datorează chirie numai pentru o suprafaţa de teren de 1.472 mp (fără drum de acces), nu şi pentru construcţii și respingerea capătului de cerere privind evacuarea din clădirile folosite întrucât reclamanţii nu au făcut dovada existenţei dreptului lor de proprietate asupra construcţiilor.

În subsidiar, calcularea chiriei pentru o suprafaţă de teren de 1.472 mp (fară drum de acces) şi pentru o suprafaţă desfăşurată a construcţiilor de 2.064 mp, în condiţiile aplicării corecte a dispoziţiilor anexei nr. 1 la H.G. nr. 1886/2006 (în sensul că pentru suprafaţa desfăşurată totală a construcţiilor se percepe un tarif de 3 lei/mp).

Intimatul-pârât Consiliul Județean Brașov a formulat întâmpinare prin care a solicitat menţinerea deciziei recurate sub aspectul soluţiei date cu referire la calitatea sa procesuală pasivă, respingerea recursului declarat de reclamanţi şi admiterea recursului declarat de pârât în sensul stabilirii obligaţiei de plată a chiriei numai pentru terenul efectiv folosit de spital.

Cererile de recurs sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru conform dispozițiilor art. 50 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările ulterioare.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil Înalta Curte menţionează că având în vedere caracterul extraordinar al recursului care, în condiţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., poate fi exercitat exclusiv pentru motive de nelegalitate, vor fi examinate exclusiv criticile care se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de lege, urmând a fi înlăturate de la analiză susţinerile care nu pun în discuţie legalitatea deciziei atacate de recurs, ci temeinicia acesteia.

Criticile prin care ambii recurenți au susținut că decizia recurată este nelegală sub aspectul soluției date excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean Brașov nu sunt fondate.

Astfel, prin definiție, calitatea procesuală pasivă în procesul civil incumbă celui care este obligat în raportul juridic obligațional.

Din perspectiva dreptului material, se constată că fundamentul obligației de plată a chiriei îl reprezintă dispozițiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, coroborate cu cele ale art. 4 din H.G. nr. 1886/2006.

Or, în plan procesual, Consiliului Județean Brașov care nu este parte în raportul juridic constituit prin efectul legii ce instituie obligaţia menţinerii afectaţiunii bunului cu plata unei chirii lunare (chirie care este datorată şi în ipoteza în care contractul de închiriere nu s-a încheiat în formă scrisă) nu i se poate reține legitimare procesuală în temeiul dispozițiilor H.G. nr. 1886/2006, ale H.G. nr. 56/2009 ori ale Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sanitar deoarece calitatea de ordonator de credite nu conferă acestuia calitate procesuală pasivă, raporturile dintre recurentul-pârât și intimat fiind de natură administrativă.

Împrejurarea că recurenții-reclamanți au efectuat demersuri în vederea obținerii sumelor de bani pretinse de la recurentul-pârât și la Consiliul Județean Brașov nu constituie motiv pentru atragerea în proces a acestuia, deoarece nu există un raport juridic direct între acesta și recurenții-reclamanți.

De altfel, sub acest aspect se reţine şi efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat al Deciziei nr. 2831 din 01 octombrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, care a statuat în litigiul prin care autoarea recurenţilor - reclamanţi a solicitat chiria pentru o perioadă anterioară datei de 15 ianuarie 2010, că pârâtul Consiliul Județean Brașov nu are calitate procesuală pasivă pentru că nu este parte în raportul juridic de natură locativă, iar raporturile dintre pârâţi este exclusiv de natură administrativă.

Examinând în continuare criticile de nelegalitate din recursul declarat de recurenții-reclamanți, Înalta Curte constată că nu sunt fondate.

Astfel, în ceea ce privește dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 1886/2006 se constată că instanța de apel le-a dat eficiență, în sensul că l-a obligat pe pârâtul Spitalul C. Braşov la plata chiriei însă numai pentru terenul și construcțiile efectiv folosite, cu dobânda legală.

În ceea ce privește calitatea recurenților-reclamanți de a solicita plata chiriei aferente construcțiilor Înalta Curte reține că instanța de apel a apreciat că aceștia au făcut dovada dreptului de proprietate asupra construcțiilor de la data întabulării dreptului de proprietate în cartea funciară, iar nu de la data actului de dare în plată încheiat între debitoarea SC F. SA şi creditoarea A., căsătorită cu B., autentificat din 15 ianuarie 2010, astfel cum a fost rectificat prin încheierea de rectificare a erorii materiale din 22 martie 2010.

Având în vedere că instanța de apel nu a primit apărările pârâților care au susținut că dreptul de proprietate asupra construcțiilor edificate pe terenul restituit în procedura Legii nr. 10/2001 numitului G. nu a făcut obiectul măsurilor reparatorii, ci a reținut că reclamanții au probat întinderea dreptului de proprietate asupra construcțiilor de la data întabulării, susținerile recurenților-reclamanți privitoare la efectele Dispoziției nr. 197/2007 a Consiliului Judeţean Braşov, urmează a fi calificate drept apărări în recursul recurentului-pârât.

Pe de altă parte, nu pot fi primite susţinerile recurenţilor-reclamanţi în sensul că titlul lor de proprietate asupra construcţiilor îl reprezintă chiar actul de dare în plată, de vreme ce în acest act juridic construcţiile nu sunt menţionate iar întabularea dreptului de proprietate asupra acestora s-a făcut pe cale administrativă.

Or, distinct de considerentele prin care instanţa de apel a reţinut în mod corect că în procedura Legii nr. 10/2001 numitului G. i-au fost restituie atât terenul, cât şi construcţiile edificate pe acesta, chiar neîntabulate în cartea funciară, recurenţii-reclamanţi trebuie să dovedească întinderea drepturilor proprii dobândite de la SC F. SA.

Dispoziţiile art. 3 şi 36 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, invocate prin cererea de recurs de recurenţii-reclamanţi nu fac decât să susţină raţionamentul instanţei de apel cu referire la principiul publicităţii materiale. Prin urmare, reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi la chiria aferentă construcţiilor pentru perioada anterioară înscrierii dreptului lor de proprietate în cartea funciară.

Sub un alt aspect recurenţii-reclamanţi au susţinut că sunt îndreptăţiţi la plata chiriei pentru întregul imobil. Aceştia au expus pe larg demersurile pe care le-au făcut în vederea obţinerii chiriei de la cei doi pârâţi şi au exprimat considerente cu caracter general privitoare la obligaţia de menţinere a afectaţiunii bunului, fără a arăta în concret care este critica de nelegalitate pe care o formulează împotriva deciziei date în apel.

Astfel, Înalta Curte constată că instanța de apel a apreciat că spitalul datorează chirie pentru suprafaţa de teren efectiv folosită identificată de expertul topo ca fiind de 3.718 mp (calcul rezultat din însumarea suprafeţei construite la sol, cu suprafaţa terenurilor, fără suprafaţa desfăşurată a construcţiilor, cu includerea drumului de acces conform anexei 3 la răspunsul la obiecţiuni), respectiv 320.677 lei, precum şi 113.680 lei pentru suprafaţa desfăşurată a construcţiilor efectiv folosite de spital, sume ce urmează fi actualizate cu dobânda legală.

În măsura în care se susţine de către recurenţii-reclamanţi că decizia nu ar fi legală sub aspectul calculului suprafeţelor sau a exceptării de la calculul chiriei a părţilor de imobil care nu sunt utilizate efectiv de spital, Înalta Curte reţine că aceste aspecte nu se constituie în veritabile critici de nelegalitate, ci privesc aspecte de fapt ale judecăţii.

Sub un alt aspect, se constată că în litigiul anterior finalizat cu Decizia nr. 2831 din 01 octombrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, s-a reţinut că faţă de dispoziţiile art. 51 din H.G. nr. 1886/2006 şi de adresa spitalului din 04 februarie 2008, acesta datorează chirie numai pentru imobilele folosite în desfăşurarea activităţilor sale.

Prin urmare, cum situaţia de fapt reţinută în cauză nu a relevat vreo deosebire de ipoteză faţă de cea din litigiul anterior, această dezlegare a intrat în puterea lucrului judecat fiind opozabilă şi recurenţilor-reclamanţi în calitate de succesori ai SC F. SA.

Cu referire la celelalte critici formulate de recurentul-pârât Înalta Curte reţine următoarele:

Recurentul-pârât a susţinut că a fost obligat în mod nelegal la plata chiriei aferente drumului de acces care este un drum public, fără a argumenta această afirmaţie.

Instanţa de apel a reţinut că suprafaţa de teren în discuţie nu se află în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale ci face parte din loturile restituite fostului proprietar.

Având în vedere că pentru exercitarea controlului de legalitate nu este suficient ca recurentul să afirme că decizia atacată nu este legală, ci este necesar să se arate care este dispoziţia legală care a fost greşit interpretată sau aplicată în speţă, critica urmează a fi respinsă, reţinîndu-se corecta aplicare în speţă a dispoziţiilor art. 4 din H.G. nr. 1886/2006.

În ceea ce priveşte chiria datorată pentru construcţii, Înalta Curte apreciază că, faţă de dezlegările date prin Decizia nr. 2831 din 01 octombrie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, nu se impune reluarea argumentelor pentru care s-a statuat că imobilele-construcţii utilizate de recurentul-pârât Spitalul C. Braşov au făcut obiectul restituirii către G., în procedura Legii nr. 10/2001, argumente care au fost prezentate în mod just şi de instanţa de apel.

În ceea ce priveşte înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra construcţiilor de către recurenţii-reclamanţi, Înalta Curte reţine că recurentul-pârât a susţinut că cele două adeverinţe atestă o stare de fapt care nu valorează titlu de proprietate, respectiv că în speţă sunt incidente dispoziţiile din Decretul-Lege nr. 115/1938 - cu corespondent în Legea nr. 7/1996 şi în N.C.C. - art. 12 alin. (1), art. 17 alin. (1), art. 19 alin. (1), art. 32 alin. (1).

Critica nu poate fi primită întrucât, aşa cum a reţinut şi instanţa de apel, prin înscrierea în cartea funciară, reclamanţii se bucură de prezumţia existenţei dreptului real înscris iar recurentul-pârât nu a făcut dovada că înscrierea a fost făcută cu rea-credinţă.

Nefiind primite criticile privitoare la lipsa dovezii calităţii reclamanţilor de proprietari ai construcţiilor, urmează a fi respinsă şi critica prin care s-a susţinut că este inadmisibilă, pentru acest motiv, cererea de evacuare.

Cu referire la data intabulării dreptului de proprietate asupra construcţiilor Înalta Curte reţine că este fondată critica prin care s-a susţinut că în mod greşit instanţa de apel s-a raportat la data de 12 septembrie 2011 (care este data emiterii celor două adeverinţe), iar nu la data de 26 septembrie 2011 - data înscrierii dreptului de proprietate asupra construcţiilor, conform extraselor de carte funciară depuse la dosar.

Astfel, deşi instanţa de apel a argumentat în mod corect că pentru construcţii chiria este datorată de la momentul întabulării construcţiilor pe teren pe numele reclamantelor, a reţinut în mod eronat data de 12 septembrie 2011, deşi, conform extraselor de carte funciară depuse la dosar această dată este 26 septembrie 2011.

Pe cale de consecinţă, urmează a fi modificată, în parte, decizia recurată în sensul că va fi obligat recurentul-pârât Spitalul C. Braşov să plătească recurenţilor-reclamanţi suma de 105.601,21 lei, cu titlu de chirie pentru construcţii, aferentă perioadei 26 septembrie 2011-31 noiembrie 2012, sumă redusă proporţional din cea calculată la judecata în apel corespunzător numărului de 14 zile pentru care instanţa de apel a acordat în plus chirie.

În ceea ce priveşte critica prin care s-a susţinut că la calculul chiriei pentru construcţii trebuie să se aplice tariful de 3 lei/mp, conform anexei nr. 1 la H.G. nr. 1886/2006, raportat la suprafaţa desfăşurată a construcţiilor, Înalta Curte constată că nu este fondată.

Astfel, instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor cuprinse în anexa nr. 1, pct. 2 la H.G. nr. 1886/2006, pe baza probelor administrate, a căror analiză excede controlului de legalitate, conform cărora unele clădiri (de exemplu C1 şi C2) formează un singur corp de clădire, în vreme ce celelalte sunt distincte iar C7 se află în stare de degradare.

Prin urmare, instanţa de recurs nu are a cerceta aceste aspecte de temeinicie care privesc interpretarea probelor sub aspectul calificării clădirilor ca alcătuind un singur imobil sau, dimpotrivă, ca fiind corpuri distincte.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi 304 pct. 9 C. proc. civ. va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva Deciziei nr. 475/Ap din 1 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, va fi admis recursul declarat de recurentul-pârât Spitalul C. Braşov împotriva aceleiaşi decizii şi va fi modificată în parte decizia, în sensul că va fi obligat recurentul-pârât Spitalul C. Braşov să plătească recurenţilor-reclamanţi suma de 105.601,21 lei, cu titlu de chirie pentru construcţii, aferentă perioadei 26 septembrie 2011-31 noiembrie 2012, urmând a fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele art. 298 şi 316 din acelaşi act normativ, vor fi obligaţi recurenţii-reclamanţi şi recurentul-pârât la plata sumelor de câte 2.500 lei către intimatul-pârât Consiliul Judeţean Braşov, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat conform facturii din 26 august 2015, emisă de Cabinetul de avocat L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva Deciziei nr. 475/Ap din 1 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Spitalul C. Braşov împotriva aceleiaşi decizii.

Modifică în parte decizia, în sensul că obligă pe recurentul-pârât Spitalul C. Braşov să plătească recurenţilor-reclamanţi suma de 105.601,21 lei, cu titlu de chirie pentru construcţii, aferentă perioadei 26 septembrie 2011-31 noiembrie 2012.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.

Obligă pe recurenţii-reclamanţi la plata sumei de 2.500 lei către intimatul-pârât Consiliul Judeţean Braşov, reprezentând cheltuieli de judecată.

Obligă pe recurentul-pârât la plata sumei de 2.500 lei către intimatul-pârât Consiliul Judeţean Braşov, reprezentând cheltuieli judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 octombrie 2015.