Unlawful-recourses barred in judicial-error damages case; both appeals dismissed as inadmissible, State ordered to pay €99,500 moral damages stands.

Decizia nr. 2184/2015

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalului Dolj, secţia I civilă, la data de 1 noiembrie 2013 şi înregistrată sub nr. x/63/2013, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Statul român prin B. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 100.000 euro daune materiale şi 2.000.000 euro daune morale, daune cauzate de privarea şi restrângerea libertăţii sale, precum şi de durata excesivă a procesului penal.

Reclamantul a solicitat recunoaşterea perioadei în care a fost arestat preventiv, respectiv 22 ianuarie 2006 - 09 martie 2007, ca fiind vechime în muncă, întrucât era salariat în momentul în care a fost arestat preventiv.

Prin sentinţa nr. 186 din 13 iunie 2014, Tribunalul Dolj a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, a fost obligat pârâtul Statul român prin B. să plătească reclamantului A. suma de 200.000 euro cu titlul de daune morale în echivalent lei, sumă ce se va calcula la cursul de referinţă al Banca Națională a României la data plăţii efective şi suma de 2.000 lei cu titlul de daune materiale reprezentând cheltuieli de judecată în cauza penală.

S-a respins solicitarea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecată în prezenta cauza.

Prin Decizia nr. 5118 din 17 decembrie 2014.Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a admis apelurile declarate de reclamantul A. şi de pârâţii Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj şi Statul român, prin B.- C. Craiova.

A schimbat în parte sentinţa civilă nr. 186 din 13 iunie 2014, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia I civilă, în sensul că a obligat pârâtul Statul român, către reclamantul A., la 99.500 lei daune morale, suma ce va fi reactualizată la data plăţii şi la 9.540 lei cheltuieli de judecată în procesul penal.

A menţinut dispoziţiile sentinţei privind admiterea, în parte, a acţiunii şi respingerea cererii pentru acordarea cheltuielilor de judecată.

A respins cererea apelantului reclamant A. privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, recursul urmând să fie depus la Curtea de Apel Craiova.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul A. şi pârâtul Statul român prin B. - C. Craiova.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 24 aprilie 2015 şi repartizat completului 9.

învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, secţia I civilă a dispus efectuarea formalităţilor de comunicare menţionate în art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

După comunicarea motivelor de recurs, au formulat întâmpinări recurentul reclamant A., recurentul pârât Statul român prin B. prin C. Craiova şi intimatul pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, comunicate.

Recurentul reclamant a depus răspuns la întâmpinarea formulată de recurentul pârât Statul român prin B. prin C. Craiova şi intimatul pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

S-a întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, iar prin rezoluţia din 17 iulie 2015, Înalta Curte a dispus comunicarea acestuia. pentru ca părţile sa depună punctele de vedere, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentul-reclamant A. a depus punct de vedere asupra raportului, arătând faptul că hotărârea pronunţată de curtea de apel este supusă recursului şi considerând că acesta este admisibil.

Analizând recursurile formulate, Înalta Curte constată că acestea sunt inadmisibile, şi urmează, în consecinţă, sa le respingă, pentru următoarele considerente;

Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin Decizia nr. 5118 din 17 decembrie 2014 a admis apelurile declarate de reclamantul A. şi de pârâţii Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj şi Statul român, prin B. - C. Craiova. A schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că a obligat pârâtul Statul român, către reclamantul A., la 99.500 lei daune morale, sumă ce va fi reactualizată ia daîa plăţii şi la 9.540 lei cheltuieli de judecată în procesul penai. A menţinut dispoziţiile sentinţei privind admiterea, în parte, a acţiunii şi respingerea cererii pentru acordarea cheltuielilor de judecată. A respins cererea apelantului reclamant A. privind acordarea cheltuielilor de judecată în apel.

Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, este o hotărâre definitivă, care nu este suspusă căii de atac a recursului.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs".

în temeiul art, 483 alin. (3) C. proc. civ., teza a II-a, "de asemenea, nu sunt supuse recursului, hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „nu suni supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaiuabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile in care legea prevede ca hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Dosarul de faţă are ca obiect o acţiune în despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat prin erori judiciare săvârşite în procesul penal care nu este supusă recursului potrivit prevederilor menţionate anterior, indiferent de valoarea obiectului litigiului.

Faţă de dispoziţiile legale anterior menţionate, Decizia civilă nr. 5118 din data de 17 decembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, atacată cu recurs în prezenta cauză, nu este supusă recursului pe nieiuna din părţile hotărârii prevăzute de dispoziţiile art. 461 C. proc. civ., având în vedere faptul că are ca obiect o cerere de obligar la plata unor despăgubiri, în conformitate cu prevederile art. 504 şi urm. din C. proc. pen., reprezentând daune morale.

Legalitatea cailor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Astfel, menţiunea din dispozitivul Deciziei nr. 5118 din 17 decembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, în sensul că poate fi atacată cu recurs în termen de 30 de zile de la data comunicării, nu dă dreptul părţilor de a ataca respectiva decizie cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, căile de atac şi termenele în care acestea se exercita, decurgând din lege.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, instanţa urmează să respingă, ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâtul Statul român prin B. - C. Craiova împotriva Deciziei nr. 5118 din data de 17 decembrie 2014 a Curţii de Apei Craiova, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de reclamantul A. şi de pârâtul Statul român prin B. -C. Craiova împotriva Deciziei nr. 5118 din data de 17 decembrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia i civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2015.