Exclusivity of reconsideration appeal for challenging judicial stamp duty assessments over civil appeals

Decizia nr. 2170/2015

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 846/F din 25 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud s-a anulat, ca insuficient timbrată, acţiunea civilă formulată de reclamanţii com. Nimigea, prin primar şi A. Someş-Ţibleş în contradictoriu cu pârâţii B. - C. şi D., reprezentat de E. Bistriţa-Năsăud.

Prin Decizia nr. 1187/A din 27 noiembrie 2014, Curtea de Apel Cluj, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţii com. Nimigea, prin primar şi A. Someş-Ţibleş împotriva sentinţei primei instanţe.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii com. Nimigea, prin primar şi A. Someş-Tibles, susţinând că soluţia instanţei de apel este nelegală, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor ce reglementează scutirea de plata taxei judiciare de timbru şi posibilitatea reanalizării acesteia în calea de atac (art. 30 şi art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare e timbru).

Recurenţii au arătat că instanţa de apel a apreciat greşit ca „partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul netimbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului".

Recurenţii au apreciat că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013, în sensul că acţiunea în despăgubiri promovată de reclamanţi este scutită de plata taxei de timbru, impunându-se respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei netimbrării acţiunii.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

În speţă, faţă de obiectul acţiunii - pretenţii, plată despăgubiri - prin rezoluţia din data 6 iunie 2014, cu ocazia fixării primului termen de judecată, instanţa de fond a stabilit în sarcina ambilor reclamanţi obligaţia de a achita, împreună, o taxă judiciară de timbru de 17.221 lei, reţinând că a fost achitată suma de 300 lei. Ambii reclamanţi au fost citaţi cu menţiunea de a achita, împreună, cu titlu de taxă judiciară de timbru, suma de 16.921 lei, sub sancţiunea anulării cererii ca fiind insuficient timbrată.

Cum niciun reclamant nu a urmat procedura specială prevăzută de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, privind contestarea modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, dispoziţia primei instanţe, prin care s-a stabilit obligaţia achitării taxei judiciare de timbru aferentă cererii formulate de cei doi reclamanţi, a rămas definitivă.

Tribunalul Bistriţa-Năsăud a constatat ca acţiunea nu este scutită de la plata taxei judiciare de timbru şi că reclamanţii nu au achitat taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina lor, excepţia insuficientei timbrări a acţiunii fiind întemeiată.

Ca urmare, în temeiul art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, Tribunalul a anulat acţiunea, ca insuficient timbrată.

Această soluţie a fost criticată de către reclamanţi atât prin motivele de apel, cât şi prin motivele de recurs, aceştia considerând că pot formula critici care să vizeze caracterul netimbrabil al cererii de chemare în judecată prin căile de atac promovate şi nu exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, cum greşit au reţinut instanţele fondului.

Aşadar, problema de drept supusă analizei vizează căile procedurale de contestare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Dispoziţiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru prevăd că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru poate fi exercitată numai calea de atac a reexaminării.

Aceasta reprezintă o cale de atac specială, de retractare, singura prin care poate fi supusă analizei ori cenzurii determinarea caracterului netimbrabil al acţiunii şi obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru, respectiv cuantumul acesteia.

Cererea de reexaminare presupune contestarea legalităţii sau a temeiniciei taxei impuse în sarcina părţii.

Indiferent după cum partea interesată a uzat sau nu de calea de atac a reexaminării, aspectele privind modul de stabilire a taxei judiciare de timbru nu mai pot forma obiect de critică prin intermediul căilor de atac de reformare, neexistând un drept de opţiune al părţii în această privinţă.

Asupra acestei probleme de drept s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţii unite, prin decizia în interesul Legii nr. 7/2014, publicată în M. Of., Partea I, nr. 137 din 24 februarie 2015, prin care s-a decis că:

„În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările şi completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului."

Reglementarea cuprinsă în art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru este identică cu cea prevăzută de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, situaţie în care, mutatis mutandis) dezlegarea dată de Înalta Curte prin decizia pronunţată în interesul legii este valabilă şi pentru soluţionarea pricinilor vizând această problemă de drept ce a fost dedusă judecăţii.

La pronunţarea Deciziei nr. 7/2014 s-a avut în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care s-a statuat că prevederile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 sunt constituţionale, reţinându-se că existenţa uneia ori a mai multor căi de atac nu este impusă, pentru toate cazurile, nici de Constituţie şi nici de vreun tratat internaţional la care România este parte,

În legătură cu interpretarea şi aplicabilitatea prevederilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, prin decizia în interesul legii s-a reţinut că aceste dispoziţii legale „nu pot constitui suport logic şi juridic pentru diminuarea sau înlăturarea în căile de atac a obligaţiei de plată a taxei judiciare de timbru stabilite de instanţele de fond şi de apel. Textul legal menţionat are în vedere situaţia în care instanţa judecătorească învestită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că, în fazele procesuale anterioare, "taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal", nicidecum situaţia în care partea în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată pretinde că nu datorează taxa de timbru sau că suma stabilită este prea mare."

Ca urmare, s-a statuat că prevederile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 „nu pot reprezenta o bază legală prin prisma căreia instanţa de control judiciar, în apel sau în recurs, să poată examina criticile părţii în sarcina căreia s-a stabilit obligaţia de plată a unei taxe de timbru în faza procesuală anterioară, critici care au ca scop diminuarea sau înlăturarea acestei obligaţii."

Reglementarea cuprinsă în art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru este identică cu cea prevăzută de art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, dispoziţii legale a căror incidenţă în speţă a fost invocată de către recurenţii-reclamanţi şi în legătură cu care aceştia au susţinut ca instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare.

Aşa fiind, interpretarea dată de instanţa supremă prin decizia în interesul legii dispoziţiilor legale analizate, este valabilă mutatis mutandis şi în cazul prevederilor art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013.

Faţă de considerentele reţinute, Înalta Curte constată că Decizia nr. 1187/A din data de 27 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, recursul urmând a fi respins, ca nefondat, cu aplicarea dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii com. Nimigea, judeţul Bistriţa Năsăud cu sediul în com. Nimigea de jos, judeţ Bistriţa Năsăud şi A. Someş-Tibles cu sediul în Năsăud, judeţ Bistriţa Năsăud împotriva Deciziei nr. 1187/A din data de 27 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, în contradictoriu cu intimaţii pârâţi B. - C. (actual B.) cu sediul în Bucureşti, sector 5 şi C. cu sediul în Bucureşti, sector 5, prin mandatar D. Bistriţa-Năsăud cu sediul în Bistriţa, judeţ Bistriţa Năsăud.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2015.