Revision appeal rejected; constitutionality exception inadmissible for lack of connection, ruling upheld as final.

Decizia nr. 2159/2015

Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:

La data de 19 mai 2015, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti a fost înregistrată cererea de revizuire formulată în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 634 din 4 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de munca şi asigurări sociale.

Prin cererea de revizuire s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137, art. 322 alin. (1) şi art. 326 alin. (3) C. proc. civ. în raport de art. 21 din Constituţia României (dedus de instanţă din invocarea principiilor accesului liber la justiţie, respectiv dreptului la un proces echitabil).

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin încheierea din data de 8 iunie 2015 a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate.

În motivarea încheierii s-a reţinut că una dintre condiţiile esenţiale pentru validitatea unei excepţii de neconstituţionalitate constă în împrejurarea ca aceasta sa se refere la o dispoziţie dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă, care are legătură cu soluţionarea cauzei, în orice fază a procesului, dar, se înţelege, în cadrul căreia să i se poată face aplicarea.

Cerinţa pertinenţei derivă din caracterul incidental al chestiunii de neconstituţionalitate în cadrul procesului aflat pe rol, fiind constant explicată în jurisprudenţa Curţii Constituţionale ca rezidând în efectul realmente util al dispoziţiei criticate pentru soluţia procesului.

În cauză, deşi, ca temei de drept al cererii de revizuire, revizuentul a invocat dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., iar pe cale de interpretare s-ar putea deduce şi dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., totuşi, excepţia de neconstituţionalitate invocată nu are legătură cu soluţionarea cauzei, cât timp revizuentul a exprimat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 137, art. 322 alin. (1) şi art,326 alin. (3) C. proc. civ. prin prisma aplicării lor în alte cauze decât prezenta cerere de revizuire, respectiv în Dosarele nr. x/2/2014, nr. x/2/2014, nr. x/2/2014, nr. x/116/2014 şi nr. x/2/2014 (în care revizuentul a mai formulat cereri de revizuire sau contestaţii în anulare - respinse ca inadmisibile, neîntemeiate ori la judecata cărora a renunţat, după caz), aşa cum se poate observa din expunerea motivării revizuentului.

Modul de soluţionare a acestor dosare nu are vreo legătură cu Decizia nr. 634 din 4 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în alt Dosar cu nr. x/116/2012, decizie contestată cu revizuire în prezenta cauză.

În temeiul prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea de Apel a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionalitate în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 137, art. 322 alin. (1) şi art. 326 alin. (3) C. proc. civ. în raport de art. 21 din Constituţia României.

Prin Decizia nr. 1576 din 8 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 634 din 4 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În considerentele deciziei s-a reţinut neîndeplinirea condiţiilor cerute pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Nu s-a făcut dovada ca instanţa de recurs ar fi împiedicat vreuna dintre părţi în a depune toate înscrisurile utile în soluţionarea cauzei. în plus, nu s-a probat că înscrisul pretins doveditor reprezintă un înscris nou care a fost reţinut de partea potrivnică sau care nu a putut fi prezentat dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii.

Totodată, s-a reţinut că instanţa de recurs s-a pronunţat întocmai asupra recursurilor şi susţinerilor părţilor, procedând la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă, neputând fi vorba nici despre pronunţarea asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nepronunţarea asupra unui lucru cerut ori că s-a dat mai mult decât s-a cerut.

De asemenea, este inadmisibilă revizuirea pentru simplu motiv că instanţa nu a reţinut soluţia vizată de parte, pentru presupuse erori de apreciere a probelor ori de interpretare a textelor legale. În speţă, partea este nemulţumită practic de soluţia dată în recurs, dar revizuirea este o cale extraordinară de atac, iar nu una devolutivă prin care să se rejudece întreg litigiul.

S-a reţinut şi faptul că, în măsura în care aspectele invocate pe fond de parte au fost examinate cu ocazia judecăţii (în fond şi recurs) şi găsite în mod irevocabil neconcludente, reexaminarea lor de către o altă instanţă, în cadrul cererii de revizuire este inadmisibilă, întrucât ar conduce la încălcarea autorităţii lucrului judecat.

Revizuentul A, a formulat recurs împotriva încheierii din data de 8 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.

În motivarea recursului, revizuentul a arătat că sunt îndeplinite toate cerinţele de admisibilitate a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137, art. 322 alin. (1) şi art. 326 alin. (3) C. proc. civ., condiţii prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Normele legale menţionate privesc sintagma „evocarea fondului" şi încă îşi produc efectele prin prisma V.C.P.C. Acestea au legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât revizuentul a întâmpinat probleme în mai multe dosare de revizuire în sensul în care se consideră prioritare prevederile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., faţă de prevederile art. 137 din acelaşi cod, cât şi sintagma „evocarea fondului" în litigiile de muncă.

Totodată, este îndeplinită şi condiţia ca articolele de lege să nu fi fost constatate neconstituţionale în speţe privind litigii de muncă.

Concluzionând, recurentul a arătat că aceste articole de lege au legătură directă cu soluţionarea pe fond a cererii de revizuire.

Recursul va fi respins pentru următoarele considerente:

Criticile formulate prin cererea de recurs se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât se invocă o greşită aplicare a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.

Excepţia de neconstituţional itate invocată de revizuent are ca obiect dispoziţiile art. 137, art. 322 alin. (1) şi art. 326 alin. (3) C. proc. civ., dispoziţii care nu au fost analizate în soluţionarea cererii de revizuire.

Respingerea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a fost motivată de neîntrunirea cumulativă a cerinţelor impuse de art. 29 alin. (1)-(3) al Legii nr. 47/1992, respectiv a cerinţei impuse de art. 29 alin. (1) din lege, potrivit cu care dispoziţiile din legea sau ordonanţa în vigoare, care sunt apreciate ca neconstituţionale, trebuie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

Or, s-a constatat că prevederile art. 137, art. 322 alin. (1) şi art. 326 alin. (3) C. proc. civ. nu au legătură cu soluţionarea cauzei, deoarece cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., instanţa verificând îndeplinirea în cauza a cerinţelor impuse de acest text.

Normele legale care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu se referă la cazurile de revizuire, ci la condiţia evocării fondului, care este o condiţie generală de admisibilitate a revizuirii, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Condiţia ca hotărârea a cărei revizuire se cere sa evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, care este o cale de retractare, prin care se cere instanţei de judecată care a soluţionat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate.

Această condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire prevăzută de textul legal menţionat nu a fost analizată de către instanţa de revizuire.

Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ. „Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază."

Această normă legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Soluţia este în concordanţă cu caracterul extraordinar al acestei căi de atac de retractare.

Drept urmare, admisibilitatea cererii de revizuire se verifică prin prisma textelor legale expres prevăzute, ceea ce exclude incidenţa art. 137 C. proc. civ., care reglementează procedura de soluţionare de către instanţă a excepţiilor de procedură şi de fond.

Dispoziţiile art. 322 pct. 5 din C. proc. civ. reglementează una dintre ipotezele în care poate fi revizuită o hotărâre a instanţei de recurs prin care se evocă fondul.

În speţă, instanţa a constatat inadmisibilitatea cererii de revizuire prin raportare la cazul de revizuire menţionat şi nu cu referire la dispoziţiile art. art. 322 alin. (1) şi art. 326 alin. (3) C. proc. civ.

Aşadar, verificând susţinerile recurentului-revizuent, se constată ca textele legale care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu au fost aplicate, instanţa de revizuire constatând neîndeplinirea condiţiilor prevăzute pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Drept urmare, la pronunţarea Deciziei nr. 1576 din 8 iunie 2015, prin care a fost respinsă, ca inadmisibila, cererea de revizuire, Curtea de Apel Bucureşti a avut în vedere alt temei juridic decât cele care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.

Faţă de cele ce preced, instanţa de revizuire a făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, atunci când a stabilit că nu poate fi primită cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de revizuent, nefiind îndeplinită condiţia de admisibilitate potrivit căreia dispoziţiile normative a căror constituţionalitate se cere a fi cenzurată, să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

Având în vedere considerentele expuse, recursul va fi respins, ca nefondat, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 8 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2015.