Patent appeal for rotary engine inadmissible after final appellate ruling on inventive step

Decizia nr. 2155/2015

Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 8 septembrie 2008 la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, petentul A. a solicitat emiterea unui brevet de invenţie pentru lucrarea „motor cu ardere internă (rotativ) - accelerator de impuls cu alimentare axială", primind dată de depozit naţional reglementar la 8 septembrie 2008.

La data de 28 februarie 2011, Comisia de examinare Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci a emis Hotărârea nr. 4/28, prin care a respins cererea de brevet de invenţie formulată de peteni, întrucât nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 7 raportat la art. 12 din Legea nr. 64/1991 republicată în 2007, privind implicarea activităţii inventive.

Au fost invocate următoarele documente din stadiul tehnicii: brevetul publicat la 18 ianuarie 1977 şi lucrarea lui E Heintze, Du und der motor, Deutseher Werlog, Berlin 1939.

Împotriva acestei hotărâri, petentul A. a formulat contestaţie, susţinând că între lucrarea sa şi documentele din stadiul tehnicii există diferenţe de natură funcţională şi constructivă,

Prin Hotărârea nr. 13 din 16 iunie 2011, Comisia de reexaminare invenţii a respins contestaţia, reţinând că faţă de descrierea din depozitul iniţial şi cele două revendicări formulate, de corespondenţa purtată între contestator şi Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, invenţia nu este clară şi completă.

Împotriva acestei soluţii a formulat apel contestatorul A., susţinând ca a utilizat produsul dintre frecarea statică şi frecarea dinamică, aspecte care au corespondenţă în limba italiană prin sintagmele Attrito Statico şi Attrito Dinamico, specifice motoarelor, astfel încât examinatorii puteau deduce cum a obţinut acel indicator.

Prin Decizia nr. 997/A din 17 octombrie 2013, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins apelul declarat de reclamant, ca nefondat.

Reclamantul A. a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate de Tribunal, arătând că, în opinia sa, lucrarea i s-a respins pe nedrept de la brevetare.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale a invocat clin oficiu excepţia nulităţii recursului şi, prin Decizia nr. 469/R din 20 februarie 2014, a admis excepţia şi a constatat nul recursul declarat de reclamant.

Instanţa a reţinut că prin cererea de recurs nu s-au indicat în mod concret cauzele de nelegalitate a deciziei din apel atacate, declaraţia de recurs cuprinzând descrierea corespondenţei cu Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, descrierea invenţiei şi nemulţumiri legate de concluziile raportului de expertiză efectuat în apel. În etapa recursului nu se judecă din nou pricina pentru a se aduce în discuţie aspecte legate de situaţia de fapt. Criticile formulate nu se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat un nou recurs reclamantul A., invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9, 10 şi 11 C. proc. civ. şi solicitând casarea deciziilor şi rejudecarea cauzei pe fond.

La termenul de judecată din data de 13 octombrie 2015, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Căile de atac, respectiv condiţiile în care acestea pot fi exercitate, sunt de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ţine în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Ca atare, niciuneia dintre părţi nu îi este permis să formuleze şi nici instanţa judecătorească nu se poate învesti cu judecata unei căi de atac exercitată în afara sistemului căilor de atac prevăzute de lege.

Drept urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiectele de drept aflate în situaţii identice.

Totodată, una din regulile generale privitoare la exercitarea căilor legale de atac constă în aceea că dreptul de a promova o cale de atac esie, în principiu, unic şi se epuizează odată cu exercitarea lui, ceea ce înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două sau mai multe ori de una şi aceeaşi cale de atac.

Dispoziţiile art. 377 alin. (2) C. proc. civ. enumera categoriile de hotărâri irevocabile, ca fiind hotărârile date în recurs (pct. 4), precum şi orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs (pct. 5). împotriva acestora nu se mai poate exercita încă o dată apel sau recurs, potrivit principiului unicităţii căii de atac.

Prin instituirea de către legiuitor a unor prevederi eu privire ia caracterul definitiv şi irevocabil al hotărârilor judecătoreşti nu se încalcă dreptul de acces liber la justiţie, prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi nici nu se creează vreo discriminare, în sensul dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României.

Dispoziţiile art. 57 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, republicată, forma în vigoare, la data înregistrării contestaţiei (anterior modificării aduse acestei norme legale prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., publicată în M. Of. al României nr. 365 din 30 mai 2012) prevăd:

"(1) Hotărârea Comisiei de reexaminare, motivată, se comunică părţilor în termen de 15 zile de la pronunţare şi poate fi atacată cu apel la Tribunalul Bucureşti în termen de 30 de zile de la comunicare.

(2) În termen de 15 zile de la comunicare hotărârile Tribunalului Bucureşti pot fi atacate cu recurs la Curtea de Apel Bucureşti".

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă contestaţia formulată de petentul A., în temeiul prevederilor Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, împotriva Hotărârii nr. 13 din 16 iunie 2011 a Comisiei de reexaminare invenţii, ca urmare a respingerii, prin Hotărârea nr. 4 din 28 emisă de Comisia de examinare a Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci, a cererii de brevet de invenţie înregistrată la data de 8 septembrie 2008.

În speţă, reclamantul a uzat de căile de atac prevăzute de dispoziţiile din legea specială, mai sus redate - apel la Tribunalul Bucureşti şi recurs la Curtea de Apel Bucureşti.

Astfel, prin Decizia nr. 469/R din 20 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a fost soluţionat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 997/A din 17 octombrie 2013 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Faţă de cele ce preced, nu poate fi admisibil recursul declarat de reclamant împotriva acestei decizii irevocabile, o asemenea hotărâre nefiînd susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Având în vedere considerentele reţinute, recursul declarat în cauză este inadmisibil şi va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 469/R din data de 20 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă şi asigurări sociale,

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2015.