Political relocation claim fails for lack of documentary proof of forced move

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 28 ianuarie 2003, reclamanta I.E. a solicitat anularea deciziei nr. 504/2002, a Direcției pentru Dialog, Familie și Solidaritate Socială Constanța și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de dispozițiile art. 1 lit. e) din Decretul - lege nr. 118/1990, modificat.

În motivarea acțiunii s-a arătat că în perioada 1954 – 1964, reclamanta a fost strămutată din orașul Medgidia, în localitatea Bordușani, județul Ialomița, situație atestată de declarațiile notariale ale unor martori.

Prin sentința civilă nr. 35 din 27 martie 2003, a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, reclamanta, reiterând motivarea acțiunii. În esență, s-a arătat că martorii care au dat declarații, au fost vecini cu reclamanta, în comuna Bordușani (G.I. și G.A.), cu soțul acesteia, în Medgidia (N.G.), F.D. a fost șef de atelier, unde a lucrat soțul reclamantei, din anul 1960, N.R. a fost asistentă medicală la spitalul la care s-au născut copiii reclamantei, în Medgidia, iar B.N. a lucrat la Ministerul de Interne și a cunoscut situația petentei.

Recurenta a precizat că soțul ei a rămas în Medgidia, unde s-au născut și copiii, deoarece se putea deplasa la spital, în Medgidia, din localitatea în care a fost strămutată.

Verificând cauza în funcție de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.

Din probele administrate în cauză rezultă că reclamanta s-a căsătorit cu I.G., la data de 6 decembrie 1960, în București, iar copiii lor, T., M. și Mi. s-au născut în orașul Medgidia, unde își avea domiciliul și soțul reclamantei.

Din nici un înscris nu rezultă strămutarea invocată de reclamantă, Ministerul Justiției, Tribunalul Militar Teritorial, în adresa nr. 898/C din 13 iunie 2002, precizând că nu deține documente din care să rezulte că în perioada 1954 – 1964, I.E. a fost strămutată din motive politice. Mai mult, din actul de naștere al reclamantei, rezultă că aceasta s-a născut în comuna Grădiștea, județul Ialomița și, prin urmare, până la data căsătoriei – 1960 – în lipsa unor dovezi contrare, rezultă că a domiciliat în localitatea natală, care se află în același județ, cu localitatea în care pretinde că a fost strămutată.

Cum nu există probe certe, în sensul că reclamanta a fost strămutată, curtea de apel în mod corect a respins acțiunea.

Depozițiile extrajudiciare ale martorilor nu fac dovada strămutării recurentei.

Cei care au arătat că au fost vecini cu aceasta, nu au produs dovezi, în sensul că au fost și ei strămutați în aceleași împrejurări, cu petenta, iar din depozițiile celorlalți martori nu se poate reține în mod cert faptul strămutării numitei I.E.

Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta I.E., împotriva sentinței civile nr. 35/CA din 27 martie 2003, a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2004.