Inadmissibility of revision for contradictory judgments in non-contentious proceedings due to lack of res judica

Hotărâri pronunțate în procedura necontencioasă. Revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă. Inadmisibilitate.

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Revizuirea.

Index alfabetic : contrarietate de hotărâri

-procedură necontencioasă

-autoritate de lucru judecat

C.proc.civ. din 1865, art. 166, art. 322 pct. 7, art. 337

C.civ. din 1864, art. 1201

Cerinţele legale prevăzute de art. 322 pct.7 C.proc.civ. relativ la admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac, nu sunt îndeplinite în ipoteza în care pretinsa contrarietate se invocă în privinţa unor hotărâri pronunţate în procedura necontencioasă, întrucât specificul acestor hotărâri, consacrat in terminis prin dispoziţiile art. 337 C.proc.civ., este acela de a nu beneficia de puterea lucrului judecat. Prin urmare, nerezolvând un diferend, o situaţie contradictorie, nu sunt întrunite condiţiile art.1201 C.civ. şi ale art.166 C.proc.civ. pentru a se putea pune în discuţie puterea lucrului judecat a acestora.

Secția I civilă, decizia nr. 1010 din 11 mai 2016

Prin cererea înregistrată la data de 28.03.2016 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă (înregistrată iniţial la data de 27.05.2015 la Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie iar pe rolul instanţei supreme prin declinare de competenţă), revizuenta Asociația de proprietari B. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C.proc.civ., anularea deciziei nr. 923 din 26.05.2015 a Tribunalului Ilfov, Secţia civilă, ca fiind contradictorie cu decizia nr. 284/R din 10.04.2012 a aceleiaşi instanţe.

În motivare, revizuenta a arătat că prin cererea înregistrată la data de 05.01.2012 pe rolul Judecătoriei Buftea sub nr. x/94/2012 aceasta a solicitat acordarea personalităţii juridice.

Prin încheierea nr. 171 din 12.01.2012, Judecătoria Buftea a admis cererea şi a dispus acordarea personalităţii juridice în temeiul Legii nr. 230/2007 şi înscrierea B. în Registrul Asociaţiilor de proprietari.

Prin decizia nr. 284/R din 10.04.2012, pronunţată de Tribunalul Ilfov, a fost anulat recursul formulat de SC C. SRL împotriva încheierii mai sus arătate, hotărârea de acordare a personalităţii juridice devenind astfel irevocabilă.

Ulterior, a fost promovat un nou recurs împotriva aceleiaşi încheieri, înregistrat pe rolul Tribunalului Ilfov sub acelaşi număr de dosar, recurs ce a fost admis prin decizia nr. 923/R din 26.05.2015, încheierea recurată fiind modificată în sensul respingerii cererii de acordare a personalităţii juridice.

În atare situaţie există două hotărâri contradictorii potrivit art. 322 pct. 7 C.proc.civ., impunându-se anularea ultimei hotărâri, adică a deciziei nr. 923/R/2015.

Prin precizările formulate la data de 14.09.2015 revizuenta a arătat că decizia nr. 923 din

26.05.2015 a Tribunalului Ilfov este contradictorie şi cu decizia nr. 5523 din 27.11.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă, prin care cererea de dobândire a personalităţii juridice formulată de către B. a rămas irevocabilă.

Examinând cererea de revizuire în raport de excepţia de inadmisibilitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, Înalta Curte constată următoarele :

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia.

Retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte grave pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.

Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.

Motivele de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şi impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiţii specifice de admisibilitate a cererii de revizuire.

Potrivit art. 322 pct. 7 C.proc.civ., revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”.

Revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice şi să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C.proc.civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat”.

În acest sens, tripla identitate ca şi condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire trebuie

analizată în raport de dispoziţiile art.1201 C.civ., conform căruia „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi , făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”.

Înalta Curte apreciază că cerinţele legale prevăzute de art. 322 pct.7 C.proc.civ. nu sunt îndeplinite în cauză, în primul rând, întrucât cele două decizii pretins contradictorii au fost pronunţate în soluţionarea unor proceduri judiciare necontencioase, sau, mai precis, în soluţionarea unor diferite căi de atac exercitate împotriva uneia şi aceleiaşi încheieri emisă într-o procedură necontencioasă, respectiv încheierea nr. 171 din 12.01.2012 a Judecătoriei Buftea, prin care s-a acordat personalitate juridică Asociaţiei de Proprietari.

Astfel, decizia civilă nr.923 din 26.05.2015 a Tribunalului Ilfov a soluţionat recursul terţelor persoane interesate, exercitat în condiţiile art. 336 C.proc.civ., împotriva încheierii nr. 171 din 12.01.2012 a Judecătoriei Buftea ce autorizase înfiinţarea Asociaţiei de proprietari, în timp ce decizia civilă nr. 5523 din 27.11.20113 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă a soluţionat în recurs calea extraordinară de atac a revizuirii exercitată de S.C. C. SRL împotriva aceleiaşi încheieri nr.171/2012 a Judecătoriei Buftea.

În mod particular, decizia civilă nr. 5523/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă constituie ea însăşi o hotărâre care, reţinând caracteristica hotărârilor pronunţate în cadrul procedurilor necontencioase, de a fi lipsite de puterea lucrului judecat (apărare care a fost susţinută în acea cauză, cu titlu de principiu, chiar de actuala revizuentă) respinge pentru acest motiv, ca inadmisibilă, o cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct.7 C.proc.civ. prin care se tindea la anularea încheierii nr.171 din 12.01.2012 a Judecătoriei Buftea.

Învestită actual cu soluţionarea unei noi cereri de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct.7 C.proc.civ., iniţiată de această dată de către B., ca parte ce tinde la menţinerea încheierii nr. 171/2012 a Judecătoriei Buftea (a cărei soluţie a fost schimbată în calea de atac a recursului, prin decizia civilă nr.923/2015 a Tribunalului Ilfov), Înalta Curte reţine, întocmai ca şi instanţa precedentă, că această cale extraordinară de atac nu este admisibilă pentru cazul reglementat de dispoziţiile art. 322 pct.7 C.proc.civ., în ipoteza în care pretinsa contrarietate se invocă în privinţa unor hotărâri pronunţate în procedura necontencioasă. Specificul acestor hotărâri, consacrat in terminis prin dispoziţiile art. 337 C.proc.civ., de a nu beneficia de puterea lucrului judecat, rezidă în aceea că, nerezolvând un diferend, o situaţie contradictorie, nu sunt întrunite condiţiile art.1201 C.civ. şi ale art.166 C.proc.civ. pentru a se putea pune în discuţie puterea lucrului judecat a acestora.

Or, tocmai sacrificarea/nesocotirea acestui atribut al hotărârilor judecătoreşti - inexistent în cazul deciziilor supuse analizei în cauza de faţă – se urmăreşte a fi protejat şi restabilit pe calea extraordinară de atac a revizuirii întemeiate pe dispoziţiile art.322 pct.7 C.proc.civ.

Împrejurarea că cele două decizii pretins contrare au fost pronunţate în soluţionarea unor diferite căi de atac exercitate împotriva încheierii nr.171/2012 a Judecătoriei Buftea, nu răpeşte acestora caracteristica mai sus evocată întrucât nici judecata recursului la încheiere şi nici cea a revizuirii exercitate împotriva acesteia nu au fost de natură să modifice natura necontencioasă a procedurii.

Aşa cum prevede expres art. 335 C.proc.civ., caracterul contencios al cererii, dedus din însuşi cuprinsul acesteia sau din obiecţiile ridicate de persoanele citate sau care intervin atrage respingerea cererii, iar nicidecum transformarea procedurii într-una de drept comun. Or, sub acest aspect, Înalta Curte reţine că judecata în recurs realizată în cuprinsul deciziei civile nr. 923 din 26.05.2015 a Tribunalului Ilfov a condus la respingerea cererii Asociaţiei de proprietari, de autorizare a înfiinţării sale, pentru motive legate de aprecierea asupra neîntrunirii condiţiilor legale necesare în acest scop şi care făcuseră (ori ar fi trebuit să facă) şi obiectul verificării primei instanţe cu ocazia pronunţării încheierii nr.171 din 12.01.2012, iar nu pentru motivul dobândirii caracterului contencios al procedurii în raport de obiecţiile terţilor care au intervenit în cursul procedurii (în etapa recursului).

Cât priveşte decizia nr. 5523 din 27.11.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aşa cum s-a arătat, aceasta a respins ca inadmisibilă o cale extraordinară de atac, cea a revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, îndreptată împotriva încheierii nr.171 din 12.01.2012 a Judecătoriei Buftea care reprezintă o hotărâre dată într-o procedură necontencioasă.

Astfel fiind, şi întrucât hotărârile pronunţate în litigiile anterioare, la care s-a făcut referire prin cererea completatoare a revizuentei nu se bucură de puterea lucrului judecat, nu este posibilă supunerea lor analizei specifice date de procedura revizuirii pentru contrarietate de hotărâri,

reglementată prin dispoziţiile art.322 pct.7 C.proc.civ.

Înalta Curte apreciază că cerinţele acestui text de lege nu sunt întrunite, în al doilea rând, dat fiind şi obiectul diferit al celor două judecăţi finalizate cu pronunţarea deciziilor pretins contradictorii.

Se observă, sub acest aspect, că prin decizia nr. 5523/2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia I civilă sunt analizate, în cadrul recursului formulat împotriva deciziei nr. 2218/2012, condiţiile de admisibilitate ale cererii de revizuire formulate împotriva deciziei nr. 284/R/2012 şi a încheierii nr. 171/2012 de către SC C. SRL.

Astfel, dacă prin decizia nr. 2218/2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a admis cererea de revizuire formulată de SC C. SRL împotriva deciziei nr. 284/R/2012 şi a încheierii nr. 1717/2012, fiind anulată această din urmă încheiere, prin decizia nr. 5523/2013 pronunţată de Înalta Curte în acelaşi dosar a fost admis recursul Asociaţiei de Proprietari împotriva deciziei nr. 2218/2012, modificată decizia şi respinsă cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

Rezultă că în dosarul în care s-a pronunţat decizia nr. 5523/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie obiectul dedus judecăţii l-au constituit analiza condiţiilor de admisibilitate a căii extraordinare de atac a revizuirii.

Prin decizia nr. 923/R/2015 pronunţată de Tribunalul Ilfov, Secţia civilă a fost soluţionat recursul declarat de recurenţii D. şi E. împotriva încheierii nr. 171/2012 a Judecătoriei Buftea, cauza având ca obiect acordare personalitate juridică.

Or, art. 1201 C.civ. impune ca judecata să aibă acelaşi obiect, să fie întemeiată pe aceeaşi cauză şi să se desfăşoare între aceleaşi părţi, condiţie care nu se regăseşte în speţa dedusă judecăţii, întrucât nu este vorba de litigii al căror obiect şi finalitate să fie identice, astfel cum prevede textul legal.

Aceasta întrucât în litigiul finalizat prin decizia nr. 5523/2016 a Înaltei Curţi s-a statuat asupra condiţiilor de admisibilitate a unei cereri de revizuire, iar în litigiul finalizat prin decizia nr. 923/R/2015 a Tribunalului Ilfov s-a statuat asupra condiţiilor de acordare a personalităţii juridice a unei asociaţii de proprietari în temeiul legii speciale.

Prin urmare, pentru motivele arătate, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele art.322 pct.7 C.proc.civ., Înalta Curte a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.