Legality of extending minor’s educational detention to statutory maximum for concurrent offenses

Recurs în casaţie. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Prelungirea măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenţie

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casaţie

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- recurs în casaţie

C. proc. pen., art. 438 alin. (1) pct. 12

În temeiul cazului reglementat în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., poate fi verificată pe calea recursului în casaţie prelungirea măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru de detenţie în limitele prevăzute în art. 125 alin. (3) C. pen. - în baza căruia instanţa, prelungind măsura educativă a internării într-un centru de detenţie, nu poate depăşi maximul stabilit în art. 125 alin. (2) C. pen., determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 349/RC din 20 octombrie 2015

Prin sentinţa penală nr. 465 din 18 martie 2014 a Judecătoriei Iaşi, în aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 386 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., din infracţiunile de vătămare corporală din culpă prevăzută în art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. anterior, conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere prevăzută în art. 86 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002 şi părăsire a locului accidentului fără încuviinţarea organelor de poliţie prevăzută în art. 89 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 99 alin. (3), art. 33 lit. a) şi art. 40 alin. (1) C. pen. anterior, în infracţiunile de vătămare corporală din culpă prevăzută în art. 196 alin. (1) C. pen., conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută în art. 335 alin. (1) C. pen. şi părăsire a locului accidentului prevăzută în art. 338 alin. (1) C. pen., toate săvârşite cu aplicarea art. 113 alin. (3) şi art. 38 alin. (1) C. pen.

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză au fost comise de inculpatul A. în concurs cu următoarele infracţiuni:

a. furt calificat, prevăzută în art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. anterior, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 312 din 21 septembrie 2012 a Judecătoriei Roman, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1225 din 29 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău;

b. conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deţine permis de conducere, prevăzută în art. 86 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de un an închisoare prin sentinţa penală nr. 312 din 21 septembrie 2012 a Judecătoriei Roman, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1225 din 29 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău;

c. conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deţine permis de conducere, prevăzută în art. 86 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. anterior, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 1.000 de lei amendă penală prin sentinţa penală nr. 19 din 19 ianuarie 2012 a Judecătoriei Târgu Neamţ, rămasă definitivă prin nerecurare;

d. fals privind identitatea, prevăzută în art. 293 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. anterior, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 800 de lei amendă penală prin sentinţa penală nr. 19 din 19 ianuarie 2012 a Judecătoriei Târgu Neamţ, rămasă definitivă prin nerecurare;

e. conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deţine permis de conducere, prevăzută în art. 86 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. anterior, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 2 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 108 din 1 august 2012 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin nerecurare;

f. furt calificat, prevăzută în art. 208, art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. anterior, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 86 din 2 aprilie 2012 a Judecătoriei Fălticeni, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 556 din 8 iunie 2012 a Curţii de Apel Suceava;

g. conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deţine permis de conducere, prevăzută în art. 86 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. anterior, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 8 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 86 din 2 aprilie 2012 a Judecătoriei Fălticeni, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 556 din 8 iunie 2012 a Curţii de Apel Suceava;

h. furt calificat, prevăzută în art. 208, art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. anterior, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de un an şi 9 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 970 din 2 aprilie 2013, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1131 din 29 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi;

i. înşelăciune, prevăzută în art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. anterior, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de un an şi 3 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 970 din 2 aprilie 2013, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1131 din 29 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi;

j. conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deţine permis de conducere, prevăzută în art. 86 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. anterior şi art. 40 alin. (1) C. pen. anterior, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de un an închisoare prin sentinţa penală nr. 970 din 2 aprilie 2013, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1131 din 29 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi.

S-a constatat că pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 970 din 2 aprilie 2013, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1131 din 29 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, a fost înlocuită cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe perioada de 4 ani şi 6 luni, prin sentinţa penală nr. 486 din 19 februarie 2014 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă prin necontestare la 4 martie 2014.

În temeiul dispoziţiilor art. 125 alin. (3) şi art. 5 alin. (1) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii în prezenta cauză, de vătămare corporală din culpă prevăzută în art. 196 alin. (1) C. pen., conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută în art. 335 alin. (1) C. pen. şi părăsire a locului accidentului prevăzută în art. 338 alin. (1) C. pen., toate săvârşite cu aplicarea art. 113 alin. (3) şi art. 38 alin. (1) C. pen., a fost prelungită măsura educativă privativă de libertate a internării în centrul de detenţie pe o durată de 4 ani şi 6 luni, în executarea căreia se află în prezent inculpatul A., până la durata maximă, de 5 ani.

Prin decizia nr. 496 din 9 septembrie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 465 din 18 martie 2014 pronunţată de Judecătoria Iaşi, sentinţă care a fost desfiinţată, în parte, în latură penală şi, rejudecând cauza:

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii în prezenta cauză au fost comise de inculpatul A. în concurs cu următoarele infracţiuni:

a. furt calificat, prevăzută în art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. anterior, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 312 din 21 septembrie 2012 a Judecătoriei Roman, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1225 din 29 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău;

b. conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deţine permis de conducere, prevăzută în art. 86 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de un an închisoare prin sentinţa penală nr. 312 din 21 septembrie 2012 a Judecătoriei Roman, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1225 din 29 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău;

c. conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deţine permis de conducere, prevăzută în art. 86 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. anterior, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 1.000 de lei amendă penală prin sentinţa penală nr. 19 din 19 ianuarie 2012 a Judecătoriei Târgu Neamţ, rămasă definitivă prin nerecurare;

d. fals privind identitatea, prevăzută în art. 293 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. anterior, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 800 de lei amendă penală prin sentinţa penală nr. 19 din 19 ianuarie 2012 a Judecătoriei Târgu Neamţ, rămasă definitivă prin nerecurare;

e. conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deţine permis de conducere, prevăzută în art. 86 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. anterior, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 2 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 108 din 1 august 2012 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin nerecurare;

f. furt calificat, prevăzută în art. 208, art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. anterior, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 86 din 2 aprilie 2012 a Judecătoriei Fălticeni, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 556 din 8 iunie 2012 a Curţii de Apel Suceava;

g. conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deţine permis de conducere, prevăzută în art. 86 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. anterior, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 8 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 86 din 2 aprilie 2012 a Judecătoriei Fălticeni, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 556 din 8 iunie 2012 a Curţii de Apel Suceava;

h. furt calificat, prevăzută în art. 208, art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. anterior, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de un an şi 9 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 970 din 2 aprilie 2013, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1131 din 29 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi;

i. înşelăciune, prevăzută în art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. anterior, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de un an şi 3 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 970 din 2 aprilie 2013, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1131 din 29 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi;

j. conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deţine permis de conducere, prevăzută în art. 86 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. anterior şi art. 40 alin. (1) C. pen. anterior, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de un an închisoare prin sentinţa penală nr. 970 din 2 aprilie 2013, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1131 din 29 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi;

k. conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deţine permis de conducere, prevăzută în art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 113 alin. (3) C. pen., pentru care i-a fost aplicată inculpatului A. măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pentru o durată de 1 an, prin sentinţa penală nr. 67 din 22 ianuarie 2014 a Judecătoriei Fălticeni, modificată şi definitivă prin decizia penală nr. 60 din 25 februarie 2014 a Curţii de Apel Suceava.

S-a constatat că pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 970 din 2 aprilie 2013, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1131 din 29 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, a fost înlocuită cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe perioada de 4 ani şi 6 luni, prin sentinţa penală nr. 486 din 19 februarie 2014 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă prin necontestare la 4 martie 2014, precum şi prin sentinţa penală nr. 67 din 22 ianuarie 2014 a Judecătoriei Fălticeni, modificată şi definitivă prin decizia penală nr. 60 din 25 februarie 2014 a Curţii de Apel Suceava, prin care inculpatului A. i s-a aplicat, în baza art. 129 alin. (1) C. pen., o singură măsură educativă - cea a internării într-un centru de detenţie - de 4 ani şi 6 luni.

În temeiul dispoziţiilor art. 125 alin. (3) şi art. 5 alin. (1) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii în prezenta cauză, de vătămare corporală din culpă prevăzută în art. 196 alin. (1) C. pen., conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută în art. 335 alin. (1) C. pen. şi părăsire a locului accidentului prevăzută în art. 338 alin. (1) C. pen., toate săvârşite cu aplicarea art. 113 alin. (3) şi art. 38 alin. (1) C. pen., a fost prelungită măsura educativă privativă de libertate a internării în centrul de detenţie pe o durată de 4 ani şi 6 luni, în executarea căreia se află în prezent inculpatul A., până la durata maximă, de 5 ani.

Au fost menţinute toate celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate care nu sunt contrare deciziei.

Împotriva deciziei nr. 496 din 9 septembrie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs în casaţie condamnatul A.

În motivarea scrisă a recursului în casaţie, condamnatul a criticat decizia în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. - s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege - susţinând că instanţa de apel a aplicat în mod greşit legea penală mai favorabilă în raport de concursul de infracţiuni.

Condamnatul a considerat că sancţiunea aplicată, aceea de internare într-un centru de detenţie pe timp de 5 ani, nu se încadrează în limitele prevăzute de lege, aceasta fiind consecinţa aplicării greşite a legii penale mai favorabile în raport de concursul de infracţiuni. A arătat că, în prezenta cauză, faptele au fost judecate separat şi, cu ocazia contopirii, instanţa este ţinută de autoritatea de lucru judecat a sancţiunilor aplicate pentru diferite infracţiuni.

În final, condamnatul a solicitat admiterea recursului şi aplicarea măsurii educative privative de libertate a internării în centrul de detenţie pe o durată care să nu depăşească 3 ani.

Prin încheierea nr. 4/RC din camera de consiliu din 6 ianuarie 2015, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casaţie şi s-a trimis cauza completului competent în vederea judecării pe fond a recursului în casaţie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că examinarea cauzei în recurs în casaţie are o dublă limitare: pe de o parte, dispoziţiile ce reglementează soluţionarea pe fond a acestei căi extraordinare de atac, pe de altă parte, limitele admiterii în principiu.

În speţă, aşa cum s-a arătat, condamnatul a invocat cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., ce a fost avut în vedere şi la examinarea admisibilităţii în principiu, aşa încât la soluţionarea pe fond a recursului în casaţie vor fi avute în vedere criticile ce se încadrează în dispoziţiile legale menţionate.

Din această perspectivă, examinând cauza în temeiul art. 442 - art. 444 C. proc. pen. şi prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că recursul în casaţie este nefondat.

Înainte de analiza concretă a criticilor formulate de condamnat, se impun anumite consideraţii teoretice asupra căii extraordinare de atac a recursului în casaţie:

Eventualele erori intervenite în activitatea de judecată, fie în privinţa stabilirii faptelor, fie în ceea ce priveşte aplicarea legii, pot fi înlăturate în urma exercitării controlului judiciar, prin intermediul căilor de atac ordinare sau extraordinare.

Potrivit noului Cod de procedură penală, recursul a devenit o cale extraordinară de atac (reglementată sub denumirea de „recurs în casaţie” - Partea specială, Titlul III, Capitolul V, Secţiunea a 2-a), prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat şi care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege şi numai pentru motive de nelegalitate.

Astfel, potrivit art. 433 C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 C. proc. pen., pe calea recursului în casaţie instanţa verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate. Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanţa de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat şi excede cenzurii instanţei învestită cu judecarea recursului în casaţie.

Spre deosebire de recursul reglementat de Codul de procedură penală anterior, care era o cale ordinară de atac, recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, de anulare, al cărei scop este, astfel cum s-a arătat anterior, de a supune Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie verificarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac ce trebuie să asigure echilibrul între principiul legalităţii şi principiul respectării autorităţii de lucru judecat, recursul în casaţie vizează numai legalitatea anumitor hotărâri definitive indicate de lege şi numai anumite motive expres şi limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casaţie să se poată invoca şi, corespunzător, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să poată analiza orice nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, este corespondentul fostului art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare, jurisprudenţa referitoare la acest caz de casare poate fi valorificată pentru a stabili incidenţa cazului de recurs în casaţie prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispoziţiile legale menţionate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanţa de fond prin stabilirea unei pedepse neprevăzută de lege sau prin depăşirea limitelor legale.

Condamnatul a invocat cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., criticând modul în care instanţa de apel a aplicat dispoziţiile privind concursul de infracţiuni, considerând că sancţiunea aplicată, aceea de internare într-un centru de detenţie pe timp de 5 ani, nu se încadrează în limitele prevăzute de lege. A solicitat aplicarea măsurii educative privative de libertate a internării în centrul de detenţie pe o durată care să nu depăşească 3 ani.

Conform jurisprudenţei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în cadrul cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege) se analizează şi criticile formulate cu privire la aplicarea unei măsuri educative privative de libertate în alte limite decât cele prevăzute de lege. Cu titlu exemplificativ, sunt avute în vedere deciziile instanţei supreme nr. 267/RC din 21 octombrie 2014 şi nr. 55/RC din 10 februarie 2015.

În speţă, prin decizia nr. 496 din 9 septembrie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii în cauză (de vătămare corporală din culpă prevăzută în art. 196 alin. 1 C. pen., conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută în art. 335 alin. 1 C. pen. şi părăsire a locului accidentului prevăzută în art. 338 alin. 1 C. pen., toate săvârşite cu aplicarea art. 113 alin. 3 şi art. 38 alin. 1 C. pen.) au fost comise de inculpatul A. în concurs cu următoarele infracţiuni:

a. furt calificat, prevăzută în art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. anterior, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 312 din 21 septembrie 2012 a Judecătoriei Roman, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1225 din 29 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău;

b. conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deţine permis de conducere, prevăzută în art. 86 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de un an închisoare prin sentinţa penală nr. 312 din 21 septembrie 2012 a Judecătoriei Roman, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1225 din 29 noiembrie 2012 a Curţii de Apel Bacău;

c. conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deţine permis de conducere, prevăzută în art. 86 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. anterior, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 1.000 de lei amendă penală prin sentinţa penală nr. 19 din 19 ianuarie 2012 a Judecătoriei Târgu Neamţ, rămasă definitivă prin nerecurare;

d. fals privind identitatea, prevăzută în art. 293 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. anterior, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 800 de lei amendă penală prin sentinţa penală nr. 19 din 19 ianuarie 2012 a Judecătoriei Târgu Neamţ, rămasă definitivă prin nerecurare;

e. conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deţine permis de conducere, prevăzută în art. 86 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. anterior, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 2 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 108 din 1 august 2012 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, rămasă definitivă prin nerecurare;

f. furt calificat, prevăzută în art. 208, art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. anterior, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 86 din 2 aprilie 2012 a Judecătoriei Fălticeni, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 556 din 8 iunie 2012 a Curţii de Apel Suceava;

g. conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deţine permis de conducere, prevăzută în art. 86 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. anterior, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de 8 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 86 din 2 aprilie 2012 a Judecătoriei Fălticeni, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 556 din 8 iunie 2012 a Curţii de Apel Suceava;

h. furt calificat, prevăzută în art. 208, art. 209 alin. (1) lit. e), g) şi i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. anterior, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de un an şi 9 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 970 din 2 aprilie 2013, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1131 din 29 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi;

i. înşelăciune, prevăzută în art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. anterior, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de un an şi 3 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 970 din 2 aprilie 2013, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1131 din 29 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi;

j. conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deţine permis de conducere, prevăzută în art. 86 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. anterior şi art. 40 alin. (1) C. pen. anterior, pentru care i-a fost aplicată pedeapsa de un an închisoare prin sentinţa penală nr. 970 din 2 aprilie 2013, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1131 din 29 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi;

k. conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu deţine permis de conducere, prevăzută în art. 335 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. şi art. 113 alin. (3) C. pen., pentru care i-a fost aplicată inculpatului A. măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pentru o durată de 1 an, prin sentinţa penală nr. 67 din 22 ianuarie 2014 a Judecătoriei Fălticeni, modificată şi definitivă prin decizia penală nr. 60 din 25 februarie 2014 a Curţii de Apel Suceava.

S-a constatat că pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare, aplicată inculpatului A. prin sentinţa penală nr. 970 din 2 aprilie 2013, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1131 din 29 octombrie 2013 a Curţii de Apel Iaşi, a fost înlocuită cu măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe perioada de 4 ani şi 6 luni, prin sentinţa penală nr. 486 din 19 februarie 2014 a Judecătoriei Bacău, rămasă definitivă prin necontestare la 4 martie 2014, precum şi prin sentinţa penală nr. 67 din 22 ianuarie 2014 a Judecătoriei Fălticeni, modificată şi definitivă prin decizia penală nr. 60 din 25 februarie 2014 a Curţii de Apel Suceava, prin care inculpatului A. i s-a aplicat, în baza art. 129 alin. (1) C. pen., o singură măsură educativă - cea a internării într-un centru de detenţie - de 4 ani şi 6 luni.

În temeiul dispoziţiilor art. 125 alin. (3) şi art. 5 alin. (1) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor deduse judecăţii în cauză, de vătămare corporală din culpă prevăzută în art. 196 alin. (1) C. pen., conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută în art. 335 alin. (1) C. pen. şi părăsire a locului accidentului prevăzută în art. 338 alin. (1) C. pen., toate săvârşite cu aplicarea art. 113 alin. (3) şi art. 38 alin. (1) C. pen., Curtea de Apel Iaşi a dispus prelungirea măsurii educative privative de libertate a internării în centrul de detenţie pe o durată de 4 ani şi 6 luni, în executarea căreia se afla inculpatul A., până la durata maximă, de 5 ani.

Dispoziţiile art. 125 alin. (3) C. pen. prevăd că, dacă în perioada internării minorul săvârşeşte o nouă infracţiune sau este judecat pentru o infracţiune concurentă săvârşită anterior, instanţa prelungeşte măsura internării, fără a depăşi maximul prevăzut în alin. (2), determinat în raport cu pedeapsa cea mai grea dintre cele prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite.

În alin. (2) al aceluiaşi articol, la care se face referire, se menţionează că internarea se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 şi 5 ani, afară de cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă, când internarea se ia pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 15 ani.

După cum se poate observa, în mod legal a dispus Curtea de Apel Iaşi, prin reţinerea dispoziţiilor art. 125 alin. (3) şi art. 5 alin. (1) C. pen., prelungirea măsurii educative privative de libertate a internării în centrul de detenţie pe o durată de 4 ani şi 6 luni, în executarea căreia se afla inculpatul A., până la durata maximă, de 5 ani, având în vedere că infracţiunile deduse judecăţii (de vătămare corporală din culpă prevăzută în art. 196 alin. 1 C. pen., conducere a unui vehicul fără permis de conducere prevăzută în art. 335 alin. 1 C. pen. şi părăsire a locului accidentului prevăzută în art. 338 alin. 1 C. pen., toate săvârşite cu aplicarea art. 113 alin. 3 şi art. 38 alin. 1 C. pen.) au fost săvârşite în concurs cu infracţiunile cu privire la care se aplicase măsura educativă privativă de libertate a internării în centrul de detenţie pe o durată de 4 ani şi 6 luni.

Verificarea măsurii educative aplicate de instanţa de apel se realizează în raport cu încadrările juridice reţinute de către aceasta şi nu în raport cu principiul aplicării legii penale mai favorabile, astfel cum a solicitat condamnatul. Or, măsura educativă privativă de libertate a internării în centrul de detenţie pe o durată de 5 ani se situează în limitele prevăzute în art. 125 alin. (3) C. pen., în raport cu legea penală mai favorabilă reţinută de instanţă.

În consecinţă, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat, recursul în casaţie formulat de condamnatul A. împotriva deciziei nr. 496 din 9 septembrie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, Secţia penală şi pentru cauze cu minori.