Notarized renunciation of criminal action as withdrawal of preliminary complaint; penalty reduction for reporting serious crimes under witness protection

Retragerea plângerii prealabile. Art. 19 din Legea nr. 682/2002. Decizia Curţii Constituţionale nr. 67/2015

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Cauzele care înlătură răspunderea penală

Indice alfabetic: Drept penal

- retragerea plângerii prealabile

- art. 19 din Legea nr. 682/2002

C. pen. anterior, art. 131 alin. (2)

C. pen., art. 158

Legea nr. 682/2002, art. 19

1. Declaraţia autentificată dată în faţa notarului public, prin care persoana vătămată arată că „renunţă la acţiunea penală” cu privire la o infracţiune pentru care legea prevede că acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, echivalează cu retragerea plângerii prealabile, instanţa dispunând încetarea procesului penal, conform art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.

2. În conformitate cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 67/2015, cauza de reducere a pedepsei reglementată în dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002 este incidentă, indiferent dacă persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 din Legea nr. 682/2002, a comis o infracţiune gravă sau o infracţiune care nu se include în sfera acestei noţiuni. Aplicabilitatea dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 nu este condiţionată de emiterea rechizitoriului de către procuror, fiind suficient ca denunţul să conducă la începerea urmăririi penale.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 158/A din 13 aprilie 2016

Prin sentinţa nr. 99/F din 12 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, s-au dispus următoarele:

În aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., s-au recalificat faptele pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, după cum urmează:

I. Inculpatul A.:

1) Din infracţiunea prevăzută în art. 194 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. în infracţiunea prevăzută în art. 182 alin. (2) (teza 3 şi 4) C. pen. anterior, text în baza căruia l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă (parte vătămată B.).

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 65 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani.

2) Din infracţiunea prevăzută în art. 371 C. pen. în infracţiunea prevăzută în art. 321 alin. (2) C. pen. anterior, text în baza căruia l-a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 65 C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani.

3) Din infracţiunea prevăzută în art. 343 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută în art. 135 din Legea nr. 295/2004, text în baza căruia a condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de uz de armă fără drept.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior.

4) Din două infracţiuni prevăzute în art. 342 alin. (6) C. pen. în două infracţiuni prevăzute în art. 279 alin. (1) C. pen. anterior, text în baza căruia l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 pedepse de câte 2 ani fiecare pentru săvârşirea infracţiunilor de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior.

5) Din două infracţiuni prevăzute în art. 193 alin. (2) C. pen. în două infracţiuni prevăzute în art. 180 alin. (2) C. pen. anterior.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 131 alin. (2) C. pen. anterior, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpat ca urmare a retragerii plângerilor prealabile de către părţile vătămate C. şi D., pentru cele două infracţiuni de lovire sau alte violenţe.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului A., dându-i spre executare pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele complementare, inculpatului urmând a-i interzice drepturile prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. anterior.

II. Inculpatele E. şi F.:

1) Din infracţiunea prevăzută în art. 371 C. pen. în infracţiunea prevăzută în art. 321 alin. (2) C. pen. anterior, text în baza căruia au fost condamnate inculpatele la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În temeiul art. 861 C. pen. anterior, s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani. S-a făcut aplicarea art. 863 alin. (1) C. pen. anterior. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

2) Din două infracţiuni prevăzute în art. 193 alin. (2) C. pen. în două infracţiuni prevăzute în art. 180 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 131 alin. (2) C. pen. anterior, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpate, ca urmare a retragerii plângerilor prealabile ale părţilor vătămate C. şi B. pentru cele două infracţiuni de lovire sau alte violenţe.

III. Inculpatul G.:

1) Din infracţiunea prevăzută în art. 371 C. pen. în infracţiunea prevăzută în art. 321 alin. (2) C. pen. anterior, text în baza căruia a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

2) Din infracţiunea prevăzută în art. 342 alin. (6) C. pen. în infracţiunea prevăzută în art. 279 alin. (1) C. pen. anterior, text în baza căruia a fost condamnat inculpatul la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului G., dându-i spre executare pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 81 C. pen. anterior, s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 2 ani pe un termen de încercare de 4 ani. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

IV. Inculpata H.:

1) Din infracţiunea prevăzută în art. 371 C. pen. în infracţiunea prevăzută în art. 321 alin. (2) C. pen. anterior, text în baza căruia a fost condamnată inculpata la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 81 C. pen. anterior, s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei de 2 ani pe un termen de încercare de 4 ani. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.

2) Din infracţiunea prevăzută în art. 193 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prevăzută în art. 180 alin. (2) C. pen. anterior.

În temeiul art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 131 alin. (2) C. pen. anterior, s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpată ca urmare a retragerii plângerii prealabile de către partea vătămată C. pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe.

În temeiul art. 25 alin. (5) C. proc. pen., s-a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă ca urmare a încetării procesului penal faţă de inculpaţii A., E., F. şi H. pentru părţile vătămate B., C. şi D., pentru infracţiunile pentru care s-a dispus încetarea procesului penal.

În conformitate cu art. 23 alin. (3) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul A. la plata către partea civilă B. a echivalentului în lei la data plăţii al sumei de 71.250 euro.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, între alţii, părţile civile B. şi C. şi inculpatul A.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând hotărârea primei instanţe, atât prin prisma motivelor de apel invocate de părţi, cât şi în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, apreciază ca fiind întemeiat, în parte, doar apelul declarat de inculpatul A., celelalte apeluri fiind nefondate.

Apelurile declarate de părţile civile B. şi C.:

Critica formulată de părţile civile se referă la greşita încetare a procesului penal pornit împotriva inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, susţinându-se că părţile vătămate nu şi-au retras plângerea prealabilă. În realitate, manifestarea de voinţă exprimată în faţa notarului a fost în sensul „împăcării” cu inculpaţii, instituţie diferită de cea a „retragerii plângerii”, iar cum împăcarea a survenit ulterior citirii actului de sesizare, ea nu mai putea avea ca efect încetarea procesului penal, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 159 alin. (3) C. pen.

Critica nu este fondată.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine, în prealabil, că infracţiunile au fost săvârşite sub imperiul legii penale anterioare şi au fost judecate după intrarea în vigoare a noului Cod penal, astfel că, în cauză, s-a apreciat asupra aplicării legii penale mai favorabile, prima instanţă concluzionând, corect, că legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpaţilor este legea penală anterioară.

Este adevărat că împăcarea părţilor, ca şi plângerea prealabilă, are un caracter mixt, de drept penal şi de drept procesual penal.

Din perspectiva caracterului de drept penal, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere dispoziţiile art. 132 C. pen. anterior, ca lege penală mai favorabilă, conform cărora „împăcarea părţilor este o cauză care înlătură răspunderea penală.”

Conform art. 132 alin. (2) C. pen. anterior, „împăcarea este personală.”

În reglementarea anterioară, împăcarea părţilor reprezenta înţelegerea intervenită între partea vătămată şi autorul infracţiunii (aceeaşi semnificaţie, de altfel, o are şi în Codul penal în vigoare, doar că, sub aspectul dreptului material, împăcarea în noua reglementare penală nu se mai realizează între părţi, ci între subiecţii procesuali principali, astfel cum sunt stabiliţi în art. 33 C. proc. pen.).

Esenţial însă, în ceea ce priveşte distincţia dintre instituţia retragerii plângerii prealabile şi instituţia împăcării, este că, spre deosebire de retragerea plângerii prealabile, care este un act juridic unilateral, împăcarea părţilor este un act bilateral, implicând cu necesitate acordul de voinţă al celor două părţi.

Revenind la datele dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că părţile vătămate B. şi C. au dat în faţa notarului declaraţiile autentificate din 29 aprilie 2015 şi, respectiv, din 27 aprilie 2015, prin care au arătat că „renunţă la acţiunea penală din dosarul nr. X/2/2014 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, pe aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe prevăzută în art. 193 C. pen., faţă de inculpaţii A., E., F. şi H., între părţi intervenind împăcarea.”

Sub aspectul terminologiei folosite, declaraţiile sunt neconforme Codului penal, însă expresia „renunţ la acţiunea penală” echivalează, evident, cu retragerea plângerii prealabile.

Menţiunea din finalul declaraţiei, în sensul că „a intervenit împăcarea între părţi” nu poate fi valorificată ca o veritabilă împăcare în sensul art. 132 C. pen. anterior, întrucât, aşa cum s-a arătat, pentru a fi valabilă, împăcarea trebuie să implice acordul de voinţă al celor două părţi.

Rezultă, evident, că în faţa notarului nu au fost prezente decât părţile vătămate, nu şi inculpaţii, astfel că notarul a luat act doar de manifestarea unilaterală de voinţă a părţilor vătămate şi aceasta este aceea a retragerii plângerii („renunţ la acţiunea penală”).

Aşa cum s-a reţinut şi în Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 27/2006, pronunţată într-un recurs în interesul legii, „încetarea procesului penal în cazul infracţiunilor pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanţă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului şi persoanei vătămate de a se împăca.”

Din declaraţia dată în faţa notarului nu rezultă decât manifestarea unilaterală de voinţă a părţilor vătămate; în faţa primei instanţe părţile, deşi prezente, nu au învederat că doresc să se împace, iar în apel, prin apărătorii aleşi, inculpaţii au arătat că între părţi nu a intervenit împăcarea, ci retragerea plângerii prealabile.

Pentru aceste considerente, soluţia primei instanţe, de a înceta procesul penal constatând că a intervenit retragerea plângerii prealabile, este corectă.

Apelul declarat de inculpatul A.:

Sub aspectul individualizării pedepselor, inculpatul a solicitat, între altele, reducerea acestora prin aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine ca fiind întemeiată solicitarea vizând aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu consecinţa reducerii cuantumului pedepselor aplicate.

Din adresa Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti a rezultat că denunţul formulat de inculpatul A. în data de 9 octombrie 2015 a fost valorificat sub aspect probator, în dosarul nr. X/P/2014, în care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpatul I.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere şi Decizia nr. 67/2015 referitoare la admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, conform căreia excluderea de la beneficiul reducerii la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege a persoanei care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, şi care nu a comis o infracţiune gravă este neconstituţională.

La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin adresa din data de 3 februarie 2016, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a comunicat că în data de 9 octombrie 2015 A. a formulat un denunţ împotriva inculpaţilor I., J. şi K., înregistrat la nr. X/P/2015 şi conexat la data de 16 octombrie 2015 la dosarul nr. X/P/2014, acesta urmând a fi valorificat sub aspect probator în dosarul nr. X/P/2014.

Conform art. 19 din Legea nr. 682/2002, cu corecturile de constituţionalitate aduse prin Decizia nr. 67/2015 a Curţii Constituţionale a României, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege persoana care „denunţă şi facilitează tragerea la răspundere penală” a unei persoane care a săvârşit o infracţiune gravă.

În speţă, inculpatul a denunţat persoane ce au comis infracţiuni de evaziune fiscală şi spălare a banilor, facilitând astfel tragerea la răspundere penală a acestora.

Pentru aplicarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 nu este necesar să se fi întocmit rechizitoriu de către procuror; este suficient ca denunţul să conţină datele necesare care să fi determinat începerea urmăririi penale de către procuror, iar aceste date există, astfel cum rezultă din copia denunţului ataşată adresei parchetului.

Sub acest aspect, solicitarea inculpatului este întemeiată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmând să procedeze la reducerea pedepselor aplicate inculpatului, în condiţiile în care limitele speciale se reduc la jumătate, conform beneficiului acordat de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei nr. 99/F din 12 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală.

A desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând, în principal:

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor.

1. În baza art. 182 alin. (2) (teza 3 şi 4) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 5 C. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă (parte vătămată B.).

2. În baza art. 321 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 5 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare a ordinii şi liniştii publice.

3. În baza art. 135 din Legea nr. 295/2004, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 5 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de armă fără drept.

4. În baza art. 279 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi art. 5 C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la două pedepse de câte 1 an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, a contopit pedepsele aplicate inculpatului A., acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile B. şi C. împotriva aceleiaşi sentinţe.