Extradition to the U.S. for visa fraud and illegal immigration upheld following withdrawal of appeal

Decizia nr. 821/2016

Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 94/F din 16 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2016, în baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că sunt întrunite condiţiile extrădării, iar, în baza art. 52 alin. (3) din aceeaşi lege şi art. 1 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., ratificat de România prin Legea nr. 111/2008, a fost admisă cererea de extrădare formulată de S.U.A.

S-a dispus extrădarea şi predarea către autorităţile S.U.A. a numitului A., cetăţean israelian şi argentinian, faţă de care a fost emis un mandat de arestare de către Tribunalul Regional al Districtului de Est al Virginiei al Statelor Unite ale Americii la data de 10 februarie 2016, dată la care a fost pus sub acuzare într-un act de acuzare emis de către un juriu federal, în dosarul penal Statele Unite ale Americii vs. B., et al, caz 4:16 CR 17.

S-a dispus ca extrădarea persoanei solicitate să se efectueze cu respectarea regulii specialităţii, prevăzută de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A.

În baza art. 52 alin. (6) raportat la art. 17 din Legea nr. 302/2004 şi art. 16 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., s-a dispus remiterea, odată cu persoana extrădată, a bunurilor (inclusiv a sumelor de bani) şi a obiectelor ridicate de la numitul A. la data de 02 martie 2016, menţionate în procesul-verbal întocmit de organele poliţiei (I.G.P.R. - Direcţia Investigaţii Criminale - Serviciul Urmăriri) la data de 02 martie 2016.

În baza art. 13 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., s-a dispus informarea statului solicitant cu privire la prezenta hotărâre.

A fost respinsă ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării provizorii, formulată de persoana extrădată A.

În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, a fost menţinută arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului A. până la predarea acestuia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că persoana extrădată fost reţinută pentru 24 ore, la data de 02 martie 2016, şi arestată provizoriu în vederea extrădării de la data de 02 martie 2016 la zi.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că, la data de 02 martie 2016, a fost înregistrată sub nr. x/2/2016, sesizarea formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, privind arestarea provizorie, în caz de urgenţă, în vederea extrădării către S.U.A., a persoanei urmărite A., cetăţean israelian şi argentinian.

Persoana urmărită a fost prezentată în faţa procurorului la data de 02 martie 2016, care a dispus măsura reţinerii faţă de aceasta pe o perioadă de 24 de ore, de la data de 02 martie 2016 până la data de 03 martie 2016, după ce i-au fost aduse la cunoştinţă existenţa mandatului de arestare şi infracţiunile care au determinat emiterea acestuia de către autorităţile S.U.A.

Prin încheierea din 02 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, (definitivă prin decizia nr. 315 din 08 martie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală), în baza art. 44 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, şi art. 12 alin. (1) din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., s-a dispus arestarea provizorie, în vederea extrădării, a persoanei urmărite A., pentru o perioadă de 30 zile, respectiv de la data de 02 martie 2016 până la data de 31 martie 2016, inclusiv, măsura preventivă fiind menţinută succesiv prin încheierea din 30 martie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, (definitivă prin decizia penală nr. 489 din 07 aprilie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală) şi prin încheierea din 28 aprilie 2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, (definitivă prin decizia penală nr. 656 din 05 mai 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

La data de 27 aprilie 2016, ulterior examenului de regularitate internaţională efectuat de Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, în condiţiile art. 38 din Legea nr. 302/2004 republicată, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a transmis Curţii cererea de extrădare şi actele anexate acesteia, înaintate de statul solicitant - S.U.A. -, în condiţiile art. 8 şi art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A.

Analizând sesizarea, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale incidente, curtea de apel a constatat că sunt întrunite condiţiile pentru acordarea extrădării şi predării către autorităţile S.U.A. a numitului A.

Astfel, împotriva persoanei extrădabile A. a fost emis un mandat de arestare de către Tribunalul Regional al Districtului de Est al Virginiei al Statelor Unite ale Americii la data de 10 februarie 2016, dată la care a fost pus sub acuzare într-un act de acuzare emis de către un juriu federal, într-un dosar penal intitulat Statele Unite ale Americii vs. B., et al, Acuzare nr. 4:16 CRI7, pentru următoarele infracţiuni:

Nr. 1: Titlul 18 Codul Statelor Unite (U.S.C.) art. 371 - Conspiraţie la înşelăciune şi comiterea de infracţiuni împotriva Statelor Unite, cu o pedeapsă maximă de 5 ani închisoare;

Nr. 2-8: Titlul 18 U.S.C. art. 1546 şi titlul 18 U.S.C. art. 2 - Frauda la viză, cu o pedeapsă maximă de 10 ani închisoare;

Nr. 9-14: Titlul 8 U.S.C. art. 1324 (a) (1) (A) (iv) şi titlul 18 U.S.C. art. 2 - Încurajarea şi introducerea ilegală, cu o pedeapsă maximă de 10 ani închisoare;

Nr. 15-21: Titlul 8 U.S.C. art. 1324 (a) (1) (A) (iii) şi titlul 18 U.S.C. art. 2 - Adăpostirea ilegală a străinilor, cu o pedeapsă maximă de 10 ani închisoare;

Nr. 22-33: Titlul 8 U.S.C. art. 1324 (a) (1) (A) (ii) şi titlul 18 U.S.C. art. 2 - Transportarea ilegală a străinilor, cu o pedeapsă maximă de 10 ani închisoare;

Nr. 34: Titlul 18 U.S.C. art. 1956 (h) - Conspiraţie la spălare de bani, cu o pedeapsă maximă de 20 ani închisoare.

În fapt s-a reţinut, în esenţă, că „în decembrie 2012, Departamentul Muncii al U.S. şi alte agenţii au iniţiat o investigaţie asupra C., o afacere cu sediul în Israel, care operează în Statele Unite sub numele unor diverse societăţi înregistrate în S.U.A. C. este deţinută şi operată de A., complicele B., şi alţii. C. a recrutat cetăţeni israelieni ce au intrat fraudulos în Statele Unite, în scopul de a lucra ilegal ca şi angajaţi în chioşcurile C. şi magazinele din mall-uri din Statele Unite care vindeau produse cosmetice şi produse de îngrijire a pielii de la Marea Moartă şi alţi participanţi au recrutat aceşti cetăţeni israelieni să călătorească în Statele Unite şi i-au încurajat să aplice în mod fraudulos pentru viză sau prelungiri ale vizei B-2 pentru vizitatori.

Viza A 8-2 vizitator se eliberează cetăţenilor unei ţări străine pentru o şedere temporară în Statele Unite, în scop de turism, agrement sau vizită. Persoanele cărora li se eliberează o viză B-2 în mod expres nu li se permite să lucreze în Statele Unite ale Americii. Încă din 2011 şi până în prezent, C. a angajat peste 100 de titulari B-2 Visa, care nu au fost autorizaţi să lucreze în Statele Unite ale Americii. Participanţii au convins aceste persoane să vină în Statele Unite, unde au fost adăpostite, transportate şi angajate fără a se plăti taxele de muncă şi tară aprobarea de a lucra în Statele Unite ale Americii.

Astfel de acte constituie adăpostirea ilegală şi transportarea ilegala a străinilor, conform legii S.U.A. Odată ce muncitorii au fost aduşi în Statele Unite ale Americii, participanţii i-au sprijinit în obţinerea de prelungiri de viza prin declaraţii false, că acestea nu au fost angajate şi au mijloace de sprijin în timp ce stau în Statele Unite ale Americii. Venitul obţinut din exploatarea chioşcurilor şi magazinelor cu ajutorul muncitorilor ilegali a depăşit 14 milioane de dolari S.U.A. din 2012 şi până în 2014. În plus, mai mult de 350.000 dolari S.U.A. au fost plătiţi prin viramente, transferuri şi cecuri din conturile bancare C. către A., B.

şi/sau alte afaceri asociate. În diferite momente, A. a avut poziţia de preşedinte, vicepreşedinte şi/sau proprietar pentru mai multe dintre companiile care operează în S.U.A. şi care au lucrat sub C. Din Israel, A. a servit ca legătura cu personalul C. din Statele Unite ale Americii. Cu toate că A. a fost îndepărtat administrativ din Statele Unite în 2010 şi îi este interzisă intrarea în Statele Unite, el locuieşte în prezent în Israel, şi continuă să fie implicat în recrutarea ilegală a lucrătorilor pentru C. şi primeşte veniturile din afacerile care sunt transferate către Israel”.

Potrivit declaraţiei date sub jurământ în sprijinul cererii de extrădare, de către D., procuror al Statelor Unite (AUSA) în cadrul Biroului de Procuratură al Statelor Unite pentru Districtul de Est al Statului Virginia, Divizia din Newport News:

„Rezumat al legilor aplicabile şi al acuzaţiilor:

4. La data de 10 februarie 2016, un mare juriu a emis un rechizitoriu care conţine treizeci şi patru de capete de acuzare penală împotriva unui număr de zece inculpaţi. Un rechizitoriu este un document oficial de acuzare care presupune că au fost încălcate legile penale ale Statelor Unite. Un rechizitoriu poate fi emis numai de un mare juriu federal, care face parte din ramura judiciară a guvernului Statelor Unite.

Un mare juriu consistă din şaisprezece până la douăzeci şi trei de cetăţeni, aleşi la întâmplare, care se întrunesc ca să analizeze probele prezentate de autorităţile de aplicare a legii din Statele Unite privind comiterea unei infracţiuni. Fiecare membru al juriului trebuie să analizeze probele prezentate şi să stabilească dacă sunt suficiente dovezi că s-a comis o infracţiune şi dacă este posibil ca inculpatul să fi comis infracţiunea. Acelaşi mare juriu poate să înainteze rechizitorii suplimentare de substituire în cadrul aceloraşi proceduri pentru aceleaşi fapte sau fapte adiţionale.

5. A. este acuzat în Capetele de acuzare unu, trei, de la nouă la douăzeci şi unu, şi treizeci şi patru din Rechizitoriu. Statele Unite urmăresc extrădarea lui A. în baza acuzaţiilor aduse în şaisprezece capete de acuzare din rechizitoriu.

Rechizitoriul a fost înaintat şi înregistrat în mod corespunzător la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al Statului Virginia. O copie a Rechizitoriului, legalizată de Grefierul tribunalului, ca fiind adevărată şi exactă, este anexată ca Proba A.

La data de 10 februarie 2016, Judecătorul Magistrat din Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al Statului Virginia, E., care are autoritatea legală să emită mandate de arestare în baza unui rechizitoriu, a emis un Mandat de Arestare a lui A., pentru comiterea faptelor enunţate în rechizitoriu. O copie legalizată a mandatului de arestare este anexat ca Proba B.

Capul de acuzare unu din rechizitoriu îi acuză pe inculpaţi, inclusiv A., pentru conspiraţie la fraudă şi la comiterea de infracţiuni împotriva Statelor Unite, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secţiunea 371. Legea din Statele Unite stabileşte că o conspiraţie este o simplă înţelegere în vederea comiterii uneia sau mai multor infracţiuni „principale”, care a constituit scopul şi obiectivul conspiraţiei. Infracţiunea de conspiraţie este o infracţiune independentă, separată şi distinctă de comiterea oricărei infracţiuni principale. Un conspirator poate fi ţinut răspunzător penal pentru orice acţiuni care în mod rezonabil pot fi previzibile, întreprinse de ceilalţi conspiratori în vederea continuării parteneriatului criminal. În consecinţă, un conspirator este răspunzător pentru actele principale comise în vederea continuării conspiraţiei, fapte care pot fi prevăzute, chiar dacă acest conspirator, personal nu a comis sau nu a fost de acord cu comiterea unui astfel de act principal. Un act principal este un act care a fost comis în vederea continuării conspiraţiei şi care este în sine o încălcare a legii penale. Scopul principal al conspiraţiei a fost să ademenească şi să recruteze în mod ilegal, în scopul angajării, cetăţeni străini pentru ca aceştia să intre în Statele Unite venind din Israel în baza vizei de vizitator B-2, să adăpostească şi să transporte pe aceşti contravenienţi la regimul vizelor în scopul angajării ilegale pentru a obţine câştiguri financiare şi beneficii pentru conspiratori, fără a respecta şi ocolind cerinţele legale de angajare pentru cetăţeni străini, impuse de agenţii guvernamentale ale Statelor Unite.

Dacă va fi condamnat pentru această conspiraţie, pedeapsa maximă care poate fi impusă lui A. este de cinci ani închisoare, trei ani de libertate supravegheată după liberare şi o amendă de 250.000 dolari S.U.A.

Capul de acuzare trei din rechizitoriu îi acuză pe unii dintre inculpaţi, inclusiv pe A., pentru sprijinul şi ajutorul dat la comiterea fraudei cu vize, cu încălcare prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secţiunea 1546(a) şi Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secţiunea 2. A., este acuzat printr-un cap de acuzare privind fraudă cu vize referitor la cererea frauduloasă de prelungire a vizei depusă de co-inculpatul F.

Dacă va fi condamnat pentru fraudă cu vize, pedeapsa maximă care poate fi impusă lui A. pentru fiecare cap de acuzare este de zece ani închisoare, trei ani de libertate supravegheată după eliberare şi o amendă de 250.000 dolari S.U.A.

Capetele de acuzare de la nouă la douăzeci şi unu din rechizitoriu îi acuză pe unii inculpaţi, inclusiv pe A., pentru completarea unor formulare în vederea obţinerii intrării ilegale a străinilor, adăpostirea lor, inclusiv încurajarea şi sprijinirea intrării ilegale (8 C.S.U. §1324(a)(l)(A)(iv) şi adăpostirea unor persoane străine ilegale (8 U.S.C. §1324(a)(l)(A)(iii). Aceste acuzaţii se bazează pe presupunerea că inculpaţii, inclusiv A., au recrutat diverşi cetăţeni străini pentru ca aceştia să intre în mod fraudulos în Statele Unite, prin încălcarea legilor Statelor Unite, şi în continuare au adăpostit şi protejat pe aceşti străini prin cazarea, transportarea lor în scopul obţinerii unui avantaj comercial şi câştig comercial personal. Dacă va fi condamnat pentru încurajarea şi sprijinirea intrării ilegale (Capetele de acuzare nouă la patrusprezece), pedeapsa maximă care poate fi impusă lui A. pentru fiecare cap de acuzare este de cinci ani închisoare, trei ani de libertate supravegheată după eliberare şi o amendă de 250.000 dolari S.U.A. Dacă va fi condamnat pentru adăpostirea unor străini ilegali, pedeapsa maximă care poate fi impusă lui A. pentru fiecare cap de acuzare este de zece ani închisoare, trei ani de libertate supravegheată după eliberare şi o amendă de 250.000 dolari S.U.A.

12. Capul de acuzare treizeci şi patru din Rechizitoriu acuză pe unii inculpaţi, inclusiv pe A. pentru conspiraţie la spălarea de bani, cu încălcarea prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secţiunea 1956(h). Această acuzaţie se referă la o înţelegere privind executarea de tranzacţii financiare cu câştigurile obţinute din schema principală, în scopul continuării activităţii ilegale principale. Obiectul conspiraţiei a fost acela de a folosi câştigurile obţinute din comiterea conspiraţiei de a frauda şi a comite infracţiuni împotriva Statelor Unite constând în aducerea unor cetăţeni străini în Statele Unite cu viza B-2 în scopul angajării acestor cetăţeni străini, plata, cazarea şi transportarea acestor cetăţeni străini. Dacă va fi condamnat pentru acest cap de acuzare, pedeapsa maximă care poate fi impusă lui A. este de douăzeci de ani închisoare, trei ani de libertate supravegheată după eliberare şi o amendă de 250.000 dolari S.U.A.

În conformitate cu prevederile din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secţiunea 2, o persoană care sprijină şi ajută la comiterea unei infracţiuni este la fel de vinovată ca persoana care comite fapta criminală. Aici, după cum a fost arătat mai sus, A. este acuzat pentru comiterea infracţiunilor de fraudă cu vize, încurajarea şi sprijinirea intrării ilegale şi adăpostirea unor persoane străine ilegale şi sprijin şi ajutor dat la comiterea acestor fapte, şi el poate fi găsit vinovat chiar dacă el, personal, nu a întreprins fiecare act care constituie infracţiunea comisă.

Fiecare din legile şi reglementările care stă la baza acuzaţiilor din rechizitoriu este în vigoare în prezent ca o lege adoptată în mod legal de Statele Unite şi care a fost în vigoare la data comiterii tuturor infracţiunilor şi la data înaintării rechizitoriului. O copie legalizată a acestor legi şi reglementări este anexată ca Proba C.

Urmărirea penală a lui A. nu este împiedicată de scurgerea termenului de prescripţie. În mod concret, există un termen de prescripţie de cinci ani pentru acest gen de infracţiuni, conform prevederilor din Titlul 18 din Codul Statelor Unite, Secţiunea 3282. Infracţiunile de conspiraţie din Capul de acuzare unu şi treizeci şi patru din rechizitoriu au continuat până în februarie 2016 şi fiecare din faptele principale menţionate în capetele trei şi de la nouă la douăzeci şi unu au avut loc între anii 2012-2013. Rechizitoriul a fost înregistrat într-un termen mai scurt de cinci ani, la 10 februarie 2016. O copie legalizată a prevederilor privind termenul de prescripţie este inclusă în Proba C.

Rezumatul cazului:

16. Investigaţia a stabilit că din 2007 şi până în martie 2016, C. a recrutat în mod ilegal cetăţeni străini din Israel pentru a lucra în calitate de angajaţi la chioşcuri şi magazine în mall-uri în Statele Unite şi în continuare a adăpostit şi a transportat pe aceşti cetăţeni străini. Dacă angajaţii nu aveau viză, lucrătorii de la C. îi ajutau la obţinerea vizei de turist B-2 ca aceştia să poată călători în Statele Unite. Începând din 2011 au venit în Statele Unite mulţi muncitori prin intermediul vizei de vizitator B-2. C. avea sediul în Tel Aviv în Israel şi administra o organizaţie care cuprindea trei societăţi cu răspundere limitată (LLC) - G. LLC, H. LLC şi I. LLC în Statele Unite. Aceste firme reprezentau în mod general regiunile administrate de C. - Virginia Beach în Virginia, Atlanta în Georgia şi Philadelphia în Pennsylvania. În trecut, C. şi-a desfăşurat operaţiunile în Carolina de Nord şi New Jersey. A. a fost şeful C. împreună cu co-conspiratorul B. A. administra operaţiunile din Israel în timp ce B. administra operaţiunile pe teren în Statele Unite. Înainte de 2009, A. a locuit în Carolina de Nord şi a administrat operaţiunile din Statele Unite împreună cu B. Câştigurile obţinute din schema angajărilor ilegale erau folosite pentru a continua activitatea infracţională şi au fost transferate diferiţilor conspiratori, inclusiv A.. Schema şi probele împotriva lui A. sunt descrise în amănunţime în declaraţia sub jurământ dată de Agentul Special FBI J., anexată la prezenta ca Proba D.

Descrierea acuzatului:

17. După cum a fost descris în declaraţia sub jurământ dată de Agentul Special FBI J., A. este cetăţean israelian, născut la data de 5 iulie 1978, în Israel. A. este de rasă caucaziană, are părul negru şi ochi căprui. Două fotografii ale lui A. sunt anexate prezentei declaraţii ca Anexa 1. Prima fotografie a lui A. este o fotografie cu informaţii de identificare din 2009, când A. a fost reţinut la frontiera dintre Statele Unite şi Mexic. A doua fotografie este din pagina unei reţele de socializare a firmei C. şi se bănuieşte că a fost făcută în 2012 sau 2013. Agenţii de la Departamentul de Muncă (DOL) care au folosit informaţiile obţinute din registre bancare, registre de afaceri, cereri de vize H-2B şi mandate de percheziţie autorizate judecătoresc ale mesajelor de e-mail au identificat pe A. drept persoana implicată în organizaţia C.”

Faţă de aceste aspecte, prima instanţă a constatat că numitul A., cetăţean israelian şi argentinian, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea unor infracţiuni pentru care legea prevede o pedeapsă privativă de libertate de cel puţin un an, făcând parte din categoria persoanelor supuse extrădării, conform art. 18 şi art. 26 din Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind exceptat de la extrădare, potrivit art. 19 din aceeaşi lege.

De asemenea, persoana extrădabilă nu a formulat obiecţiuni la identitate şi nu este incident niciunul din motivele obligatorii sau opţionale de refuz al extrădării, prevăzute la art. 21 sau art. 22 din Legea nr. 302/2004 republicată, şi nici regulile referitoare la prescripţie sau amnistie, prevăzute la art. 33 şi art. 34 din acelaşi act normativ.

În plus, s-a apreciat că, în cauză, este îndeplinită şi condiţia referitoare la dubla incriminare, infracţiunile de care este acuzată persoana extrădabilă având corespondent în legea penală română, circumscriindu-se infracţiunilor prevăzute de art. 367 alin. (1) şi (3) C. pen. (constituirea unui grup infracţional organizat), art. 263 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen. (traficul de migranţi), art. 244 alin. (1) C. pen. (înşelăciunea) şi art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului, republicată (spălarea de bani). S-a arătat, totodată, că participaţia reţinută în sarcina persoanei urmărite la infracţiunea de fraudă la viză (Titlul 18 U.S.C. art. 1546 şi titlul 18 U.S.C. art. 2) se circumscrie infracţiunii de trafic de migranţi, prevăzută de art. 263 alin. (1) şi (2) lit. a) C. pen., nefiind apreciat ca fiind relevant faptul că, potrivit legii române, ar fi putut fi reţinute şi alte infracţiuni (fals în declaraţii, prevăzută de art. 326 C. pen., sau trecerea frauduloasă a frontierei de stat, prevăzută de art. 262 alin. (1) C. pen.), în concurs ideal, sau chiar existenţa unui concurs de calificări, câtă vreme s-a stabilit îndeplinirea condiţiei dublei incriminări. S-a apreciat că nu are relevanţă, sub acest aspect, nici faptul că textul infracţiunii din legea română se referă la trecerea frauduloasă a frontierei de stat a României, întrucât ar fi absurd să se pretindă că în Codul penal român să fie sancţionată trecerea frauduloasă a frontierei de stat a altei ţări, situaţie în care s-a considerat incriminată, sub aspectul verificării condiţiei prevăzute de art. 24 din Legea nr. 302/2004 republicată, trecerea frauduloasă a frontierei de stat (oricare ar fi acela).

În consecinţă, s-au apreciat îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) teza I, alin. (2), alin. (3) lit. a) şi alin. (4) şi (5) din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., necesar a fi respectate pentru ca o infracţiune să permită extrădarea unei persoane în acest stat.

Referitor la împrejurarea că persoana extrădabilă A. a părăsit teritoriul S.U.A. în anul 2010, întrucât i s-a interzis dreptul de a se mai afla acolo, astfel că nu ar mai fi avut cum să săvârşească infracţiuni pe teritoriul S.U.A., s-a arătat că nici aceasta nu poate constitui un impediment la extrădare, faţă de actele şi lucrările cauzei, având în vedere situaţia de fapt descrisă şi prevederile art. 8 alin. (4) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. proc. pen., privind înţelesul noţiunii de loc al săvârşirii infracţiunii.

În plus, s-a subliniat că în cadrul procedurii de extrădare nu poate fi analizat fondul cauzei, având în vedere motivele de refuz a extrădării, prevăzute expres de art. 20 şi art. 21 din Legea nr. 302/2004 republicată, precum şi dispoziţiile art. 52 alin. (2) din acelaşi act normativ, care nu permit instanţei române să se pronunţe asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea ori asupra oportunităţii extrădării.

S-a mai arătat că, întrucât, potrivit declaraţiei date în faţa instanţei, persoana extrădabilă A. nu a înţeles să renunţe la regula specialităţii, extrădarea acesteia se va efectua cu respectarea regulii prevăzute de art. 17 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A.

Având în vedere că, în conformitate cu art. 16 din Tratat, S.U.A. au solicitat şi confiscarea tuturor lucrurilor, articolelor, documentelor, inclusiv telefoane, carduri bancare şi sume de bani aflate în posesia persoanei extrădabile în momentul arestării, care ar putea servi ca dovezi sau ar putea fi produsul faptelor de care este acuzată, pentru predarea acestora împreună cu persoana căutată dacă extrădarea acesteia către Statele Unite este aprobată, instanţa de fond, reţinând că faţă de modalitatea de comitere a faptelor, astfel cum a fost descrisă anterior, bunurile găsite asupra persoanei extrădabile au legătură cu infracţiunile pentru care se acordă extrădarea, în baza art. 52 alin. (6) raportat la art. 17 din Legea nr. 302/2004 şi art. 16 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A., a dispus remiterea, odată cu persoana extrădabilă, a bunurilor (inclusiv a sumelor de bani) şi a obiectelor ridicate de la aceasta la data de 02 martie 2016, menţionate în procesul-verbal întocmit de organele poliţiei (I.G.P.R. - Direcţia Investigaţii Criminale - Serviciul Urmăriri) la aceeaşi dată.

Cu ocazia depistării, persoana extrădabilă A. a declarat că bunurile îi aparţin, aspect consemnat în proces-verbal, contrar celor susţinute de apărare cu ocazia dezbaterilor.

Având în vedere soluţia de admitere a cererii de extrădare, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 şi apreciindu-se că măsura preventivă este necesară în continuare şi pentru buna desfăşurare a procedurii extrădării, s-a menţinut arestarea provizorie în vederea extrădării a numitului A. până la predarea acestuia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004, măsura fiind executorie, potrivit dispoziţiilor art. 52 alin. (9) din Legea nr. 302/2004.

În plus, s-a arătat că starea de arest a persoanei extrădabile fiind o condiţie sine qua non a predării acesteia către statul solicitant (indiferent de natura măsurii - privative sau nu de libertate - sub care s-a aflat persoana extrădabilă în cursul procedurii), odată dispusă extrădarea instanţa nu mai poate avea în vedere posibilitatea luării unei măsuri mai blânde faţă de aceasta.

Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a formulat contestaţie, în termen legal, persoana extrădabilă A., fără însă a o motiva.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub numărul de dosar x/2/2016, cu termen de judecată fixat aleatoriu la data de 02 iunie 2016.

În şedinţa publică din 02 iunie 2016, contestatorul persoană extrădabilă A., personal, prin intermediul interpretului de limba ebraică, a declarat că îşi retrage contestaţia formulată, poziţia acestuia fiind consemnată în cuprinsul unei declaraţii scrise, care a fost ataşată la dosar.

Faţă de această manifestare de voinţă, examinând dispoziţiile legale, se constată că art. 425 C. proc. pen. cu referire la art. 53 din Legea nr. 302/2004, republicată, face trimitere la prevederile art. 415 C. proc. pen., text de lege care prevede posibilitatea apelantului de a-şi retrage calea de atac promovată.

Ca atare, având în vedere că retragerea căii de atac s-a făcut personal de către persoana extrădabilă, până la încheierea dezbaterilor, Înalta Curte urmează a lua act de manifestarea de voinţă expresă a contestatorului A. în sensul retragerii contestaţiei formulate.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că se află în culpă procesuală, contestatorul persoană extrădabilă va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei, iar onorariul interpretului de limba ebraică se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea contestaţiei formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 94/F din 16 mai 2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. x/2/2016.

Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limba ebraică se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iunie 2016.