Extraordinary appeal in annulment for alleged failure to apply reconciliation as a ground for terminating criminal proceedings dismissed
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary appeal for annulment filed by a convicted defendant, upholding the final judgment of June 18, 2014, which had previously reduced the defendants' sentences by reclassifying offenses from aggravated corruption to simple corruption under the new Penal Code. The dispute centered on whether the prior court failed to consider evidence of reconciliation with the victims, which the appellant argued constituted a ground for terminating criminal proceedings under Article 16(g) of the Criminal Procedure Code. The Court held that the appeal was unfounded because the lower court had explicitly examined the submitted reconciliation documents—provided only as unverified photocopies—and legally motivated their irrelevance, thereby satisfying the requirements of Article 426(b) of the Criminal Procedure Code, which allows annulment only when a conviction is issued despite existing proof of a termination cause; consequently, the appellant was ordered to pay judicial costs.
Legislator headnote
AI generatedart. 3201 C. proc. pen, art. 320 C. proc. pen, art. 290 C. pen, art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen, art. 41 alin. (2) C. pen, art. 288 C. pen; Extraordinary appeal in annulment for alleged failure to apply reconciliation as a ground for terminating criminal proceedings dismissed: Contestatorul prin apărător ales a arătat că este incident cazul de contestaţie în anulare prevăzute la art. 426 lit. b) C. proc. pen., menţionând în ceea ce priveşte cazul prevăzut la art. 426 lit. b) C. proc. pen. că există probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, respectiv cele două declaraţii de împăcare cu părţile vătămate, declaraţii pe care inculpatul le-a depus la primul termen când s-a prezentat cu avocat ales.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 763/2015
Deliberând asupra contestaţiei în anulare de faţă. în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2065 din 18 iunie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală. (Dosar nr. x/3/2012), au fost admise recursurile declarate de inculpaţii A., B., C. şi D. împotriva Deciziei penale nr. 288/A din 14 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lI-a penală, şi a fost casată în parte decizia recurată cât şi sentinţa penală nr. 122 din 21 februarie 2013 pronunţată de Tribunalul Bucureşti numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile şi rejudecând, în aceste limite, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului A., în pedepse componente, care au fost repuse în individualitatea lor:
- pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior; pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320 C. proc. pen. anterior; pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320 C. proc. pen. anterior; pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior; pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior; pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 3201 C. proc. pen. anterior: pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 288 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 320 C. proc. pen. anterior; pedeapsa de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. anterior: 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 221 C. pen. anterior cu aplicarea art. 320 C. proc. pen. anterior: sporul de 6 luni închisoare.
A fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor: din infracţiunile prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320 C. proc. pen. anterior în infracţiunile prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte în baza cărora a fost condamnat inculpatul A. la două pedeapse de câte I an şi 6 luni închisoare: din infracţiunile prevăzute de art. 25 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior în infracţiunile prevăzute de art. 47 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte în baza cărora a fost condamnat inculpatul A. la trei pedepse de câte 1 an închisoare. în baza art. 33 lit. a). art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., s-a dispus contopirea celor 5 pedepse astfel stabilite cu pedeapsa de 1 an închisoare, 3 luni închisoare. 3 luni închisoare, 1 an închisoare. în pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute în final pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului B., în pedepse componente, care au fost repuse în individualitatea lor; pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320 C. proc. pen. anterior; pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320 C. proc. pen. anterior; pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior; pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 290 C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 3201 C. proc. pen. anterior;
A fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor; djnj infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. anterior cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320 C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte în baza cărora a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 2 ani închisoare; din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320 C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte în baza cărora a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de lan şi 6 luni închisoare;din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320 C. proc. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320 C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte în baza cărora a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., s-a dispus contopirea celor 3 pedepse astfel stabilite cu pedeapsa de 1 an închisoare, în pedeapsa cea mai grea. aceea de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul B. să execute în final pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului C., în pedepse componente, care au fost repuse în individualitatea lor: pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior: pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 rap la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320 C. proc. pen. anterionpedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 290 C. pen. anterior cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 320 C. proc. pen. anterior:
A fost schimbată încadrarea juridică dată (aptelor din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320 C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte în baza cărora a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare: din infracţiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior în infracţiunea prevăzută de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320 C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte în baza cărora a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 1 an închisoare. In baza art. 33 lit. a). art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor astfel stabilite cu pedeapsa de 1 an închisoare. în pedeapsa cea mai grea. aceea de 1 an şi 6 luni închisoare. urmând ca inculpatul C. să execute în final pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare.
A fost descontopitâ pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului D.. în pedepse componente, care au fost repuse în individualitatea lor; pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320 C. proc. pen. anterior; pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior: pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 3201 C. proc. pen. anterior: pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 290 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 3201 C. proc. pen. anterior:
A fost schimbată încadrarea juridică dată faptelor, din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior. în infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare; din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior cu aplicarea art. 320 C. proc. pen. anterior. în infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 320 C. proc. pen. anterior şi art. 5 C. pen., texte de lege în baza cărora a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare. în baza art. 33 lit. a). art. 34 lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., s-a dispus contopirea celor două pedepse astfel stabilite cu pedeapsa de 4 luni închisoare şi pedeapsa de 4 luni închisoare în pedeapsa cea mai grea. aceea de 1 an şi 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul D. să execute în final pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare. Au fost menţinute restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei recurate care nu contravin prezentei decizii, iar cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursurilor rămân în sarcina statului.
Împotriva deciziei nr. 2065 din 18 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, (Dosar nr. x/3/2012) condamnatul B. a formulat prezenta contestaţie in anulare.
Contestatorul prin apărător ales a arătat că este incident cazul de contestaţie în anulare prevăzute la art. 426 lit. b) C. proc. pen., menţionând în ceea ce priveşte cazul prevăzut la art. 426 lit. b) C. proc. pen. că există probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, respectiv cele două declaraţii de împăcare cu părţile vătămate, declaraţii pe care inculpatul le-a depus la primul termen când s-a prezentat cu avocat ales.
Examinând contestaţia în anulare prin prisma dispoziţiilor legale. Înalta Curte constată că este nefondatâ pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia sunt remediate erori ce nu pot li înlăturate pe alte căi, fiind, deci. o cale de anulare pentru vicii şi nulităţi relative la actele de procedură, ce trebuie folosită numai în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege. cu respectarea termenelor în care titularii acesteia o pot formula, contribuindu-se astfel la consolidarea principiului stabilităţii hotărârilor judecătoreşti definitive.
Potrivit dispoziţiilor art. 426 C. proc. pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare in următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc tară citarea legală a unei părţi sau când deşi legal citată a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre aceasta imposibilitate:
b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului:
d) când instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc tară participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie. potrivit legii;
g) când şedinţa de judecată nu a fost publică. în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă; i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.
Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. pen., instanţa, constatând că cererea de contestaţie este tăcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestaţia este unul dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen. şi că în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar. admite în principiu contestaţia şi dispune citarea părţilor interesate.
Prin încheierea din 7 aprilie 2015 a Înaltei Curții de Casație și Justiție a fost admisă în principiu cererea de contestaţie în anulare formulată de contestator, instanţa constatând îndeplinite condiţiile prev. de art. 431 alin. (2) C. proc. pen. şi, fixând, totodată, termen pentru soluţionarea pe fond a cererii de contestaţie în anulare.
Pe fondul contestaţiei, Înalta Curte constată că a fost invocat cazul de contestaţie în anulare prevăzut la art. 426 lit. b) C. proc. pen., situaţie în care contestaţia în anulare poate fi introdusă oricând, iar acesta devine incident când inculpatul a fost condamnată, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.
Potrivit art. 396 alin. (6) N.C.P.P. încetarea procesului penal se pronunţă în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e)- j) N.C.P.P.: e) lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege. necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; f) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; li) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; i) există autoritate de lucru judecat: j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.
Contestatorul a menţionat că a fost condamnat deşi existau la dosar probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal prevăzute de art. 16 lit. g) C. proc. pen. Înalta Curte reţine că aceasta a invocat cazul de contestaţie în anulare prevăzut la art. 426 lit. b) C. proc. pen. respectiv că există o cauză de încetare a procesului penal.
Pe de o parte, aspectele menţionate de contestator care. în opinia sa, ar conduce la ideea că la dosar nu există probe din care să rezulte vinovăţia sa, invocând. În acest sens. art. 16 lit. g) C. proc. pen. nu se pot circumscrie cazului de contestaţie în anulare prevăzut la art. 426 lit. b) C. proc. pen. acesta neputând fi considerat o cauză de încetare a procesului penal. Mai mult decât atât. declaraţiile ele împăcare cu părţile vătămate din luna martie, au fost depuse în copii xerox, iar la dosar nu există un document care să poată verifica veridicitatea acestora.
Pe de altă parte, conform arf.426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. „împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare, când inculpatul a fost condamnat deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal."
Or. din examinarea acestui caz de contestaţie in anulare rezultă că. la momentul judecării in ultimă instanţă a cauzei penale, la dosar existau probe cu privire la o posibilă cauză de încetare a procesului penal însă instanţa fie nu Ie-a observat, fie Ie-a observat, însă Ie-a ignorat cu desăvârşire. neexistând o motivare cu privire la înlăturarea acestora şi. pe cale de consecinţă, la neincidenţa cazului de încetare a procesului penal.
În decizia contestată, completul de judecată nu numai că a observat aceste probe, ci chiar Ie-a examinat şi a motivat neincidenţa cauzei de încetare a procesului penal (pag. 51 a deciziei contestate), soluţionarea şi motivarea acestuia aspect de drept fiind legale şi temeinice.
Faţă de considerentele precizate. Înalta Curte va respinge, ca nefondată. contestaţia în anulare formulată de condamnatul B. împotriva Deciziei penale nr. 2065 din 18 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/3/2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de condamnatul B. împotriva Deciziei penale nr. 2065 din 18 iunie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/3/2012.
Obligă contestatorul la plata sumei de 225 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 2 iunie 2015.