Challenge to conviction for tax evasion and counterfeiting fiscal stamps based on unfulfilled statute of limitations and alleged judicial partiality

Decizia nr. 74/2016

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, în baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

În primul ciclu procesual, prin sentinţa penală nr. 173 din 16 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti. secţia I penală, au fost condamnaţi inculpaţii:

1. A.;

- 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 C. pen. din 1969 (evaziune fiscală prin omisiuni repetate de evidenţieri în contabilitate);

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (punere în circulaţie de timbre utilizate în domeniul fiscal, falsificate);

- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (producere de produse accizabile tară autorizaţie);

- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2961 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 (marcarea cu marcaje false a produselor accizabile);

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290, raportat la art. 31 alin. (2). cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (determinarea repetată a altei persoane de a comite falsuri sub semnătură privată).

În baza art. 33 lit. a). 34 lit. b) şi 35 lit. b) C. pen. din 1969, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea. de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969,

2. B.;

- 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 C. pen. din 1969 (evaziune fiscală prin omisiuni repetate de evidenţieri în contabilitate);

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (punere în circulaţie de timbre utilizate în domeniul fiscal, falsificate);

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (producere de produse accizabile fără autorizaţie):

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 296 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 (marcarea cu marcaje false a produselor accizabile).

În baza art. 33 lit. a). 34 lit. b) şi 35 lit. b) C. pen. din 1969, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea. de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969.

3. C.;

- 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. cu aplicarea art. 41 C. pen. din 1969 (evaziune fiscală prin omisiuni repetate de evidenţieri în contabilitate);

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 (complicitate la punere în circulaţie de timbre utilizate în domeniul fiscal, falsificate);

- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (complicitate la producere de produse accizabile fără autorizaţie):

- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. din 1969, raportat la art. 2961 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 (complicitate la marcarea cu marcaje false a produselor accizabile).

În baza art. 33 lit. a). 34 lit. b) şi 35 lit. b) C. pen. din 1969, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969,

4. D.;

- 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) C. pen. din 1969, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 C. pen. din 1969 (complicitate la evaziune fiscală prin omisiuni repetate de evidenţieri în contabilitate):

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 (complicitate la producere de produse accizabile fără autorizaţie).

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 lit. a) C. pen. din 1969, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969.

S-a dispus ca pe durata executării pedepsei cu închisoarea fiecărui inculpat să îi fie interzise drepturile prev. de art. 64 C. pen. din 1969 (cu excepţia celui prevăzut la lit. a) teza I). în condiţiile art. 71 C. pen. din 1969,

Inculpaţii au fost obligaţi. în solidar, la plata despăgubirilor către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj Napoca, în suma de 5.736.193,01 lei, plus majorările de întârziere şi penalităţi de la data scadenţei, conform art. 115 din C. proc. fisc. (O.G. nr. 92/2003). La aceste despăgubiri s-a adăugat dobânda legală, de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea debitului.

Au fost menţinute sechestrele asigurătorii dispuse de procuror în cursul urmăririi penale asupra bunurilor inculpaţilor, prin Ordonanţele din 16.10 2006 şi 03 noiembrie 2006, în limita necesară acoperirii prejudiciului produs.

A fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 2.500 lei. cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva sentinţei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcția Națională Anticorupție inculpaţii A., B., C., D. şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj.

Prin Decizia penală nr. 1586 din data de 20 aprilie 2011 pronunţată în Dosarul nr. x/2/2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcția Națională Anticorupție şi partea civilă Agenția Națională de administrație Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, la Curtea de Apel Bucureşti.

În cel de-al doilea ciclu procesual, prin sentinţa penală nr. 554 din 22 octombrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 a condamnat pe inculpatul A. la 6 ani închisoare şi în baza art. 65 C. pen. din 1969, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 a condamnat pe inculpatul A. la 5 ani închisoare şi în baza art. 65 C. pen. din 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 296 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 a condamnat pe inculpatul A. la 5 ani închisoare şi în baza art. 65 C. pen. din 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 296 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 a condamnat pe acelaşi inculpat la 4 ani închisoare şi în baza art. 65 C. pen. din 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 290 raportat la art. 31 alin. (2) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 ani închisoare şi în baza art. 65 C. pen. din 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33. lit. a). art. 34 lit. b) şi art. 35 lit. b) C. pen. din 1969 s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. din 1969, raportat la art. art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. din 1969.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 a condamnat pe inculpatul B. la 6 ani închisoare şi în baza art. 65 C. pen. din 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 ani închisoare şi în baza art. 65 C. pen. din 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2961 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 ani închisoare şi în baza art. 65 C. pen. din 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2961 alin. (1), lit. h) din Legea nr. 571/2003 a condamnat pe acelaşi inculpat la 4 ani închisoare şi în baza art. 65 C. pen. din 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33. lit. a). art. 34 lit. b) şi art. 35 lit. b) C. pen. din 1969, s-a dispus ca inculpatul B. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969, după executarea pedepsei principale

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. din 1969, raportat la art. art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. din 1969.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 a condamnat pe inculpatul C. la 6 ani închisoare şi în baza art. 65 C. pen. din 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 ani închisoare şi în baza art. 65 C. pen. din 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale (art. 65 C. pen. din 1969).

În baza art. 26. raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 ani închisoare şi în baza art. 65 C. pen. din 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26. raportat la art. 2961 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 a condamnat pe acelaşi inculpat la 5 ani închisoare şi în baza art. 65 C. pen. din 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26 raportat la art. 2961 alin. (1), lit. h) din Legea nr. 571/2003 a condamnat pe acelaşi inculpat la 4 ani închisoare şi în baza art. 65 C. pen. din 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a. lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33. lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 lit. b) C. pen. din 1969, s-a dispus ca inculpatul C. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a. lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969.

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. din 1969, raportat la art. art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. din 1969.

În baza art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. cu aplicarea art. 41 C. pen. din 1969 a condamnat pe inculpatul D. la 4 ani închisoare şi în baza art. 65 C. pen. din 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 26, raportat la art. 296 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 a condamnat pe acelaşi inculpat la 4 ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. din 1969 a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33, lit. a). art. 34 lit. b) şi art. 35 lit. a) C. pen. din 1969 s-a dispus ca inculpatul D. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. din 1969,

A făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. din 1969, raportat la art. art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. din 1969,

A obligat pe inculpaţi în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. Ipurl la plata despăgubirilor către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj Napoca în sumă de 5219.988 lei. plus majorări de întârziere şi penalităţi la data scadenţei, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea debitului.

A menţinut sechestrele asigurătorii dispuse de procuror în timpul urmăririi penale asupra bunurilor inculpaţilor, prin ordonanţele din 16 octombrie 2006 şi 03 noiembrie 2006.

În baza art. 348 C. proc. pen., a anulat actele false, respectiv cele 151 de facturi emise de SC F. SRL Alba lulia pe numele societăţilor SC G. SRL Craiova şi SC H. SRL Calafat.

În baza art. 118 lit. a) şi lit. f) C. pen. din 1969 a dispus confiscarea produselor alcoolice ridicate de organele de poliţie şi predate Gărzii Financiare - Comisariatul Regional Cluj şi a timbrelor aplicate pe respectivele produse.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie. partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală-Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj, inculpaţii A., B., C. şi D. şi partea responsabilă civilmente SC E. Ipurl.

La termenul de judecată din data de 26 iunie 2014. având în vedere modificările intervenite prin Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., Înalta Curte, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a acestuia, a recalificat căile de atac promovate in cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie. de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj. de inculpaţii A., B., C. şi D. şi de partea responsabilă civilmente SC E. Ipurl, ca fiind apeluri.

Prin Decizia penală nr. 145/A din data de 23 aprilie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. nr. x/2/2008*, s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie. de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj şi de inculpaţii A., B. şi C. împotriva sentinţei penale nr. 554 din 22 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală. A fost desfiinţată. în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând: I. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului A. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969 în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor. astfel:

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969:

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a. lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969:

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a. lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969;

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969;

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 290 raportat la art. 31 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

În temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 17 alin. (2) în referire la art. 16 lit. f) C. proc. pen. a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. ca urmare a intervenirii prescripţiei răspunderii penale pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 raportat la art. 31 alin. (2) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 6 ani închisoare prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) Cod penal din 1969 în art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 6 ani închisoare aplicată inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 în condiţiile art. 68 C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 în condiţiile art. 68 C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 în condiţiile art. 68 C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2961 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 în condiţiile art. 68 C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale 4 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2961 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

În baza art. 33 lit. a). art. 34 lit. b) şi art. 35 lit. b) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului A. de 6 ani închisoare, 5 ani închisoare, 5 ani închisoare şi 4 ani închisoare şi pedepsele complementare de câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe durata prev. de art. 68 C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

II. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului B. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969 în pedepsele componente. care au fost repuse în individualitatea lor. astfel:

- 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969:

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969:

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969:

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 296' alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 6 ani închisoare prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 în art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani, ca pedeapsă complementară, după executarea pedepsei principale de 6 ani închisoare aplicată inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 în condiţiile art. 68 C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 în condiţiile art. 68 C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 în condiţiile art. 68 C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 în condiţiile art. 68 C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale 4 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 296 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 lit. b) C. pen. din 1969 eu aplicarea art. 5 C. pen. s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului B. de 6 ani închisoare. 5 ani închisoare, 5 ani închisoare şi 4 ani închisoare şi pedepsele complementare de câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe durata prev. de art. 68 C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

III. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată inculpatului C. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969 în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, astfel:

- pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969;

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969;

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969;

- 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969:

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 2961 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. din 1969.

A fost înlăturată din sentinţa penală atacată dispoziţia de condamnare a inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) şi (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul C. la o pedeapsă de 6 ani închisoare prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 în art. 9 alin. (1) lit. b) şi (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 6 ani închisoare aplicată inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 în condiţiile art. 68 C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale de 6 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 în condiţiile art. 68 C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 în condiţiile art. 68 C. pen.

S-a tăcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale 5 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 296 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 în condiţiile art. 68 C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale 4 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute art. 26 raportat la art. 2961 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 lit. b) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. au fost contopite pedepsele principale aplicate inculpatului C. de 6 ani închisoare. 5 ani închisoare. 5 ani închisoare şi 4 ani închisoare şi pedepsele complementare de câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe durata prev. de art. 68 C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

IV. S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului D. şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969 în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitatea lor. astfel:

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005. cu aplicarea art. 41 C. pen. din 1969 şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969:

- 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 26 rap. la art. 296 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 571/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969:

În baza art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul D. la o pedeapsă de 5 ani închisoare prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 în art. 26 raportat art. 9 alin. (1) lit. b) şi (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 în condiţiile art. 68 C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 eu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 rap. la art. 2961 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 în condiţiile art. 68 C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie pedepsei principale 4 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 296 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 571/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 lit. b) C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C. pen. s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului D. de 5 ani închisoare şi 4 ani închisoare şi pedepsele complementare de câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. pe durata prev. de art. 68 C. pen.

S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

S-au modificat dispoziţiile de obligare a inculpaţilor în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. Ipurl la plata despăgubirilor către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj Napoca în sensul că au fost obligaţi inculpaţii în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E. Ipurl la plata despăgubirilor către partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj Napoca în sumă de 5.736.193.01 lei, plus majorări de întârziere şi penalităţi la data scadenţei, plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la achitarea debitului.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu au fost contrare deciziei.

S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de partea responsabilă civilmente SC E. Ipurl şi de inculpatul D. împotriva sentinţei penale nr. 554 din 22 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Au fost obligaţi inculpaţii A. şi C. în solidar la plata sumei de câte 5.000 lei cheltuieli judiciare către stat. iar inculpaţii B. şi D. în solidar la plata sumei de câte 5.300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei onorariu avocat din oficiu s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

A fost obligată apelanta parte responsabilă civilmente SC E. Ipurl la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie au rămas în sarcina statului.

Împotriva Deciziei penale nr. 145/A din data de 23 aprilie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2/2008* au formulat contestaţie în anulare condamnaţii A., B., C. şi D.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 07 mai 2015. fiind acordat termen de judecată, aleatoriu, la data de 23 iunie 2015. când s-a amânat cauza în vederea ataşării Dosarului nr. x/2/208 împreună cu decizia penală contestată (Decizia penală nr. 145 din data de 23 aprilie 2015). La termenul de judecată din data de 6 octombrie 2015. având în vedere lipsa de apărare a contestatorilor A., B., C., D., s-a amânat cauza la data de 17 noiembrie 2015. Pentru a da posibilitatea apărătorului ales al contestatorilor A., B. şi D. să depună probe în susţinerea căii extraordinare de atac, a mai fost amânată cauza la data de 19 ianuarie 2016.

În dezbateri, la termenul de judecată din data de 19 ianuarie 2016, contestatorii condamnaţi A., B. şi D., prin apărător ales. au solicitat admiterea în principiu a contestaţiilor în anulare, apreciind că sunt formulate în termen legal, iar motivele sunt cele prevăzute de lege. respectiv art. 426 lit. a), b), d), f), h) şi i) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. a) C. proc. pen., s-a arătat că judecata s-a făcut tară citarea părţii responsabile civilmente SC I. SRL în mod greşit fiind citat lichidatorul, care a fost radiat din anul 2012.

În ceea ce priveşte cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., s-a susţinut că inculpaţii au fost condamnaţi, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal, intervenind prescripţia răspunderii penale cu privire la fapta de punere în circulaţie a bancnotelor falsificate, vizându-i pe A., B. şi C. şi cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de Legea nr. 87/1994.

În ceea ce priveşte cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. d) C. proc. pen., s-a susţinut că instanţa nu a fost compusă potrivit legii. în sensul că după pronunţarea hotărârii şi declararea recursului a intrat în vigoare N.C.P.P., iar apelul trebuia soluţionat de către Curtea de Apel Bucureşti. S-a mai susţinut incidenţa cazului de incompatibilitate prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu privire la judecătorii învestiţi cu soluţionarea cauzei în apel. întrucât nu a fost încuviinţată nicio probă în apărare, cu excepţia a două înscrisuri, iar în hotărârea din apel nu au fost analizate toate criticile inculpaţilor.

În ceea ce priveşte cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. f) C. proc. pen., apărarea a susţinut că respingerea în totalitate a cererilor formulate de către avocat echivalează cu o lipsă de apărare.

Referitor la cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. h) C. proc. pen., când instanţa nu a procedat la audierea inculpatului, prezent la judecată, dacă audierea era legal posibilă, s-a susţinut că nu s-a făcut o audiere conformă cu dispoziţiile legale în sensul că inculpatul nu a fost lăsat să arate tot ce ştie. fiind limitat la aducerea de completări. S-a precizat că A. nu a fost audiat la instanţa de fond. deşi a fost prezent, şi nici în apel. întrucât la mai multe termene s-a aflat în imposibilitate de prezentare, depunând înscrisuri în acest sens. însă a solicitat să fie audiat ulterior.

În ceea ce priveşte cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. i) C. proc. pen., când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă, a fost invocată Decizia penală nr. 1586/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, menţionată anterior.

Contestatorul condamnat C., prin apărător din oficiu, a solicitat admiterea în principiu a contestaţiei în anulare, pentru aceleaşi motive invocate de ceilalţi condamnaţi, contestatorii având o apărare unitară.

Verificând admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie în anulare formulată de către condamnaţii A., B., C., D., în conformitate cu dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte a constatat următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege. în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual-penale.

Potrivit dispoziţiilor art. 426 C. proc. pen. se poate face contestaţie în anulare împotriva hotărârilor penale definitive:

a. când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;

b. când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c. când hotărârea a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d. când instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de în compatibliitate;

e. când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g. când şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h. când instanţa nu a procedat la audierea incidpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i. când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

Conform dispoziţiilor art. 431 C. proc. pen., contestaţia în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanţa fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii. înainte de a se pronunţa pe fondul contestaţiei.

În această etapă procesuală instanţa examinează dacă contestaţia în anulare priveşte o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut de art. 428 alin. (1) C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestaţia este unul dintre cele limitativ prevăzute de art. 426 C. proc. pen. şi dacă în sprijinul contestaţiei se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

Analizând cererile de contestaţie în anulare formulate în cauză, Înalta Curte a constatat că dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. pen. prevăd îndeplinirea cumulativă a două condiţii şi anume aceea ca motivul pe care se sprijină contestaţia să fie dintre cele prevăzute la art. 426 C. proc. pen. şi în sprijinul acesteia să se depună ori să se invoce dovezi care sunt la dosar.

Declararea unui caz de contestaţie în anulare ca admisibil în principiu nu presupune doar invocarea motivului prevăzut de art. 426 C. proc. pen. de către partea interesată. Un caz de contestaţie în anulare susţinut formalin, fără să fie însoţit de o motivare de natură să dezvolte ipoteza prevăzută de lege în art. 426 C. proc. pen. sau un caz de contestaţie în anulare susţinut formal. în sensul că motivarea sa contrazice sau excede ipoteza reglementată de art. 426 C. proc. pen., nu este admisibil. Pentru a se putea trece la analiza temeiniciei contestaţiei în anulare, faza admisibilităţii în principiu presupune ca partea interesată să indice un motiv dintre cele prevăzute de lege şi să susţină cu argumente de drept şi de fapt temeiul invocat. In lipsa invocării unor argumente consecvente cu temeiul de drept prevăzut de art. 426 C. proc. pen., nu există situaţia premisă pentru a se trece la admisibilitatea în principiu. Dacă partea însăşi nu îşi susţine cu argumente temeiul pentru care ar trebui admisă contestaţia în anulare şi înlăturată autoritatea de lucru judecat, nu există raţiune pentru care instanţa să treacă de admisibilitatea în principiu şi să discute temeinicia criticilor formulate cu privire la o hotărâre definitivă.

Contestatorii condamnaţi A., B., C. şi D. au invocat cazurile de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. a), b), d), f), h) şi i) din C. proc. pen.

Înalta Curte a apreciat că sunt admisibile în principiu contestaţiile în anulare declarate de condamnaţii A., B., C. şi D. împotriva Deciziei penale nr. 145/A din data de 23 aprilie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2/2008* numai în ceea priveşte cazurile de contestaţie prev. de art. 426 alin. (1) lit. b) şi lit. d) teza a Il-a C. proc. pen.

Cazul de contestaţie în anulare prevăzut în art. 426 lit. b) C. proc. pen. - când inculpând a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal - priveşte omisiunea instanţei de apel de a se pronunţa asupra uneia dintre cauzele de încetare a procesului penal, iar inculpatul a fost condamnat.

Contestatorii A., B., C., au invocat intervenirea prescripţiei răspunderii penale cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală şi faţă de infracţiunea de punere în circulaţie de banderole false în raport de schimbarea legii penale mai favorabile şi influenţa situaţiei tranzitorii asupra limitelor de pedeapsă şi implicit asupra calculului termenului de prescripţie.

Potrivit dispoziţiilor art. 396 alin. (6) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) C. proc. pen., încetarea procesului penal se pronunţă în cazurile în care: lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege. necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă. în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege: există autoritate de lucru judecat: a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat. potrivit legii.

Spre deosebire de reglementarea anterioară (art. 386 lit. c) C. proc. pen. din 1968 - când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) - i), cu privire la care existau probe în dosar), nu se mai menţionează expres ca probele cu privire la cauza de încetare a procesului penal să fi existat la dosar, însă legiuitorul prevede necesitatea existenţei probelor înainte de pronunţarea unei hotărâri de condamnare.

S-a constatat că motivele invocate de contestatorii condamnaţi (în sensul că au fost condamnaţi, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal) se încadrează în cazul de contestaţie în anulare invocat, fiind în concordanţă cu motivele de contestaţie, temeinicia probelor urmând a fi analizată ulterior, la judecarea contestaţiei în anulare.

Cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. d) teza a Il-a C. proc. pen. - când a existat un caz de incompatibilitate.

În ceea ce priveşte lipsa de imparţialitate a judecătorilor din apel. critică invocată de toţi contestatorii. în baza dispoziţiilor art. 426 lit. d) teza a II-a C. proc. pen. Înalta Curte a constatat că lipsa de imparţialitate invocată şi întemeiată pe dispoziţiile art. 64 lit. f) C. proc. pen. se încadrează în cazul prevăzut de lege. cazul de contestaţie fiind motivat de contestatorii condamnaţi în concordanţă cu motivele de contestaţie, temeinicia probelor urmând a fi analizată ulterior, la judecarea contestaţiei în anulare.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 426 lit. i) teza a I C. proc. pen. - când instanţa nu a fost compusă potrivit legii, invocate de apărare. Înalta Curte a apreciat că motivarea excede cazului de contestaţie în anulare.

Apărarea a susţinut că instanţa nu a fost compusă potrivit legii. întrucât, după pronunţarea hotărârii şi declararea recursului, a intrat în vigoare N.C.P.P., dar la acel moment nu era încă înregistrat recursul pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, motiv pentru care apelul trebuia soluţionat de către Curtea de Apel Bucureşti.

După pronunţarea sentinţei atacate (la data de 22 octombrie 2013) şi după exercitarea căilor de atac, mai înainte însă de primul termen de judecată fixat în cauză la instanţa de control judiciar. începând cu data de 01 februarie 2014 a intrat în vigoare un N.C.P.P., motiv pentru care Înalta Curte a pus în discuţie calificarea căilor de atac exercitate.

În conformitate cu normele tranzitorii prev. de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013. potrivit cărora: recursurile aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor pentru care legea veche nu prevede calea de atac a apelului, se soluţionează de către aceeaşi instanţă, conform dispoziţiilor din legea nouă privitoare la apel. La termenul din 26 iunie 2014. Înalta Curte a recalificat căile de atac promovate în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, de partea civilă Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj. de inculpaţii A., B., C. şi D. şi de partea responsabilă civilmente SC E. Ipurl. ca fiind apeluri.

S-a apreciat că în mod corect au fost recalificate căile de atac promovate în cauză ca fiind apeluri, având în vedere că a fost atacată o hotărâre pronunţată în primă instanţă de o curte de apel (sentinţa penală nr. 554 din 22 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală).

Cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. a) C. proc. pen. - când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate.

Contestatorii condamnaţi au invocat neîndeplinirea procedurii de citare cu partea responsabilă civilmente SC E. Ipurl.

Din actele şi lucrările dosarului a rezultat că SC E. Ipurl a avut calitatea de parte responsabilă civilmente. aceasta declarând şi apel împotriva sentinţei penale nr. 554 din data de 22 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală. Partea responsabilă civilmente a fost citată la adresa din municipiul Cluj Napoca, judeţul Cluj. fiind restituită dovada procedurii de citare cu menţiunea că funcţionarului sau persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei

I s-a înmânat în mod legal citaţia pentru termenul de judecată din data de 26 iunie 2014 (primul termen de judecată, fila 81. vol. I, dosar apel).

S-a reţinut că nu este incident în cauză cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. a) C. proc. pen. întrucât contestatorii au arătat că judecata s-a tăcut iară citarea părţii responsabile civilmente SC I. SRL în mod greşit fiind citat lichidatorul, care a fost radiat din anul 2012, fără să motiveze în ce constă vătămarea adusă drepturilor proprii prin pretinsa încălcare a procedurii de citare cu un terţ.

Cazul de contestaţie in anulare prevăzut de art, 426 lit. f) C. proc. pen. -când judecata a avut loc in lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii.

Potrivit art. 281 alin. (1) lit. f) şi alin. (4) C. proc. pen. încălcarea dispoziţiilor privind asistarea de către avocat când asistenţa juridică este obligatorie, este sancţionată cu nulitatea absolută. Asistenţa juridică este obligatorie. în cursul judecăţii. în cazurile prevăzute de art. 90 C. proc. pen.

S-a reţinut că este invocat formal acest caz de contestaţie de către contestatorii condamnaţi, motivarea acestuia fiind legată de respingerea probelor formulate de avocaţii aleşi. Respingerea unor probe, prin încheiere motivată, nu este echivalentă cu judecarea dosarului în lipsa avocatului.

Examinând actele şi lucrările dosarului, s-a constatat că A. a fost asistat de apărător ales (avocat J.. în baza împuternicirii avocaţiale din 19 noiembrie 2014. fila 304, vol. I, dosar apel şi apărător desemnat din oficiu, avocat K., cu delegaţie pentru asistenţă judiciară obligatorie din 08 iunie 2014, fila 85. vol. I, dosar apel), C. a fost asistat de apărător ales. avocat L. (în baza împuternicirii avocaţiale din 16 iunie 2014. fila 137, vol. I, dosar apel şi de apărător desemnat din oficiu, avocat K., cu delegaţie pentru asistenţă judiciară obligatorie din 08 iunie 2014, fila 85, vol. I, dosar apel). B. a fost reprezentat de apărător ales (avocat J. în baza împuternicirii avocaţiale din 10 noiembrie 2014, fila 156, vol. I, dosar apel şi apărător desemnat din oficiu, avocat K., cu delegaţie pentru asistenţă judiciară obligatorie din 08 iunie 2014, fila 85, vol. I, dosar apel) şi D. a fost reprezentat de apărător ales (avocat M., în baza împuternicirii avocaţiale din 19 noiembrie 2014, fila 299, vol. I, dosar apel şi apărător desemnat din oficiu, avocat K., cu delegaţie pentru asistenţă judiciară obligatorie din 08 iunie 2014. fila 85, vol. I, dosar apel).

Din actele dosarului a rezultat că asistenţa juridică a fost efectiv asigurată, iar motivele invocate de către contestatori în sensul că respingerea în totalitate a cererilor formulate de către avocat echivalează cu o lipsă de apărare, se referă la o situaţie diferită decât cea prevăzută de art. 426 lit. f) C. proc. pen., astfel încât, deşi şi a fost invocat acest caz de contestaţie în anulare, acesta a fost susţinut doar formal de condamnaţi.

Cazul de contestaţie in anulare prevăzut de art. 426 lit. h) C. proc. pen. - când instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă.

Faţă de reglementarea anterioară (art. 386 lit. e) C. proc. pen. din 1968 când ascultarea era obligatorie de către instanţa de recurs), s-a reţinut că prezentul caz de contestaţie în anulare poate fi admis şi atunci când instanţa de apel. la care a rămas definitivă hotărârea, nu a procedat la audierea inculpatului. Conform dispoziţiilor art. 420 alin. (4) N.C.P.P. instanţa de apel procedează la ascultarea inculpatului, când aceasta este posibilă, potrivit regulilor de la judecata în fond.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că la termenul de judecată din apel de la data de 09 octombrie 2014 s-au prezentat A. şi C.. lipsind B. şi D. În conformitate cu dispoziţiile art. 420 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 107 şi urm. C. proc. pen. Înalta Curte a procedat la audierea inculpaţilor A. şi C. la data de 09 octombrie 2014. declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei (filele 148-149. vol. I. dosar apel). De asemenea, la data de 19 februarie 2015. ca urmare a schimbării componenţei completului de judecată, la interpelarea instanţei, inculpatul A. a arătat că nu doreşte să dea declaraţie, fiind audiat numai inculpatul C. (filele 117-118. vol. II, dosar apel). S-a constatat că inculpaţii A. şi C., pe întreg parcursul judecăţii în apel au fost asistaţi de către apărători aleşi sau din oficiu. astfel încât au avut posibilitatea de a se consulta cu aceştia în ceea ce priveşte modul de exercitare a dreptului de audiere în proces.

Contestatorii B. şi D. nu au fost privaţi de dreptul la apărare, opţiunea acestora de a fi audiaţi constituind un drept strict personală. Instanţa de apel nu a procedat la audierea inculpaţilor, deoarece, deşi legal citaţi, au lipsit de la termenele de judecată stabilite în cauză, cu excepţia termenului de judecată din data de 04 decembrie 2014. când s-a prezentat inculpatul D. (fiind asistat de avocat ales M., în baza împuternicirii avocaţiale din 19 noiembrie 2014. fila 299. vol. I, dosar apel) care a precizat că nu are de formulat cereri în probaţiune. La acelaşi termen a lipsit inculpatul B., fiind reprezentat de avocat ales, J., în baza împuternicirii avocaţiale din 10 noiembrie 2014 (fila 156. vol. I. dosar apel).

Cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. i) C. proc. pen. - când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

Apărarea a invocat pronunţarea a două hotărâri pentru aceeaşi faptă, făcând referire la Decizia penală nr. 1586/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

S-a constatat că prin decizia penală nr. 1586 din data de 20 aprilie 2011 (Dosar nr. x/2/2008), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de Direcţia Naţională Anticorupţie şi partea civilă Agenția Națională de Administrație Fiscală prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, la Curtea de Apel Bucureşti.

Aşadar, nu a avut loc o nouă judecată în fond a cauzei, astfel încât dispoziţiile art. 426 lit. i) C. proc. pen. (când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă) nu sunt incidente. Chiar dacă argumentele apărării vizează acest caz de contestaţie în anulare, s-a constatat că acesta a fost susţinut doar formal de condamnaţi, tară ca motivarea să susţină condiţiile prevăzute de lege referitoare la pronunţarea a două hotărâri cu privire la aceeaşi faptă, ci un alt motiv, şi anume reluarea cercetării judecătoreşti ca urmare a pronunţării unei soluţii de casare cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Hotărârile penale definitive la care se referă prevederile art. 426 lit. i) din C. proc. pen. sunt cele prin care s-a soluţionat fondul cauzei (N. Volonciu, A.S. llzlău, R. Moroşanu, V. Văduva, D. Ataşiei C., Ghigheci. C. Voicu, G. Tudor. T-V. Gheorghe, C.M. Chiriţă, N.C.P.P. comentat. Bucureşti. Ed. Hamanght, 2014. pag. 1084).

Pentru considerentele expuse, prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 19 ianuarie 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/1/2015, în baza art. 431 alin. (1) C. proc. pen., au fost admise în principiu, numai în ceea priveşte cazurile de contestaţie prev. de art. 426 alin. (1) lit. b) şi lit. d) teza a II-a C. proc. pen., contestaţiile în anulare declarate de condamnaţii A., B., C. şi D. împotriva Deciziei penale nr. 145/A din data de 23 aprilie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2008.

A fost fixat termen pentru judecarea contestaţiei în anulare la data 01 martie 2016. ora 10.00, cu citarea contestatorilor condamnaţi.

La termenul din data de 01 martie 2016. contestatorii condamnaţi A., B., C. şi D. au solicitat admiterea contestaţiei în anulare conform motivelor expuse pe larg în partea introductivă a prezentei hotărâri.

Analizând contestaţiile în anulare formulate de contestatorii condamnaţi A., B., C. şi D. împotriva Deciziei penale nr. 145/A din data de 23 aprilie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2008*, numai în ceea priveşte cazurile de contestaţie prev. de art. 426 alin. (1) lit. b) şi lit. d) teza a Il-a C. proc. pen., astfel cum s-a stabilit prin încheierea de admitere în principiu din data de 19 ianuarie 2016, instanţa constată următoarele:

Referitor la cazul de contestaţie în anulare prevăzut în art. 426 lit. b) C. proc. pen. - când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penai contestatorii au invocat intervenirea prescripţiei răspunderii penale cu privire la infracţiunea de evaziune fiscală şi infracţiunea de punere în circulaţie de banderole false în raport de schimbarea legii penale mai favorabile şi influenţa situaţiei tranzitorii asupra limitelor de pedeapsă şi implicit asupra calculului termenului de prescripţie.

Înalta Curte are în vedere că. în drept, s-a reţinut că fapta inculpatului A. constând în aceea că. în perioada ianuarie 2003 - februarie 2006, în asumarea calităţii de administrator de fapt al SC I. SRL Turda, a achiziţionat în numele acestei societăţi materie primă, ambalaje şi a dispus să nu fie înregistrate acestea în evidenţele contabile ale societăţii, mai întâi în parte şi apoi în totalitate, urmărind să nu plătească la bugetul de stat sumele datorate cu titlu de profit, accize şi T.V.A. şi producând un prejudiciu în sumă de 5.736.193.01 lei, echivalentul a 1.74 milioane euro, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. alin. (2) C. pen. din 1969.

Fapta inculpatului A. constând în aceea că. în data de 27 februarie 2006. cu ştiinţă, a pus în circulaţie un număr de 7.000 de timbre false aflate pe cele 7.000 de recipiente cu băuturi alcoolice produse în cadrul SC I. SRL şi depistate în trafic de Poliţia Oraşului Huedin, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prin punere în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre utilizate în domeniul fiscal cu regim special, falsificate prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale.

Referitor la inculpatul B. s-a reţinut că, în drept, fapta constând în aceea că. în perioada ianuarie 2003 - februarie 2006. având calitatea de unic asociat al SC I. SRL, Turda, a achiziţionat în numele acestei societăţi materie primă. ambalaje, a produs şi comercializat alcool şi băuturi alcoolice, dispunând să nu fie înregistrate acestea în evidenţele contabile ale societăţii, mai întâi în parte şi apoi în totalitate. în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale către bugetul de stat a sumelor datorate cu titlu de impozit pe profit, accize şi T.V.A. şi producând un prejudiciu în sumă de 5.736.193 lei, echivalentul a 1.740.000 euro. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. alin. (2) C. pen. din" 1969.

Fapta inculpatului B. constând în aceea că. în data de 27 februarie 2006. cu ştiinţă, a pus în circulaţie un număr de 7.000 de timbre false aflate pe cele 7000 de recipiente cu băuturi alcoolice produse în cadrul SC I. SRL şi depistate în trafic de poliţia Oraşului Huedin, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de punere în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre utilizate în domeniul fiscal cu regim special, falsificate prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul C. s-a reţinut că. în drept. fapta constând în aceea că. în perioada ianuarie 2003 - februarie 2005. în calitate de director economic al SC I. SRL cu ştiinţă, nu a înregistrat în parte. în evidenţele contabile ale societăţii facturile fiscale ce atestau achiziţiile efectuate, după care în perioada martie 2005 - februarie 2006. nu a înregistrat în totalitate activitatea derulată în cadrul aceleiaşi societăţi, constând în aprovizionări cu materii prime şi ambalaje, producţia de băuturi alcoolice realizată şi sumele rezultate din valorificarea acestora. în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale constând în neplata sumelor datorate cu titlu de profit, accize şi T.V.A.. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale cu aplic. art. alin. (2) C. pen. din 1969,

Fapta inculpatului C. constând în aceea că. în data de 27 februarie 2006, cu ştiinţă, a înlesnit şi a ajutat pe inculpatul A. şi inculpatul B. la punerea în circulaţie a unui număr de 7.000 de timbre false aflate pe cele 7.000 de recipiente cu băuturi alcoolice produse în cadrul SC I. SRL şi depistate în trafic de Poliţia Oraşului Huedin. întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală prin punere în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale.

Referitor la inculpatul D. s-a reţinut că. în drept, fapta acestuia constând în aceea că, în perioada martie 2005-februarie 2006, în calitate de conducător auto la SC I. SRL. cu ştiinţă, în mod repetat a înlesnit inculpatului A. şi inculpaţilor B. şi C. realizarea de aprovizionări cu materii prime şi ambalaje, precum şi prin livrarea către beneficiar a băuturilor alcoolice produse, cunoscând că toate aceste activităţi nu sunt înregistrate în evidenţele contabile ale societăţii întrucât aceasta îşi declarase încetată activitatea în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale constând în neplata sumelor datorate cu titlu de profit. accize şi T.V.A., întruneşte elementele constitutive ale in fracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată prev. de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale cu aplicarea art. alin. (2) C. pen. din 1969,

După cum se poate observa, infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005 a fost săvârşită în formă continuată.

Conform art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

Infracţiunea continuată este o formă a unităţii legale de infracţiune, aceasta fiind creaţia legiuitorului care, din raţiuni de tehnică legislativă şi de politică penală, pe baza legăturilor reale dintre acţiunile infracţionale ale unei singure persoane. Ie-a reunit în cadrul unei singure infracţiuni. Fiind o formă atipică a infracţiunii, elementul material al infracţiunii continuate se repetă la intervale de timp diferite în executarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale. Datorită acestui specific, infracţiunea continuată cunoaşte atât momentul consumării, cât şi un moment al epuizării, care este socotit .şi ca moment al săvârşirii. Momentul consumării infracţiunii continuate coincide cu momentul în care toate condiţiile cerute în cazul acestui tip de infracţiune sunt întrunite. Practic, acest moment se realizează odată cu efectuarea celei de a doua acţiuni (inacţiuni) din componenta infracţiunii continuate.

Infracţiunile de evaziune fiscală deduse judecăţii au fost săvârşite în perioada ianuarie 2003 februarie 2006 în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii A., B., în perioada ianuarie 2003 februarie 2005 şi martie 2005 - februarie 2006 în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C. şi în perioada martie 2005 - februarie 2006 în ce îl priveşte pe inculpatul D., fiind aşadar epuizate sub imperiul Legii nr. 241 din 15 iulie 2005. publicată în M. Of. nr. 672 din 27 iulie 2005 şi intrată în vigoare la 30 de zile de la data publicării, astfel cum se stabileşte în art. 15 din acest act normativ.

Aşadar, epuizarea infracţiunilor de evaziune fiscală deduse judecăţii a avut loc după intrarea în vigoare a Legii nr. 241/2005. iar la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 241/2005 a avut loc concomitent ieşirea din vigoare a dispoziţiilor legii anterioare de combatere a evaziunii fiscale, respectiv Legea nr. 87/1994. Nu se poate pune deci problema incidenţei. în speţă, a Legii nr. 87/1994, care ieşise din vigoare în momentul epuizării activităţii infracţionale.

În privinţa împlinirii prescripţiei speciale a răspunderii penale în cauză, se constată că raportat la valoarea prejudiciului a fost reţinută agravanta prevăzută de art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005 care stabileşte că .dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 500.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minimă a pedepsei prevăzute de lege şi limita maximă a acesteia se majorează cu 3 ani".

Or. infracţiunea prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 era sancţionată la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ cu pedeapsa închisorii de la 2 la 8 ani, astfel încât prin majorarea limitei maxime şi minime a pedepsei, cu 3 ani, potrivit acestei agravante definite de art. 9 alin. (3), rezultă că limitele pedepselor prevăzute de lege pentru infracţiunea de evaziune fiscală sunt cuprinse între minimul de 5 ani şi maximul de 11 ani închisoare.

Prin urmare, se constată că termenul de prescripţie specială a răspunderii penale. potrivit legii penale mai favorabile - C. pen. din 1969 se calculează conform art. 122 alin. (1) lit. b) rap. la art. 124 C. pen. din 1969, în forma anterioară modificării survenite prin Legea nr. 63/2012.

Potrivit art. 122 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana fizică este de 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar care nu depăşeşte 15 ani. aşa cum este cazul în speţă, ţinându-se seama de faptul că limita maximă prevăzută de lege este de 11 ani închisoare.

Conform art. 124 C. pen. din 1969, în forma anterioară modificării survenite prin Legea nr. 63/2012, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale este cel prev. de art. 122 alin. (1) lit. b), la care se adaugă încă jumătate, fiind aşadar de 15 ani.

Cum infracţiunile de evaziune fiscală deduse judecăţii în prezenta cauză au fost epuizate în luna februarie 2006, după intrarea în vigoare a Legii nr. 241/2015, aşa cum s-a arătat mai sus. rezultă că la data soluţionării apelurilor (23 aprilie 2015) şi stabilirii definitive a răspunderii penale în prezenta cauză, nu fusese împlinit termenul de prescripţie specială reglementat de legea penală mai favorabilă, nefiind incident acest caz de contestaţie în anulare.

Referitor la infracţiunea prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 privind combaterea evaziunii fiscale, în ceea ce îi priveşte pe condamnaţii A., B. şi C., această a fost săvârşită la data de 27 februarie 2006.

Conform art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 ani la 12 ani şi interzicerea unor drepturi tipărirea sau punerea în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre, banderole sau formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate.

Se constată că termenul de prescripţie specială a răspunderii penale, potrivit legii penale mai favorabile C. pen. din 1969 se calculează conform art. 122 alin. (1) lit. b) raportat la art. 124 C. pen. din 1969, în forma anterioară modificării survenite prin Legea nr. 63/2012.

Potrivit art. 122 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969 termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana fizică este de 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani dar care nu depăşeşte 15 ani, aşa cum este cazul în speţă, ţinându-se seama de faptul că limita maximă prevăzută de lege este de 12 ani închisoare.

Conform art. 124 C. pen. din 1969, în forma anterioară modificării survenite prin Legea nr. 63/2012, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale este cel prev. de art. 122 alin. (1) lit. b), la care se adaugă încă jumătate, fiind aşadar de 15 ani.

Cum infracţiunile prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005, deduse judecăţii în prezenta cauză, au fost săvârşite la data de 27 februarie 2006. rezultă că la data soluţionării apelurilor (23 aprilie 2015) şi stabilirii definitive a răspunderii penale în prezenta cauză, nu fusese împlinit termenul de prescripţie specială reglementat de legea penală mai favorabilă.

Este adevărat că prin art. 166 din Legea nr. 187/2012, art. 7 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, a fost modificat, având următorul cuprins: „Art. 7. - (1) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani şi interzicerea unor drepturi deţinerea sau punerea în circulaţie, fără drept, a timbrelor, banderolelor ori formularelor tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special. (2) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi tipărirea, folosirea, deţinerea sau punerea în circulaţie, cu ştiinţă, de timbre, banderole ori formulare tipizate, utilizate în domeniul fiscal, cu regim special, falsificate."

Astfel, pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 au fost reduse limitele de pedeapsă de la 3 ani la 12 ani la 2 la 7 ani închisoare.

Chiar dacă s-ar fi considerat că legea nouă este mai favorabilă, conform art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani, iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, termenul începe să curgă de la data săvârşirii infracţiunii.

Conform art. 155. alin. (4) C. pen., termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depăşite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni. Astfel, termenul de prescripţie specială a răspunderii penale ar fi cel prev. de art. 154 alin. (1) lit. c) C. pen., care se dublează, fiind aşadar de 16 ani.

Cum infracţiunile prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 au fost săvârşite la data de 27 februarie 2006, rezultă că la data soluţionării apelurilor (23 aprilie 2015) şi stabilirii definitive a răspunderii penale în prezenta cauză, nu ar fi fost împlinit termenul de prescripţie specială nici în raport de legea penală nouă, dacă aceasta ar fi fost considerată lege penală mai favorabilă.

Referitor la cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. d) teza a Il-a C. proc. pen. - când a existat un caz de incompatibilitate, contestatorii au invocat lipsa de imparţialitate a judecătorilor din apel, raportat la dispoziţiile art. 64 lit. f) C. proc. pen.

Înalta Curte reţine că imparţialitatea constituie una din condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o instanţă, prevăzute de art. 6 parag. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, care prevede că orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege. Soluţionarea cauzei de către un judecător imparţial constituie, astfel, o cerinţă care se înscrie în sfera garanţiilor procesului echitabil.

Dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. reglementează un caz general de incompatibilitate, pentru situaţia în care .există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorului este afectată."

Potrivit jurisprudenţei Curții Europene a Dreptului Omului imparţialitatea presupune lipsa oricărei prejudecăţi sau idei preconcepute cu privire la soluţia ce trebuie pronunţată în cadrul unui proces şi priveşte pe flecare membru al completului de judecată (cauza Piersack contra Belgiei).

Din perspectiva art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Dreptului Omului şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, imparţialitatea trebuie analizată în baza unui demers subiectiv. în cadrul căruia se acordă atenţie convingerilor personale şi comportamentului judecătorului şi în baza unui demers obiectiv. în cadrul căruia se verifică dacă judecătorul prezintă suficiente garanţii pentru excluderea oricărei îndoieli legitime în legătură cu imparţialitatea sa (cauza Micallef contra Maltei, cauza Fey contra Austriei, cauza Wettstein contra Elveţiei, cauza De Dubber contra Belgiei).

În ceea ce priveşte testul subiectiv, imparţialitatea judecătorului este prezumată până la proba contrarie (cauza CastiiIo Algar contra Spaniei, cauza Gautrin şi alţii contra Franţei, cauza D.P. contra Franţei).

Din conţinutul dispoziţiilor legale care compun instituţia incompatibilităţii judecătorului se poate trage concluzia că aceasta reprezintă starea juridică în care se află judecătorul în situaţiile prevăzute de lege şi care atrage interdicţia de participare la judecarea unei anumite cauze penale, de competenţa instanţei judecătoreşti din care face parte acel judecător, măsură instituită în vederea asigurării imparţialităţii în judecarea cauzei respective. Aşadar, incompatibilitatea nu constituie o negare a competenţei. întrucât cel incompatibil face parte din instanţa competentă, dar nu are dreptul să desfăşoare activitatea procesuală, deoarece se află într-una dintre situaţiile în care legea pune sub semnul îndoielii obiectivitatea sa în soluţionarea cauzei, fie datorită unor calităţi procesuale pe care le-a avut anterior (judex inhabilis). fie datorită altor împrejurări (judex suspectus).

Contestatorii A., B. şi D. au susţinut, referitor la cei trei judecători din completul de apel. că incompatibilitatea acestora rezultă din modul în care au judecat, din motivarea deciziei penale şi a celorlalte măsuri dispuse prin încheierile de şedinţă, din relaţiile afişate, respectiv poze cu persoane de la cel mai înalt nivel din serviciile secrete, din faptul că au fost respinse toate probele în apărare care tindeau să dovedească nevinovăţia inculpaţilor, o altă situaţie de fapt sau o situaţie de fapt contrară celei prezentate de martorii acuzării, de motivarea respingerii probelor prin simpla indicare a textelor de lege şi a cuprinsului acestora, cu toată că la o simplă verificare se putea observa că proba era relevantă sau că nu erau suficiente probe, părerea deja formată asupra vinovăţiei şi asupra măsurilor ce urmau a fi luate, sugestionarea acuzării pentru schimbarea încadrării juridice în forma agravantă a infracţiunii de evaziune fiscală.

Analizând aspectele învederate de către contestatori. prin raportare la cazul de incompatibilitate prevăzut de dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. Înalta Curte constată că acestea nu pot crea acea aparenţă de lipsă de imparţialitate, componentă a dreptului la un proces echitabil, astfel cum este prevăzut de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care trebuie să fie garantat în cadrul oricărei proceduri judiciare. Din contră, se observă că motivele formulate de contestatori reprezintă chestiuni ce privesc modul de instrumentare şi de judecare a cauzei.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte constată că instanţa de apel a efectuat o analiză reală a cererilor formulate şi a probelor solicitate de către contestatori. fîind motivată admiterea sau respingerea acestora.

Astfel, prin încheierea din data de 26 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2/2008*, conform dispoziţiilor art. 357 alin. (1) raportat la art. 356 alin. (3) C. proc. pen., cu referire la art. 6 C. proc. pen., au fost încuviinţate cererile de amânare formulate de apelanţii intimaţi inculpaţi A., B. şi D., pentru a le da posibilitatea să-şi angajeze apărători şi s-a pus în vedere acestora că este singurul termen acordat în acest sens.

La termenul din 09 octombrie 2014. s-a procedat la audierea inculpaţilor C. şi A. Totodată, apărătorul ales al inculpatului C. a susţinut, pe larg. o cerere de probe.

Prin încheierea din data de 09 octombrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2/2008*, a fost încuviinţată cererea formulată de apelantul intimat inculpat D., pentru imposibilitate obiectivă de prezentare invocată de acesta. S-a pus în vedere apelanţilor intimaţi inculpaţi C. şi A. să depună la dosar, în timp util. cererea de probatorii susţinută oral la acel termen, astfel încât reprezentantul Ministerului Public să ia cunoştinţă de conţinutul acesteia, urmând ca instanţa să se pronunţe la termenul stabilit cu privire la probele solicitate în apărare.

La termenul din 20 noiembrie 2014. la interpelarea instanţei, reprezentantul Ministerului Public a învederat că nu are de formulat cerere de probatorii, solicitând însă extinderea motivelor de apel. referitoare la infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, considerând că raportat la valoarea prejudiciului reţinut a fi fost cauzat prin fapta inculpaţilor, ce depăşeşte 500.000 euro, se impune reţinerea în sarcina acestora şi a dispoziţiilor alin. (3) a aceluiaşi articol. Apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A., avocat J., a solicitat acordarea unui termen pentru pregătirea apărării, faţă de solicitarea de schimbare a încadrării juridice formulată de Ministerului Public. Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B. a solicitat acordarea unui nou termen de judecată întrucât clientul său a efectuat o operaţie chirurgicală şi se află în imposibilitate de prezentare, fiind în perioada de recuperare postoperatorie şi datorită vârstei sale înaintate (74 ani). împrejurare faţă de care a depus un set de acte medicale doveditoare. Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat D., a solicitat acordarea unui termen pentru imposibilitatea acestuia de prezentare cauzată de un deces în familie, fiind de acord şi cu solicitările formulate de apărătorii coinculpaţilor.

Instanţa a acordat cuvântul apărătorilor inculpaţilor A., B. şi C. pentru a susţine oral cererile de probatorii depuse la dosarul cauzei, aceştia expunând, pe larg, cererile formulate, astfel cum s-a menţionat în cuprinsul încheierii din acea dată.

Prin încheierea din data de 20 noiembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2/2008*, a fost amânată pronunţarea la data de 24 noiembrie 2014 cu privire la cererile de probatorii formulate de apărătorii apelanţilor intimaţi inculpaţi A., B. şi C. Pe fondul cauzei, au fost admise cererile formulate de apelanţii intimaţi inculpaţi D. şi B.. având în vedere imposibilitatea obiectivă de prezentare a acestora.

Prin încheierea din data de 24 noiembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2/2008*, s-au dispus următoarele: în temeiul art. 100 alin. (4) lit.

b) C. proc. pen. a fost respinsă proba cu martori, respectiv audierea numiţilor N., O., P., R. şi S., T., U., V., X., Z., Y., A.A., B.B., C.C. şi D.D., precum şi solicitarea de reaudiere a tuturor martorilor care nu şi-au retras mărturia. apreciindu-se că au fost administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti efectuate până la acest moment, suficiente mijloace de probă pentru dovedirea împrejurării ce formează obiectul probaţiunii. audierea cu privire la aceleaşi aspecte a martorilor mai sus indicaţi apărând ca nemaifiind utilă soluţionării cauzei; în temeiul art. 100 alin. (4) lit.

b) C. proc. pen. a fost respinsă cererea de efectuare a unei expertize în domeniul industriei alimentare, respectiv fabricarea alcoolului, având următoarele obiective: stabilirea capacităţii de producţie privind procesul tehnic de fabricare a alcoolului. stabilirea pe baza indicatorilor specifici a cantităţii de alcool ce rezultă în urma prelucrării sortimentelor de cereale întrebuinţate în procesul de producţie, verificarea modului de stabilire în rechizitoriu a cantităţii de alcool reţinută ca fiind fabricată de societate. stabilirea cantităţii reale de alcool rezultată prin prelucrarea cerealelor prevăzute în procesele verbale întocmite de Garda Financiară Cluj. stabilirea capacităţii fizice de producere, stocare şi vânzare a alcoolului de către utilajele deţinute de societate, stabilirea dacă din punct de vedere tehnologic a fost posibil ca în cadrul procesului tehnologic specific să se realizeze fermentarea, distilarea şi rafinarea cantităţii de 1.499 tone cereale în 2003 şi aprilie 2005 - februarie 2006 şi dacă a fost posibil ca această cantitate să fie procesată concomitent cu cantitatea de cereale rezultată din actele contabile, stabilirea consumului specific de energie şi gaz în perioada aprilie 2005 - februarie 2006 raportată la perioada martie 2004 - martie 2005 şi dacă expertul a identificat dovezi ale procesării celor 1.500 tone cereale neînregistrate şi livrarea alcoolului aferent obţinut, văzând şi limitele casării, aşa cum au fost stabilite prin Decizia penală nr. 1586 din 20 aprilie 2011, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2008 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, care a dispus admiterea recursului declarat de Direcția Națională Anticorupție şi de inculpaţi, a casat sentinţa iniţială şi a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, în vederea efectuării unei expertize financiar contabile - instanţa a considerat că pentru dovedirea bazei factuale care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă, urmând ca acestea să fie apreciate coroborat;

în temeiul art. 100 alin. (4) lit.

a) C. proc. pen. a fost respinsă cererea de efectuare a unei expertize contabile care să stabilească valoarea reală a cantităţii de alcool rezultat în urma presupusei prelucrări a cantităţii de 1.499 tone cereale, stabilirea valorii reale a accizelor. T.V.A.-ului şi impozitului pe profit datorat de societate către bugetul consolidat al statului, evaluarea cantităţii de alcool posibil obţinută din prelucrarea a 1.499 tone cereale, stabilirea valorii consumurilor tehnologice necesare pentru prelucrarea cantităţii de 1.500 tone cereale, stabilirea valoni reale a T.V.A.-ului facturilor de energie şi gaz ale societăţii pentru care se plătea T.V.A. deductibil, stabilirea valorii prejudiciului în funcţie de impozitul pe profit achitat, consumul specific de cereale şi energie utilizate în activitatea de fabricare a alcoolului de către societate, stabilirea valorii utilajelor şi a celorlalte bunuri vândute de societate prin lichidator, precum şi a sumelor depuse în contul părţii civile până în prezent, stabilirea existenţei sau inexistenţei în urma controlului din data de 27 februarie 2006 de diferenţe în stocurile existente în fapt, scriptic şi contor, stabilirea prejudiciului real în ipoteza în care întreaga cantitate de cereale şi ambalaje ar fi fost revândută în schimbul unui comision de vânzare care să acopere costurile proprii plus un profit şi stabilirea situaţiei facturilor fiscale, a bonurilor de transport şi ale chitanţelor de plată emise de SC F.

SRL Alba lulia, aceasta nefiind relevantă în raport de obiectul probaţiunii; în temeiul art. 100 alin. (4) lit.

a) C. proc. pen., a fost respinsă proba cu expertiză criminalistică asupra timbrelor folosite de societate, prin care să se stabilească dacă falsul timbrelor putea fi identificat de cei doi clienţi ai săi. proba solicitată de apărarea apelanţilor inculpaţi, constatându-se că nu este relevantă cauzei, în raport de faptele pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată şi condamnaţi în primă instanţă şi de teza probatorie formulată de aceştia, dar şi faţă de limitele deciziei de casare.

La termenul din 04 decembrie 2014, apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A., avocat J. şi apărătorul ales al apelantului intimat inculpat C. au solicitat încuviinţarea unor probe noi, astfel cum s-a consemnat, pe larg, în cuprinsul încheierii.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat D., a susţinut că nu se opune încuviinţării probelor solicitate de apărătorii inculpaţilor A., B. şi C., precizând, totodată, că nu are de formulat cereri în probaţiune.

La acelaşi termen din 04 decembrie 2014, la solicitarea instanţei, după ce i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile prevăzute de lege, inculpatul D. a declarat că nu doreşte să dea declaraţie în cauză, prevalându-se de dreptul la tăcere.

Prin încheierea din data de 04 decembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2/2008*, a fost amânată pronunţarea la data de 10 decembrie 2014 cu privire la cererile de probatorii formulate de apărătorii apelanţilor intimaţi inculpaţi A., B. şi C. şi s-a pus în vedere apărătorilor apelanţilor intimaţi inculpaţi A., B. şi C. să depună şi în scris cererile de probatorii formulate oral la acel termen de judecată până la data de 8 decembrie 2014.

Prin încheierea din data de 10 decembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2/2008*, s-au dispus următoarele:

I. În baza art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A., de efectuare a unei expertize financiar-contabilă de către un expert contabil cu specialitatea consultanţă fiscală sau a unui supliment la expertiza contabilă efectuată în cauză, care să stabilească în mod real prejudiciul pentru fiecare faptă şi apoi în total, cauzat prin neevidentierea în contabilitate a cantităţii de 1.499 tone cereale, corespunzătoare facturilor de aprovizionare cu cereale de la societăţile prev. la pct. 1-6, reţinute prin rechizitoriu şi în sentinţa instanţei de fond, până la data de 26 august 2005 şi pe urmă cantităţile de cereale aprovizionate ulterior acestei date prev. la pct. 7 -9, dată la care a intrat în vigoare Legea nr. 241/2005, apreciindu-se că pentru dovedirea bazei factuale care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă, urmând ca acestea să fie apreciate coroborat;

II. În baza art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte a fost respinsă cererea formulată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A., de audiere a expertului K.K. pentru a lămuri aspectele din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, dar şi asupra calităţii de expert în specialitatea chimie alimentară, apreciindu-se că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă;

III. În baza art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A., de efectuare a unei expertize grafice asupra semnăturilor de pe agenda martorului E.E. prin care să se stabilească dacă semnăturile din agendă sunt identice şi dacă semnăturile negate de inculpatul B. au fost efectuate de acesta, apreciindu-se că pentru dovedirea bazei factuale care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă, urmând ca acestea să fie apreciate coroborat;

IV. În baza art. 100 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A., de reaudiere a martorilor care au trimis o declaraţie prin care susţin că îşi retrag declaraţiile date în faza cercetării judecătoreşti, apreciind că proba nu este relevantă în raport cu obiectul probaţiunii din cauză;

V. În baza art. 100 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A., de audiere a administratorului judiciar T., a administratorului cu procură a SC I. SRL pentru perioada 2004-2005, Z., şi a inginerului tehnolog X. pentru a dovedi faptul că în perioada în care aceştia au fost administratori nu s-a produs alcool neevidenţiat în tot sau în parte ori clandestin: că pe această perioadă ei au îndeplinit atribuţiile de administratori şi nu inculpaţii A. şi B.: faptul că porumbul de la E.E. sau de pe tarlalele lui B. nu s-a folosit în producerea de alcool, ci la furajarea porcilor, respectiv s-a vândut: faptul că administratoarele Z. şi F.F. au dispus să se facă plăţi către toate persoanele sau societăţile care reclamau marfa neachitată şi care probau prin acte livrarea de produse: faptul scandalului şi ameninţărilor pe care le-a făcut E.E. datorită pretenţiilor nejustificate cu privire la porumbul livrat, apreciindu-se că acestea nu sunt relevante în raport de obiectul probaţiunii:

VI. În baza art. 100 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A., de audierea în calitate de martor a numitei V. care efectua înregistrările în contabilitatea primară pentru a proba faptul că toate facturile şi actele erau predate iniţial administratoarei F.F., care apoi le preda acesteia pentru a fi evidenţiate în contabilitatea primară: faptul că facturile reţinute prin actul de acuzare şi prin sentinţa atacată ca neevidenţiate în contabilitate au fost găsite în biroul administratorului şi nu erau ascunse; precum şi faptul că aceasta preda apoi situaţiile primare numitului C. pentru ca acesta să întocmească bilanţurile şi celelalte acte contabile, apreciindu-se că proba nu este relevantă în raport cu obiectul probaţiunii din cauză:

VII. În baza art. 100 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A. de efectuare a unei adrese către Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj prin care să se comunice data când au fost numiţi în funcţie, gradul profesional şi specializarea procurorului de caz, G.G. şi a procurorului H.H. care a verificat rechizitoriul sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, apreciindu-se că proba nu este necesară, întrucât faptul este notoriu:

VIII. în baza art. 100 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A., privind efectuarea unei adrese către Administraţia Financiară Turda pentru a se comunica o copie după registrul de activităţi referitoare la producerea de alcool la SC I. SRL în perioada 2003 - 2005. întrucât în aceste registre sunt trecute perioadele de producere legală de alcool sub supraveghere fiscală şi având în vedere că martorii au declarat că nu au dus porumb la această fabrică, iar expertul reţine un consum zero la gaz în această perioadă, apreciindu-se că proba nu este relevantă în raport cu obiectul probaţiunii din cauză;

IX. În baza art. 100 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de apărătorul ales al apelantului intimat inculpat C. privind efectuarea unei adrese către Direcția Națională Anticorupție sau Curtea Supremă a Magistraturii pentru a comunica care a fost situaţia juridică a judecătorului fondului, I.I., la momentul la care s-a început judecarea cauzei, precum şi la data la care s-a pronunţat pe fondul cauzei, apreciindu-se că proba nu este necesară. întrucât faptul este notoriu;

X. În baza art. 100 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă cererea apărătorului ales al apelantului intimat inculpat C., de audiere a experţilor J.J. şi K.K. pentru a lămuri asupra concluziilor din rapoartele de expertiză efectuate în cauză, dar şi asupra necesităţii existenţei calităţii de consultant fiscal la efectuarea expertizei contabile, apreciindu-se că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă;

XI. În baza art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. a fost respinsă cererea apărătorului ales al apelantului intimat inculpat C. referitoare la expertiza financiar-contabilă. precum şi la suplimentul de expertiză financiar contabilă, apreciindu-se că pentru dovedirea bazei factuale care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă, urmând ca acestea să fie apreciate coroborat:

XII. În baza art. 100 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de apărătorul ales al apelantului intimat inculpat C.. de reaudiere a martorilor care au trimis o declaraţie prin care susţin că îşi retrag declaraţiile date în faza cercetării judecătoreşti, apreciindu-se că proba nu este relevantă în raport cu obiectul probaţiunii din cauză:

XIII. În baza art. 100 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de apărătorul ales al apelantului intimat inculpat C. privind audierea martorilor T., Z., X. şi V., apreciindu-se că proba nu este relevantă în raport cu obiectul probaţiunii din cauză.

La termenul din 22 ianuarie 2015, apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A., avocat J., a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, astfel cum s-a menţionat în cuprinsul încheierii, iar instanţa de apel a încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A. constând în: certificatul constatator privind sediul, starea şi asociaţii/administratorii SC I. SRL emis de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului la data de 6 ianuarie 2015: declaraţiile martorilor date în Dosarul nr. x/328/2011 al Judecătoriei Turda: notă legislaţie cu privire la expertiza fiscală judiciară: note cu privire la actele abuzive şi probele nelegale administrate în cauză, note cu privire la excepţia de necompetenţă (nelegalitate) invocată privind imparţialitatea judecătorului fondului I.I. şi note cu privire la solicitarea Direcției Națională Anticorupție către Consiliul Suprem al Magistraturii de a se lua măsuri aşa încât d-na judecător L.L. să nu mai judece cauze penale în care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcția Națională Anticorupție, înscrisuri ce urmează a fi apreciate în contextul întregului material probator administrat în cauză, probă pe care a constatat-o administrată prin depunerea înscrisurilor la dosarul cauzei.

În continuare, apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A., avocat J., a solicitat încuviinţarea unor probe noi. iar apărătorul ales al apelantului intimat inculpat C. a susţinut că se impune a fi admise probele solicitate de către inculpaţii B. şi A., prin apărător, probe pe care şi le însuşeşte în totalitate.

Reprezentantul Ministerului Public, cu privire la motivele de apel ale parchetului depuse în scris la dosar, a arătat că: reformulează primul motiv de apel. în sensul că solicită reţinerea dispoziţiilor art. 5 C. pen. pentru toţi inculpaţii (A., B., D. şi C.) şi pentru toate infracţiunile deduse judecăţii; la al doilea motiv de apel nu mai susţine solicitarea interzicerii dreptului de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria, ori de a desfăşura activitatea de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii pentru inculpatul D.. respectiv dreptul de a conduce. însă susţine acest motiv de apel pentru inculpaţii A., B. şi C.: suplimentează motivele de apel. în sensul că solicită reţinerea şi a alin. (3) la art. 9 din Legea nr. 241/2005. întrucât prejudiciul cauzat depăşeşte valoarea de 500.000 euro: o nouă critică vizează pedeapsa aplicată inculpatului D. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziunea fiscală. pedeapsă pe care o apreciază ca fiind nelegală. întrucât pentru această infracţiune i s-a aplicat o pedeapsă de 4 ani închisoare. în condiţiile în care minimul special este de 5 ani închisoare, iar în favoarea inculpatului nu au fost reţinute circumstanţe atenuante: la solicitarea instanţei, reprezentantul parchetului a susţinut că menţine pct. 3 din motivele scrise ale parchetului, respectiv greşita condamnare a inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005. infracţiune pentru care nu a fost trimis în judecată, urmând a preciza la termenul următor textul de lege în baza căruia solicită înlăturarea acestei dispoziţii.

Apărătorii inculpaţilor au solicitat acordarea unui termen pentru a putea formula concluzii în raport cu precizările făcute de reprezentantul parchetului. în şedinţă publică.

Apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 241/2005 şi art. 100 alin. (2) şi alin. (4) lit. a), b) şi c) C. proc. pen. (Legea nr. 135/2010), considerând că acestea contravin prev. art. 1 alin. (2) şi 5. art. 15. art. 16. art. 21 alin. (3), art. 23 alin. (1) ,(1)1, (1)2, (1)3, art. 24 alin. (1) şi art. 53 din Constituţia România. A depus şi, în scris, la dosar cererea de sesizare a Curţii Constituţionale.

Prin încheierea din data de 22 ianuarie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2/2008*, s-au dispus următoarele:

I. În baza art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A., de efectuare a unei expertize zootehnice prin care să se detennine: consumul de cereale necesar zilnic pentru un porc. pentru 100-150 porci, pentru 200-250 porci si 300-350 porci precum şi pentru 10 scroafe cu 9-10 purcei fiecare: să determine câte zile au putut fi alimentaţi 200-250 porci şi cele 10 scroafe cu purcei din cantitatea de cereale aprovizionată ca persoana fizica de la E.E. şi de la SC M.M. SRL şi care a fost în perioada 2005-2006 preţul unui kilogram de carne porc şi care ar fi fost sumele obţinute din valorificarea porcilor de la pct. a şi b, pentru a demonstra faptul că întreaga cantitate de cereale aprovizionata în luna februarie 2005 de la persoana fizică E.E. pe persoana fizică B. şi cea de la SC M.M. SRL pe persoana fizică B. a fost consumată (putut fi consumata) de porcii crescuţi în incinta ca persoana fizică de către B. şi pentru a proba şi faptul că acel consum de energie electrică şi de gaz metan din perioada februarie 2005-martie 2006 era cauzat pe lângă cel pentru iluminat, pază şi încălzire, şi de creşterea porcilor iar nu de producere şi îmbuteliere alcool clandestin. în afara antrepozitului fiscal, apreciindu-se că au fost administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti efectuate până la acest moment, suficiente mijloace de probă pentru dovedirea împrejurării ce formează obiectul probaţiunii;

II. În baza art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A.. de efectuare a unei expertize medico-legală, pe baza actelor medicale şi a declaraţiilor martorilor şi inculpaţilor, care să determine dacă defuncta administratoră F.F. avea discernământ, dacă era invalidă netransportabilă şi dacă s-a aflat ulterior operaţiei din septembrie 2004, după data de ianuarie 2005 într-o imposibilitate fizică şi psihică de administrare a societăţii şi/sau a dării de dispoziţii angajaţilor, apreciindu-se că au fost administrate suficiente mijloace de probă pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei:

III. În baza art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A., de efectuare a unei expertize judiciare prin care să se calculeze, pe baza normativelor tehnice Stas în vigoare şi a mediei general acceptate de 3,2-3.4 kg porumb/l alcool pur, cantitatea de alcool pur rezultată din prelucrarea a 1.500 tone, considerându-se că pentru dovedirea bazei factuale care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă urmând ca acestea să fie apreciate coroborat;

IV. În baza art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A., de audiere a lichidatorului judiciar T., martor asistent la ridicarea de sigilii de pe utilajul de îmbuteliere şi de care se face vorbire şi în rechizitoriu, cu privire la modalitatea de ridicare a sigiliilor şi la sigilarea şi semnarea plicului, a fotografierii şi filmărilor efectuate cu acea ocazie, a celor declarate şi susţinute de către inculpatul A. cu privire la necesitatea ridicării de sigilii şi de pe instalaţia de producere dar şi cu privire la solicitarea de sigilare legala şi a altor fapte relevante în cauza printre care şi căile de acces în hala de producţie şi hala de îmbuteliere. apreciindu-se că au fost administrate în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti efectuate până la acest moment, suficiente mijloace de probă pentru dovedirea împrejurării ce formează obiectul probaţiunii. audierea cu privire la aceste aspecte a martorului T. apărând ca nemaifiind utilă soluţionării cauzei;

V. În baza art. 100 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A. de efectuare a unei adrese către operatorul de telefonie mobilă pentru a transmite la dosar listingul convorbirilor telefonice al martorei N.N. şi a inculpatului A. din perioada aprilie-mai 2003, apreciindu-se că proba nu este relevantă în raport cu obiectul probaţiunii din cauză;

VI. În baza art. 100 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A., de efectuare a unei adrese către primăriile com. Ploscos, Cojocna şi Aiton din jud. Cluj pentru a comunica dacă în anul 2005 inculpatul B. a deţinut şi exploatat 100 ha teren agricol şi dacă acestea au fost cultivate cu porumb şi, în caz afirmativ, să se comunice producţia obţinută sau care este în zonă producţia medie de porumb la hectar, apreciindu-se că această probă este nerelevantă din perspectiva faptului că provenienţa materiilor prime folosite la producerea alcoolului este dovedită cu alte mijloace de probă administrate în cauză;

VII. În baza art. 100 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A. de depunere a unor înscrisuri, foi de parcurs, etc din care rezultă faptul că datele de recoltare a porumbului de pe terenurile proprii şi rutele de transport erau altele şi nu corespundeau cu cele reţinute prin rechizitoriu ca fiind în cea de a doua perioadă infracţională, apreciindu-se că proba nu este relevantă în raport cu obiectul probaţiunii din cauză;

VIII. În baza art. 100 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A., de efectuare a unei cercetări la faţa locului şi experiment judiciar prin comisie rogatorie la Judecătoria Turda la sediul SC I. SRL din Turda, jud. Cluj. pentru a stabili căile de acces direct în cele două hale (de producere şi de îmbuteliere) în condiţiile în care cele două uşi de acces erau sigilate în 27 februarie 2006 şi dacă între secţia de producere alcool şi cea de îmbuteliere exista uşă de acces, ocazie cu care să se întocmească şi o schiţă-plan releveu. să se efectueze fotografieri şi filmări ale acestora, pentru a se proba faptul că în condiţiile în care cele două uşi de acces la hala de producţie şi la cea de îmbuteliere au fost sigilate, nu mai există o alta uşă de acces în hala de îmbuteliere sau în cea de producţie şi de acolo încă o uşă în cea de îmbuteliere, apreciindu-se că proba nu este relevantă în raport cu obiectul probaţiunii din cauză;

IX. În baza art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A., de efectuare a unei adrese către SC O.O. SRL Blaj pentru a comunica dacă factura fiscală din 29 decembrie 2004 emisă de SC M.M. SRL pentru SC O.O. SRL prin care s-a facturat suma de 207.000.000 lei reprezentând c/v servicii de recoltare porumb au înregistrat-o în contabilitate şi dacă au scăzut-o din cantitatea de 169.575 kg porumb, să se comunice ce s-a întâmplat cu exemplarul de culoare negru destinat cumpărătorului, al facturilor emise la 29 decembrie 2004 către SC I. SRL şi dacă s-au stornat sau nu facturile sau au efectuat compensări între societăţi, pentru a proba faptul că în realitate nu s-a livrat cantitatea de 169.575 kg porumb şi că facturile au fost stornate şi s-au efectuat compensări între firme, apreciindu-se că pentru dovedirea bazei factuale care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă;

X. În baza art. 100 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A., de audiere a numitei Z. pentru a proba că porumbul achiziţionat de la E.E. a fost achiziţionat de B. dar şi cel de pe terenurile proprietate personala a fost pentru furajarea porcilor şi că în perioada în care a fost administratoare nu s-a produs şi îmbuteliat nelegal alcool şi de audiere a numitei X. pentru aceleaşi aspecte şi pentru a proba faptul că nu s-a produs alcool deoarece, fiind tehnologul, tară ea nu se putea produce alcool şi pentru a proba faptul că martora P.P. a lucrat din toamna anului 2004 până în ianuarie 2005 iar nu până în anul 2006. apreciindu-se că audierea acestor martori nu este relevantă în raport cu obiectul probaţiunii din cauză;

XI. În baza art. 100 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A., de efectuare a unei adrese către SC R.R. SA și SC S.S. SA pentru a comunica ce elemente de consuni se au în vedere la consumul estimativ şi cum se determină "tariful binom", pentru a proba faptul că facturarea consumului în perioada ianuarie 2005-februarie 2006 determinat în consum binom, s-a făcut ţinând cont de consumurile anului anterior şi că nu reprezintă realitatea consumului, astfel că acestea nu pot constitui probe relevante în acuzare. în sensul că ar proba producerea de alcool aşa cum le-a reţinut instanţa de fond. apreciindu-se că această probă nu este relevantă. în cauză fiind administrate suficiente mijloace de probă din care rezultă elementele de consum;

XII. În baza art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. a fost respinsă cererea fomiulată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A.. de efectuare a unei expertize asupra timbrelor aplicate pe băuturi alcoolice având eticheta presupusului producător SC I. SRL care se susţine că ar fi false, găsite la SC T.T. SRL şi cele depistate în trafic în autoturismul condus de D. având ca obiectiv determinarea dacă timbrele false provin din aceeaşi sursă, daca sunt din acelaşi lot. în sensul dacă prezintă aceleaşi caracteristici de falsificare şi cu acelaşi instrument şi dacă putea fi depistat tară instrumente speciale, pentru a proba faptul că nu s-au livrat de către SC I. SRL către SC U.U. SRL şi/sau SC T.T. SRL băuturi alcoolice cu marcaje false, apreciindu-se că proba solicitată nu este relevantă cauzei, în raport de faptele pentru care aceştia au fost trimişi în judecată şi condamnaţi în primă instanţă şi de teza prohatorie formulată de aceştia, dar şi faţă de limitele deciziei de casare;

XIII. Referitor la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale privind excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) şi (3) din Legea nr. 241/2005 şi art. 100 alin. (2) şi (4) lit. a), b) şi c) C. proc. pen. (Legea nr. 135/2010) formulată de inculpaţii B. şi A., instanţa a constatat că aceasta este neîntemeiată.

Totodată, s-a luat act de precizările reprezentantului Ministerului Public, făcute în şedinţă publică, cu privire la motivele de apel şi s-a pus în vedere inculpaţilor că dacă doresc să dea un supliment de declaraţie în faţa instanţei de apel să se prezinte la termenul acordat în cauză.

La termenul din 19 februarie 2015, la interpelarea instanţei, apărătorul ales al apelantului intimat inculpat D. a arătat că inculpatul nu s-a prezentat la termen de judecată, din cauză că este o persoană în vârstă, iar apărătorul ales al apelantului intimat inculpat B. a arătat că inculpatul lipseşte din motive medicale. însă nu deţine niciun înscris medical în acest sens.

La solicitarea instanţei de apel. dacă doresc să dea o nouă declaraţie în faţa instanţei de apel ca urmare a schimbării componenţei completului de judecată ulterior termenului de judecată la care s-a procedat la audierea lor. apelantul intimat inculpat A. a arătat că nu doreşte să dea o nouă declaraţie în faţa instanţei de apel. iar apelantul intimat inculpat C. a precizat că doreşte să dea declaraţie, motiv pentru care s-a procedat la audierea acestuia.

Apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A., avocat J., a solicitat încuviinţarea unor probe noi. astfel cum s-a consemnat, pe larg. în cuprinsul încheierii, iar instanţa de apel a încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A. constând în: informări întocmite de procurorul de şedinţă V.V., ordonanţa de declinare a competenţei emisă de Direcția Națională Anticorupție Cluj în Dosarul nr. x/P/2008, adresa din 2008 înaintată de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, procesul-verbal întocmit de Direcția Națională Anticorupție Cluj la data de 14 aprilie 2008, referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale întocmit de Inspectoratul de Poliția al Județului Cluj în Dosarul nr. x/P/145119/2008 şi rezoluţia nr. x/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj. reţinându-se că înscrisurile urmează a fi apreciate în contextul întregului material probator administrat în cauză, probă pe care a constatat-o administrată prin depunerea înscrisurilor la dosarul cauzei. Totodată, a încuviinţat depunerea la dosar de către apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A. a unei cereri prin care solicită excluderea probelor obţinute nelegal şi prin încălcarea principiului loialităţii administrării probelor.

La solicitarea instanţei, apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A. a arătat că nu mai are de formulat cereri în probaţiune. însă dacă instanţa va aprecia cauza în stare de judecată solicită acordarea unui termen pentru a putea pune concluzii pe fond şi pentru a asigura o apărare efectivă.

Înalta Curte, a pus în vedere apărătorilor apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi D. să ia legătura cu inculpaţii şi să le aducă la cunoştinţă faptul că dacă doresc să dea declaraţii în faţa instanţei de apel să se prezinte la termenul următor, ultim termen acordat în cauză.

Prin încheierea din data de 19 februarie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiem secţia penală, în Dosarul nr. x/2/2008*, a fost amânată pronunţarea la data de 23 februarie 2015 cu privire la cererile de probatorii formulate de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi A. şi B.

A fost încuviinţată cererea de acordare a unui termen în vederea susţinerii concluziilor pe fond formulată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi A. şi B. şi s-a pus în vedere inculpaţilor B. şi D. să se prezinte la termenul acordat dacă doresc să dea declaraţii în cauză.

Prin încheierea din data de 23 februarie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/2/2008*, s-au dispus următoarele:

I. În baza art. 100 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A.. de audiere în calitate de martori a fostului procuror X.X., a procurorilor G.G. şi H.H., a fostului inspector principal Z.Z. şi a procurorului militar Y.Y., apreciindu-se că proba nu este relevantă în raport cu obiectul probaţiunii din cauză;

II. În baza art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A., de efectuare a unei noi expertize criminalistice asupra sigiliilor care să determine: a) dacă acestea la momentul ridicării sau cu ocazia ridicării au fost intacte sau au fost violate; b) natura urmelor de pe sigilii, dacă prin violare, ridicare şi decupare sau datorită modului necorespunzător de prezervare (montare, transport, depozitare, etc); c) dacă trecerea timpului a afectat sigiliile, a lăsat urme pe acestea, în ce mod şi care sunt; d) dacă reducerea dimensională a şnurului poate fi datorată ridicării de pe utilaj sau a decupării lor; e) dacă se pornea maşina de îmbuteliat se rupeau/violau toate sigiliile sau numai unele (având în vedere modul de aplicare şi legare a sigiliilor); f) dacă săgeţile sigiliilor au fost violate: g) dacă s-a respectat procedura de ridicare, de sigilare a ambalajului cu ceara, prezervare, expediere, transport, primire, expertizare. restituire, cu ocazia ridicării, trimiterii, examinării şi retrimiterii sigiliilor la Monetăria Statului pentru examinare, dacă Monetăria Statului şi inginerul sef producţie A.A.A. aveau competenta legală de expertizare dar şi dacă s-a respectat procedura de prezervare. transport, depozitare, etc.a sigiliilor pe timpul judecării cauzei, apreciindu-se că pentru dovedirea bazei factuale care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă urmând ca acestea să fie apreciate coroborat:

III. În baza art. 100 alin. (4) lit. b) C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată de apărătorul ales al apelanţilor intimaţi inculpaţi B. şi A., de efectuare a unei supliment la expertiza financiar-contabila care să stabilească: prejudiciul fiscal pe flecare faptă în parte (facturile neînregistrate) scăzând porumbul restituit în natura către SC B.B.B. SA şi porumbul reprezentând contravaloarea serviciilor de recoltare porumb de SC M.M. SRL către SC O.O. SRL Blaj dar şi să stabilească prejudiciul atât înainte cât şi după intrarea în vigoare la Legii nr. 241/2005 la 26 august 2005 iar apoi să facă echivalenţa în euro necesară la "încadrarea juridica" şi la stabilirea competenţei procurorului Diracției Națională Anticorupție şi corespondenţa între totalul achiziţionărilor de porumb şi de ambalaje înregistrate sau neînregistrate în contabilitate pe fiecare în parte, pe de o parte şi plăţile efectuate cu instrumente bancare sau în numerar şi să se stabilească dacă plăţile au fost efectuate pentru facturile înregistrate sau pentru cele neînregistrate în contabilitate în funcţie de ordinea legală de plată, apreciindu-se că pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de probă.

Contestatorii invocă lipsa de imparţialitate a completului de apel ca urmare a faptului că sunt nemulţumiţi de soluţiile pronunţate de acest complet cu privire la cererile formulate în cadrul căii ordinare de atac. Completul ce soluţionează contestaţia în anulare ar putea ajunge la această concluzie exclusiv în urma reanalizării cererilor formulate. în situaţia în care ar aprecia că soluţiile pronunţate iniţial au fost greşite, aspect ce depăşeşte competenţa completului în calea extraordinară de atac. Completul învestit cu soluţionarea contestaţiei în anulare nu poate aprecia cu privire la pertinenţa, concludenta şi utilitatea probelor decât după admiterea cererii, desfiinţarea deciziei şi rejudecarea apelului. De altfel, respingerea unor mijloace de probă reprezintă o măsură permisă de dispoziţiile legale şi nu conduce la incompatibilitatea judecătorului, nici în raport de normele interne şi nici de garanţiile impuse de dreptul la un proces echitabil.

După cum se poate observa, inculpaţii, prin apărători aleşi, au formulat cereri şi au solicitat numeroase probe în faţa instanţei de apel, expunându-şi punctul de vedere atât oral, în şedinţă publică, cât şi prin intermediul amplelor note scrise. Totodată, s-au acordat termene în vederea pregătirii apărării, pentru formularea de note scrise cu privire la cererile de probe sau precizările formulate de reprezentantul Ministerului Public.

Faţă de cele menţionate, Înalta Curte constată că nu este dovedită susţinerea condamnaţilor. în sensul că judecătorii care au compus completul în apel ar fi fost imparţiali faţă de inculpaţi (apărare) în raport cu reprezentantul Ministerului Public (acuzare).

În contextul concret al cauzei, împrejurările de fapt invocate de contestatori, nu pot genera acea lipsă de imparţialitate ori obiectivitate, fie chiar şi aparentă, pe care se grefează noţiunea de incompatibilitate.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca nefondate, contestaţiile în anulare declarate de condamnaţii A., B., C. şi D., împotriva Deciziei penale nr. 145 din data de 23 aprilie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2008*.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., vor fi obligaţi contestatorii condamnaţi A., B. şi D. la plata sumei de câte 140 lei. cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parţial al avocatului desemnat din oficiu. în sumă de câte 40 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Conform dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul condamnat C. la plata sumei de 230 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocatului desemnat din oficiu. în sumă de 130 lei. se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, contestaţiile în anulare declarate de condamnaţii A., B., C. şi D. împotriva Deciziei penale nr. 145 din data de 23 aprilie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2008*.

Obligă contestatorii condamnaţi A., B. şi D. la plata sumei de câte 140 lei. cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. din care onorariul parţial al avocatului desemnat din oficiu. în sumă de câte 40 lei. se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă contestatorul condamnat C. la plata sumei de 230 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. din care onorariul avocatului desemnat din oficiu. în sumă de 130 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 01 martie 2016.