European Arrest Warrant execution: non-surrender consent not excused by lack of prior summons
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the requested individual, thereby upholding the lower court’s decision to execute the European Arrest Warrant (EAW) and order the individual’s surrender to Hungarian authorities; the court confirmed that the initial detention for surrender was a mandatory procedural consequence of the surrender decision under Article 103(11) of Law No. 302/2004, and the individual was ordered to bear 620 RON in judicial costs. The dispute arose from the individual’s challenge to the execution of an EAW issued by a Hungarian court for the offense of falsification of public documents (vehicle inspection certificate), where the individual refused consent to surrender on the grounds that he had never been summoned or informed of the pending criminal investigation. The court determined that lack of prior notification or summons does not constitute an optional ground for refusal under Article 98(2) of Law No. 302/2004, nor does it violate the principles of mutual recognition and trust inherent in the EAW framework, thereby finding no mandatory or optional grounds for refusal and rejecting the arguments regarding the legality of the detention measure.
Legislator headnote
AI generatedart. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, art. 87 din Legea nr. 302/2004, art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, art. 323 C. pen, art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004; European Arrest Warrant execution: non-surrender consent not excused by lack of prior summons: Persoanei solicitate i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile, potrivit dispoziţiilor art. 104 şi art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 506/2016
Asupra contestaţiei de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 4/ME din 01 aprilie 2016 a Curţii de Apel Tărgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în conformitate cu art. 103 alin. (3), (7) şi art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş şi, pe cale de consecinţă:
a) s-a constatat că persoana solicitată A. nu a fost de acord cu predarea sa către autorităţile judiciare ungare;
b) s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de Curtea din Cegled - Ungaria.
c) s-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare ungare, sub condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acelei pedepse;
c) s-a constatat că persoana solicitată A. nu a renunţat la beneficiile conferite de regula specialităţii;
d) potrivit art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea, în vederea predării, a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 01 aprilie 2016, până la data de 30 aprilie 2016 inclusiv.
s-a stabilit că predarea persoanei solicitate către autorităţile judiciare ungare se realizează în 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Potrivit art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, din care suma de 420 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul său, sub nr. x/43/2016, la data de 01 aprilie 2016, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureş a sesizat instanţa cu propunerea de luare a măsurii arestării persoanei solicitate A. şi de predare a acestuia în baza mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Ungaria - Curtea din Cegled.
Persoanei solicitate i-au fost aduse la cunoştinţă drepturile, potrivit dispoziţiilor art. 104 şi art. 103 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Prin mandatul european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Ungaria - Curtea din Cegled, s-a solicitat arestarea şi predarea persoanei solicitate, în vederea efectuării procedurilor penale faţă de acesta, sub acuza comiterii infracţiunii de fals în acte publice, care este sancţionată, potrivit dreptului ungar, cu pedeapsa maximă de 3 ani închisoare.
În fapt, s-a reţinut, în esenţă, că persoana solicitată a comis următoarea infracţiune:
În data de 22 august 2014, patrula Inspectoratului de poliţie Cegled l-a oprit pentru verificare pe numitul A., care conducea autoturismul. Cu ocazia legitimării, s-a constatat că verificarea tehnică a autoturismului era expirată din data de 05 ianaurie 2009. În schimb, în certificatul de înmatriculare prezentat de către A. valabilitatea verificării tehnice era data de 05 octombrie 2014. Cu ocazia verificării, s-a constatat că şi ştampila rotundă aplicată pe actul oficial este de asemenea falsă.
S-a constatat că fapta descrisă are corespondent în legislaţia română în dispoziţiile art. 320, art. 323 C. pen. român.
Prin manifestarea expresă de voinţă, exprimată în faţa instanţei la data de 01 aprilie 2016, persoana solicitată A., în deplină cunoştinţă de cauză, asistat de apărător desemnat din oficiu, nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare ungare.
În aceste condiţii, instanţa a informat persoana solicitată că are posibilitatea să dea o declaraţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, aducându-i-se la cunoştinţă că audierea sa se limitează la eventuale obiecţii privind identitatea şi la existenţa motivelor obligatorii sau opţionale de neexecutare a mandatului.
Persoana solicitată a dat declaraţie. Aceasta nu a infirmat datele de identificare din mandatul european de arestare, singurul motiv pentru care nu a fost de acord cu predarea sa către autorităţile ungare fiind acela că nu a fost citată până în prezent şi nici nu a fost încunoştiinţată în vreun fel că, pe numele său, există un dosar penal.
În acelaşi timp, persoana solicitată nu a indicat, iar instanţa nu a identificat din oficiu vreun motiv obligatoriu sau opţional de refuz al predării, dintre cele prevăzute de art. 98 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004.
Susţinerea apărătorului persoanei solicitate, potrivit căreia s-ar impune respingerea sesizării parchetului, a fost apreciată ca nefondată întrucât împrejurarea că persoana solicitată nu a fost citată până în prezent nu constituie motiv de refuz al executării mandatului european de arestare.
Împotriva sentinţei penale anterior menţionate a formulat contestaţie persoana solicitată A., fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac.
Cu prilejul concluziilor formulate oral în faţa Înaltei Curţi, apărătorul contestatorului a susţinut că acesta din urmă nu a fost de acord să fie predat către autorităţile ungare, motivul de refuz vizând împrejurarea că nu a avut cunoştinţă de existenţa unui dosar penal, nefiind niciodată citat să se prezinte în faţa organelor judiciare pentru a da explicaţii în legătură cu fapta pentru care este cercetat. Ca atare, apărarea a apreciat că instanţa de fond avea posibilitatea de a refuza executarea mandatului european de arestare, prin raportare la dispoziţiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, criticile formulate vizând totodată şi măsura arestării dispuse faţă de contestator, făcându-se referire la situaţia familială a acestuia.
Examinând contestaţia formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că autorităţile judiciare din Ungaria (Curtea din Cegled) au emis pe numele persoanei solicitate A. mandatul european de arestare, solicitând arestarea şi predarea acesteia, în vederea efectuării procedurilor penale, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în acte publice (sancţionată, potrivit dreptului ungar, cu pedeapsa maximă de 3 ani închisoare), fapta având corespondent în legislaţia română în dispoziţiile art. 320, art. 323 C. pen.
Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.
Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, cu ocazia pronunţării asupra executării mandatului european de arestare, instanţa ţine seama de toate împrejurările cauzei şi de necesitatea executării mandatului european de arestare.
Analizând actele dosarului, se constată că mandatul european de arestare are conţinutul şi forma prevăzute de art. 86 din legea anterior menţionată, că faptele imputate persoanei solicitate dau loc la predare, conform art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 şi că nu există motive de refuz dintre cele menţionate în art. 98 din aceeaşi lege.
Potrivit art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată declară că este de acord cu predarea sa, dacă nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării prevăzute de art. 98 din acelaşi act normativ, judecătorul se poate pronunţa prin sentinţă deopotrivă asupra arestării şi predării persoanei solicitate. Conform alin. (7) al aceluiaşi articol, dacă persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziţiei acesteia faţă de existenţa unuia dintre motivele obligatorii sau opţionale de neexecutare, precum şi la eventuale obiecţii în ceea ce priveşte identitatea.
Procedându-se de către instanţa de fond la ascultarea persoanei solicitate, aceasta nu a formulat obiecţiuni în ceea ce priveşte identitatea, precizând însă că nu consimte la predarea sa către autorităţile judiciare ungare. Totodată, persoana solicitată nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii. Cât priveşte invocarea de către persoana solicitată a împrejurării că nu a fost citată de autorităţile ungare, neavând cunoştinţă de existenţa unui dosar penal, aceasta nu poate constitui un motiv opţional de refuz al executării mandatului european de arestare, în sensul dispoziţiilor art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.
Referitor la critici le formulate de contestator vizând starea de arest, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi primite, având în vedere dispoziţiile art. 103 alin. (11) teza finală din Legea nr. 302/2004, din care rezultă că atunci când instanţa dispune executarea mandatului european de arestare, prin hotărârea de predare, se dispune şi arestarea persoanei solicitate în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă.
În aceste condiţii, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru executarea mandatului de arestare emis de Curtea din Cegled - Ungaria cu privire la persoana solicitată A., hotărârea atacată, de predare a persoanei solicitate către autorităţile judiciare solicitante, fiind pronunţată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente în materie, astfel că motivele de contestaţie invocate nu sunt întemeiate.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 425 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 4/ME din 01 aprilie 2016 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinţei penale nr. 4/ME din 01 aprilie 2016 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 620 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 420 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11 aprilie 2016.