Defendant's alcohol-refusal conviction quashed for waived punishment and warning

Decizia nr. 481/2015

Deliberând asupra apelului, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 148/F din data de 29 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în temeiul art. 337 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (1) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de refuz de recoltare de probe biologice.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale de 1 an închisoare aplicată inculpatei pe o durată de 3 ani în condiţiile art. 92 alin. (1) şi (2) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatei ca pe durata termenului de supraveghere să execute următoarele obligaţii:

a) să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 zile în cadrul Agenţiei Municipiului Bucureşti pentru Ocuparea Forţei de Muncă, respectiv în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie Socială sector 6, ambele cu sediul în mun. Bucureşti.

S-a încredinţat Serviciului de Probaţiune Bucureşti supravegherea inculpatei în legătură cu măsurile dispuse.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 96 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut că inculpata A., de profesie avocat, a consumat băuturi alcoolice (o sticlă de şampanie şi au mâncat câte o pizza, în intervalul orar 22:00-01:00) cu suspectul B. la reşedinţa inculpatei din Bucureşti, sărbătorind achiziţionarea unui autoturism de către aceasta. în jurul orei 02:30, inculpata, cu autoturismul personal, nou achiziţionat, s-a oferit să-i conducă pe suspect la domiciliul acestuia. Pe B-dul ..., la schimbarea direcţiei de mers, spre dreapta, în momentul efectuării virajului, a acroşat autoturismul, condus de martora C., care rula cu viteză redusă către semaforul din intersecţie, întrucât avea culoarea roşie.

Accidentul rutier nu s-a soldat cu victime, ci doar cu avarierea celor două autoturisme. Autoturismul condus de inculpată a fost avariat în colţul din stânga faţă, iar autoturismul, condus de martora C., pe ambele portiere şi aripi din partea stângă.

Inculpata A. a oprit autoturismul la circa 100 m de locul coliziunii. Martorul D. a coborât din autoturismul martorei C., s-a îndreptat către autoturismul inculpatei, i-a spus că a avariat un autoturism, respectiv al martorei C., inculpata i-a spus că este avocat şi că autoturismul său este mai scump decât cel pe care l-a lovit. Martorul D. a constatat că atât inculpata cât şi suspectul B. emanau halenă alcoolică, motiv pentru care au solicitat ajutorul unui echipaj de poliţie. Martora C. a menţionat că inculpata a folosit cuvinte jignitoare la adresa ei.

La sosirea echipajului de poliţie s-a solicitat testarea cu aparatul alcooltest a inculpatei A., aceasta refuzând cu motivarea că este avocat, după care i s-a solicitat deplasarea la Institutul Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici'" pentru recoltarea de probe biologice. Inculpata a acceptat deplasarea la Institut numai în prezenţa suspectului B., dar ajunsă la sediul Institutul Național de Medicină Legală, aceasta a refuzat să se supună recoltării de probe biologice, pe motiv că se teme de ace şi seringi.

În rechizitoriu s-a mai menţionat că în faza de cercetări, la Parchet, inculpata A. a avut o atitudine de nesinceritate pe parcursul urmăririi penale.

Cauza penală a fost înaintată pentru competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul de Dosar nr. x/2/2015.

Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu din data de 28 septembrie 2015, judecătorul de camera preliminară a constatat legalitatea sesizării instanţei, administrării probelor şi efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii.

La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanţa a adus la cunoştinţa inculpatei dispoziţiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. privind judecata în procedura simplificată, precum şi soluţiile posibile ca urmare a acestei proceduri.

Inculpata a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate prevăzută de art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpată, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluţionată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Analizând materialul probator administrat în cauză. Curtea a reţinut că situaţia de fapt descrisă în actul de sesizare corespunde pe deplin adevărului, din coroborarea probelor administrate în faza urmăririi penale rezultând în mod indubitabil că inculpata se face vinovată de comiterea infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată.

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, Curtea a reţinut că, din coroborarea mijloacelor de probă ce au fost administrate pe parcursul urmăririi penale cu declaraţiile de recunoaştere a faptelor pe care inculpata le-a dat în faţa instanţei de fond, rezultă că faptele inculpatei întrunesc atât sub aspect obiectiv cat şi sub aspect subiectiv elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată.

În drept, s-a reţinut că fapta inculpatei A. care, în data de 17 aprilie 2014 a refuzat recoltarea probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, după ce. anterior, fusese implicată într-un accident rutier, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 C. pen.

La individualizarea pedepsei, Curtea a avut in vedere circumstanţele reale în care au fost săvârşite faptele, modalitatea şi împrejurările comiterii acestora, circumstanţele personale ale inculpatei, precum şi criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 C. pen., dar şi împrejurarea în care. dacă ar opta pentru o altă modalitate de executare a pedepsei aplicabile inculpatei, ar acorda o primă de încredere îndreptării comportamentului infracţional al acesteia, de vreme ce. din fişa de cazier judiciar a inculpatei rezultă că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei în prezenta cauză şi a modalităţii de executare a acesteia. Curtea, având în vedere circumstanţele personale ale inculpatei, care nu a mai fost anterior sancţionată administrativ pentru o alte fapte penale, este un element tânăr al societăţii, este absolventa Facultăţii de Drept, a avut un parcurs profesional neumbrit de alte manifestări de natura a leza prestanţa funcţiei de magistrat şi a denotat o atitudine dernnâ faţă de regulile de convieţuire socială până în momentul comiterii acestei fapte şi dovedeşte câ a înţeles gravitatea faptei sale, faptă care reprezintă un aspect izolat în activitatea acesteia, a considerat că o pedeapsă orientată spre minim pentru infracţiunile comise este suficienta pentru reeducarea inculpatei şi necesară pentru a se asigura o reinserţie socială normală a acesteia.

În raport cu aceste constatări, instanţa de fond a aplicat inculpatei o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special pentru infracţiunea prevăzută de art. 337 C. pen., respectiv de 1 an închisoare, apreciind câ. în acest mod se va realiza scopul pedepsei prevăzut de art. 74 C. pen., la stabilirea pedepsei, Curtea valorificând atitudinea de recunoaştere a faptei de către inculpată, cu consecinţa reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere circumstanţele expuse anterior, Curtea a considerat câ cea mai oportuna modalitate de reeducare a inculpatei o reprezintă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În ceea ce priveşte impunerea obligaţiilor prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. a) şi d) C. pen., instanţa de fond a apreciat că impunerea acestora este imperativă, fiind, în acelaşi timp. necesare pentru o atentă supraveghere a comportamentului inculpatei. Având în vedere modul de săvârşire a acestor infracţiuni, dar şi profilul inculpatei, astfel cum acesta este reliefat de înscrisurile depuse ia dosarul cauzei. Curtea a considerat câ este necesar ca inculpata să desfăşoare, sub îndrumarea Serviciului de Probaţiune de pe lângă tribunalul Bucureşti, o activitate constând în prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 zile în cadrul Agenţiei Municipiului Bucureşti pentru Ocuparea Forţei de Muncă, respectiv în cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţie Socială S|ector 6, ambele cu sediul în mun. Bucureşti.

Curtea a luat act că, în faţa instanţei de fond, inculpata A. a precizat că este de acord să presteze muncă în folosul comunităţii.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpata A., prin care a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate, iar pe fondul cauzei, în temeiul art. 83 C. pen., amânarea aplicării pedepsei.

Prin motivele de apel, inculpata a criticat, în esenţă, greşita individualizare a pedepsei aplicate de către prima instanţă, apreciind că, în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege pentru a se dispune, faţă de aceasta, renunţarea la aplicarea pedepsei.

Motivele de apel formulate de către inculpata A. au fost susţinute de către apărare cu prilejul dezbaterilor.

Analizând apelul declarat de inculpata A. prin prisma motivelor invocate, dar şi sub toate aspectele de drept şi de fapt, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanţa de control judiciar constată că situaţia de fapt a fost corect stabilită, în sensul că inculpata A., de profesie avocat, după ce a consumat băuturi alcoolice cu suspectul B. la reşedinţa inculpatei din Bucureşti, sărbătorind achiziţionarea unui autoturism de către aceasta, în jurul orei 02:30, cu autoturismul personal, nou achiziţionat, s-a oferit să-l conducă pe suspect la domiciliul acestuia. Pe B-dul ..., la schimbarea direcţiei de mers, spre dreapta, în momentul efectuării virajului, a acroşat autoturismul, condus de martora C., care rula cu viteză redusă către semaforul din intersecţie, întrucât avea culoarea roşie, iar fapta inculpatei A. care, în data de 17 aprilie 2014 a refuzat recoltarea probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, după ce, anterior, fusese implicată într-un accident rutier, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 C. pen.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt, pe baza probelor administrate, respectiv declaraţiile inculpatei A.; declaraţiile suspectului B.; declaraţiile martorilor B., E., C., D., F., G., H. şi I.; procesul-verbal de identificare a inculpatei; cererea de analiză şi procesul-verbal de prelevare de probe biologice; înscrisuri medicale depuse de inculpată, cazier judiciar.

De altfel, se constată că inculpata A., cu prilejul judecării în fond a cauzei, a optat pentru judecata în procedura simplificată, fundu-i aplicate dispoziţiile art. 396 alin. (1) C. proc. pen., împrejurare ce determină, de plano, soluţionarea cauzei în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală.

În acest sens, instanţa de control judiciar apreciază, în acord cu prima instanţă, că inculpata se face vinovată de comiterea infracţiunii pentru care a fost trimisă în judecată, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv.

Însă, în ceea ce priveşte procesul de individualizare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de stabilire a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancţiunii, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Sub aspectul individualizării pedepsei, în speţă, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 74 C. pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social al faptei comise agravat de circumstanţele reale ale săvârşirii ei, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale, aşa cum rezultă din fişa de cazier, conduita după săvârşirea faptei, vârsta, situaţia familială şi socială.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, întotdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a acestuia.

Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în C. pen. român.

În lumina criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen., gravitatea concretă a unei activităţi infracţionale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat şi cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei şi celui ce a săvârşit-o.

Analiza actelor şi lucrărilor dosarului relevă o suită întreagă de aspecte a căror justă cuantificare este în măsură să orienteze instanţa de apel în modificarea soluţiei aplicate de către instanţa de fond.

Astfel, în privinţa inculpatei A. nu se poate ignora că aceasta este încadrată în muncă, exercitând profesia de avocat, este o persoană tânără, regretând săvârşirea infracţiunii.

De asemenea, actele din dosarul cauzei atestă că infracţiunea pentru care este judecată, în prezent, inculpata, constituie un incident izolat.

Conduita bună a inculpatei înainte de săvârşirea infracţiunii din prezentul dosar, este reliefată prin lipsa antecedentelor penale aşa cum rezultă din fişa de cazier judiciar.

Materialul probator administrat în cauză nu evidenţiază că inculpata A. a mai fost confruntată cu infracţiuni de acelaşi gen, dimpotrivă, fapta din prezenta cauză are un caracter accidental, ţinând de vârsta tânără a acesteia, ce demonstrează lipsa experienţei de viaţă şi nereprezentarea consecinţelor nocive ce pot surveni pentru viaţa şi libertatea sa.

Aşadar, Înalta Curte, reţinând că infracţiunea comisă de inculpata A. la 17 aprilie 2014 este un fapt izolat, fără şanse de revenire în câmpul infracţional, întreaga conduită anterioară a acesteia demonstrând că este bine integrată în familie şi în societate, având un comportament adecvat şi constatând faptul că, în speţă nu sunt regăsite niciuna dintre condiţiile negative prevăzute de art. 80 alin. (2) C. pen., apreciază că, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 80 alin. (1) C. pen.

În consecinţă, va dispune renunţarea la aplicarea pedepsei şi, în baza art. 81 C. pen., va aplica inculpatei un avertisment şi o va atenţiona asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune daca va mai comite infracţiuni.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 148/F din data de 29 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând:

În baza art. 396 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 80 - 82 C. pen., va dispune renunţarea la aplicarea pedepsei şi, în baza art. 81 C. pen., va aplica inculpatei un avertisment pentru comiterea infracţiunii de refuz de recoltare de probe biologice, prev. de art. 337 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii care nu contravin prezentei.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judicare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinţei penale nr. 148/F din data de 29 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală apelată şi rejudecând:

În baza art. 396 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 80 - 82 C. pen., dispune renunţarea Ia aplicarea pedepsei şi, în baza art. 81 C. pen., aplică inculpatei un avertisment pentru comiterea infracţiunii de refuz de recoltare de probe biologice, prev. de art. 337 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

Menţine celelalte dispoziţii care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judicare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 decembrie 2015.