Public officials' commercial activities via proxies as incompatible financial operations versus disciplinary violation; scope of blackmail element in contractual pressure

Decizia nr. 429/A/2015

Deliberând asupra apelurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Rechizitoriul

Prin rechizitoriul nr. x/P/2011 din data de 19 martie 2012, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, au fost trimişi în judecată inculpaţii:

A., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti (suspendat din funcţie începând cu data de 19 ianuarie 2012) pentru săvârşirea infracţiunilor:

- efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia deţinută, în scopul obţinerii de foloase necuvenite, prev. de art. 12 lit. a) teza I-a din Legea nr. 78/2000;

- instigare la infracţiunea de folosire a influenţei sau a autorităţii de către o persoană cu funcţie de conducere într-un partid, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000;

- şantaj în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. d1) şi la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- fals intelectual în condiţiile participaţiei improprii şi în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000;

- fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art. 290 alin. (1) C. pen.;

- fals în declaraţii, prev. şi ped. de art. 292 C. pen. (şase infracţiuni), totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

B., secretar al Primăriei sectorului 1 Bucureşti şi avocat (suspendat) în cadrul Baroului Bucureşti pentru săvârşirea infracţiunilor:

- efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia deţinută, în scopul obţinerii de foloase necuvenite, prev. de art. 12 lit. a), teza I-a din Legea nr. 78/2000;

- şantaj în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. d1) şi la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

C., vicepreşedinte al Partidului Naţional Liberal - Filiala X, pentru săvârşirea infracţiunii de:

- folosire a influenţei sau a autorităţii de către o persoană cu funcţie de conducere într-un partid, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000.

D., avocat în cadrul Baroului Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de:

- fals intelectual în condiţiile participaţiei improprii şi în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Aspecte procesuale ulterioare sesizării instanţei de fond

În raport cu normele de competenţă după calitatea persoanei a fost sesizată Curtea de Apel Bucureşti pentru judecarea cauzei în primă instanţă (Dosar nr. x/2/2012).

Ulterior, având în vedere dobândirea calităţii de parlamentar de către inculpatul C. (deputat, în urma alegerilor parlamentare din data de 09 decembrie 2012), Curtea de Apel Bucureşti şi-a declinat competenţa în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 635 din 11 iunie 2013, a disjuns cauza penală faţă de inculpaţii C. şi A., în ceea ce priveşte Infracţiunea prevăzută de art. 13 din Legea nr. 78/2000, respectiv art. 25 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000.

A dispus formarea unui nou dosar, privind pe inculpaţii C. şi A., în care a continuat judecarea cauzei disjunse.

A trimis cauza privind pe inculpaţii A., B. şi D. la Curtea de Apel Bucureşti pentru continuarea cercetării judecătoreşti (judecarea în primă instanţă).

Dosarul nou format pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, privind pe inculpaţii C. şi A. a fost înregistrat sub nr. x/1/2013, dosar în care a fost pronunţată sentinţa penală nr. 1039 din 22 noiembrie 2013 conform căreia ambii inculpaţi au fost condamnaţi după cum urmează:

- în baza art. 25 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru instigare Ia infracţiunea de folosire a influenţei sau a autorităţii de către o persoană cu funcţie de conducere într-un partid, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

- în baza art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., inculpatul C. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosire a influenţei sau a autorităţii de către o persoană cu funcţie de conducere într-un partid, în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Pentru ambii inculpaţi s-a făcut aplicarea disp. art. 81 C. pen. referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen.

Sentinţa penală nr. 1039 din 22 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a rămas definitivă prin decizia penală nr. 94 din 13 octombrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători (fiind respinse ca nefondate apelurile declarate de Ministerul Public şi de cei 2 inculpaţi).

În consecinţă, Curte de Apel Bucureşti, reprimind cauza spre continuarea judecăţii, a judecat numai inculpaţii şi infracţiunile pentru care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu se pronunţase prin sentinţa penală nr. 1039 din 22 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, definitivă prin decizia penală nr. 94 din 13 octombrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători.

Situaţia de fapt expusă în rechizitoriu

1. Infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia deţinută, în scopul obţinerii de foloase necuvenite săvârşită de inculpaţii A. şi B.

Potrivit dispoziţiilor art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, „funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori în alte unităţi cu scop lucrativ din sectorul public”, acelaşi tip de incompatibilitate este reglementată şi de art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, republicată privind statutul judecătorilor şi procurorilor, conform căruia „judecătorilor şi procurorilor le este interzis să efectueze activităţi comerciale direct sau prin persoane interpuse".

Inculpaţii A., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti şi B., secretar al Primăriei sector 1, în baza unei înţelegeri prealabile şi prin eludarea dispoziţiilor legale antemenţionate au luat hotărârea, în vara anului 2011, de a desfăşura activităţi comerciale, prin intermediul SC AA. SRL, folosindu-se de persoane interpuse şi beneficiind de informaţii şi oportunităţi care le-au permis achiziţionarea unor bunuri în condiţii privilegiate.

Astfel, cei doi inculpaţi, au încheiat la data de 15 iulie 2011 două contracte de cesiune a părţilor sociale ale SC AA. SRL, cedent fiind numitul E. (director al Asociaţiei M. - şi fost expert în cadrul Ministerului Mediului), prieten din copilărie cu A., iar cesionari martorii F., rudă şi interpus al procurorului A. şi G., rudă şi interpus al inculpatului B. Fiecare contract de cesiune avea ca obiect cesionarea unui număr de 5 părţi sociale, reprezentând o participare la beneficii/pierderi de 50% din capitalul social. Conform actului constitutiv din aceiaşi dată sediul social al societăţii era stabilit în Bucureşti, sector 1, iar punctul de lucru în comuna Vidra, sat VV., judeţul Ilfov.

Fiind audiaţi, cei doi „asociaţi", G. şi F., au confirmat că, în fapt, societatea era administrată de cei doi inculpaţi şi că nu au avut cunoştinţă de obiectul de activitate al acesteia, rolul lor fiind acela de „a apărea în mod oficial în acte". În plus, ambii au susţinut că nu se cunoşteau, văzându-se pentru prima dată cu ocazia audierilor efectuate în prezenta cauză. F. a mai precizat că „nu s-a ocupat niciodată de această firmă, abia în toamnă aflând că se numeşte AA. aspecte reiterate şi de G. care la momentul semnării contractelor de cesiune nu era „interesat să afle cine se va ocupa de societate, de angajarea personalului ori de investiţiile societăţii".

Documentaţia necesară perfectării contractului de cesiune a fost realizată prin intermediul cabinetului de avocat deţinut de martorul H., inculpatul A. apelând la serviciile sale pentru că „era dator (...)? Pe o chestie! Si să nu mai plătesc un avocat că-mi lua 20 de milioane". Prin adresa din data de 24 februarie 2012, avocatul H. a comunicat că toate documentele întocmite pentru SC AA. SRL au fost efectuate în baza contractului de asistenţă juridică din 14 iunie 2011 iar suma de 200 RON reprezentând onorariu, nu a fost achitată.

În fapt, martora J., avocat în cadrul cabinetului condus de H. a fost cea care s-a ocupat de realizarea tuturor formalităţilor legale pentru înregistrarea contractului de cesiune conform împuternicirilor avocaţiale depuse la O.R.C. Bucureşti la datele de 14 iulie 2011, 31 august 2011, 14 octombrie 2011, 13 decembrie 2011, 16 ianuarie 2012. Fiind audiată, J. a declarat că actele necesare cesiunii le-a primit de la şeful său care i-a precizat că este vorba despre „interesul unui prieten de-al său, pe nume A.".

Prin hotărârea administratorului unic, E., din 01 septembrie 2011 martorul K., fost ofiţer de politie judiciară, cu ultim grad profesional de comisar-sef în cadrul Poliţiei sectorului 1 Bucureşti- Serviciul de Investigare a Fraudelor, în prezent pensionar, a fost numit director general al SC AA. SRL, pe baza relaţiei de prietenie cu cei doi inculpaţi: „Domnul K. v-am sunat să vă dau o veste bună, m-am văzut astăzi cu B. şi am decis împreună să fiţi principalul nostru colaborator, în business-ul pe care îl iniţiem (...) pe care l-am iniţiat, o să primiţi o calitate într-o societate a noastră”. Împrejurarea expusă este confirmată de martorul E. care a declarat că „după semnarea actelor de cesiune A. i-a adus, iar el a semnat o decizie prin care era desemnat director un anume K.".

Ulterior, numitul L., tatăl lui F., a fost desemnat „coordonator al activităţii de sortare" al societăţii, din comuna Vidra, jud. Ilfov. Alegerea făcută de inculpatul A. cu privire la desemnarea lui L. ca „şef al punctului de lucru din comuna Vidra" nu a fost întâmplătoare ci, s-a bazat pe faptul că inculpatul ştia că anterior acesta fusese „angajat al unei societăţi comerciale ce avea obiect de activitate asemănător, iar patronul acelei societăţi comerciale câştigase foarte mulţi bani în urma activităţilor desfăşurate".

Declaraţia martorului L., omul care se ocupa de „negrii de pe plantaţie" aşa cum îi plăcea inculpatului A. să îi numească pe angajaţii SC AA. SRL, completează situaţia faptică a stabilirii persoanelor care controlau, profitând de funcţiile publice pe care le ocupau, societatea: „ în cursul lunii august 2011, A. mi-a spus că vrea să pună bazele unei afaceri, (...) din discuţiile purtate cu a cesta (...) am înţeles că patronul societăţii este A. (...) banii pentru plata salariilor erau achitaţi de A. prin intermediul directorului general K. (...) de la persoanele care s-au ocupat de amenajarea spaţiilor de sortare (n.n. martorul N.) am aflat că A. nu este singurul patron, respectiv că mai există încă unul pe nume B. (...) menţionez că la acel moment (n.n. controlul efectuat de S.I.F. Ilfov la punctul de lucru) nu ştiam că fiul meu este administratorul societăţii (...) prima dată când am dat eu salariile şi au fost aduse în plic, K., cu privire la provenienţa banilor mi-a precizat: Uite ti-a trimis A. banii pentru salarii la oameni".

Potrivit documentaţiei înaintate de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, actele adiţionale la actul constitutiv al SC AA. SRL şi declaraţiile asociatului E. în perioada anilor 2004-2005 au fost atestate de avocat O. (actualmente P.), sora inculpatului A. şi de inculpatul D.

Locaţia aleasă pentru desfăşurarea activităţii a fost identificată de C. în urma insistenţelor celor doi inculpaţi şi prin intermediul „preşedintelui P.N.L. de la VV. (Q.)". În acest sens se redă dialogul telefonic din data de 11 august 2011, ora 21:14:38, când A. s-a interesat: „Te-a sunat B.?", „B.!", ocazie cu care C. a răspuns negativ („Nu!"), după care procurorul şi-a făcut cunoscute interesele: „Înseamnă că am înţeles eu greşit", „De-aia te sunasem. Ne(...) ne interesa un fost C.A.P. care să aibă din alea betonate, ştii? Să nu mai băgăm bani prea mulţi în beton!", „(...) te sunasem cu treaba aia, cu (...) cu VV., cu terenul. Să-mi găseşti un teren pentru (...)", iar politicianul a fost de acord: „Păi, mergem, mergem, când vrei! Am vorbit acolo", „Am staţie. Hai, că vorbim mâine dimineaţă. Îţi spun eu".

La data de 01 octombrie 2011 între SC AA. SRL în calitate de locatar, reprezentată de K. şi SC BB. SRL în calitate de locator reprezentată de R. a fost încheiat contractul de închiriere având ca obiect terenul în suprafaţă de 2040 mp cu construcţiile aferente (fosta fermă zootehnică VV.) situat în comuna Vidra, sat VV., judeţul Ilfov. Conform dispoziţiilor art. 2 din Contract suprafaţa urma a fi „utilizată de chiriaş pentru activităţi de sortare, manipulare şi depozitare a deşeurilor (hârtie, pet, sticlă) colectate selectiv de societăţi de profil".

Inculpatul A., ajutat de martorul Q., s-a implicat personal în negocierile purtate cu reprezentanţii locatorului, deplasându-se în nenumărate rânduri în comuna Vidra pentru a se asigura că tratativele vor fi finalizate cu succes. Declaraţiile martorilor S. şi T. sunt elocvente în acest sens, ambii percepându-l pe inculpatul A. ca fiind cel care conducea în fapt societatea: Cu A. am purtat vreo două discuţii, una anterior încheierii contractului iar cea de-a doua legată de activitatea pe care o desfăşura firma şi disconfortul creat (...) l-am sunat pe domnul A. pentru că nu reuşeam să am un dialog (...). Iniţial am discutat cu domnul K., iar ulterior a venit şi domnul „A."

Astfel, după ce au preluat controlul asupra SC AA. SRL şi au identificat o locaţie potrivită pentru desfăşurarea activităţii, cei doi inculpaţi şi-au împărţit atribuţiile: B. partea „de investiţie" iar inculpatul A. partea„ de producţie". Că lucrurile au stat aşa o demonstrează declaraţia martorului K. care a confesat că în luna octombrie 2011, inculpatul A. „i-a dat dispoziţie" să meargă la B. şi să ia suma de 80,000 RON în numerar, sumă pe care ulterior să o depună în contul SC AA. SRL, „în două tranşe egale pe numele celor doi asociaţi". Operaţiunile bancare dispuse de cei doi inculpaţi au fost efectuate la datele de 27 octombrie 2011 şi 31 octombrie 2011 de K. şi sunt confirmate de extrasul de cont din data de 24 noiembrie 2011 emis de Banca U. Mai mult inculpatul B. a încercat iniţial să-şi folosească „omul de încredere" din societate, pe numitul G., pentru a finanţa societatea însă acesta nu a reuşit să depună sumele de bani primite întrucât „nu avea specimen de împuternicire".

Serviciile de contabilitate ale SC AA. SRL au fost asigurate pe perioada cât societatea a funcţionat de martora V., cea care îl cunoştea pe inculpatul B. ca fiind „soţul unei cliente de-a sa".

Potrivit dispoziţiilor art. 9 alin. (1) lit. p) din O.U.G. nr. 196/2005 veniturile fondului de mediu sunt reprezentate de contribuţia de 100 RON/tonă, datorate de unităţile administrativ-teritoriale începând cu data de 1 iulie 2010, în cazul neîndeplinirii obiectivului anual de diminuare cu 15% a cantităţilor de deşeuri municipale şi asimilabile, colectate şi trimise spre depozitare, plata făcându-se pentru diferenţa dintre cantitatea corespunzătoare obiectivului anual de diminuare şi cantitatea corespunzătoare obiectivului efectiv realizat prin activităţi specifice de colectare selectivă şi valorificare.

În vederea obţinerii „acordurilor de mediu", W. şi X. au încheiat cu diferite societăţi comerciale contracte de achiziţionare a deşeurilor colectate selectiv pe raza mun. Bucureşti, în vederea reciclării lor şi atingerii pragului de 15%. Numitul E. s-a ocupat de întocmirea documentaţiei necesare firmei SC AA SRL pentru obţinerea autorizaţiei de mediu necesară tipului de activitate pentru care s-au asumat obligaţii în contractele încheiate cu SC W. SA şi SC X. SA.

Astfel, la data de 29 septembrie 2011, între SC W SA, în calitate de beneficiar, reprezentată de Y. şi SC AA SRL, în calitate de prestator, reprezentată de K. a fost încheiat „contractul de prestări servicii pentru deşeuri reciclabile”. Obiectul contractului consta în predarea de către beneficiar şi primirea de către prestator a tuturor deşeurilor reciclabile colectate selectiv de către beneficiar, deşeuri constând exclusiv în hârtie, plastic şi sticlă. Conform documentaţiei pusă Ia dispoziţia organelor de urmărire penală, SC W. a livrat deşeuri colectate selectiv către SC AA după cum urmează: în luna octombrie 2011 - 12.000 kg carton, 3.000 kg plastic, 4.000 kg PET, 4.000 kg hârtie - în luna noiembrie 2011 - 11.000 kg carton, 3.000 kg hârtie, 2.000 kg PET, 3.000 kg folie, în luna decembrie 2011 - 10.000 kg carton, 1.000 kg plastic, 1.000 kg PET, 3.000 kg hârtie.

Deşi formal contractul a fost semnat de K., inculpatul A. a coordonat „negocierile" cu beneficiarul W. SA prin nenumăratele întâlniri cu martorul Y.: „Eu intru acum, chiar sunt Ia intrarea în W. Acum am o întâlnire cu directorul general". Aceste aspecte au fost confirmate de martorul Y. care a învederat că „la finalul lunii august, A. mi-a adus personal sau a lăsat la secretariat, oferte privind cumpărarea de materiale reciclabile de la societatea noastră (...). Pe parcursul livrărilor A. m-a contactat telefonic şi personal şi mi-a adus la cunoştinţă existenţa unor nemulţumiri, cauzate de cantităţile mici pe care le duceam în localitatea Vidra".

La data de 22 noiembrie 2011, între SC X SA, în calitate de beneficiar/vânzător, reprezentată de martorul Z. şi AA. SA, în calitate de prestator/cumpărător, reprezentată de K. a fost încheiat contractul de prestări servicii şi de vânzare-cumpărare. Potrivit art. 2.1 din contract obiectul acestuia îl reprezenta predarea de către beneficiar şi primirea de către prestator a deşeurilor reciclabile colectate selectiv de către beneficiar, deşeuri constând exclusiv în hârtie, plastic şi sticlă. Potrivit documentelor aflate la dosarul cauzei X. SA a livrat către SC AA. următoarele cantităţi de deşeuri reciclabile: la data de 23 noiembrie 2011 - 24 m3, la data de 27 decembrie 2011 - 24 m3, la data de 30 decembrie 2011 - 24 m3.

Pentru a putea distribui deşeurile colectate selectiv de societăţile de salubrizare şi sortate la punctul de lucru din comuna Vidra, inculpaţii A. şi B. s-au preocupat de identificarea unor societăţi specializate în valorificarea acestora.

Astfel la data de 21 noiembrie 2011, între SC CC. SRL, în calitate de cumpărător, reprezentată de martorul DD. şi SC AA. SRL, în calitate de vânzător, reprezentată de K. a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare deşeuri reciclabile. Anterior încheierii contractului, inculpatul A., care reprezenta „actionariatul AA." a fost cel care a negociat în concret cu reprezentantul societăţii cumpărătoare preţurile de achiziţie. Fişa analitică a contului 4011 - furnizori interni înaintată de CC. demonstrează că SC AA. SRL a livrat în lunile noiembrie - decembrie 2011 bunuri în valoare de 28.345,54 RON, încasând o plata parţială în cuantum de 6.091,46 RON.

Potrivit documentelor contabile emise de cel de-al doilea cumpărător, SC EE. SA, SC AA. SRL a vândut materiale reciclabile în valoare de 32.456,40 RON primind cu titlu de plată suma de 24.696,40 RON.

Toate contractele antemenţionate au fost derulate cu conivenţa reprezentanţilor celorlalte societăţi comerciale, de SC AA. SRL fără a beneficia de autorizaţia de mediu prevăzută de O.U.G. nr. 195/2005, document necesar pentru efectuarea activităţii de comerţ cu ridicat al deşeurilor şi resturilor. Ulterior la data de 12 ianuarie 2012, Agenţia pentru Protecţia Mediului Ilfov a emis autorizaţia prin care se aproba desfăşurarea activităţii pe terenul în suprafaţă de 2040 din comuna Vidra, judeţul Ilfov.

Elementele probatorii rezultate din convorbirile telefonice

- A.: „(...) am un proiect foarte frumos de afaceri cu nişte parteneri de-ai mei, cu nişte prieteni de-ai mei şi punem ţara la cale (...)", „(...) e important ca o alternativă în viaţa mea";

- A.: „Acum m-am întâlnit cu cineva şi am un Master Plan. Zice aşa: Harta sistemului de gestiune deşeuri din Regiunea 8. Scara 1 la 100.000. Că acum m-am văzut cu cineva. Şi îmi confirmă ca amplasare viitoare pe Vidra şi pe Baloteşti (...), „Hai să pregătim notificarea asta pe firma asta pe care o preiau de la tine, că actele de cesiune le face H., am vorbit cu el astăzi, cred că mâine sunt gata, poate Ie şi semnăm", (...) Vreau să o fac pe zona Vidra";

- J.: „(...) Şi cu firmuliţa ce se mai aude? (...)", A.: „(...) mă interesează codurile pe care le introduc şi cine are puterea să (...) de decizie, cine e administrator", „am spus că nu mă interesează decât cine e administrator şi ăla să fie omul meu şi atât", „(...) mă interesează ăla să aibă puteri depline şi să fie omul meu, când (...)";

- A.: Dă-mi şi mie datele alea te rog frumos! Vărul (...) Numele, CI., cutare, cutare. B.: OK, îţi trimit;

- G.;

- A.: „H., deci îl cheamă G.", H.: „Aşa, şi cât îi dăm?", A.: „50, 50";

- H.: „A., vezi că-ţi trimit doar contractele, frate, (...)„ (...) deci îţi trimit numai cesiunile acum, ca să le semnezi, şi pe urmă mai vedem", A. îi solicită: „Le înlăturăm pe alea de tot şi punem codurile astea, alea care ţi le-am dat eu, alea două şi mai punem alea, tot ce înseamnă consultanţă, tot, tot";

- H.: „întâi facem cesiunea, apar cei doi asociaţi cu administratorul şi pe urmă se modifică restul, pentru că nu ai cum, ăştia sunt paşii", „(...) doar cesiunile şi pe urmă, după ce se fac cesiunile şi apar ăia doi, pe urmă se schimbă sediul, obiectul şi toate cele, ai înţeles?";

- „A. la telefon, un prieten de-al lui H., Cred că ţi-a spus că trebuia să ne vedem să semnezi nişte acte", G.: „H. (...) cine?", A.: „B., vărul tău!", G.: „ A, da! Nu mi-a spus încă, dar bănuiesc că da”;

- A.: „Nu am primit mail-ul acela", „Mail-ul cu preţ, cu tarife şi contractul";

- A.: „Auzi, dacă te apuci de aia, fă-i şi tu un draft, ceva, şi hai să discutăm, E., că a venit şi B. din vacanţă şi avem timp acum" „Tu capacitează pentru 20.000 de tone" „Pe an, pe an (...)", „Vreau să facem şi pentru Baloteşti şi pentru Vidra";

- A.: „Auzi, vezi, vezi că eu treab aia, treaba mea pe patru, mi-am făcut-o şi a ieşit exact aşa cum am vrut eu şi e super bine. Deci de luni se începe livrarea”;

- Y.: „Să trăiţi, să trăiţi, domn procuror!" „A rămas să ne vedem astăzi, cu omul dumneavoastră, că vine până la mine", iar A. a precizat: „Păi, vin şi eu!"

- A.: „E., la ora unu ne vedem la W. direct!";

- A.: „(...) trebuie să vă văd mâine, pentru că varianta aia care v-am propus-o prinde contur şi-avem nevoie (...) o să avem nevoie de un om care să stea la staţia de reciclare";

- Y.: „Vă salut, domnu' prim procuror!" „Auziţi, contractul ăla de (...) Haideţi, într-o oră mi-l trimit şi vi-l trimit şi eu, da?";

- A.: „Domnu' K., v-am sunat să vă dau o veste bună: m-am văzut astăzi cu B. şi am decis împreună să fiţi, principalul nostru colaborator, în business-ul pe care-l iniţiem (...)" „(...) pe care l-am iniţiat, o să primiţi o calitate într-o societate a noastră (...)";

- B.: „Maestro, sunt ceva (...) m-a sunat (...), sunt ceva şanse, însă răspunsul, mi-a zis că mâine, în jurul prânzului, că ăsta încearcă să facă trei tumbe", „(...) eu ştiu sigur că omul face tot posibilul, dar dacă există vreo şansă (...) sigur";

- A.: „să te gândeşti tu dacă poţi să-mi faci o întâlnire cu FF.", „Cu bătrânul", „Mi-ar place să-I cunosc, să facem un schimb de cărţi de vizită, să ţin o legătură cu el aşa (...)" „(...) reciproc avantajoasă";

- A.: „(...) Ascultă-mă! în spatele lui AA. e A., da? Dacă tu nu vrei să câştigi bani în varianta asta, care este identică cu cealaltă, doar din considerentul că vrei să ai W. în portofoliu, atunci îţi spun că n-o să ai W. în portofoliu, că o să-I am eu. Dacă pui problema aşa. Pot să spun şi eu pe firma mea „păi stai că e mai important pe firma asta că am a vut W. în portofoliu, că am X., că am (...)" eu ştiu (...) „GG.-ul, înţelegi?" „Dar poate vreau să am eu, AA., în portofoliu, W. şi X-ul";

- A.: „(...) zi-mi aşa, deci, în afară de ăia de la Jilava, care sunt nişte bestii, să nu le zic altceva şi ridică capul, zi-mi: cu cine aş putea să lucrez, cu ăia de la Buzău, cu reciclatorii, pe pet?";

- A.: „Eu o să gestionez începând de (...) peste câteva zile, nu peste foarte mult timp, o cantitate foarte mare de deşeuri, de hârtie, undeva la 500 de tone pe lună", „o să avem un contract în exclusivitate cu W. şi cu X-ul, şi W. şi cu X-ul îmi aduce această hârtie mie", (...) „Eu şi asociatul meu cu care avem treaba asta, avem nevoie de oameni, (...) oameni care să supravegheze îndeaproape şi să ne asigure că (...) fluxul ăsta de (...) primire şi de expediţie a mărfii, este Ok." „Bine, şi achiziţia e la un preţ bun, adică nu te gândi că (...) o iau la preţ mare şi că câştig un leu. În niciun caz", „Noi avem un proiect (...) deci ceea ce spun eu acuma, este o parte mai mică a (...) acestui proiect. Noi avem un proiect şi acuma (...) îi dăm drumul, ne facem propria afacere de (...) de selectare. Deci, noi să avem exclusivitate cu W. şi cu X., la ce mod?";

- A.: „E., vreau să-i dau drumul la treaba asta cu (...) asta, deşeurile, care sunt colectate selectiv şi după asta mă ocup serios de ailaltă, când ştiu că am pornit-o pe asta, înţelegi, şi încep să vină nişte bani, mă apuc şi de ailaltă, (...)";

- A.: „ Nu uita pentru sediu, acolo, în Dorobanţi." B.: „Da, da, da, da.";

- A.: „Vedeţi că astăzi v-a ieşit decizia, sunteţi noul director general la AA. şi de mâine ne apucăm de (...)";

- A.: „(...) mâine, la ora 10:00, aveam întâlnire programată cu primarul din Bragadiru, cu ăla care vi l-am dat al doilea pe listă", „Şi el mi-a zis: pot să mă văd cu dumneavoastrăr să vă primesc la birou la Primărie, în Bragadiru, la (...), vineri la ora 10:00, e bine?”;

- A.: „(...) aţi reuşit să vorbiţi cu arabii?", K.: „(...) îl sun eu când ajung acasă", A.: „Vă rog eu mult, că am vorbit cu B., mâine pe la unşpe să (...) să mergem (...) vreau să-l (...) să-l văd şi eu şi vreau să (...) vreau să le vadă şi B.";

- A.: „Luni vreau să (...) vreau să mă ajuţi şi pe mine într-o problemă. Luni. Eu am găsit (...) nişte hale în Vidra, în Vidra (...)" „Dacă ştii tu unde a fost CAP-ul. E un arab acolo";

- A.: „Păi, a rămas (...), cu ăsta din partea primarului, să-l sun de dimineaţă, cu o oră înainte (...)";

- A.: „Câte tone de pet ai tu pe stoc acuma?" „Nu vrei să vinzi din ele?" „Aveam o variantă să le vând undeva în Yemen!";

- A.: „(...) să vă dea dumneavoastră o adresă, către dumneavoastră, în care să spună: dom'Ie, noi dorim de la AA. şi dacă puteţi să ne procuraţi fulgi de pet, noi vă oferim atâta pe tonă”, „deci domnu' K., tre' să ştim nişte valori. Ca să iau de la unu şi să dau la aitu' şi să nu câştig nimic, nu fac";

- A.: „Tre' să mergem până la Vidra, să semnăm contractul de închiriere astăzi. Cum staţi cu timpul?";

- A.: „(...) domnu' K., trebuie s-o clarificăm pentru că eu, eu când iau (...) când îmi iau autorizaţia, acolo spun că fac sortare", „Adică tot mâine (...) mâine o să vină şi cu contractul ăla, semnat?" „Deci, mâine (...) mâine o să avem două contracte";

- A. îşi descrie programul de a doua zi: „destul de (...) destul de (...) ăă (...) nici nu ştiu cum să fug mâine, că tre' să fug dar (...) o să-l trimit pe-al meu, pe ăsta, pe (...) tipul ăla care l-am numit noi director. M-au sunat cei de la W., că e OK contractul, că le-am transmis forma finală (...) pfui! (...) şi (...) la ora 11:00, ştii, şi în mod normal trebuia să mă duc şi eu dar o să-l trimit doar pe K.", „(...)Adică îl trimit cu ştampila în buzunar, cu contractele, Ie-a semnat şi la revedere. Dar ar fi trebuit să mă duc şi eu, ştii (...)?", „EI nu se ştie cu directorul general de acolo, ştii (...)?”;

- A.: „(...) luni ne clarifică acolo cu S., ne apucăm de (...) să facem gardul, c-am adus topometrist să ia acolo (...) să tragă linia (...) am curăţat, am defrişat puţin bălăriile alea (...)" „(...) că vrem să etajăm linie separată de curent, să ne facem un branşament separat, dar să vină să vadă pe acolo ce şi cum (...), ştii şi (...) cu pregătirile, cu organizarea de şantier", „o să înceapă să ne aducă W. marfă deja de la întâi, ca să fie cifră rotundă, să nu ne complicăm, ştii (...)?", „Cu Q. o să vorbesc de luni încolo, înţelegi, că n-avea (...) că ăla găseşte imediat oameni să ni-i aducă la interviu, înţelegi? Nu-i o problemă";

- A.: „(...) prima dată am zis să începem cu 10 oameni, să vedem. După aia el ne-a zis că ne (...) are mecanic pe care să ni-I dea, un mecanic pe care (...) o să avem nevoie (...) probabil nu chiar pe 3 octombrie ci (...) săptămâna aia, să vedem. Tre' să mă ocup să ne aducă voia aia, să ne aducă W. voia, s-o avem acolo pe platformă, înţelegi (...)?" (...)eu îl sun pe Q. să dea sfară în ţară, să strângă negrii pe plantaţie şi o să zic bă, marţi (...) miercuri, la ora 4 să fie (...) 10 oameni, să fii cu ei acolo”;

- A.: „(...) Păi, unde plecaţi?", „Nu, nu acuma. Fiţi atent! Semnaţi-I, ştampilaţi-I, da (...)!? Şi mâine dimineaţă ne auzim la telefon, trebuie să ne întâlnim pentru că de luni (...) de luni vreau să începem să dăm drumul";

- A.: „(...) Scuze, acum am terminat ancheta şi am ajuns acasă. Vineri Ia ora 16 avem interviu cu ţiganii";

- A. (cu referire la contract): „Păi, aţi spus că nu-l băgaţi în CA.", Y., director W., negociază: „(...) Putem să dăm termenul pe 2 ani, pe 3 ani. Dar (...) eu aş vrea să dăm drumu' Ia ăsta, ca să începem, şi noi, pe parcurs, rezolvăm restul prin anexe, pentru că anexele nu Ie mai duc prin CA", „Punem pe 5 ani şi nu-i problemă" „Şi lăsăm exclusivitatea şi pe 5 ani, da?";

- A.: „(...) v-am trimis contractele semnate aşa, în formula creată de dumneavoastră, pe 5 ani, atât" „Deci era singura modificare. în rest (...)" „N-am schimbat o virgulă" Y.: „Mulţumesc de înţelegere";

- A.: „Am vorbit cu K. nostru că arabul, (...)[înjură](...), că nu răspunde la telefon. Nu i-a (...) nu i-a semnat contractele de închiriere (...) Vezi ce-i rup gâtul!" „Pe ăla de la Vidra. Pe arab, pe S., pe proprietar. Păi, îmi spune că totul e Ok şi acuma se suceşte. (...)[înjură](...)! Bă, aşa sunt (...) aşa e când nu eşti proprietar”;

- A.: „Deci, eu Ia 4, am vorbit, tre' să fiu în Vidra pentru angajarea de personal";

- Y.: „Domnu' procuror, să trăiţi! (...) eu la doişpe am şedinţă la Primăria Generală. Deci, ori înainte de doişpe, ori după unu. Oricum, totul e semnat, aşa că (...) numai să-mi lăsaţi numărul băiatului cu care trebuie să ia legătura băiatul meu";

- A.: „...Domnu' Q., noi ajungem pe Ia patru pe acolo. Poţi să ne aduci şi nouă oamenii ăia, să stăm de vorbă cu ei?", „Să vină că o să fie bine. Mulţumitor. Mulţumesc! Mulţumitor. Deci asta, spuneţi-Ie, mulţumitor, deci n-o să vină să stea ca sclavii pe plantaţie, să (...)";

- A.: „(...) eu m-am hotărât şi am vorbit şi cu B., îi dăm drumul la comanda aia, 8.800 de euro plus TVA (...)";

- A.: „(...) Vezi că acolo au venit nişte oameni ca să stăm de vorbă cu ei şi este şi un domn, F., care se va ocupa de staţie (...)";

- A.: „(...) Uite, vin de Ia al doilea job", „Ăla (...) de Ia Vidra, de la Jilava (...)";

- A.: „(...), vezi că nu ţi-am zis un element important. Trebuia să-ţi comunic. Am vorbit cu B., cu asociatul, şi că (...) care este (...) care este, zi, salariul tău. Noi ne-am gândit, acum, la început, să-ncepem cu treizeci de milioane, net. E bine?", Deci asta este oferta pe care noi ţi-o facem: treizeci de milioane net";

- A.: „N.., N., eu am avut o discuţie cu B., de treaba aia mă ocup eu exclusiv. Deci ce se (...)", N.: „ (...) eu nu ştiu ce planuri îţi faci tu, dar eu zic să nu-ţi faci planuri cu timpul Iui, (...) EI nu are timp acasă Ia el, eu îi fac casa Iui, eu iau decizii în casa lui acum (...)";

- II.: „(...) dacă eşti Ia nivelul ăsta în care poţi să faci export, merită să începi să discuţi cu unul şi cu altul să (...) vină direct la tine" „(...) pare un business OK, adică un business din care se pot face bani" A.: „Am rămas singur, B. (...) B. m-aiută doar cu bani, ştii (...)";

- A.: „(...) savurez un contract. Mă uit la un contract", „(...) arabi proşti! Au semnat în locul locatarului, ştii?";

- Q.: „(...) să trăiţi, domnu' şef! Ce fac cu contractul? Cui îl duc?"

- A.: „Păi, mi-l aduci (...) mi-l aduci mie încoace" „(...) sunt Ia Vidra (...)";

- A.: „Noi azi i-am dat drumul (...) Dă-mi şi mie pe mail un model de contract de-al vostru, dar şi ca să (...) ne-apucăm să-l şi facem, (...), da?";

- A.: „(...) domnule director, de ce v-am sunat?" „(...) v-am sunat să vă dau o lucrare. Nu pe bani mulţi, dar o lucrare! Dumneavoastră mai faceţi construcţii industriale", „(...) un schelet metalic de hală, cam de 200 de metri pătraţi" „(...) în comuna Vidra. Lângă Bucureşti, în Ilfov", HH.: „(...) Da' spuneţi-mi cu cine să iau legătura, vedem despre ce e vorba", A.: „(...) Cu mine! Cu mine!"(...)A, perfect, uite, uite, vedeţi cum fac şi eu afaceri cu dumneavoastră?";

- J. (cu referire ia contractul dintre AA. şi W.): „Deci era varză! Ca să nu-ţi spun că era vânzare-cumpărare de fapt", „din moment ce îl plăteşti, e vânzare-cumpărare" A. a contrazis-o: „(...) eu ştiu, eu, natura lui! Că sunt raportări la mediu care le fac şi (...) eu prestez servicii pentru ei, în esenţă, şi mi-e mai bine să fie de prestări de servicii, decât vânzare";

- A.: „(...) colega ta mi-a făcut două contracte de cesiune (...)" „(...)pe numele lui E." „Bă, nu le mai găsesc (...)", „Să mai mi le dea o dată pe mail, ca să le dau la oamenii ăştia să le semneze (...)";

- A.: „(...) Mă, dar greu e să deschizi un cont bancar, mă, să-mi (...)[obscen] (...)A", E.: „E greu dacă nu-i dai toate actele lui nea (...)", A.: „Să rezolvăm. Că am toate actele, am făcut şi o decizie de aia că-l împuternicim să lucre (...) să cont (...) deschisă cont, (...)[obscen](...), să facă plăţi, să aia, să aia (...) că trebuie să (...) ne trebuie, tre' să comand presa în Ungaria, E., şi nu am (...) nu am cont. Şi tre' să le alimentez contul (...)", E.: „Auzi, dar tu în ce vrei contul? Că şi asta este o întrebare. Că văd că tu nu spui nimic, nu ştiu", „E în RON sau în euro?", A.: „(...) Nu, vreau cont şi în RON şi în euro";

- A.: „Să trăiţi! (...) deranjez! Avem o mică problemuţă, că acum am aflat-o şi eu. Se pare că omul dumneavoastră de acolo, domnul (...), zice domnule, mi-e greu să duc tocmai acolo, că e departe. Eu nu înţeleg cum vine asta? Păi (...) că azi, spre exemplu, nu au adus nimic şi i-au spus şefului de obiectiv de acolo cică domnule, păi întârziem domnule, că e departe şi (...) nouă nu ne convine să vă aducem tocmai acolo. Zic bă, fraţilor, aveţi un contract, în gândul meu, zic am stabilit de comun acord că e ok locaţia, dacă nu-i ok, spuneţi-ne, că o schimbăm. Dar (...)” Y.: „ Da. Nu, nu. Că e (...). Foarte bine. Lăsaţi că mă ocup eu de treaba sta cu (...) vorbesc. Da ?";

- A.: „ Apropo de ce am discutat noi astăzi când mi-a spus că nu-ţi dau decât din clopote. Că mi-a zis, cică dacă-ţi dădeam din clopote, îmi băteam joc de tine. Aşa mi-a zis omul” B.: „Păi da nu !? Clar! Deci atunci, ăi spui ăstuia, lui JJ., mâine, clar chestia asta", A.: „ Nu, tăticu, mie-mi faci şi-mi dai tot, dacă vrei, dacă nu, te (...)! Ce (...)";

- A.: „(...) vroiam o consultaţie scurtă, aşa, din domeniul dumneavoastră. Că (...) concurenţa, X.-ul mă cam (...) mă cam trage în ţeapă. Dar eu vroiam să m-asigur (...)";

- A.: „Apucă-te şi fă şi mie alea, că vine (...) dracu', a venit (...) mă caută Garda de Mediu şi-mi dă amenzi fă-mi-le şi mie, ce mare lucru?!";

- A.: „(...) Aia nu e treaba mea de investiţie, deci nu mă interesează. Deci aia (...) aia e (...) e(...) e răspunderea lui B. şi nu mă bag pe treaba lui. Deci pe (...) pe hală şi pe interior şi pe gard nu mă bag. Am zis B., aia e treaba ta. Eu mă ocup de producţie," „(...) Noi trebuie să-ţi facem un contract de comodat între ti(...) între maşina ta şi societate", „(...)Maşina trebuie să apară ca fiind în interesul societăţii", „(...)Că eu trebuie să le clarific pentru contabilitate ca să-mi iasă din cap, să-mi iasă grija din cap", „(...)Am dreptul să le fac pe 90 de zile contract provizoriu de muncă", „(...)Noi, vineri, plătim salariile, înţelegi?";

- A.: „(...) Am primit contractul, mulţam fain", „(...)O să-l mai bibilim puţin, totul(...) în proporţie de 99% este Ok"; JJ.:„(...)Tre' să am documentul ăla, bonul de cântar, care face parte din Ordinul Ministerului Mediului, nu ştiu care, pentru conformităţi";

- A.: „(...) Cum stăm cu livrările de la W.?" L.: „(...) livrările de la W. văd c-a început să vină bine. Vin 7 maşini pe zi" A.: „(...)Deci noi avem bani în cont, noi(...) noi avem 2 miliarde în cont. Nu-i problemă. C-am plătit factura, am plătit aia în Ungaria, presa, deci nu (...) nu se pune problema";

- A.: „(...) Ne putem vedea mâine pe la un nouă jumate la mine Ia birou?" „(...)Şi veniţi dumneavoastră cu toate hârtiile, da?" „(...)Cu ştampilă, cu tot, ca să le clarificăm, că după aia eu plec că am treabă şi să vedem" K.: „(...) am mai purtat şi eu o discuţie pe marginea asta şi o să vă spun eu ce probleme s-au ivit acolo şi (...) A.: „(...)vroiam şi situaţia vânzărilor până acuma, pe astea 3 săptămâni (...)" „(...)mă interesează mai mult tonajul că tre'(...) eu, la sfârşit de lună, tre' să fac o socoteală cu(...) cu partenerii";

- L.: „(...)Când vei veni pe-aici, cele 10 dosare le-am completat cu ce au ei disponibil, mai puţin adeverinţa aia de la medicul de familie, care tre' să Ie dăm bani, că JJ. a zis că nu trebuie să le dăm bani să plătească alea (...) că sunt apţi de muncă";

- G.: „(...)Am fost la (...)", „ după care la bancă, dar e o mică treabă acolo (...)" „(...)Pentru că nu aveam împuternicire. Şi nu se poate fără", „(...)Şi eu nu am nici specimen de împuternicire nici(...) nici împuternicire(...) Mi-a arătat, e acolo un tip cu „K.", litera de familie şi numele (...) prenumele". B. „(...)Exact, exact. K.. Da." G.: „(...)Şi mi-a arătat în software că numai el apare, cu specimen de semnătură, cu tot." B.: (...)Păi da, dar tu nu trebuie să retragi!", G.: „(...)l-am explicat. I-am(...) întrebat-o: păi, cum, eu dacă vreau să depun, nu pot?', „(...)Şi mi-a zis îmi pare rău că nu(...) nu se poate.", B.: „(...)Hai că-l chem pe ăsta să(...) şi te ţin Ia curent";

- A.: „(...)Da, domn'Ie, le plătim la 3 milioane tona", „(...)Domnu' K., cântărim şi dacă 3 milioane e o tonă, 100 de kilograme e 30 de (...) e 300.000" „(...)Dacă ciorile fac gât, nu ştiu, Ie dăm 4, na. Dar mai (...) mai mult de 4 nu le dau", „(...)Păi ce facem? Obişnuim ciorile aşa şi noi ce câştigăm?", „(...)îi dăm procent din vânzări, nu-i problemă. Dar hai să(...) deocamdată să rezolvăm cu ţiganii acolo, loco";

- A.: „(...)Aţi reuşit să intraţi în posesia autorizaţiei?" K.: „(...)zice pe ea decizie finală privind eliberarea autorizaţiei. Dar este (...) are aceeaşi valabilitate ca şi autorizaţia, că ăştia spun că (...) zice domnule, mai lăsaţi-ne să treacă câteva zile, până se împlinesc alea, nu ştiu ce (...) 30 de zile de la data publicării anunţului ăla";

- K.: „(...)Păi, ce să fac(...)? Doi(...) două persoane care lucrează în administraţia de stat, nu pot să-ti spun eu acuma numele (...)" „(...)Da. Se ocupă cu reciclare deşeuri.", „(...)Şi m-au cooptat am discutat cu amândouă (...)" (...)ca eu să mă ocup de administrarea firmei, că ei nu pot să apară (...)",„(...)Si avem contracte cu W., cu X.-ul (...)" „(...)Plus că chiar şi aia de la Mediu spunea, zice domnule, nu poţi pătrunde în sistem, pentru că (...) am văzut şi eu, acuma, de vreo 2-3 săptămâni, multe chestii şi e greu, dacă nu eşti undeva (...) am găsit şi spaţiul ăsta, un CAP dezafectat, că atuncea când m-am dus Ia primarul de Ia Vidra, cu treaba asta (...) ştii, ţi-am zis eu odată că sunt Ia Vidra (...)" „(...)Eu doar mă duc, zic sunt cutare, din part (...) doar atâta";

- B.: „(...)Ideea este următoarea: E. a zis că se duce către Vidra şi am zis că poate dăm şi noi o tură încolo" A.: „(...)Mergem cu maşina mea";

- A.: „(...)Vezi c-am fost Ia Vidra." „(...)Am fost cu arhitectul şi cu constructorii, să văd ce-au făcut acolo (...)Auzi, (...), fluxul tehnologic o să-l discutăm cum o să fie (...)", „(...)Luni ne vedem la Vidra, (...), şi atuncea le punem pe hârtie";

- B.: „(...)Trebuie mărită capacitatea", „(...)Adică la potenţialul adevărat" „(...)Deja am dat în lucru, am luat cântar ca să poa' să vină să colectăm deja acolo" „(...)Şi i-am mobilizat şi pe ăştia din Bucureşti”, „(...)Pe la cantităţi frumoase", „(...)Trebuie optimizat puţin";

- A.: „(...)Şi eu şi B. vrem să vă vedem astăzi, 5 minute", „(...)Deci Ia patru jumate sunt la dumneavoastră la birou, da?" JJ.: „(...)Cel mai sigur aşa e";

- L.: „(...)M-a sunat şoferul cu presa, că vine cu presa peste vreo două-trei ore", A.: „(...)Sunt la birou, mai stau vreo juma de oră pe-aicea şi vin spre Vidra, da?";

- L.: „(...)Are două tone trei sute", „(...)Da' Iu' ăsta îi ridică stivuitorul numai o tonă jumate", A.: „(...)îi zic să-mi dea şi mie o macara, pentru o oră, să descarc o de aia";

- A.: „(...)Să trăiţi! (...), încerc să dau de tine (...)", „(...)Vroiam să fac şi eu o programare la tine acolo, vreo 20 de persoane, la restaurant." „(...)Am şi eu un grupuşor de prieteni de vreo 20 de persoane şi vroiam să mă văd să discut şi detaliile financiare dar nu asta e(...) nu asta arde.";

- A.: „(...)Chiar eram cu directorul general de la W. când m-ai sunat tu", „(...)M-a sunat cumnatu-meu, mâine o să vină băieţii să monteze presa";

- JJ.: „(...)Transmiteţi-mi şi mie, vă rog frumos, pe e-mail, că aţi zis că aţi făcut mici modificări", „(...)nu! Doar(...) greşeli de ortografie, deci nu", „e forma finală pe care v-am trimis-o", „uitaţi cum facem!" „vi-l aduc semnat de noi şi când puteţi să-l semnaţi (...)" JJ.: „aţi rezolvat problema cu cântăraşul?" A.: „Am rezolvat-o";

- A.: „(...)A. sunt de la AA. din Vidra."„(...) domnu' KK.! Ce rugăminte am(...) spuneţi-mi, mi-au spus oamenii mei de acolo de Ia Vidra, că sunt, că ar fi nişte mici probleme la plăţi", „(...)aveţi probleme financiare în perioada asta? Că avem nişte facturi restante şi nu sunt plătite!" KK.: „(...)Eu am spus că pot să ofer o filă de C.E.C. (...)", A.: „(...)am înţeles dar eu aveam nevoie, noi avem nevoie de cash mult, de-asta! (...)";

- A.: „(...)S-ar putea să-ţi ofer eu o variantă (...)eu am nevoie, la o societate pe care o controlez, de un manager (...)", „(...)Foarte activ şi foarte competent, care să mi-o crească”;

- F.: „(...)îi semnez eu alea de(...) cărţile alea de muncă", L.: „(...)Pe tine te-a trecut acolo, c-am văzut eu! Că am şi eu un contract din ăla, scria «angajator» F.(...) F.: „(...)înseamnă că a făcut actele pe numele meu, e firma mea şi el e trecut administrator";

- A.: „(...)Domnu' DD.?", „(...)De la AA., cu(...) din Vidra, vă sun", „(...)Eu vă sun din partea actionariatului", „(...)Vroiam să ştiu, estimativ, ce preţuri îmi daţi dumneavoastră şi în ce condiţii";

- A.: A. sunt, de la AA.". DD.: „(...)dumneavoastră îl daţi undeva la 300 de dolari", A.: „(...)Daţi-mi şi un mail şi vedem, poate ne vedem zilele astea, mâine, poimâine vin Ia dumneavoastră, stabilim un con (...) un(...) un(...) facem un contract cadru, da?", „(...)Şi începem livrarea, da?";

- „Te rog să trimiţi contractul la adresa Z.@X.ro";

- DD.: „(...) Când am discutat prima dată eu v-am dat nişte preţuri. Acuma dumneavoastră mi le-aţi modificat", A.: „(...) eu v-am trecut preţurile astea pentru că astea erau ajustate", DD.: „(...)Consideraţi că am bătut palma pe chestia asta, da?", A.: „(...) Fără discuţie. Păi, nu, am zis că suntem oameni serioşi, ce dracu(...)?";

- Y.: „(...) Trăiască domn' procuror!" A.: „(...) Constatam, aşa, cu oarecare insatisfacţie, că a trecut o săptămână şi nu v-am văzut";

- JJ.: „(...)Vă salut! Haideţi că exact studiam la el, cred că nu sunt probleme(...)" A.: „(...) Mai avea domnul Z. următoarea precizare, mi-a zis B., să trecem(...) că alea(...) de(...) luate din Bucureşti". JJ.: „(...)Luni, către după-amiază, tot aşa, 15:30-16:00, atunci e mai liber şi putem avea acces şi Ia domnul Z., Ok?" A.: „(...) Ok. Deci să fie (...) atuncea ne pregătim şi vin eu cu directorul nostru ca să-l semneze şi el" „(...) O să vreau (...) o rugăminte mare, să pregătiţi, dacă(...) atunci când ne vedem, o discuţie pentru Aeroportul Otopeni, că acolo avem nişte propuneri, da?";

- B.: „(...) o să te rog să te duci la mine pe birou(...)", „(...) vezi că este un contract, între o firmă şi un AA., un contract de comodat", „(...) Ia-I tu, te rog, c-o să treacă JJ. pe la tine, să i-l dai, da?";

- A.: „(...) vreau să-mi dai şi mie un model de formular de ăla de descărcare, prin care mă descarc cu deşeurile astea reciclate(...)" LL.: „(...) trebuie să vorbesc cu fetele alea la Deşeuri”;

- E.: „(...) M-au sunat din nou ăia. A luat nea (...) legătura cu ei sau nu?" A.: „(...) Dă-i, mă, în(...) dracului! Auzi, până Ia urmă eu sunt clientul lor. Eu am banii la el, nu(...)";

- A.: „Mâine să cereţi fila cec pt 520 RON plus 2180, plus livrarea de mâine, sa fi la zi. Mulţumesc”;

- B.: „Ăă(...) facem un transfer de mare senzaţie, îl luăm pe unu' care (...)deci e de vis omul(...) Cred că îl ştii pe (...)(n.n martorul MM.), pe văr-meu, ăla înalt şi slab", A.: „ Păi ce să zic(...)? Fii atent! Eu mâine dimineaţă mă duc Ia Vidra, că vin alea de Ia Protecţia Muncii să-mi facă instructajul(...) Dar, ţi-am zis, de producţie, Iasă-mă pe mine(...)Când n-oi mai putea, zic B., ia-o tu luna asta”;

- A.: „Nu avem hârtie încă de Ia(...)" , B.: „ A, bun. Bine că mi-ai spus(...) deci. Mâine dimineaţă sunt acolo(...)" , A.: „(...)blocată, e blocată. Şi doi: n-avem nicio livrare de la unu.", B.: „Ştiu, ştiu de ce(...)", A.: „De ce ?", B.: „Ştiu. A zis că trei zile mai durează să, să pună Ia punct cu nişte chestii (...)îţi explic eu că se (...)";

- A.: „O să rog eu pe cineva să se întâlnească cu dumneavoastră să vă lase filele CEC, pentru că eu, iarna asta sunt super full(...) O să vă dea ce mai trebuie avocatei, 5 milioane (...)Avem bani în cont, le plătim. Să facă contabila ordin de plată şi le plătim";

Elementele probatorii rezultate din activităţile desfăşurate de către investigatorul cu identitate reală NN.

La data de 22 noiembrie 2011 investigatorul cu identitate reală NN. s-a sesizat din oficiu, conform art. 221 alin. (1) C. proc. pen., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 şi art. 264 alin. (3) din Legea nr. 53/2003, existând indicii cu privire la faptul că la punctul de lucru al SC AA. SRL, situat în corn. Vidra, jud. Ilfov, există angajaţi fără forme legale şi că în contabilitatea acestei firme nu au fost înregistrate toate veniturile.

Urmare acestei sesizări din oficiu, la data de 24 noiembrie 2011, un echipaj de poliţie din cadrul I.PJ. Ilfov - Serviciul de Investigare a Fraudelor, format din investigatorul cu identitate reală scms. NN., scms. OO. şi sinsp. PP., s-au deplasat la punctul de lucru al SC AA. SRL din corn. Vidra, jud. Ilfov, unde s-a procedat la înregistrarea audio-video a celor constatate, în baza autorizaţiei din 28 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti.

Din procesul-verbal de redare, în temeiul disp. art. 913 C. proc. pen., a convorbirilor purtate în mediul ambiental, Ia data de 24 noiembrie 2011, a reieşit că la punctul de lucru al SC AA. SRL se desfăşurau activităţi de sortare a deşeurilor, constatându-se că trei persoane lucrau fără forme legale. Nu a putut fi identificat un reprezentant legal al societăţii dar numitul L. s-a recomandat ca fiind „omu' care va răspunde de activitatea asta", deşi „nu sunt administratorul" şi deşi „nu sunt angajat".

Fiind întrebat dacă ştie cine este administratorul SC AA. SRL, L. a negat: „Nu mă întrebaţi pe mine, că eu sunt pus să fac treabă aicea (...)'', susţinând că el nu îl cunoaşte decât pe patronul care l-a angajat. Pus în faţa întrebării „Cum îl cheamă pe patron?", L. a afirmat „E domnul A. unul dintre ei, şi celălalt nu ştiu cum se numeşte".

L. a încercat să ia legătura cu A. însă acesta nu a răspuns apelurilor, motiv pentru care L. l-a apelat telefonic pe K. de la care a aflat că „(...) e Ia spital", ocazie cu care directorul general a aflat că „a venit de la Poliţia Economică".

Văzând că nu vine nimeni din partea conducerii SC AA. SRL, L. a încercat să explice personal în ce constă activitatea firmei „Are contract cu W., are contract cu X.-ul, vin aicea din pubele din astea, de la Bucureşti, şi aici se face sortarea, plasticul într-o parte, folia într-o parte, avem contract cu EE. -ul". În ceea ce priveşte documentele de însoţire a mărfurilor, şeful punctului de lucru a explicat că „W. nu vine cu aviz, vine(...) direct de acolo, nu ştiu ce înţelegere s-a făcut".

Întrucât investigatorul cu identitate reală scms. NN. insista să i se indice numele administratorului sau datele de contact ale acestuia, L. a afirmat că „nu stă aicea, el are altă activitate, nu(...) asta e o activitate adiacentă", notându-şi însă documentele solicitate de organele de poliţie (contractele de muncă, documentele de provenienţă ale mărfurilor, facturi, chitanţe, contracte, balanţe de verificare lunare, jurnal de vânzări-cumpărări, registrul de casă etc), urmând ca acestea să fie prezentate de administratorul firmei. Întrucât la Registrul Comerţului administratorul firmei SC AA. SRL figura ca fiind numitul E., scms. NN. a lăsat o citaţie pentru acesta, la punctul de lucru al societăţii, L. fiind persoana care a semnat de primire.

În timpul discuţiilor purtate de investigatorul cu identitate reală cu L., acesta din urmă a dorit să precizeze că a fost angajat al Ministerului de Interne şi că are cunoştinţe în rândul poliţiştilor cu funcţii de conducere.

În aceeaşi zi, 24 noiembrie 2011, ora 19:19:49, după întocmirea procesului-verbal de constatare la punctul de lucru al SC AA. SRL, numitul L. a luat legătura telefonic cu A., pentru a-l informa cu privire la faptul că „a venit poliţia economică", ocazie cu care A. şi-a exprimat intenţia de a îşi exercita influenţa asupra poliţiştilor din cadrul I.PJ. Ilfov: „(...) lasă că o să le dau eu un telefon, să-i întreb de sănătate! (...) [râde](...)", „(...) Da, mă, da, o să mă duc eu peste ei să-i (...)[obscen](...) săptămâna viitoare. Da aia mâine când vin îmi dai tu toate datele, telefonul lor, cum îi cheamă, că s-ar putea să-i şi cunosc, că eu am lucrat cu ei, s-ar putea să mai fie cei de la economic când eram eu şef la Buftea, că ei lucrau (...) I.P.J.-uI lucra(...) nu ştiu, era unu' RR., îi ştiam după nume, dar au mai plecat, s-au dus dracu'(...)".

În urma controlului efectuat la SC AA. SRL, la data de 29 noiembrie 2011, s-a prezentat la sediul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ilfov, numitul K., în calitate de director general al SC AA. SRL, însă acesta din urmă nu a depus la dosar toate documentele solicitate, urmând să revină la o altă dată, cu actele financiar-contabile şi cu administratorul societăţii.

În aceeaşi zi, 29 noiembrie 2011, ora 22:08:18, K. i-a relatat telefonic lui A., despre vizita sa la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov, ocazie cu care prim-procurorul a precizat că nu trebuie să-i prezinte poliţistului contractele încheiate, fiind confidenţiale, stabilind totodată că la următoarea citaţie se vor prezenta F., în calitate de administrator, şi inculpatul D., în calitate de avocat al SC AA. SRL Inculpatul A. şi-a exprimat în mod repetat aversiunea faţă de poliţistul care a demarat cercetările penale: „(...) pentru deranjul ăsta, adică ne pune pe drumuri(...), vă pune pe drumuri, ei, să vedeţi ce (...)[obscen](...) îi trag eu după aia".

Deoarece A. a apreciat că K. „s-a dus bou şi s-a întors vacă" de la I.P.J. Ilfov, a luat legătura cu prietenul său, inculpatul D. „Nu-ţi fă şi tu program vineri dimineaţă că trebuie să te duci cu (...) pân' Ia poliţie, la Ilfov, că este dobitoc".

La data de 05 decembrie 2011 s-a prezentat la sediul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ilfov inculpatul D., fără a fi însoţit de administratorul SC AA. SRL şi fără a avea toate documentele solicitate de organele de poliţie, justificându-se prin aceea că „Nu m-am uitat ce mi-au dat" şi „deşi nu mă interesează, eu efectiv, fac un serviciu, că m-a rugat, că îl ştiu pe (...) de nu ştiu cât timp".

Fiindu-i solicitată împuternicirea avocaţială, inculpatul D. a explicat că „eu am delegaţierul la mine urmând ca(...) ca să mă întâlnesc cu ăsta să vină să-mi pună ştampila, să mă duc să semneze" şi că „las delegaţia, scriu pe(...) scriu pe ea, o las fără semnătură şi când vine, o semnează, nu e o problemă".

În continuare, inculpatul D. a încercat să lămurească situaţia SC AA. SRL, în sensul că deşi cesiunea s-a făcut la data de 15 iulie 2011, totuşi această operaţiune nu s-a înregistrat la Registrul Comerţului şi din acest motiv încă figurează ca administrator numitul E., arătând şi motivul cesiunii „Păi, vă spun eu de ce(...) Păi, el(...) păi, ei au luat firma de la(...) aici nu se primeşte autorizaţie. E. avea firma, cu autorizaţii de la Mediu, de Ia nu ştiu cine(...) şi a cesionat firma ca să nu mai(...)".

După ce au stabilit cu ce documente să se prezinte administratorul şi directorul societăţii, de altfel aceleaşi cu cele solicitate încă din prima zi, investigatorul cu identitate reală scms. NN. l-a întrebat pe avocat „O să veniţi împreună cu ei?", răspunsul fiind „Da, da(...) altă treabă ce am? (...)[neinteligibil](...) deschid o societate de binefacere".

În timp ce se afla în biroul investigatorului cu identitate reală scms. NN., avocatul D. a luat legătura telefonic cu „directorul" K., încercând să se lămurească de ce nu i-a dat toate documentele solicitate de organele de poliţie, ocazie cu care şi-a manifestat nemulţumirea, reiterându-se ideea de serviciu gratuit al prestaţiei sale „că eu altă treabă n-am astăzi, lunea, decât (...) în loc să mă duc undeva să iau bani, am venit să(...) pierd, frec menta pe-aicea(...) ştii", „(...) eu aşa-s obişnuit să mă sune clientu' nu să sun eu după client(...)".

În vederea următoarei prezentări la I.P.J. Ilfov, A. a luat legătura telefonic cu K. „(...) îmi trebuiesc şi mie, toate, toate facturile, copii după toate facturile din contabilitate, să le(...) că le vrea ăla de la poliţie(...)".

Fiind vizibil deranjat de demersul judiciar întreprins de investigatorul cu identitate reală scms. NN., prim-procurorul A. a luat legătura telefonic cu procurorul SS de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov: „(...) tu îi ştii pe ăia de Ia economic de la Ilfov?" „(...) Fii atent, e unul NN. acolo, ai auzit de el?" „(...) îţi spun eu acum o chestiune: familia mea deţine o societate care Ia Vidra, judeţul Ilfov", „(...) Are o staţie de sortare deşeuri menajere", „(...) E, acest NN. s-a sesizat el din oficiu cum că există nu ştiu ce, aşa, că pe evaziune fiscală şi aşa mai departe", „(...) îmi freacă administratorul, un văr de-al meu" „(...) eu ştiu cine I-a pus, eu ştiu cine l-a pus, ştiu, înţelegi? Pe ăla care l-a pus aşa, care i-a dat informaţia falsă, îi rup capul (...) îi rup eu capul, treaba mea cum i-I rup că nu (...) nu la propriu, înţelegi?" SS.: „(...) Băi, ia stai, stai puţin (...) deja e înregistrat la noi, mă, dosarul (...)", „(...) x/P/2011 (...)”.

La data de 06 decembrie 2011 F. a luat legătura cu tatăl său L. pentru a-i cere numărul de telefon al lui K.; fiind întrebat de tatăl său „(...) unde te duci cu el, mă?" acesta i-a explicat „Mă duc la poliţie, Ia Ilfov", „Cine vroiai să se ducă, auzi da (...) eu sunt administrator, el îi director, ce vrei să fac!?".

La data de 07 decembrie 2011 F., în calitate de asociat şi administrator al SC AA. SRL, s-a prezentat împreună cu directorul general K. la sediul I.P.J.Ilfov, pentru a depune la dosar o parte din actele solicitate.

Din procesul-verbal de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental, la data de 07 decembrie 2011, în biroul investigatorului cu identitate reală scms. NN., a rezultat că aşa-zisul „administrator" din acte al SC AA. SRL, nu ştia nimic din activitatea societăţii: când a fost cesionată societatea, de ce încă figurează la Registrul Comerţului vechiul administrator E., iar când a fost întrebat despre sumele din extrasul de cont, l-a indicat pe K. „Vorbiţi cu domnu'!".

La un moment dat K. a încercat să se „împrietenească" cu investigatorul cu identitate reală scms. NN.: K.: „Acuma, eu am mai spus, ideea e să ne mai vedem şi după ce se clarifică treaba. Eu cel puţin am telefonul, băgat în memoria telefonului, îmi face plăcere să (...)", F.: „(...) de Crăciun, de astea(...)", K.: „Zic domnu' (...)! zic o bere bem împreună? Şi dacă spui Băi, K., NN.: „Nu are nici o treabă." K.: „Nu are, ca un sfat, indiferent de (...) eu aşa am procedat de fiecare dată când eram pe scaunul ăla".

Deşi la data de 07 decembrie 2011 s-a stabilit ca „administratorul" F. să revină cu toate documentele solicitate de organele de poliţie, la ordinul lui A. nu s-a mai prezentat nici o persoană din partea SC AA. SRL la sediul I.P.J. Ilfov, prim-procurorul hotărând: „(...) de aici încolo nu-i mai dăm nimic!"

Deosebit de elocventă este reacţia „administratorului" F. în incinta I.P.J. Ilfov, când ia legătura telefonic cu tatăl său L. şi cu A.:

- F.: „Tată, ţie nu ţi-a zis ăsta nimic?" L.: „Cine?', F.: „A.!" „(...)Să-ţi explice cu toate alea, acolo!" „(...) Păi, tu nu ştii cine te-a angajat, tu nu ştii cine e(...) e peste mine, tu nu ştii nimic (...)[râde](...)" „Păi, cum care-i problema, dacă e a mea, cum, tu nu ştii?", „(...) firma aia e pă numele meu, eu sunt administratorul, tu eşti tata, tu lucrezi pentru mine acolo şi tu nu ştii a cui e firma şi (...) cine te-a angajat, adică io sunt fi-tu şi tu nu ştii că-i firma mea şi tu nu lucrezi la mine (...)", „Tu eşti tata, tu nu ştii nimica (...) prostu' ăsta, boşorogu' ăsta, habar n-are dă capu' lui, (...)[obscen](...)! I-a cerut ăştia ştampila şi nu ştie ce şi a adus pă dracu' acte(...) dau declaraţii dă tâmpit că(...) mă-ntreabă dă actele până când am luat eu firma, dă contabilitate(...) dacă le-am luat, dacă am preluat cu tot firma, nu ştiu ce(...) ăsta e un dobitoc, ăsta nu mi-a zis nimica(...) zice: du-te acolo(...) spui că ai luat firma după data cutare, cu(...) cutărescu(...) şi(...) cam atâta, ai zece angajaţi, tac-tu-i al unşpelea(...) fac(...) da' ş-atâta (...) atâta (...)[neinteligibil](...) mă ia (...)[obscen](...) pe mine cu actele lor (...) că nimeni nu ştie (...)", „Ia facturile, a luat toate alea la rând, a început să-ntrebe dă (...) că vine ăştia cu gunoiu' acolo, da (...)" „îţi aduce zece tone de gunoi ţie, da. îi selectezi trei tone, da (...)", „(...) restu' care(...) nu s-a selectat, ce se întâmplă cu el, cine îl ia?" L.: „Vine firma care aduce de la W. şi ia containeru' şi (...)" F.: „Aşa, şi aviz de însoţire pentru (...) ă(...) gunoi înapoi cine-l dă? (...)", „Păi, da, vine cu aviz la tine şi când pleacă de la tine, îi trebuie iar aviz (...) A, nu-l dă nimeni!! M-a luat şi cu asta (...)", „Hai, că mă sună prostu' ăsta dă A., să vorbim (...)".

- F.: „A., nu mai mă trimite cu boşorogu' ăsta prost, handicapat, că nu mă mai duc nicăieri(...)", „(...) m-ai trimis cu el aici, habar n-are(...) mă-ntreabă ăsta dă acte, mă-ntreabă dă avize, mă-ntreabă dă(...) ăsta nu ştie nimic(...) e(...) i-a cerut ştampile, i-a cerut nu ştiu ce acte, că da, că(...) am uitat, vorbeşte prost şi ăsta se uită strâmb la el", A.: „(...) ce a(...) alte documente a mai cerut(...)?", F. „O (...) stai că(...) am scris pe hârtie(...) m-a luat, m-a întrebară când am cumpărat(...) când am luat acţiunile la societate, am luat cu tot cu(...) datorii cu tot, contabilitatea, unde sunt actele(...) şi i-am zis nu ştiu mă, nene, mă-ntrebi dă d-astea, eu îţi spun (...)[neinteligibil](...) l-am numit pe domnu' K. să se ocupe dă acte, eu sunt mai mult plecat, nu stau în Bucureşti, d-aia e tata la producţie, (...) domnu' K. se ocupă dă acte, dă contabilitate, de tot. Eu, azi dimineaţă am ajuns, nu ştiu, lasă-mă să mă documentez şi p-ormă vin şi-ţi spun!", A.: „Şi ai terminat acuma sau ai(...) ai plecat(...)?", F.: „Nu, sunt aicea(...) am ieşit afară să fumez o ţigară, că se apucase să scrie procesele – verbale(...) a început să mă ia cu facturarea, că(...) cu numele Iu' ăla care ai închiriat tu, că e, are un nume de ăsta, dă Iran, (...)[obscen](...), dă(...)", „(...) şi p-ormă m-a luat cu facturile, că(...) ă(...) angajarea şi cu astea s-a făcut după o lună jumate şi ăia ţi-au livrat cu GG. pă 11 ţi-au adus gunoiu', pă 12 ai făcut tu livrări, da(...)", „(...) şi angajaţii(...) sunt angajaţi după o lună jumătate", A.: „De unde ştii tu? Am făcut muncă patriotică în familie, ne-am strâns toate neamurile ş-am făcut muncă patriotică.", „Mă, F., lasă-l să-şi facă damblaua că scăpăm de el! Gata, azi, ce mai, o mai vrea după aia, de aici încolo nu-i mai dai nimic! Ştii ce-i fac, tăticu? A(...) fă-mi adresă şi dup-aia îţi dau(...) pă (...) pă bază dă adresă (...)[neinteligibil](...) încep să-i facă reclamaţii lui, să vezi, (...)[obscen](...) de aici, dă idiot(...)! L-a pus cineva, F., tre' să înţelegi că l-a pus cineva, înţelegi?", „(...)îhm! Am înţeles (...) Da, băi, F., na (...)[neinteligibil](...) alea ce ti-am zis io, atât declari! Domne' mai mult nu am ce să declar, zi-mi ce acte să-ţi aduc şi io ţi-aduc toate actele şi cu asta, basta!".

A. a apelat din nou la colegul său SS., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ilfov, pentru a-l întreba „(...) mi-ai aflat şi mie cine l-a pus (...)?" „Cum (...) ce strategie să adopt eu cu (...) animalul ăsta?" referindu-se la „ăla de la I.P.J. Ilfov", ocazie cu care indicaţia a fost: „Fă-i o plângere la parchet", „(...) la Tribunalul Ilfov, cum ar veni! Fă-i o plângere că (...) ăă(...) îşi depăşeşte atribuţiile", „să stea de vorbă cu procurorul, să vadă ce vrea el să facă acolo în dosarul ăla".

Cu prilejul discuţiei cu procurorul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Ilfov, A. a prezentat o situaţie de fapt vădit mistificată, în sensul că: a pretins că a prezentat toate documentele solicitate de organele de poliţie, cu excepţia contractelor, deşi mai avea de adus o serie de documente financiar contabile (facturi, chitanţe, balanţe de verificare etc.) care să lămurească neconcordanţa între venituri şi cheltuieli, a pretins că nepotul lui a fost citat în Ajunul Crăciunului deşi a fost citat pentru data de 21 decembrie 2011, după ce în prealabil mai amânase două termene, a pretins că nepotul lui - „administratorul" F. - este plecat din Bucureşti deşi acesta locuieşte şi lucrează în Bucureşti (este vânzător la o tarabă din Parcul TT.), toate aceste aspecte fiind de natură a devia atenţia de la o cercetare penală a activităţii SC AA. SRL, către un inventat abuz al anchetatorului, dovedindu-şi încă o dată capacitatea de manipulare în cadrul unei activităţi judiciare.

Elemente probatorii rezultate în urma punerii în aplicare a autorizaţiilor de percheziţie emise de instanţa de judecată pentru locuinţa şi biroul inculpatului A.

- Autorizaţie de mediu din 12 ianuarie 2012 pentru SC AA. SRL;

- Contract de cesiune părţi sociale între E. şi F.;

- Declaraţii notariale pe numele G. şi F.;

- Contract de închiriere din 01 octombrie 2011 încheiat între SC UU. SRL şi SC AA. SRL;

- Hotărâre asociat unic din 22 iulie 2011 a SC AA. SRL;

- Act constitutiv SC AA. SRL împreună cu certificatul de înregistrare menţiuni, rezoluţia O.N.R.C. Bucureşti din 05 septembrie 2011 şi două certificate constatatoare ale SC AA. SRL;

- Conţinut cadru al notificării al SC AA. SRL;

- Contract prestări servicii şi de vânzare-cumpărare din 22 noiembrie 2011 încheiat între SC AA. SRL şi SC X SA;

- Contract prestări servicii nedatat încheiat între SC AA. SRL şi WW. SRL;

- Contract de comodat încheiat între SC XX. SRL şi SC AA. SRL în original, nedatat;

- Contract de vânzare-cumpărare din 20 noiembrie 2011 încheiat între SC AA. SRL şi SC EE. SA Adjud;

- Contract prestări servicii pentru deşeuri reciclabile din 29 septembrie 2011 încheiat între SC AA. SRL şi SC W. SA;

- Aviz de însoţire a mărfii din 31 octombrie 2011 emis de SC W. SA către SC AA. SRL;

- Diverse înscrisuri cu menţiuni olografe reprezentând cheltuieli, liste de angajaţi, etc. în legătură cu SC AA. SRL;

- Bilete la ordin şi file CEC emise de SC CC. SRL şi SC EE SRL către SC AA. SRL;

- Extras de cont din 06 ianuarie 2012 al SC AA. SRL pentru perioada 20 decembrie 2011 – 31 decembrie 2011;

- Facturile emise de SC AA. SA în favoarea SC EE. SA Adj ud;

- Copie contract din 01 octombrie 2011 între PFA V. Expert Contabil şi SC AA. SA;

- Contract de prestări servicii din 02 decembrie 2011 între SC ZZ. SRL şi SC AA. SA;

- Contract vânzare-cumpărare deşeuri reciclabile între SC AA. SA şi CC. din 21 noiembrie 2011;

- Act adiţional la contractul încheiat în data de 21 noiembrie 2011 între SC CC. SRL şi SC AA. SA;

- Dosar Acte Firmă SC AA. SA în copie - Autorizaţia de mediu, Contract de închiriere 01 octombrie 2011 între UU. SRL şi SC AA. SA, Act constitutiv;

- Înscrisuri olografe privind diferite calcule cu materia primă şi personalul;

Din interceptările convorbirilor telefonice ale susnumiţilor, coroborate cu procesele-verbale întocmite de investigatorul cu identitate reală scms, NN., cu înregistrările convorbirilor purtate în mediul ambiental precum şi cu documentele privind activitatea SC AA. SRL, a rezultat cu certitudine că administrarea societăţii comerciale a fost efectuată de către A. şi B., sens în care au contactat ori, după caz, au fost contactaţi de partenerii de afaceri, au participat la selectarea persoanelor care urmau a fi angajate, au stabilit cuantumul şl au făcut plata salariilor angajaţilor, s-au preocupat de achiziţionarea utilajelor folosite în cadrul societăţii şl de plata preţului acestora, de montarea lor, au supravegheat distribuirea mărfurilor, deschiderea, creditarea şi debitarea conturilor bancare, plata filelor CEC, a ordinelor de plată şl a biletelor la ordin, plata chiriei pentru spaţiile unde îşi desfăşura activitatea societatea comercială, au efectuat plăţi în numele societăţii comerciale, au supravegheat în detaliu întreaga activitate a societăţii.

2. Infracţiunea de şantaj, în legătură directă cu o infracţiune de corupţie, săvârşită de inculpaţii A. şi B..

În contextul derulării contractului comercial între societăţile SC AA. SRL, administrată prin persoane interpuse de inculpaţii A. şi B. şi SC X. SA (A.: „Am lăsat la domnu' B. contractul semnat de noi", „(...) La domnu' B., la domnu' B. Nu ştiu dacă s-a întâlnit cu domnul Z.", „Atunci vă sun eu când e gata şi poate de luni începem, da?” au apărut situaţii în care numitul JJ., director operaţional în cadrul societăţii de salubrizare şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la inexistenţa în cadrul punctului de lucru al AA. SRL din comuna Vidra a unui cântar, necesar pentru recepţia deşeurilor.

Astfel, în discuţiile telefonice pe care Ie-a avut cu A. i-a solicitat în mod expres acestuia să remedieze situaţia întrucât societatea la care este angajat va avea probleme în decontarea serviciilor de salubrizare pe care le prestează pentru Primăria Sectorului 1, după cum urmează: JJ.: Aţi rezolvat problema cu cântăraşul? A. „Am rezolvat-o"; JJ.: „(...) la noi era şi o problemă, nu avem documentele alea de cântar, care pe noi ne frig la (...) la(...)"; JJ. - „eu iniţial vă întreb, s-a rezolvat problema cu cântaru'?" A. - „încă nu.", JJ. -„Aia e o mare problemă, la(...), la(...) noi este o mare problemă", „trebuie neapărat urgentată chestia aia, deci pe noi ne blochează la mantinelă rău de tot, adică n-avem ce face, le ducem cursa aia în Ioc să... intre la plată, neavând chestiile alea şi documentele încheiate la(...) ştiţi că se fac nişte formulare de transport(...) e o problemă majoră, înseamnă că tot ce duc la dumneavoastră nu pot să recuperez costurile de transport şi de colectare"; JJ. -„(...) şi când am văzut că n-are cântar, n-are aia, n-are aia, am oprit prestaţia", eu ca să pot să le bag pe contract îmi trebuia un bon de cântar, îmi trebuia o chestie şi el nu putea să mi-o ofere".

Mai exact, autoritatea publică - primăria - efectuează către prestator doar acele plăţi care au la bază documente justificative, aşa cum este şi cazul unui „bon de cântar" care atestă fără dubiu cantitatea de deşeuri colectată şi transportată. De altfel, solicitările numitului JJ. erau juste şi în conformitate cu contractul încheiat între cele două societăţi comerciale.

Deşi a afirmat că a rezolvat „problema cu cântăraşul" inculpatul A. nu avea de gând să achiziţioneze cei puţin în intervalul de timp relativ apropiat un cântar verificat metrologic din cauza costurilor foarte mari: A.: „Bulangii de la X., din sectorul 1 (...) au început să livreze şi acum, m-au sunat acum, (...) Nu vă mai livrăm nimic, dacă n-aveţi cântar. (...) Deci eu cântar nu mi-am luat, pentru că un cântar de acela e vreo cinci mii de euro. Cântar de-acela care cântăreşte (...). Deci eu am lucrat. Deci un cântar care este avizat metrologic este foarte scump (...) dacă vrei deja unul avizat costă cinşpe mii";

În atare condiţii, JJ., cu scopul vădit de a nu periclita interesele financiare ale societăţii unde îşi desfăşoară activitatea, a dispus, cu acordul altor persoane din conducerea firmei, oprirea livrărilor de deşeuri reciclabile către SC AA. SRL. [JJ. „Eu i-am oprit la prestaţie(...)ă,(...) domnu' Z. nu mi-a spus nimic, l-am anunţat (...) aşa şi dăm (...)(neinteligibil...) n-am, n-am dus decât o singură cupă", „sunt ăia cu Vidra, mă, (...)ă(...)na(...) nu pot să zic prin telefon", JJ.: „că eu oricum am întrerupt mai demult livratul de marfă că nu îmi prezentase la contract autorizaţia de mediu", „noi n-am făcut decât unu sau maxim două transporturi acolo şi când am văzut că n-are cântar n-are aia, n-are aia, am oprit prestaţia, l-am anunţat şi pe domnul Z.", „zic bă, ia opriţi, până nu se sparge buba!”.

Cu toate acestea, în momentul în care a hotărât să adopte o astfel de măsură, numitul JJ., probabil, nu a luat în considerare faptul că mare parte din sumele de bani încasate de SC X. SA rezultă din plăţile efectuate de Primăria sectorului 1 - în baza contractului de delegare a gestiunii serviciului public de salubrizare -autoritate publică în cadrul căreia inculpatul B. ocupă o funcţie importantă cu atribuţii de decizie în plan financiar - secretar al instituţiei publice.

Astfel, de la momentul în care livrările X. SA către SC AA. SRL au fost sistate, văzându-şi pusă în pericol „afacerea" inculpaţii A. şi B. au declanşat acţiunile de constrângere făţişă a reprezentanţilor X. SA, respectiv Z., şi mai cu seamă JJ., în scopul continuării livrărilor de deşeuri reciclabile deşi societatea nu deţinea un cântar la punctul de lucru din comuna Vidra şi nici nu obţinuse autorizaţia de mediu.

Din analiza convorbirilor telefonice purtate de inculpatul A. şi martorul JJ. rezultă că „negocierile" s-au purtat pe două paliere diferite. Astfel, B. a exercitat în mod direct acţiuni de intimidare asupra numitului Z., profitând de situaţia de „debitor'' al Primăriei sectorului 1 în relaţia cu SC X. SA, iar în mod indirect, prin intermediul inculpatului A. şi asupra lui JJ.

În fapt, inculpatul A. şi-a asumat rolul de interfaţă a constrângerilor exercitate de B., fiind cel care a ţinut permanent contactul cu aşa-zişii „oameni de teren" din cadrul X.

Ca atare, după ce inculpatul A. a constatat că martorul JJ. nu doreşte să continue efectuarea prestaţiilor (A.: „Azi m-a (cuvinte obscene) ca pe ultimul om. Trebuie să ne vedem mâine neapărat (...)" a apelat la inculpatul B., care în prealabil purtase o discuţie cu martorul Z. şi care afirmase „că nu vrea să se certe cu oamenii" pentru a putea primi aprobarea transmiterii mai de parte a mesajului: B.: „Că (...)am(...) Asta, Z.(n.n. Z., director X.), de faţă cu mine i-a zis: ai două zile să găseşti variante şi să nu aud discuţii că deja e a treia", A.: „A, bun. Îmi dai voie să-l sun? Cu mare drag", B.: „Da, da, da, da. Păi e a treia (...) Ne-am înţeles (...)Şi(...)(neinteligibil)(...)Băi, deci nu vreau să mă cert cu oamenii de la (...)ce dracu, eşti tâmpit? Ce nu-nţelegi? Deci l-a luat de data asta ca niciodată ştii?", A.: „îmi dai voie să se umfle muşchii pe mine (...)", B.: „Elegant, rugămintea, elegant";

Este evident că fără constrângerea exercitată asupra lor, reprezentanţii X. SA nu ar fi avut nici un interes să continue relaţia comercială cu AA. SRL, având nenumărate alte oportunităţi de a valorifica deşeurile reciclabile în scopul obţinerii acordului de mediu necesar pentru continuarea activităţii [JJ.: „trebuie să le ducem deşeuri d-astea colectate selectiv de noi din oraş, aşa, şi el îmi dă trei lulele, trei surcele pe ele (...)"].

Astfel, începând cu data de 14 decembrie 2011, inculpatul A., în mod constant a exercitat acte de constrângere asupra numitului JJ., aspecte care reies din conţinutul dialogurilor purtate între cei doi dar şi cu alte persoane, după cum urmează: JJ.: „şmecheraşul ăla mi-a dat telefon, că n-ai mai trimes, n-ai mai făcut, nu ştiu cef, „zic domne', era o problemă"; JJ.: „(...)acum mă trezesc cu telefon de la ăsta, nu i-am răspuns, după aia mi-a dat SMS, că gagiu" e procuror (...) ai înţeles ?", (...): „Ăsta de la AA.?", JJ.: „Ăla din umbră(...) ca să ştiu ce vorbesc mâine cu domnul Z.; „Buna seara. Va sunasem sa va spun ca nu ati făcut nicio livrare, deşi dispoziţiile erau altele"; A.: „dom' director, nu făceam decât oficiile să transmit un mesaj adică mi s-a spus să vă sun astăzi, v-am sunat, nu s-a făcut nicio livrare nimic, nici astăzi", „domn director eu a primit o rugăminte să vă sun astăzi, să mă asigur că se fac livrările. Eu nu fac decât să-mi fac treaba, atât (...) atât(...) atât şi să dau un răspuns mai departe ca să întreb dacă s-au făcut livrări sau nu, atât, restu(...)"; JJ.: „m-a sunat omu' cu Vidra, cu problema aceea, ştiţi dumneavoastră", Z.: „Da.", JJ.: „Aşa, că n-am mai transmis acolo, hodoronc-tronc ne-a mai venit şi ceva de la, o citaţie de la poliţie", „noroc că n-am dus decât două curse", Z.: „Măi să fie!", JJ.: „Am vorbit cu el şi a zis e concurenţa, nu vă faceţi probleme!', „şi am primit mesajul că trebuie să—, zic domnea eu nu ştiu, trebuie să vorbesc cu domnul Z.”, Z.: „Da, o vorbim mâine"; A.: „(...) e luni şi nimic la Vidra, uite eu mă duc acum Ia Vidra şi am auzit că n-a venit nicio maşină nici astăzi", JJ.: „N-aţi vorbit cu domnul Z.?", A.: „Păi, eu n-am vorbit, pe mine m-au(...), eu am fost rugat să vă sun pe dumneavoastră eu mi-am făcut datoria şi atât", JJ.: „Am înţeles, OK. Că am vorbit cu domnul Z. ceva şi a zis că până nu discută dânsul, nu ne mişcăm", A.: Ascultaţi-mă, domnul B. a vorbit cu domnul Z., cred că vineri ultima oară, B. nu e în tară şi m-a rugat să mă ocup eu", „deja o lună din contract am pierdut-o degeaba, practic nu ni s-a livrat nimic";

După o scurtă perioadă de timp în care, au nesocotit „dispoziţiile" primite, reprezentanţii X. SA au cedat ameninţărilor constante ale numiţilor A. şi B. şi au acceptat să încheie un act adiţional la contractul iniţial, act care permitea reluarea livrărilor chiar şi în lipsa unui cântar care să ateste cantităţile transportate spre prelucrare, precum şi a autorizaţiei de mediu şi astfel continuarea activităţii AA.: JJ. - „pentru chestia aia cu Vidra, vă rog frumos pregătiţi un act adiţional", „o închidem ca să putem să dăm drumul la lucrare urgent"; YY. -„Nu vreau să vă necăjesc, da nenea ăsta cu Vidra ne-a adus autorizaţia de mediu?", JJ. - „ A adus-o la domnul Z.", YY. -„Da' aţi văzut-o ?", JJ. - „A adus-o la domnul Z., da' eu n-am văzut-o", „deci e de sus, gata e închisă", YY. - „Ştiu, am înţeles da' e uşor periculos", JJ. - „e de executat, dacă se mai întâmplă ceva, iar o blocăm şi-am terminat bâlciul, dar trebuie s-o deblocăm acum";

Factorul decisiv în şantajarea numiţilor JJ. şi Z., l-a reprezentat poziţia importantă cu mare putere de decizie ocupată de B. în cadrul Primăriei sectorului 1 Bucureşti. De altfel, cooptarea societăţilor cu care AA. a încheiat contractele (X. şi W.) nu a fost deloc întâmplătoare, fiind alese acelea asupra cărora se putea „deţine controlul”, prin diverse pârghii.

Conştient de autoritatea lui B. era şi inculpatul A. care nu s-a sfiit să afirme într-o discuţie cu L. că îi poate solicita „asociatului său" să dispună plata cu întârziere a facturilor către X., creând astfel serioase probleme economice societăţii: „(...) îmi venea să-i zic (...)[râde](...) tu ştii cine semnează plăţile?! (...)[râde](...)", „(...) când i-oi zice treaba asta Iu' B. când se întoarce!" , „da' o să îi zic când se întoarce, bă, tu ştii ce mi-a zis acesta ieri?, că ieri mi-a zis, zice domne, ştii că de fapt (...) zic băi, nene, stai în loc de un cântar", „zic să mori tu! zic da, bine, Ok, am înţeles", „şi o să îi zic şi eu Iu B.: Fă, mă şi tu plăţile în martie pentru decembrie! Să vedem cum le convine!";

La data de 22 decembrie 2011, numitul JJ. i-a trimis prin e-mail lui A. un draft al actului adiţional „pentru a reglementa situaţia" şi „pentru a da drumu' Ia treabă", semnarea acestuia de ambele părţi fiind stabilită pentru „după sărbători"; Mai mult, reprezentanţii X. nu numai că au acceptat să efectueze livrări fără o bază contractuală, ba chiar au şi antedatat actul adiţional pentru a putea deconta de la Primăria sector 1 primele transporturi efectuate: JJ. „Atenţie mare! V-am transmis un mesaj(...) prin aşa, în care data actului adiţional să fie înainte de primele livrări, ca să poată fi echivalate primele livrări". Aşa cum rezultă din documentele înaintate de SC X. SA la dosarul cauzei, actul adiţional la contractul a fost antedatat 02 decembrie 2012, aşa cum stabilise martorul JJ. la data de 22 decembrie 2012.

Fiind audiaţi, numiţii JJ. şi Z. au negat că asupra lor s-ar fi exercitat presiuni ce către cei doi inculpaţi, atitudine procesuală de înţeles în condiţiile în care societatea în cadrul căreia ocupă funcţii de conducere asigură salubrizarea celui mai mare dintre sectoarele municipiului Bucureşti, iar plăţile efectuate de Primăria sectorului 1 garantează o parte consistentă din veniturile companiei. Era de aşteptat ca cei doi să nu rişte desfăşurarea contractului de salubrizare prin formularea unor declaraţii incriminatoare, mai cu seamă cu privire la inculpatul B., evitând „săse certe cu oamenii". Acuzarea a apreciat că poziţia subiectivă a numiţilor JJ. şi Z. nu are relevanţă pentru existenţa infracţiunii de şantaj, aşa cum nici faptul că cei doi nu au calitatea de părţi vătămate, în condiţiile în care disp. art. 82 C. proc. pen. permit ca persoana vătămată să fie ascultată ca martor dacă nu este constituită parte civilă sau dacă nu participă în proces ca parte vătămată.

3. Infracţiunea de fals intelectual în condiţiile participaţiei improprii şi în legătură directă cu o infracţiune de corupţie săvârşită de A. şi D., respectiv infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi fals în declaraţii (şase infracţiuni) săvârşite de A.

Numitul AAA., a dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu numiţii BBB. şi CCC. la data de 20 aprilie 1957 o suprafaţă de teren de 13.600 mp situaţi în „Bucureşti-Băneasa pe linia de centru”. Ulterior, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat din 13 iulie 1957 numitul AAA., personal şi în calitate de procurator al numitei DDD., a înstrăinat 5082 mp din terenul achiziţionat anterior. Conform istoricului de rol fiscal în baza dispoziţiei din 10 februarie 1971 a Administraţiei Financiare a Municipiului Bucureşti emisă în baza Decretului nr. 111/1951 restul de teren adică 8518 mp a fost predat prin procesul-verbal din 12 martie 1971.

Prin notificarea din 02 aprilie 1998, depusă la Primăria sectorului 1 Bucureşti, numitul AAA., cetăţean american cu domiciliul în Statele Unite ale Americii, Los Angeles, prin mandatar EEE. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 13.600 mp situat în str. O., sector 1.

Prin adresa din 16 octombrie 2002 Primăria sectorului 1 Bucureşti a comunicat numitului AAA. că cererea sa nu a putut fi soluţionată favorabil deoarece „deşi a solicitat, acesta nu a depus actele doveditoare".

Inculpatul D., avocat în cadrul Baroului Bucureşti şi prieten al inculpatului A., a primit la data de 03 octombrie 2005 o procură din partea numitului AAA., prin care era împuternicit să recupereze şi să vândă terenul antemenţionat, Procura a fost apostilată la aceiaşi dată de Secretarul Statului California.

Ulterior, prin contractul de mandat, apostilat de aceiaşi autoritate la data de 22 februarie 2007 numitul AAA., a dublat procura iniţială împuternicindu-l pe D. să efectueze toate demersurile legale, în vederea recuperării şi valorificării terenului de 8.518 mp situat în strada Odăi, sector 1.

Conform dispoziţiilor art. 5 din contractul de mandat, din sumele obţinute de pe urma vânzării imobilului sau din orice alte drepturi obţinute în urma revendicării imobilului, mandatarul D. primea o cotă de 40%.

La data de 25 octombrie 2005 inculpatul D. a depus la Primăria sectorului 1 o solicitare de „revenire asupra cererii de reconstituire a dreptului de proprietate”. În motivarea acesteia inculpatul a învederat instituţiei publice că a înţeles să formuleze o cerere de revenire întrucât „nu a primit niciun răspuns la aceasta din momentul înregistrării şi până în prezent”. Astfel, în opinia acuzării, pare cel puţin ciudat că inculpatul D. avea cunoştinţă de formularea unei cereri pe care o şi individualizează, dar nu cunoştea modul de soluţionare deşi, aşa cum s-a arătat anterior, Primăria sectorului 1 îi comunicase numitului AAA. la data de 16 octombrie 2002 că cererea nu a primit răspuns favorabil întrucât nu au fost depuse actele doveditoare.

În perioada în care inculpatul D. efectua demersuri pentru „recuperarea" terenului, inculpatul A. îşi desfăşura activitatea ca procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.

Aflând de calitatea de mandatar a inculpatului D., inculpatul A. i-a promis acestuia că prin influenţa pe care o are asupra inculpatului B. poate obţine cu celeritate reconstituirea dreptului de proprietate, lucru care s-a şi întâmplat, având în vedere că AAA. încercase pe parcursul a 8 ani să îşi recupereze terenul.

Pentru a-şi asigura folosul influentei traficate inculpatul A. a procedat la încheierea la data de 12 iunie 2008 cu mandatarul D. a unui contract fictiv de vânzare-cumpărare de bunuri viitoare. Caracterul simulat al contractului antemenţionat este dovedit chiar de declaraţia acestuia din urmă conform căruia preţul de 206.250 euro nu a fost achitat niciodată. În fapt prin încheierea acestui contract, neexecutat de către vreuna dintre părţi până în acest moment deşi, cel puţin cumpărătorul A., conform pct. 13 din contract se obligase să achite preţul la data autentificării, respectiv 12 iunie 2008 s-a dorit doar conferirea unei aparenţe de legalitate demersurilor ilicite ale celor doi. Şi, mai departe, art. 17.1 din contract nu face decât să confirme acest lucru: „Vânzătorul declară că, în urma încheierii şi semnării prezentului contract, în mod irevocabil, cumpărătorul este împuternicit să continue cererea de restituire până la emiterea titlului, să depună orice demers în faţa oricărei autorităţi sau persoane precum şi orice acţiune judecătorească".

Atât înainte cât şi după momentul încheierii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare de bunuri viitoare, A. a făcut demersuri cu ajutorul inculpatului B., secretar al subcomisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar din cadrul Primăriei sector 1 (în continuare Comisia), în scopul reconstituirii dreptului de proprietate prin compensare pe un alt amplasament (în incinta Institutului de Cercetare şi Producţie pentru Pomicultură Băneasa), vechiul amplasament nefiind retrocedabil. Acest lucru s-a întâmplat prin hotărârile din 24 octombrie 2008 şi din 05 februarie 2009 emise de Comisia Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, comisie care decide în baza propunerilor făcute de Subcomisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 din cadrul Primăriei sectorului 1, subcomisie din care inculpatul B. face parte. Şi în continuare relaţiile dintre cei doi inculpaţi au rămas cordiale, în anul 2011 devenind „parteneri de afaceri”.

În rechizitoriu s-a menţionat că noul amplasament are valoare de piaţă mult mai mare faţă de vechiul amplasament, aspect relevat fie şi prin poziţionarea celor două terenuri.

Dispoziţia de reconstituire a fost invalidată de instanţa judecătoriei sectorului 1 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 8942/2011 care a reţinut că „terenurile agricole aflate în folosinţa unităţilor de cercetare şi învăţământ cu profil agricol „pot fi retrocedate doar persoanelor îndreptăţite la restituirea pe vechiul amplasament", prin urmare nu pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate prin compensare.

Mai mult la data de 22 septembrie 2009 inculpatul D. a solicitat şi obţinut un certificat de urbanism pentru terenul ce se reconstituise, certificat semnat şi de inculpatul B.

Pentru a putea justifica suma de 206.250 euro menţionată în contractul vânzare-cumpărare de bunuri viitoare inculpatul A. a procedat la întocmirea unui înscris sub semnătură privată intitulat contract de împrumut prin care FFF. (decedat) îi împrumuta suma de 200.000 euro.

În opinia acuzării nu lipsit de relevantă este faptul că atât contractul de vânzare cumpărare de bunuri viitoare cât şi cel de împrumut sunt datate 12 iunie 2008, ceea ce face ar face credibil că în cursul aceleiaşi zile inculpatul A. a avut capacitatea atât de a-l convinge pe FFF. să îi acorde suma consistentă de 200.000 euro cât şi pe aceea de a participa la încheierea contractului de vânzare cumpărare cu inculpatul D.

Ulterior ordonanţei de extindere a cercetărilor din data de 13 februarie 2012 prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de D.G.P.M.B - Serviciul Criminalistic Laboratorul de expertize grafice şi tehnica documentelor s-a stabilit că: „semnăturile aplicate pe cele trei exemplare ale contractului de împrumut încheiat la data de 12 iunie 2008 între FFF. şi A., la rubricile împrumutător nu au fost executate de numitul FFF.”.

Mai mult, din probele administrate, respectiv, declaraţiile martorilor şi verificarea conturilor deţinute de inculpatul A. şi de FFF., a rezultat cu certitudine că ultimul menţionat nu putea să împrumute suma de 200.000 euro, în condiţiile în care în perioada 2004-2010 nu figurează la Administraţia Finanţelor Publice sector 1 cu venituri declarate şi înregistrate.

Deşi s-a încercat de către succesorii numitului FFF. acreditarea ideii că acesta ar fi beneficiat de sume de bani consistente provenite dintr-o moştenire aflată pe teritoriul Greciei, acuzarea a apreciat că susţinerile sunt efectiv fanteziste şi în contradicţie cu starea materială dovedită anume, întreaga avere lăsată moştenire de FFF. fiind formată dintr-o garsonieră situată în Bucureşti şi în suprafaţă de 42,93 mp şi 895 de acţiuni cu o valoare nominală simbolică.

În plus, faptul că cele două părţi, A. şi FFF. (în vârstă de 80 de ani la momentul încheierii actului) au preferat întocmirea unui înscris sub semnătură privată deşi, pentru siguranţa cocontractanţilor ar fi fost de preferat întocmirea unui înscris autentic cu o valoare probatorie mai amplă, cu luarea în considerare şi a cuantumului sumei (200.000 euro), una destul de consistentă şi cu mult peste posibilităţile legale de restituire ale lui A., întăreşte -conform acuzării - ideea inexistenţei unei asemenea sume de bani. De asemenea probatoriul administrat sub acest aspect, şi anume, rulajele conturilor numiţilor A. şi FFF., nu dovedeşte în vreun fel că s-ar fi realizat vreun transfer bancar între cele două persoane.

La data de 01 iunie 2011, martora GGG., în calitate de moştenitoare a defunctului FFF., consemna în cuprinsul unui înscris sub semnătură privată intitulat „declaraţie" că are cunoştinţă de datoria în cuantum de 200.000 euro contractată de A. de la autorul său şi că înţelege să îl ierte pe debitor de această datorie în condiţiile art. 1091, 1141 şi 1142 C. civ.

Cu ocazia audierilor, GGG., unica moştenitoare a defunctului FFF. urmare a renunţării la succesiune a martori HHH., a precizat că „după finalizarea procedurii succesorale inculpatul A. a venit la locuinţa mea cu un contract de împrumut încheiat între tatăl meu şl el. Odată cu contractul de împrumut, inculpatul mi-a adus o hârtie pe care am citit-o şi în care scria că eu îl iert de suma de 200.000 euro. A. mi-a spus că el a luat această sumă de bani de la tata, că nu ştie nimeni şi că el a vorbit şl că a rezolvat cu tata. Nu l-am întrebat cum a rezolvat restituirea împrumutului. Am acceptat să-l iert de datorie întrucât era vorba despre o sumă de bani despre care tatăl meu nu mi-a spus niciodată nimic".

Cu referire la contractul intitulat de părţi „de împrumut” s-a apreciat că întruneşte condiţiile legale pentru a fi considerat „înscris sub semnătură privată” astfel, emană de la o persoană particulară şi este apt să producă consecinţe juridice.

Infracţiunile de fals în declaraţii săvârşite de A.

În urma verificării conţinutului declaraţiilor de avere completate şi depuse de A. începând cu data de 01 ianuarie 2008 la Consiliul Superior al Magistraturii s-a stabilit că acesta a consemnat, în mod contrar adevărului, în declaraţiile din datele de 12 septembrie 2008, 23 ianuarie 2009, 14 aprilie 2009, 11 iunie 2009, 10 iunie 2010 şi 28 octombrie 2010, că a primit cu titlu de împrumut suma de 200.000 euro de la FFF., deşi avea cunoştinţă că acest aspect nu corespunde realităţii.

Elemente probatorii rezultate în urma punerii în aplicare a autorizaţiilor de percheziţie emise de instanţa de judecată pentru locuinţa şi biroul inculpatului A.

- Contract de vânzare-cumpărare de bunuri viitoare din 12 iunie 2008, între AAA., vânzător şi A., cumpărător;

- Diverse înscrisuri reprezentând contract de mandat, apostilă, contract de vânzare cumpărare încheiat în data de 20 aprilie 1957, certificat de urbanism din 22 septembrie 2009;

- Chitanţă din 12 iunie 2008 pentru suma de 1412,53 RON, împreună cu factura aferentă, reprezentând plata contractului de vânzare-cumpărare, a procurii şi a declaraţiei notariale;

- Înscris reprezentând cererea de recurs formulată de AAA., în Dosarul nr. x/299/2009. împotriva sentinţei civile nr. 8942/2011, pronunţată de Judecătoria sectorului 1;

- Raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 13 februarie 2012;

- Contract de împrumut din 12 iunie 2008, dintre FFF., împrumutător şi A., împrumutat;

- Declaraţie GGG., din 01 iunie 2011,

Pentru dovedirea situaţiei de fapt, astfel cum a fost expusă anterior, a fost ataşate actului de sesizare un amplu material probator conţinut în volumele de urmărire penală.

II. Judecarea cauzei în primă instanţă şi sentinţa

Prin sentinţa penală nr. 366F din 20 noiembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I-a penală, a dispus următoarele:

1. În baza art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 forma anterioară şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia deţinută, în scopul obţinerii de foloase necuvenite şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior referitor la dreptul de a ocupa funcţia de procuror, de care s-a folosit la săvârşirea faptei pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

Ca pedeapsă accesorie, a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) referitor la dreptul de a ocupa funcţia de procuror, de care s-a folosit la săvârşirea faptei C. pen. anterior conform art. 71 C. pen. anterior.

În baza art 289 alin. (1) cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) şi 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 forma anterioară şi art. 5 C.pen. a mai condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de fals intelectual în condiţiile participaţiei improprii şi în legătură directă cu o infracţiune de corupţie.

Ca pedeapsă accesorie, a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. anterior conform art. 71 C. pen. anterior.

În baza art. 290 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. a mai fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa 1 an de închisoare pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

Ca pedeapsă accesorie, s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior conform art. 71 C. pen. anterior.

În baza art. 292 C. pen. anterior (şase infracţiuni), şi art. 5 C. pen. a mai fost condamnat inculpatul A. la şase pedepse de câte 10 luni închisoare pentru fiecare dintre cele 6 infracţiuni de fals în declaraţii.

Ca pedepse accesorii, s-a interzsi inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a, lit. b) C. pen. anterior conform art. 71 C. pen. anterior raportat la fiecare dintre cele 6 pedepse principale.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul A. pentru infracţiunea de şantaj în legătură directă cu o infracţiune de corupţie prev. de art 194 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. d1) şi la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. anterior a fost anulată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 1039 din data de 22 noiembrie 2013 a Î.C.C.J., secţia penală, definitivă prin decizia penală nr. 94 din 13 octombrie 2014 a Î.C.CJ. - Complet de 5 judecători.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 85 alin. (1) teza finală, art. 35 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. au fost contopite cele 9 pedepsele principale aplicate prin prezenta şi pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1039 din data de 22 noiembrie 2013 a Î.C.C.J., secţia penală, definitivă prin decizia penală nr. 94 din 13 octombrie 2014 a Î.C.C.J. - Complet de 5 judecători, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, la care adaugă un spor de 6 luni, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa principală rezultantă de 4 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior referitor la dreptul de a ocupa funcţia de procuror, de care s-a folosit la săvârşirea faptei, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

Ca pedeapsă accesorie, pe lângă pedeapsa principală rezultantă s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b), şi lit. c) C. pen. anterior referitor la dreptul de a ocupa funcţia de procuror, de care s-a folosit la săvârşirea faptei, conform art. 71 C. pen. anterior.

În baza art. 72 C. pen. s-a dedus din durata executării pedepsei principale perioada reţinerii din data de 19 ianuarie 2012 şi respectiv a arestării preventive din data de 26 ianuarie 2012 până la data de 15 mai 2012.

2. În baza art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 forma anterioară şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ incompatibile cu funcţia deţinută, în scopul obţinerii de foloase necuvenite.

Ca pedeapsă accesorie, s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. anterior, conform art. 71 C. pen. anterior.

În baza art. 396 alin. (1) şi (5) rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B. pentru infracţiunea de şantaj în legătură directă cu o infracţiune de corupţie prev. de art 194 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. d1) şi la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 861 C. pen. anterior anterior s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului pentru un termen de încercare de 6 ani stabilit conform art. 862 C. pen. anterior.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. anterior inculpatul se va supune pe durata termenului de încercare următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Bucureşti la datele fixate de acesta;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior executarea pedepsei accesorii se suspendă pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. anterior privind revocarea suspendării.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut la data de 19 ianuarie 2012 şi arestat preventiv din data de 26 ianuarie 2012 până la data de 15 mai 2012.

3. În baza art. 289 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. anterior, raportat la art. 17 lit. c) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 forma anterioară şi art. 5 C. pen. a fost condamnat inculpatul D. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual în condiţiile participaţiei improprii şi în legătură directă cu o infracţiune de corupţie.

Ca pedeapsă accesorie, s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, conform art. 71 C. pen. anterior.

În baza art. 81 C. pen. anterior s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, stabilit conform art. 82 C. pen. anterior.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior a căror nerespectare are ca urmare revocarea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen. anterior pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen. şi art. 580 C. proc. pen. s-a dispus anularea contractului de vânzare a bunurilor viitoare autentificat prin încheierea din data de 12 iunie 2008 la B.N.P. III., fiind fals, anularea contractului de împrumut a sumei de 200.000 de euro încheiat la data de 12 iunie 2008 între FFF. împrumutător şi inculpatul A. împrumutat în 3 exemplare, şi menţiunile referitoare la împrumutul contractat de inculpatul A. de la creditorul FFF. în anul 2008, menţiuni de la rubrica Datorii din cuprinsul declaraţiilor de avere depuse de inculpatul A. la C.S.M., declaraţii din datele de 12 septembrie 2008, 23 ianuarie 2009, 14 aprilie 2009, 11 iunie 2009, 10 iunie 2010 şi 28 octombrie 2010.

În baza art. 274 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat: inculpatul A. la plata sumei de 10.000 RON, inculpaţii B. şi D. la plata sumelor de câte 5.000 RON.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele;

1. Referitor la infracţiunile prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 săvârşite de inculpaţii A. şi B.

Instanţa de fond a apreciat că probele administrate în cauză fac dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă, a vinovăţiei inculpaţilor, reţinând că în perioada iulie 2011 - ianuarie 2012, inculpatul A., în calitate de prim-procuror ai Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, şi inculpatul B., secretar la Primăria sectorului 1 Bucureşti, avocat suspendat, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu privitoare la incompatibilităţi, instituite prin art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004 republicată, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, respectiv art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, au efectuat - prin persoane interpuse - activităţi de comerţ şi au participat la administrarea SC AA. SRL Bucureşti în scopul: obţinerii pentru sine a unor foloase materiale necuvenite.

S-a reţinut că deşi inculpatul A. a negat formal săvârşirea faptei, declaraţiile acestuia fiind constante, totuşi - în esenţă - nu a negat situaţia de fapt din rechizitoriu, pe care a recunoscut-o nu doar implicit, ci explicit, căreia însă i-a atribuit un caracter normal raportat la funcţia deţinută, cel mult sancţionabilă disciplinar, nicidecum penal, invocând aşadar posibilitatea pe care o avea de a se ocupa, în fapt, de administrarea de societăţi comerciale pentru suplimentarea veniturilor.

Constatând că aceste aspecte ale situaţiei de fapt au fost redate exhaustiv de procuror în rechizitoriu, şi au fost expuse anterior, instanţa de fond a apreciat că nu se impune reluarea redării acestora sau analize suplimentare decât în măsura existenţei unor neconcordanţe. Instanţa de fond a apreciat că, suplimentar, se limitează la a arăta că cei doi inculpaţi, A. şi B. au încheiat la data de 15 iulie 2011 două contracte de cesiune a părţilor sociale ale SC AA. SRL, cedent fiind numitul E., prieten cu inculpatul A., cesionari martorii F., rudă şi interpus al procurorului A., şi G., rudă şi interpus al inculpatului B., contractele având ca obiect cesionarea unui număr de 5 părţi sociale, reprezentând o participare Ia beneficii/pierderi de 50% din capitalul social, sediul social al societăţii a fost stabilit în Bucureşti, sector 1, iar punctul de lucru în comuna Vidra, sat VV., judeţul Ilfov. În pofida desemnării acestor 2 persoane ca administratori asociaţi, în fapt, societatea era administrată de cei doi inculpaţi, declaraţiile celor doi martori asociaţi confirmând această realitate, de rol pur decorativ în cadrul societăţii, a cărei denumire nu au cunoscut-o decât cu ocazia cercetărilor din cauză, neexercitând niciun moment vreo activitate referitoare la această societate, de care se ocupau cei care le-au încredinţat sarcina de a apărea formal, scriptic, în actele societăţii, adică inculpaţii. Perfectarea contractului de cesiune a fost realizată prin cabinetul de avocat H., prieten de asemenea cu inculpatul A., la cererea acestuia, aspecte confirmate deopotrivă de acest martor şi de martora J., avocat, care s-a ocupat efectiv de formalităţi. Martorul K., fost comisar-sef în cadrul Politiei sectorului 1, a fost numit director general al SC AA. SRL, iar L., tatăl lui F., a fost desemnat „coordonator al activităţii de sortare", de asemenea în considerarea relaţiei de prietenie cu cei doi inculpaţi, aspecte confirmate de aceştia şi de martorul E., cedent, şi care rezultă şi din transcrierile convorbirilor telefonice.

De asemenea, această realitate este dovedită de toate depoziţiile martorilor reprezentanţi ai societăţilor cu care SC AA. SRL a avut contracte, SC X. SA, SC W. SA, SC CC., aceştia confirmând că discuţiile referitoare la colectarea deşeurilor se realizau cu inculpatul A., despre care cunoşteau că este cel care se ocupă în fapt de societate şi de asemenea că este procuror, înregistrările confirmând toate aceste împrejurări.

Apreciind că nu se impun discuţii suplimentare faţă de necontestarea realităţii administrării societăţii de către cei doi inculpaţi, asumată efectiv de inculpatul A. şi contestată timid şi neconvingător, de inculpatul B. instanţa de fond a menţionat argumentele pentru reţinerea elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, în raport cu apărările referitoare la această faptă.

În opinia instanţei de fond nu se poate reţine ca întemeiată apărarea potrivit căreia nu poate fi asimilată sau confundată activitatea de administrare în fapt a unei societăţi comerciale sau desfăşurarea de acte de comerţ prin intermediul unei societăţi comerciale şi prin interpuşi cu operaţiunile financiare ca acte de comerţ. Faţă de modul în care este incriminată această infracţiune, şi în lipsa unei definiţii legale, dată de Legea nr. 78/2000, noţiunea de operaţiuni financiare ca acte de comerţ trebuie interpretată în conformitate cu noţiunile definite de C. com. şi prin raportare la sensul uzual al termenilor; astfel, instanţa de fond a apreciat că ceea ce se incriminează este desfăşurarea oricărei activităţi - act de comerţ conform art. 3 pct. 11 şi art. 4 C. com. - aşadar nu doar efectuarea de operaţiuni bancare, ci orice presupune activitatea de plată, de circulaţie a banilor, a creditelor, căci limitarea doar la domeniul bancar ar presupune o restrângere a incriminării şi sancţionării unor fapte, ceea ce ar excede voinţei legiuitorului, care ar fi menţionat în cuprinsul textului incriminator doar operaţiunile financiare, fără adăugarea şi a actelor de comerţ, dacă ar fi urmărit sancţionarea doar a acestor operaţiuni financiare. Or, prin modul în care legiuitorul a înţeles să reglementeze incriminarea operaţiunilor financiare ca acte de comerţ este evidentă intenţia acestuia de ocrotire a tuturor relaţiilor sociale care se nasc ca urmare a actelor de comerţ ce presupun efectuare de plăţi, credite, presupun circulaţia banilor, căci toate acestea pot determina obţinerea de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

Nu în ultimul rând, instanţa de fond a menţionat, pe de altă parte, pornind de la ceea ce se urmăreşte prin incriminarea unor fapte de Legea nr. 78/2000, respectiv faptele de corupţie, că scopul incriminării acestei fapte este şi acela referitor la apărarea relaţiilor sociale ce au în vedere activitatea persoanelor care, în virtutea funcţiilor deţinute, au prohibit a efectua operaţiuni financiare ca acte de comerţ, de tranzacţii financiare, la încheierea cărora se pot folosi de informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, cu alte cuvinte, se încearcă protejarea societăţii de eventuale abuzuri urmare exercitării funcţiei de către aceste persoane.

În consecinţă, a apreciat prima instanţă că acestor persoane le este interzis orice act de comerţ ce presupune circulaţia banilor; or, inculpaţii, în funcţiile deţinute, de prim-procuror şi secretar de primărie prin activitatea desfăşurată în cadrul SC AA. SRL, direct sau prin interpuşi, au negociat contracte comerciale, au realizat plăţi şi încasări, fiind parte astfel dîntr-un circuit comercial şi financiar, iar fapta acestora este încadrată juridic, atât sub aspect obiectiv, cât şi sub aspect subiectiv, în disp. art. 12 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, nefiind - aşa cum a încercat apărarea să acrediteze - doar o abatere disciplinară.

Instanţa de fond a mai arătat că argumentele apărării în sensul că prim-procurorul A. nu era în incompatibilitate cu efectuarea acestor operaţiuni financiare şi de comerţ, întrucât nu avea ca atribuţii, ca prim procuror, să cunoască evoluţia operaţiunilor financiare ca acte de comerţ, în scopul obţinerii de profit, nu pot fi reţinute chiar în considerarea argumentelor anterior expuse, ceea ce se urmăreşte de legiuitor prin incriminarea acesteor fapte fiind exact menţinerea persoanelor cu funcţii publice dincolo de orice suspiciune care ar putea avea drept consecinţe deturnarea funcţiei şi exercitarea sa în alte scopuri, comerciale, de obţinere de profituri din activităţi care, prin natura lor, sunt aducătoare de profit; or, o persoană învestită cu atributul funcţiei publice ca a inculpatului, este incompatibilă de a exercita aceste acte.

De altfel, menţionează prima instanţă, inculpatul A. cunoştea exact aceste incompatibilităţi şi interdicţii, expres prevăzute de lege, fiind o persoană - până la proba contrară - dotată cu inteligenţa care să îi permită înţelegerea unor astfel de chestiuni simple, cum ar fi natura şi atributele funcţiei deţinute, însă a înţeles, în final, să îşi formuleze în acest mod apărarea doar pentru că aceeaşi funcţie deţinută anterior îi permite să cunoască valoarea probelor administrate într-un proces penal; or, în faţa probelor evidente care fac dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă, a administrării în fapt a SC AA. SRL, inculpatul A. a invocat apărări străine de acuzaţiile care i se aduc. În condiţiile în care s-a admite apărarea inculpatului acesta nu a explicat motivele pentru care nu a exercitat şi în drept administrarea societăţii de vreme ce opinia sa este fermă în sensul că avea această posibilitate, nefiindu-i prohibită exercitarea oricăror alte funcţii decât cele expres prevăzute de lege. Această conduită a inculpatului A. - ocultă într-un oarecare mod la început, devenită vizibilă prin continuitate într-un timp îndelungat şi prin interacţiune cu din ce în ce mai multe persoane, cu care societatea încheia contracte - constituie de fapt dovada înţelegerii de către inculpat a faptului că încălca legea cu bună-ştiinţă în ceea ce priveşte incompatibilităţile căci, dacă acesta ar fi avut convingerea că nu este incompatibil să desfăşoare acte de comerţ, desigur că ar fi devenit administrator nu doar în fapt, dar şi în drept al societăţii. Mai mult, menţionează instanţa de fond, poate că inculpatul A. ar fi devenit administrator în fapt şi în drept la mai multe societăţi comerciale şi poate că, între aceste activităţi, ar fi reuşit să exercite şi funcţia de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 4 Bucureşti.

În opinia instanţei de fond, inculpatului nu i se cuvenea acest „folos", aşa cum acesta a susţinut în apărarea sa, din motivele menţionate, nefiind nevoie - pentru reţinerea acestei infracţiuni - de a „malversa" legea societăţilor comerciale, climatul de concurenţă în piaţa românească şi obţinerea în acest mod a unui profit nemeritat prin intermediul societăţii; inculpatul fiind prin lege incompatibil cu exercitarea administrării în fapt şi în drept a vreunei societăţi comerciale, iar încălcarea în sine a acestor incompatibilităţi, constituie nu doar abatere disciplinară, ci infracţiunea prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000.

De asemenea, prima instanţă a arătat că împrejurarea că inculpatul nu a folosit în administrarea societăţii informaţii nedestinate publicităţii rezultând din activitatea sa de prim-procuror este nu prezintă relevanţă întrucât infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată nu condiţionează folosirea de astfel de informaţii la efectuarea actelor de comerţ, pentru existenţa infracţiunii nefiind nici necesar ca scopul obţinerii de bani, bunuri sau alte foloase să fie atins, fiind suficientă existenţa acestui scop la momentul săvârşirii actelor materiale. În orice caz însă, s-a reţinut că SC AA. SRL a realizat efectiv venituri, prin încheierea de contracte cu furnizori, furnizând la rândul său deşeurile sortate către SC CC. SRL pe baza unui contract din data de 21 noiembrie 2011, făcând o livrare de peste 28.000 RON, a încasat de asemenea efectiv peste 6000 RON, iar din contractul încheiat cu SC EE. SA din data de 20 noiembrie 2011, făcând o livrare de peste 32.000 RON, a încasat efectiv suma de peste 24.600 RON. În aceste condiţii, este evident că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Instanţa de fond a apreciat că această infracţiune este una continuă, prin specificul său, din modul de realizare a elementului material al laturii obiective, actele de comerţ prin administrarea în fapt a societăţii, rezultând că activitatea inculpatului nu se putea efectua decât prin acte repetate în timp care, analizate în ansamblu, realizează ceea ce în fapt presupune administrarea unei societăţi, elementul de desfăşurare într-o perioadă de timp fiind ceea ce dovedeşte exercitarea în fapt a acestei activităţi, acuzarea referindu-se de altfel la perioada iulie 2011 - ianuarie 2012, când inculpatul a exercitat funcţia de prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 4 Bucureşti.

Inculpatul B. - reţine instanţa de fond - a negat existenţa vreunei contribuţii proprii la activitatea societăţii, însă apărarea acestuia a fost înlăturată, declaraţiile martorilor audiaţi confirmând şi participarea sa, unul dintre cesionarii asociaţi, G., fiind ruda sa, inculpatul A. desemnându-l pe acesta ca asociat în considerarea înţelegerii avute cu inculpatul B., neînţelegând-se altfel care ar fi fost interesul desemnării a doi asociaţi, şi de asemenea, care ar fi fost raţiunea pentru care nu ar fi desemnat un al doilea asociat tot un membru al familiei sale; or, desemnarea acestui asociat a fost determinată exact de cointeresarea directă a inculpatului B. în activitatea societăţii. Referirea apărării la declaraţiile martorilor YY., NN., L., N., K., G., Y., MM., KKK. - care relevă faptul că inculpatul nu ar fi avut activitate, nici directă şi nici prin interpuşi, în cadrul SC AA. SRL - nu face dovada a ceea ce s-a invocat de apărare, din expunerea situaţiei de fapt rezultând că cel care s-a ocupat efectiv de încheierea contractelor cu persoanele reprezentante ale acestor societăţi a fost inculpatul A., fiind astfel cumva logic ca pe inculpatul B. să nu îl cunoască cei mai mulţi dintre martorii audiaţi, însă instanţa a reiterat cele anterior menţionate: pe de o parte, desemnarea unuia dintre asociaţi în persoana lui G., rudă a acestui inculpat, a fost determinată de interesul direct al acestuia în cadrul şi activitatea societăţii, iar pe de altă parte, că martora V., cunoştinţă a acestui inculpat, soţia unui client al său, aşa cum acesta a prezentat-o pe martoră lui A. la momentul stabilirii activităţilor de care fiecare dintre cei doi urma să se ocupe, a fost cea care a ţinut contabilitatea societăţii; or, de asemenea, dacă acesta nu avea niciun interes nu s-ar înţelege motivul pentru care a avut interesul de a se implica în găsirea unei persoane de încredere care să se ocupe de activitatea contabilă a societăţii. De altfel, instanţa de fond a reţinut că activitatea acestuia a fost foarte importantă la momentul preluării societăţii, iar apoi la identificarea colaboratorilor pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii, dată fiind funcţia deţinută de acesta în cadrul Primăriei sector 1, sarcina inculpatului B. fiind partea „de investiţie", iar a inculpatului A. fiind partea „ de producţie".

Instanţa de fond a reţinut din interceptările aflate la dosar că, la momentul contactării martorului K. pentru desemnarea acestuia ca director, inculpatul A. i-a comunicat că după consultarea cu B. a decis împreună cu acesta ca K. să exercite funcţia de director al societăţii, acest martor confirmând că în luna octombrie 2011, inculpatul A. i-a cerut să meargă la B. şi să ia suma de 80.000 RON în numerar, sumă pe care ulterior să o depună în contul SC AA. SRL, în două tranşe egale pe numele celor doi asociaţi, rudele lui A. şi B., operaţiunile bancare dispuse de cei doi inculpaţi fiind efectuate la datele de 27 octombrie 2011 şi 31 octombrie 2011 de K. fiind confirmate de extrasul de cont din data de 24 noiembrie 2011 emis de Banca U. Inculpatul B. a încercat, iniţial, să folosească pe numitul G. pentru a finanţa societatea, însă acesta nu a reuşit să depună sumele de bani primite întrucât nu avea specimen de împuternicire. Toate acestea dovedesc, dincolo de orice îndoială, că inculpatul B. a avut propria sa contribuţie la desfăşurarea activităţii societăţii, atribuţiile sale fiind în concordanţă cu ceea ce putea realiza facil graţie funcţiei.

Cu referire la apărările inculpatului B. în sensul că nu exista incompatibilitate cu funcţia de secretar al Primăriei sectorului 1 Bucureşti, faţă de conţinutul adreselor Agenţiei Naţionale de Integritate din 27 ianuarie 2014 şi din 11 aprilie 2012, în opinia instanţei de fond nu fac dovada a ceea ce se susţine. Astfel, adresele invocate atestă că exercitarea simultană a funcţiei publice de secretar al primăriei sector 1 cu aceea de asociat şi administrator la o societate comercială cu capital exclusiv privat nu generează o situaţie de incompatibilitate în condiţiile în care atribuţiile de serviciu ale funcţionarului public prevăzute de fişa postului nu au o legătură directă sau indirectă cu calitatea de asociat sau administrator de societate comercială cu capital exclusiv privat .

Prin urmare, apărarea a arătat că, având în vedere că incompatibilitatea prevăzută în textul reţinut se referă la societăţile comerciale din sectorul public şi că societatea la care se presupune că ar fi participat inculpatul prin interpuşi, AA. SA, nu este din sectorul public, fapta nu este prevăzută de legea penală. În opinia primei instanţe, trecând peste faptul că aceste adrese sunt, practic, răspunsuri oferite la solicitarea privată a unui avocat care nu l-a asistat pe inculpat, acestea se raportează la conţinutul întrebării adresate, care adaugă la incompatibilitatea prevăzută de lege referitoare la „funcţionarii publici care nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori în alte unităţi cu scop lucrativ din sectorul public" şi sintagma - sau şi la cele din sectorul privat - deşi o solicitare onestă nu ar fi adăugat chestiuni care nu au fost avute în vedere de lege.

S-a menţionat că la o solicitare formulată de asemenea manieră, fără trimitere la o situaţie de fapt concretă, nu se poate oferi decât un răspuns trunchiat sau, în orice caz, unul care nu are în vedere o situaţie reală, efectivă dintr-o cauză; un răspuns complet trebuia formulat prin raportare la ceea ce constituie obiectul de activitate al societăţii cu capital exclusiv privat şi, mai mult decât atât, cu referire exactă la anumite activităţi comerciale desfăşurate de acea societate, la anumite contracte încheiate cu anumiţi furnizori de servicii, căci doar astfel se poate aprecia existenţa unei situaţii concrete de incompatibilitate.

Este adevărat că o asemenea stare de incompatibilitate se analizează în general, adică aceasta există sau nu există, dar instanţa de fond a arătat că a făcut aceste consideraţii exact în aceeaşi manieră în care şi apărarea a formulat întrebarea; apărarea nu a fost mulţumită cu caracterul clar şi fără echivoc al textului de lege, a simţit nevoia să puncteze în plus, întrebând dacă nu cumva incompatibilitatea nu se aplică în cazul în care se afla inculpatul în cauză, în opinia sa, astfel încât, în pofida textului de lege suficient de clar şi fără echivoc, a mai adăugat ceva care poate, într-adevăr, în anumite circumstanţe, să schimbe situaţia.

Or, a menţionat instanţa de fond, păstrând raţionamentul, că dacă se specifica în cuprinsul solicitării că acea societate a încheiat contracte cu W. SA, cu SC X. SA, că a încercat să obţină exclusivităţi cu acestea şi că aceste societăţi sunt într-o relaţie de dependenţă cu Primăria, în general, adică dacă mai adăuga câteva elemente, esenţiale chiar, poate că şi răspunsul ar fi fost altul.

În consecinţă, s-a menţionat că instanţa de fond are rezerve că răspunsul ar fost acelaşi dacă în cuprinsul adreselor se făcea referire la ceea ce s-a arătat anterior, că totuşi nu poate aprecia ca serios conţinutul acestor adrese, această opinie semnată de Agenţia Naţională de Integritate, în sine, cu litere de tipar, fără semnătura vreunei persoane cu vreo calitate care să angajeze instituţia, dovedeşte, odată în plus, că nu este o opinie asumată în mod serios de vreo persoană din cadrul Agenţiei Naţionale de Integritate. Pe de altă parte, chiar dacă ar fi fost asumată real, nu reprezintă o dovadă că funcţia deţinută de inculpat, aceea de secretar al primăriei sector 1 nu este incompatibilă cu aceea de administrator/asociat al unei societăţi comerciale, aşa cum cere textul legal, art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, prevăzând că „funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori în alte unităţi cu scop lucrativ din sectorul public", la rubrica societăţi comerciale textul fiind clar, fără echivoc şi fără distincţii între societăţile cu capital privat sau de stat sau de orice alt fel. Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere vreo distincţie între tipurile de societăţi comerciale, ar fi menţionat desigur în mod expres acest aspect, aşa cum la unităţile cu scop lucrativ a menţionat. Apărarea acestui inculpat, în sensul că nu a utilizat informaţii obţinute în virtutea funcţiei, este o adăugare la lege pentru reţinerea acestei variante a infracţiunii.

2. Referitor Ia infracţiunea de şantaj, ca infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie, prev. şi ped. de art. 194 alin. (1) C. pen. raportat la art. 17 lit. d1) din Legea nr. 78/2000 pentru care inculpaţii A. şi B. au fost trimişi în judecată.

Instanţa de fond a constatat că, în rechizitoriu, se susţine că în contextul derulării contractului comercial între societăţile SC AA. SRL, administrată prin persoane interpuse de inculpaţii A. şi B. şi SC X. SA au apărut situaţii în care numitul JJ., director operaţional în cadrul societăţii de salubrizare şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la inexistenţa în cadrul punctului de lucru al SC AA. SRL din comuna Vidra a unui cântar, necesar pentru recepţia deşeurilor, context în care se reţine că în perioada noiembrie 2011 - decembrie 2011 cei doi inculpaţi au exercitat, în mod repetat, acţiuni de intimidare şi constrângere psihică a numiţilor JJ. şi Z., reprezentanţi ai SC X. SA în scopul obţinerii unui folos injust anume, încheierea unui act adiţional care să permită livrarea către SC AA. SRL a unor cantităţi considerabile de deşeuri colectate selectiv ce urmau a fi ulterior valorificate deşi, societatea beneficiară avea obligaţia achiziţionării unui cântar autorizat.

Or, conform art. 194 alin. (1) C. pen. anterior se sancţiona constrângerea unei persoane prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, art. 131 din Legea nr. 78/2000 în forma anterioară sancţionând mai grav această faptă, în care este implicată o persoană dintre cele prev. de art. 1 din lege.

Deşi se reţine în rechizitoriu că inculpaţii au exercitat acte de constrângere psihică a numiţilor JJ. şi Z. în scopul obţinerii unui folos injust, instanţa de fond a apreciat că probele administrate nu fac dovada, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că natura convorbirilor existente între inculpaţi şi cei doi martori poate fi asimilată constrângerilor avute în vedere de legiuitor.

Instanţa de fond a avut în vedere declaraţiile celor doi martori, care au arătat constant că nu s-au simţit în vreun fel constrânşi psihic să încheie contractul de colectare cu SC AA. SRL, din nicio convorbire înregistrată cu cei doi martori nerezultând că societatea pe care aceştia reprezentau nu ar fi încheiat contractele sau actele adiţionale cu SC AA. SRL, respectiv nu se înţelege că ar fi putut încheia contracte cu alte societăţi în condiţii mai profitabile pentru societatea pe care o reprezentau, aşa cum se reţine în rechizitoriu. Este adevărat că societatea administrată în fapt de inculpaţi nu îndeplinea condiţia referitoare la deţinerea unui cântar autorizat, necesar operaţiunilor de reciclare şi că referitor la achiziţionarea acestui cântar au existat multe discuţii între martorii JJ. şi Z., pe de o parte, şi inculpaţii A. şi sporadic B., pe de altă parte, însă din analiza acestora, instanţa de fond nu a remarcat exercitarea, în niciun mod, de constrângeri sau ameninţări cu suportarea vreunei consecinţe dacă aceştia nu ar fi continuat desfăşurarea contractului cu SC AA. SRL. Discuţiile pe care inculpatul A. le-a avut relativ la opoziţia sa de a cumpăra cântarul faţă de preţul ridicat al acestuia şi sugestia din cuprinsul unei conversaţii în sensul că poate ar trebui ca cei de la X. SA să fie plătiţi mai târziu de către primărie, nu sunt suficiente pentru a se putea realiza elementul de constrângere necesar pentru a se putea reţine săvârşirea infracţiunii de şantaj, cu atât mai mult cu cât aceste aprecieri ale inculpatului A. nu s-au efectuat în discuţiile cu aceste persoane, ci în discuţiile avute cu terţi. Aceste discuţii reflectau poziţia de nemulţumire a inculpatului faţă de atitudinea, corectă de altfel, a celor de la X. SA raportat la neîndeplinirea condiţiei privind achiziţia cântarului, dar această atitudine de nemulţumire este mai degrabă una subiectivă, faţă de întârzierea demarării unor activităţi, ca un comentariu personal al inculpatului faţă de o atitudine pretins abuzivă a contractanţilor. Aceste discuţii însă nu au fost urmate de exercitarea de ameninţări efective sau de orice fel intervenţii cu un astfel de caracter.

Contractul dintre SC AA. SRL şi SC X. SA, având ca obiect livrarea de către această societate de deşeuri, a avut la bază existenţa acordului raportat la obiectul de activitate al societăţilor, fiind stipulate obligaţii şi drepturi pentru ambele părţi, iar raportat la modul în care acest contract se derula, părţile au intervenit în măsura în care s-a apreciat nerespectarea unora dintre obligaţii. Pe de altă parte, din declaraţiile martorilor audiaţi, funcţionari în cadrul societăţii, instanţa de fond a constatat că se putea derula contractul şi în lipsa unui cântar autorizat, prin adecvarea procedurilor faţă de lipsa instrumentului cel mai potrivit pentru măsurare, iar inculpatul A. a încercat să se prevaleze de aceste împrejurări şi, cu costuri cât mai puţine, să obţină profit cât mai mare, însă aceasta nu face dovada constrângerii exercitate pentru realizarea obiectului contractului.

Declaraţiile acestor martori, referitor la care se reţine exercitarea de violenţe şi ameninţări, respectiv Z. şi JJ., sunt de asemenea în sensul că nu au simţit vreo presiune din partea inculpaţilor, nu li s-a indus o stare de temere, nu s-au exercitat acte de intimidare care să le afecteze libertatea de acţiune sau de voinţă, aceasta fiind nealterată, astfel încât nu se poate reţine elementul de constrângere specific infracţunii de şantaj. Declaraţiile martorilor LLL., JJJ., L., YY. confirmă, de asemenea, faptul că SC AA. SRL a derulat contractele cu societăţile pe care aceştia le reprezentau, contractele fiind reciproc avantajoase, nefiind practic necesar să se intervină în vreun mod de către vreuna dintre părţi pentru continuarea contractului. Aprecierea acuzării că s-a condiţionat încheierea actului adiţional cu SC X. SA urmare a exercitării de presiuni asupra martorilor Z. şi JJ. nu este susţinută de probe, fiind apreciată de instanţa de fond doar un argument subiectiv. Supoziţia acuzării că martorul JJ. ştia că depinde de plăţile pe care le efectua Primăria sectorului 1 Bucureşti, plăţi ce erau în mod direct controlate de către inculpatul B., implicat şi în activitatea SC AA. SRL nu poate fi reţinută, pe de o parte că nu este dovedită, nerezultând din declaraţia acestuia, pe de altă parte, era totuşi puţin probabil ca, fără vreun element care să ducă la această concluzie, martorul să înţeleagă că o singură persoană, prin voinţa sa exclusivă, poate să impună blocarea plăţilor cuvenite în baza unui contract, cu atât mai mult cu cât se are în vedere instituţia primăriei, autoritate publică, nu o societate comercială, care poate fi controlată mult mai uşor, şi cu atât mai mult cu cât nu rezultă că inculpatul B. avea o asemenea putere de decizie.

3. Referitor la infracţiunea de fals intelectual în condiţiile participaţiei improprii şi în legătură directă cu o infracţiune de corupţie săvârşită de inculpaţii A. şi D., respectiv infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată săvârşită de A.

Instanţa de fond a apreciat că faptele expuse în rechizitoriu sunt dovedite prin probele administrate, în pofida negării acestora de către cei doi inculpaţi.

Astfel, reţine instanţa de fond, inculpatul D., în calitatea sa de avocat în cadrul Baroului Bucureşti a primit la data de 03 octombrie 2005 o procură din partea numitului AAA., prin care era împuternicit să recupereze şi să vândă un teren, pe care acesta îl dobândise anterior şi cu privire la care solicitase reconstituirea dreptului de proprietate, iar ulterior, numitul AAA., l-a împuternicit pe inculpatul D. să efectueze toate demersurile legale, în vederea recuperării şi valorificării terenului. La data de 25 octombrie 2005, inculpatul D. a depus la Primăria sectorului 1 o solicitare prin care revenea asupra cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, iar pentru soluţionarea cererii, prevalându-se de prietenia cu inculpatul A., procuror la acea dată în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, a apelat la ajutorul acestuia, concepând împreună un plan care să le permită amândurora obţinerea unor importante sume de bani, inculpatul D. primind de la clientul său procentul negociat la încheierea contractului, iar inculpatul A. dreptul asupra unui teren pe care urma să îl valorifice ulterior în condiţii mult avantajoase (potrivit mandatului, inculpatul D. primea 40% din valoarea terenului pe care l-ar fi redobândit pentru clientul său). În acest sens, între inculpatul A. şi inculpatul D. s-a încheiat la data de 12 iunie 2008 un contract fictiv de vânzare-cumpărare de bunuri viitoare, contract care stipula că preţul pe care inculpatul A. l-a achitat pentru terenul ce urma a fi redobândit era de 206.250 euro, însă în realitate acest preţ nu a fost niciodată achitat, singurul scop pentru care a fost încheiat contractul fiind acela de a conferi aparenţă de legalitate unei situaţii fictive.

Anterior, şi ulterior încheierii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare de bunuri viitoare, inculpatul A. a făcut demersuri cu ajutorul inculpatului B., secretar al subcomisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar din cadrul Primăriei sector 1 pentru reconstituirea dreptului de proprietate prin compensare, pe un alt amplasament, vechiul amplasament nefiind retrocedabil, fiind dispuse în acest sens hotărârile din 24 octombrie 2008 şi din 05 februarie 2009 Comisiei Municipiului Bucureşti pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, comisie care decide în baza propunerilor făcute de Subcomisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 din cadrul Primăriei sectorului 1, subcomisie din care inculpatul B. a făcut parte. Aşadar, ceea ce inculpatul A. a urmărit la încheierea contractului de vânzare cumpărare de bunuri viitoare, începuse să se prefigureze, acesta dobândind un amplasament în incinta Institutului de Cercetare şi Producţie pentru Pomicultură Băneasa, amplasament de o valoare superioară terenului, prin intervenţia asupra funcţionarilor de la Primăria sector 1 Bucureşti.

Pentru a putea justifica suma de 206.250 euro, menţionată în contractul vânzare-cumpărare de bunuri viitoare ca fiind achitată, inculpatul A. a procedat la întocmirea unui înscris sub semnătură privată intitulat contract de împrumut prin care numitul FFF. (decedat în anul 2010) îi împrumuta suma de 200.000 euro, contract care a fost „încheiat", de asemenea, Ia data de 12 iunie 2008.

Deşi inculpatul A. a negat săvârşirea faptelor, arătând că a achitat în realitate suma de bani, pe care o dobândise anterior în mod real de la FFF., inculpatul D. a arătat că în fapt nu a primit acea sumă de bani nici la data încheierii contractului şi nici ulterior, a amânat acest moment al predării efective sine die, convins fiind însă de existenţa în patrimoniul inculpatului A. a sumei şi în considerarea relaţiei de prietenie pe care o avea cu acesta, susţinând astfel inculpatul că ceea ce s-a consemnat în contract corespunde realităţii, inculpatul D. arătând că a avut tot timpul convingerea că inculpatul A. are suma, cunoscând şi sursa acesteia, respectiv împrumutul de la FFF.

Instanţa de fond a constatat că aceste apărări ale inculpaţilor nu sunt însă dovedite. Împrejurarea împrumutului sumei de 200.000 de euro de la FFF. nu mai poate fi confirmată de acesta (împrumutătorul decedând), iar moştenitorii şi rudele acestora, respectiv apropiaţi ai săi, martorii HHH., GGG., NNN., OOO. nu au dat declaraţii care să confirme apărările inculpaţilor. Depoziţiile coroborate ale acestora, sub aspectele esenţiale, sunt în sensul necunoaşterii împrejurării împrumutului către A. şi, mai mult decât atât, aceştia nu au putut da detalii despre existenţa efectivă în patrimoniul lui FFF. a sumei de 200.000 de euro. Or, o asemenea sumă era firesc să fie cunoscută de moştenitori, dacă ar fi existat în realitate în patrimoniul defunctului, iar uşurinţa cu care GGG. a renunţat la această datorie este un argument în plus pentru a aprecia că, în realitate, această sumă nu a existat.

De asemenea, instanţa de fond a reţinut că din actele de la dosar rezultă că în perioada 2004-2010 FFF. nu figurează la Administraţia Finanţelor Publice sector 1 cu venituri declarate şi înregistrate, iar moştenirea lăsată de FFF. a fost formată dintr-o garsonieră situată în Bucureşti şi în suprafaţă de 42,93 mp şi 895 de acţiuni cu o valoare nominală simbolică, astfel încât relatările martorilor amintiţi, în sensul că, în calitatea sa de avocat, putea - teoretic - deţine o asemenea sumă, pe care, nu doar că o deţinea, dar de care se putea dispensa uşor prin împrumutarea acesteia, nu pot fi reţinute.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de D.G.P.M.B - Serviciul Criminalistic Laboratorul de expertize grafice şi tehnica documentelor a concluzionat că „semnăturile aplicate pe cele trei exemplare ale contractului de împrumut încheiat la data de 12 iunie 2008 între FFF. şi A., la rubricile împrumutător nu au fost executate de numitul FFF., aspect care face dovada, dincolo de orice dubii, că acest contract are caracter fictiv, suma de bani nefiind vreodată împrumutată.

Argumentele apărării referitoare la concluziile expertizei, în sensul că, devreme ce semnătura împrumutătorului nu este a lui FFF., înseamnă că nici semnătura împrumutatului nu este a inculpatului A. şi că, în acest fel, nu inculpatul a comis infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, nu au fost apreciate ca întemeiate. Ceea ce s-a concluzionat în expertiză are în vedere semnătura împrumutătorului, nu a împrumutatului, iar concluziile acestea nu au fost contestate de vreo parte, cu atât mai puţin de inculpatul A., care a invocat constant existenta contractului de împrumut şi caracterul său real.

În orice caz, a menţionat instanţa de fond, această sumă nu a fost niciodată primită de D., declaraţiile acestuia fiind constante sub acest aspect, nu a fost împrumutată de FFF., căci semnătura pretins aparţinând acestuia nu a fost executată de această persoană, nu a fost efectiv văzută de vreo persoană la încheierea contractului, iar faptul că s-a preferat întocmirea unui înscris sub semnătură privată deşi, pentru siguranţa cocontractanţilor, ar fi fost de preferat întocmirea unui înscris autentic cu o valoarea probatorie mai amplă, cu luarea în considerare şi a cuantumului sumei (200.000 euro), întăreşte ideea inexistenţei unei asemenea sume de bani, rulajele conturilor inculpatului A. şi ale lui FFF. nedovedind vreun transfer bancar între cei doi.

Instanţa de fond nu a reţinut nici opinia apărării în ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual, apărarea susţinând că notarul nu a comis nicio infracţiune de fals intelectual pentru că împrejurarea primirii şi predării sumei de bani nu este decât o chitanţă descărcătoare pentru debitorul obligaţiei de plată, iar notarul doar a atestat declaraţiile părţilor, iar declaraţiile părţilor sunt ale acestora, şi nu ale notarului. Or, forma participaţiei improprii - care se reţine în sarcina inculpatului - este diferită de forma autoratului la infracţiunea de fals intelectual tocmai prin forma diferită de vinovăţie sau fără vinovăţie cu care se săvârşeşte, de esenţa acestei modalităţi de săvârşire fiind tipurile diferite de vinovăţie cu care se săvârşesc faptele de către participanţi. Este adevărat că notarul a consemnat poziţiile părţilor însă tocmai pentru că a acţionat fără vinovăţie, necunoscând caracterul fictiv al contractului de vânzare cumpărare, soluţia care s-a dispus în ceea ce îl priveşte a fost de neîncepere a urmăririi penale, ceea ce nu are însă nici o relevanţă asupra faptei săvârşite cu vinovăţie de inculpaţii A. şi D., care au cunoscut caracterul fictiv al celor declarate.

Instanţa de fond a mai constatat că apărarea a invocat schimbarea conţinutului legal al infracţiunii prevăzute de art. 290 alin. (1) C. pen., prin noua incriminare - art. 292 C. pen. fiind introdusă sintagma „atestarea unor împrejurări nereale" susţinând astfel că fapta a fost incriminată abia din data de 1 februarie 2014 şi că anterior, chiar dacă atesta împrejurări nereale, fapta nu era prevăzută de legea penală. S-a apreciat însă că acest tip de analiză a normei legale este străin de modul de interpretare a unei norme, reglementarea anterioară fiind suficient de clară, sub aspectul conţinutului legal al infracţiunii, practica de asemenea fiind constantă cu privire la ceea ce se incrimina prin această infracţiune, iar modificarea conţinutului constitutiv ai unei infracţiuni printr-o lege nouă nu lipseşte de conţinut şi de efecte legea anterioară decât dacă o face în mod explicit; or, de vreme ce infracţiunea nu s-a dezincriminat, fiind uşor modificat conţinutul, s-a concluzionat că acest aspect nu are relevanţă asupra reţinerii infracţiunii în cauză.

Apărarea inculpatului D. a invocat ordonanţa DNA din data de 20 februarie 2014, prin care s-a dispus clasarea cauzei pentru infracţiunea de cumpărare de influenţă, arătând că prin aceasta nu se mai poate reţine nici infracţiunea de fals intelectual, însă instanţa de fond a apreciat că este nerelevant dacă s-a realizat şi infracţiunea scop, atâta timp cât infracţiunea de fals a fost săvârşită, considerentele anterioare fiind elocvente sub aspectul dovedirii acestei infracţiuni, iar faptul că nu s-a putut proba nelegalitatea infracţiunii scop, nu lipseşte de efecte şi de consecinţe juridice realizarea infracţiunii mijloc, nici un text de lege nefăcând vreo legătură de cauzalitate în acest sens între cele două infracţiuni.

Apărarea inculpatului D. în sensul că a consimţit să semneze contractul fără reţineri bazându-se pe relaţia de prietenie cu inculpatul A. nu a fost reţinută de instanţa de fond deoarece inculpatul a cunoscut tot timpul caracterul fictiv al contractului, urmărind, la rândul său, un beneficiu facil, şi chiar dacă ar fi crezut în mod uşuratic, că va primi suma consemnată, nu are justificare pentru semnarea acestui contract; de altfel, nici ulterior, după ce a constatat că inculpatul A. nu îi predă banii, inculpatul D. nu a solicitat desfiinţarea contractului, în realitate acesta cunoscând şi asumând caracterul fictiv al contractului de vânzare-cumpărare de drepturi viitoare.

4. Referitor la infracţiunile de fals în declaraţii (şase infracţiuni) săvârşite de inculpatul A.

Prima instanţă a apreciat că ceea ce se reţine în rechizitoriu, respectiv denaturarea conţinutului declaraţiilor de avere completate şi depuse de inculpatul A. la Consiliul Superior al Magistraturii prin consemnarea, în mod contrar adevărului, în declaraţiile din datele de 12 septembrie 2008, 23 ianuarie 2009, 14 aprilie 2009, 11 iunie 2009, 10 iunie 2010 şi 28 octombrie 2010, a faptului că a primit cu titlu de împrumut suma de 200.000 euro de Ia FFF., deşi avea cunoştinţă că acest aspect nu corespunde realităţii, este concordant cu probele administrate sub acest aspect în cauză.

Deşi inculpatul a solicitat achitarea motivat de inexistenţa faptelor dat fiind că declaraţiile consemnează o realitate, aceea a primirii sumei de bani cu titlu de împrumut, instanţa de fond a apreciat că probele administrate - cu trimitere la analiza anterioară a infracţiunilor de fals, acestea fiind în legătură cu menţiunile din declaraţiile de avere referitoare la suma de 200.000 de euro pretins împrumutată de la FFF. - fac dovada contrară a ceea ce se susţine, caracterul fals al menţiunii privind împrumutul fiind dovedit de raportul de constatare anterior analizat, de declaraţiile martorilor moştenitori ai lui FFF., în final apreciindu-se că nu se impune reluarea analizei probelor.

Cu privire la solicitarea apărării de examinare a posibilităţii reţinerii unei alte infracţiuni, prevăzută de legea specială referitor la caracterul nereal al declaraţiilor de avere obligatorii pentru magistraţi, instanţa de fond a arătat că în preambulul acesteia se menţionează că declararea necorespunzătoare adevărului face declarantul pasibil de infracţiunea de fals în declaraţii.

Referitor la legea penală mai favorabilă, reţinând succesiunea de legi intervenite pe parcursul procesului penal, instanţa de fond, în acord atât cu apărarea cât şi cu acuzarea, a apreciat că legea penală mai favorabilă tuturor inculpaţilor este legea penală veche, fiind incident art. 5 C. pen., reţinând pe de o parte limitele de pedeapsă, mai favorabile fiind cele prevăzute de legea veche, în cazul infracţiunilor de fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată, (fiind menţinute limitele de pedeapsă pentru infracţiunile de efectuare de operaţiuni financiare ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia deţinută şi falsul în declaraţii), iar pe de altă parte, celelalte instituţii incidente în cauză, concursul de infracţiuni, în cazul inculpatului A. şi de asemenea are în vedere şi modalitatea efectivă de individualizare judiciară, orientându-se la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, respectiv la suspendarea condiţionată, în cazul inculpaţilor B. şi D.

Cu privire la dispoziţiile art. 17 şi art. 18 din Legea nr. 78/2000, care au fost abrogate prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea in aplicare a Legi nr. 286/2009, s-a apreciat că se impune reţinerea acestora în continuare în încadrarea juridică a faptelor inculpaţilor faţă de decizia Curţii Constituţionale care a impus aplicarea în mod global a legii penale identificată ca fiind lege penală mai favorabilă, împrejurare în raport de care va reţine legea anterioară în ansamblul său, incluzând aici şi textele de lege abrogate explicit; abrogarea acestor dispoziţii nu a condus la dezincriminare, textele abrogate referindu-se de fapt exact la majorarea maximului special al pedepselor în cazul infracţiunilor de fals şi şantaj, săvârşite în legătură directă cu infracţiuni de corupţie, astfel încât, aceste infracţiuni fiind în prezent în continuare sancţionate, se impune menţinerea dispoziţiilor anterioare.

La alegerea pedepselor, precum şi la individualizarea cuantumului şi modului de executare efectiv, s-a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârşite, determinat atât de modul în care faptele au fost comise, cât şi de datele privind persoana inculpaţilor, de posibilitatea reeducării acestora prin prisma scopului pedepsei, sub acest aspect reţinându-se următoarele:

- inculpatul A. a fost procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 1 Bucureşti, prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 4 Bucureşti, această funcţie fiind una extrem de importantă într-un stat de drept, statul democratic putând funcţiona doar dacă are la bază o justiţie puternică; inculpatului îi era prohibit, cu desăvârşire, să facă orice act care să compromită imaginea justiţiei. Inculpatul, în calitatea sa, departe de a exercita profesia în concordanţă cu legea, s-a prevalat atât de funcţia deţinută, cât şi de cunoştinţele juridice pe care Ie avea, pentru a dobândi sume de bani în mod facil, folosindu-se de autoritatea conferită de lege; s-a apreciat că este inadmisibil ca un procuror, prezumat că exercită meseria cu credinţă în valorile sociale, să aibă asemenea conduită, dacă acesta apreciază că nu este suficient răsplătit pentru munca pe care o face, are libertatea de a părăsi profesia.

Acestea sunt motive pentru care s-a apreciat că faptele săvârşite sunt mai grave decât faptele de corupţie săvârşite de orice altă categorie de funcţionari publici, indiferent de apartenenţa acestora la vreuna dintre puterile executivă sau legislativă dintr-un stat, activitatea inculpatului atingând multe valori sociale, cea mai importantă fiind lezarea încrederii în exerciţiul autorităţii de stat, exercitate şi prin Ministerul Public. S-a reţinut că inculpatul a avut o poziţie constant nesinceră pe parcursul procesului penal, această conduită a avut la bază cunoaşterea dispoziţiilor legale, el considerând că prin interpretarea artificială a unor dispoziţii legale poate fi absolvit de răspundere penală; acesta s-a prevalat de cunoştinţele sale juridice şi a încercat să le folosească nu doar pentru a încălca legea dar şi pentru a înlătura urmele activităţii infracţionale sau a căuta motivaţii şi justificări ale conduitei sale.

Datorită semnificaţiei deosebite şi a impactului public pe care săvârşirea unor astfel de infracţiuni le au în societate, s-a apreciat că nu poate valorifica în favoarea inculpatului, ca circumstanţe atenuante, circumstanţele sale personale, constând în lipsa de antecedente penale. Onestitatea, corectitudinea şi moralitatea funcţionarului în exercitarea atribuţiilor de serviciu, sunt condiţii sine qua non nu numai pentru prestigiul şi autoritatea acesteia sau a instituţiei în care acţionează, ci pentru însăşi existenţa, echilibrul şi forţa societăţii.

Lipsa antecedentelor penale nu este relevantă din moment ce acesta nu putea exercita profesia decât dacă era o persoană fără antecedente penale, fiind imposibil să ocupe această funcţie în alte condiţii. Faţă de gravitatea faptelor şi pericolul social s-a apreciat că se impune executarea pedepsei rezultante prin privare de libertate, dar este necesară şi aplicarea pedepselor complementare şi accesorii, în sensul menţionat în dispozitivul sentinţei;

- inculpatul B. s-a prevalat de prietenia cu inculpatul A., de cunoştinţele juridice pe care le avea, fiind şi avocat, şi de asemenea de poziţia şi funcţia ocupată, acesta, la rândul său persoană care contribuie prin activitatea sa în cadrul Primăriei la creşterea încrederii populaţiei în autorităţile publice, a adus prejudicii acestor autorităţi, nu a exercitat cu conştiinţă şi bună-credinţă activitatea încredinţată, faptele sale fiind în măsură să reducă încrederea populaţiei în autorităţi; s-a prevalat de prietenia cu inculpatul A. şi a încercat să obţină beneficii din activităţi nelegale, incompatibile cu funcţia publică deţinută, împreună cu inculpatul A., procuror. Conduita sa procesuală a fost una nesinceră, inculpatul negând fapta săvârşită, prevalându-se de faptul că nu a avut contacte directe cu cele mai multe dintre persoanele cu care societatea SC AA. SRL a avut încheiate contracte, încercând prin aceasta să îşi nege propria contribuţie, însă prin accesul pe care i l-a oferit inculpatului A. la diferite informaţii, a contribuit într-o măsură semnificativă la activitatea infracţională. Având în vedere faptul că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, că este încadrat în societate, s-a apreciat că scopul sancţionator şi preventiv al pedepsei poate fi realizat şi fără executarea efectivă a acesteia, în condiţiile art. 861 C. pen.;

- inculpatul D. s-a prevalat de prietenia cu inculpatul A., de cunoştinţele juridice pe care le avea şi, de asemenea, de poziţia şi funcţia ocupată, şi acesta, la rândul său, persoană care contribuie la înfăptuirea actului de justiţie, a adus prejudicii profesiei de avocat, profesie care trebuie exercitată cu conştiinţă şi bună credinţă, fiind importantă în desfăşurarea actului de justiţie, activitatea acestuia fiind în măsură să reducă încrederea populaţiei în sistemul judiciar nu doar în raport de calitatea sa de avocat, la serviciile căruia oamenii apelează pentru a beneficia de ajutor de specialitate pentru a putea să îşi soluţioneze disputele juridice, dar şi în raport de alte organe judiciare, în contextul în care a acţionat împreună cu inculpatul A., procuror. Conduita sa procesuală însă nu a fost apreciată ca fiind de natură să zădărnicească aflarea adevărului în cauză, inculpatul dând declaraţii prin care a încercat doar să minimalizeze propria sa contribuţie. Având în vedere faptul că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, că este încadrat în societate, s-a apreciat că scopul sancţionator şi preventiv al pedepsei poate fi realizat şi fără executarea efectivă a acesteia, în condiţiile art. 81 C. pen. anterior.

Prin sentinţă, având în vedere soluţiile de condamnare pentru infracţiunile fals, instanţa de fond a dispus şi cu privire la înscrisurile false, conform celor arătate în dispozitiv.

III. Judecarea cauzei în apel

Împotriva deciziei au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii A., B. şi D.

III.1 Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

Înalta Curte constată că în declaraţia de apel a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie se precizează că apelul priveşte pe inculpaţii A. şi B. Motivele scrise de apel ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie se referă însă la toţi cei 3 inculpaţi A., B. şi D.

În motivele scrise de apel ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie , sentinţa este criticată sub două aspecte:

1. greşita achitare a inculpaţilor A. şi B. pentru infracţiunea de şantaj, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. d1) şi la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000. După ce au fost reiterate argumentele expuse în rechizitoriu care, în opinia acuzării dovedesc fapte încadrată în infracţiunea de şantaj, în motivele de apel se fac unele consideraţii cu privire la conţinutul constitutiv al infracţiunii de şantaj, inclusiv este analizată motivaţia pentru care cei doi martori (JJ. şi Z.) ar fi dat respectivele declaraţii în cursul procesului penal.

2. aplicarea greşită a unui cuantum al pedepselor redus faţă de gravitatea faptelor comise de inculpatul A., precum şi greşita individualizare judiciară a sancţiunilor aplicate inculpaţilor B. şi D. După expunerea argumentelor, deduse din gravitatea faptelor şi datele personale ale inculpaţilor, s-a solicitat stabilirea unor pedepse îndreptate spre maximul special pentru faptele comise de inculpatul A., contopirea acestora, aplicarea sancţiunii celei mai grele şi a unui spor, stabilirea unei pedepse rezultante în sarcina inculpatului B. şi dispunerea executării acesteia în regim de detenţie, respectiv, înlăturarea dispoziţiilor privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului D. şi dispunerea executării acesteia în regim de detenţie.

III.2 Apelul declarat de inculpatul A.

În motivele scrise de apel, dar şi în concluziile orale şi scrise, inculpatul reia toate argumentele expuse la instanţa de fond, atât cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 12 lit. a) teza I-a din Legea nr. 78/2000, cât şi cu privire la delimitarea dintre categoriile de „incompatibilităţi" şi „interdicţii" din Legea nr. 303/2004, concluziile favorabile - în opinia apărării - ale opiniei expertale depusă la dosar, în final solicitându-se achitarea în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen., respectiv, art. 16 Iit. a) C. proc. pen. De asemenea, inculpatul a criticat şi individualizarea pedepselor aplicate de instanţa de fond (cuantum şi modalitate de executare), apreciindu-se ca fiind prea severe.

III.3 Apelul declarat de inculpatul B.

În motivele scrise de apel, dar şi în concluziile orale şi scrise, inculpatul reia toate argumentele expuse la instanţa de fond, atât cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 12 Iit. a) teza I-a din Legea nr. 78/2000, cât şi cu privire la posibilitatea legală de a desfăşura o activitate din cele pentru care a fost trimis în judecată, invocând disp. art. 94 şi art. 96 din Legea nr. 161/2003, astfel cum au fost modificate prin Legile nr. 330/2009 şi nr. 284/2010, făcând trimitere şi la adresa de răspuns a A.N.I., în final solicitându-se achitarea în temeiul art. 16 lit. b) C. proc. pen.

III.4 Apelul declarat de inculpatul D.

În motivele scrise de apel, dar şi în concluziile orale şi scrise, inculpatul reia toate argumentele expuse la instanţa de fond cu privire la elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, în condiţiile participaţiei improprii; în sinteză, s-a susţinut că întrucât nu se poate retine în sarcina notarului public săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, chiar şi fără vinovăţie, evident nu se poate retine în sarcina inculpatului D. o determinare a acestuia la săvârşirea faptei, sub forma participaţiei improprii, în final solicitându-se achitarea în temeiul art. 16 lit. b) sau art. 16 Iit. a) C. proc. pen.

IV. Judecarea apelului

În etapa apelului, cauza a avut mai multe termene de judecată. Având în vedere jurisprudenţa CEDO şi cea a ÎCCJ, ulterioară unor hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului cu referire la judecarea cauzei în căile de atac după pronunţarea de către instanţa de fond a unei soluţii de achitare (totale ori parţiale, după caz), la termenul din 24 februarie 2015 s-a acordat un nou termen de judecată pentru ca acuzarea şi apărarea să depună Ia dosar lista cu probele ce se vor administra/readministra în cursul apelului, inclusiv prin precizarea tezei probatorii.

La termenul din 07 aprilie 2015, Înalta Curte a pus în discuţie contradictorie probele propuse de acuzare şi apărare pentru admjnistrare/readministrare în etapa judecării apelului. Prin aceeaşi încheiere, ulterior dezbaterilor, Înalta Curte a dispus cu privire la probele administrate/readministrate în apel şi totodată, a stabilit un nou termen pentru administrarea/readministrarea probelor încuviinţate.

În faţa instanţei de apel, la termenul din 19 mai 2015, inculpaţii A. şi D. - în prezenţa apărătorilor aleşi - au menţionat expres că nu doresc să fie audiaţi de Înalta Curte; la acelaşi termen de judecată, cu acordul lui - şi în prezenţa avocatului ales - inculpatul B. a arătat că doreşte să fie audiat de Înalta Curte, declaraţia fiind consemnată.

La termenele de judecată acordate în cauză, Înalta Curte a procedat la administrarea probelor, inclusiv audierea martorilor KK., S., T., JJ., Z. (aflat în stare de detenţie) şi F.

La ultimul termen de judecată, din data de 27 octombrie 2015, inculpaţii şi apărătorii aleşi ai acestora, precum şi acuzarea, înainte ca instanţa să declare terminată cercetarea judecătorească în apel (administrarea/readministrarea probelor), au arătat că nu mai au alte cereri, cauza fiind apreciată în stare de judecată.

Înalta Curte, examinând apelurile pe baza probelor, actelor şi lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de apel, dar şi din oficiu, potrivit art. 417 alin. (2) C. proc. pen., pentru motivele care se vor arăta, va respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul D. şi, în limitele ce se vor arăta, va admite apelurile declarate de inculpaţii A. şi B. (cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor).

Înalta Curte - în acord cu instanţa de fond - apreciază legală şi temeinică soluţia de achitare a inculpaţilor A. şi B. pentru infracţiunea de şantaj, prev. de art. 194 alin. (1) C. pen. rap. la art. 17 lit. d1) şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, însuşindu-şi integral argumentele expuse în sentinţa atacată, fără a mai fi necesară reluarea acestora, ci numai unele completări.

Potrivit art. 194 alin. (1) C. pen. ant. "Constrângerea unei persoane, prin violenţă sau ameninţare, să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, dacă fapta este comisă spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani".

Textul incriminator face trimitere la „violenţă" şi la „ameninţare" acestea fiind, la rândul lor, definite de art. 193 C. pen. ant. („Ameninţarea"), respectiv, art. 180 C. pen. ant. („Lovirea sau alte violenţe") şi art. 181-183 C. pen. ant.

Definiţia „ameninţării" este dată de art. 193 C. pen. ant. în care se arată "Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva ei, a soţului ori a unei rude apropiate, dacă este de natură să o alarmeze, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru Infracţiunea care a format obiectul ameninţării".

„Constrângerea" exercitată trebuie să fie de natură să alarmeze victima, producându-i o stare de o temere care durează o anumită perioadă de timp, fiindu-i, astfel, lezată libertatea morală.

Este adevărat că în doctrină şi jurisprudenţă există opinia că în cazul infracţiunii de şantaj ameninţarea are un înţeles mai larg decât cel din art. 193 C. pen., deoarece textul incriminator nu limitează obiectul acesteia (o infracţiune sau o faptă păgubitoare) ceea ce înseamnă că se poate ameninţa cu orice altă faptă, chiar licită, însă în prezenta cauză nu există probe de natură să facă rezonabilă o constrângere exercitată de natură să alarmeze victima, producându-i o stare de o temere, care durează o anumită perioadă de timp, fiindu-i, astfel, lezată libertatea morală.

În cauză, conform actului de acuzare, este exclusă ipoteza „violenţei" apreciindu-se că cei doi inculpaţi au exercitat acte specifice "ameninţării" asupra martorilor JJ. şi Z.

Aceşti doi martori au fost audiaţi în mod nemijlocit şi de Înalta Curte, ambii negând categoric orice stare de temere de natură să îi alarmeze; nu există niciun motiv rezonabil pentru a aprecia ca nesincere aceste declaraţii, mai ales că martorul Z., la data audierii de către Înalta Curte, se afla în stare de detenţie. De altfel, examinând toate declaraţiile date în cursul procesului penal (în cursul urmăririi penale, în cursul judecăţii în primă instanţă şi în cursul judecării apelurilor) se constată că aceştia au fost constanţi în a afirma că nimic din comportamentul celor doi inculpaţi nu a fost de natură să îi alarmeze, să îi sperie ori să le provoace teamă pe parcursul derulării contractului. Întrucât instanţa de fond a menţionat multiple argumente de fapt şi de drept pentru soluţia de achitare, Înalta Curte nu consideră necesară reluarea acestora, inclusiv cu privire la opinia acuzării în sensul că cele afirmate de martori sunt nerelevante, constatarea „constrângerii" fiind atributul exclusiv al organelor judiciare.

Este neîntemeiat şi motivul de apel al Ministerului Public cu privire la individualizarea pedepselor, cuantum şi modalitate de executare, argumentele urmând a fi expuse în cadrul analizei motivelor de apel ale inculpaţilor.

Înalta Curte apreciază neîntemeiată critica inculpatului A. cu privire la condamnarea pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru următoarele motive:

Instanţa de apel îşi însuşeşte integral argumentele de fapt şi de drept expuse în sentinţa atacată, bazate pe probatoriul administrat, apreciind că nu este necesară reluarea lor, fiind însă necesare unele completări, după cum urmează:

Apărarea a invocat „opinia expertală" depusă la dosar, apreciind că aceasta exclude categoric „raportul de constatare tehnico-ştiinţifică" din dosarul de urmărire penală.

Această „opinie expertală'' a fost obţinută ca probă extrajudiciară, la solicitarea apărării, şi nu numai că nu exclude concluzia din „raportul de constatare tehnico-ştiinpfică" existent în dosarul de urmărire penală ci, dimpotrivă, o consolidează.

În concluziile „opiniei expertale" se menţionează că „Semnăturile existente pe cele trei exemplare ale documentului intitulat contract de împrumut, datat 12 iunie 2008, în dreptul menţiunii împrumutător FFF., au fost efectuate, probabil, de persoana menţionată în act, respectiv de către FFF.".

În consecinţă, chiar expertul solicitat de apărarea inculpatului A. nu a concluzionat ferm/expres că semnătura de pe înscris aparţine cu certitudine numitului FFF.

Această concluzie a expertului nu se poate „converti" într-o „îndoială ce profită inculpatului" din cauza multiplelor împrejurări de fapt care, examinate corelat, exclud categoric că înscrisul respectiv reflectă realitatea.

O parte din aceste multiple împrejurări au fost deja expuse în sentinţa atacată, Înalta Curte adăugând şi următoarele împrejurări:

Din perspectiva funcţiei îndeplinite (procuror, prîm-procuror), inculpatul A. cunoştea exigenţele statutului procurorului şi judecătorului, necesitatea asigurării deplinei transparenţe obţinerii unor sume de bani, mai ales a unei sume de 200.000 euro, cu mult peste posibilităţile sale financiare (suma ar fi trebuit restituită de inculpat la data de 12 iunie 2013, deci în 5 ani, împrumutătorul, în vârstă de 80 de ani, decedând în anul 2010, deci la 2 ani de la pretinsul împrumut); această exigenţă ar fi presupus întocmirea unui act autentic, notarial, iar nu a unuia sub semnătură privată, tehnoredactat la calculator, mai ales că pretinsul împrumutător avea vârsta de 80 de ani.

Deşi în înscrisul sub semnătură privată se menţionează că a fost întocmit în 2 exemplare, câte unul pentru fiecare parte, niciunul nu a rămas în posesia împrumutătorului (care în acest fel ar fi fost în imposibilitate să facă dovada împrumutului în cuantum de 200.000 euro) deoarece conform P.V. de desigilare şi restituire bunuri din 31 ianuarie 2012, printre înscrisurile ridicate din locuinţa inculpatului A., au fost găsite şi 3 exemplare originale ale contractului de împrumut încheiat între FFF. şi A. pentru suma de 200.000 euro. De asemenea, conform aceluiaşi P.V., în locuinţa inculpatului A. au fost găsite şi 2 exemplare ale declaraţiei numitei GGG. Din declaraţia martorului NNN. rezultă că numita GGG., soţia sa la data declaraţiei, este sora numitei HHH. şi că aceasta a fost concubina inculpatului A. timp de 10 ani (despărţirea intervenind în anul 2009, conform declaraţiei numitei HHH.).

În acord cu instanţa de fond, şi Înalta Curte apreciază irelevantă declaraţia martorei OOO. care susţine că ar fi văzut „(...) o sumă de bani în euro pe masă (...)", în domiciliul numitului FFF. (persoană în vârstă de 80 de ani, condiţie materială relativ modestă, care a lăsat o moştenire de asemenea modestă, fără sume în cont pe timpul vieţii, fără a exista minime date care să justifice credibilitatea deţinerii sumei de 200.000 euro, etc); nu în ultimul rând, martora -audiată fiind - a susţinut că în contract nu era prevăzută data restituirii; or, contractul sub semnătură privată este compus dintr-o singură foaie, tehnoredactat pe calculator, pe o singură pagină, şi are trecută data restituirii, data de 12 iunie 2013. Deşi în înscrisul respectiv se menţionează că acesta a fost redactat "în prezenţa martorului OOO." nu se menţionează datele de identificare a acesteia (CNP-ul, datele referitoare la C.I.), martora declarând că „(...) am semnat în calitate de martor un act despre care mi-am dat seama că era un contract de împrumut".

Nici chiar declaraţiile martorelor GGG. şi HHH., fiicele numitului FFF., dar şi pretinsa „iertare" de datoria de 200.000 euro, nu pot fi reţinute în favoarea inculpatului, explicaţia fiind, preponderent, cea rezultată din relaţiile speciale interpersonale cu numitul A.

În sfârşit, Înalta Curte apreciază că inculpatul, în apărarea sa, invocă tocmai încălcarea legii şi a normelor statutului de procuror, lipsa de transparenţă a pretinsului împrumut de 200.000 euro, prin tehnoredactarea pe calculator a înscrisurilor sub semnătură privată, prin implicarea unor persoane cu care s-a aflat în relaţii speciale pe durata mai multor ani - toate acestea sugerând o încercare ocultă, orientată, de preconstituire a unor probe. Nu în ultimul rând, împrejurarea morţii pretinsului împrumutător (persoană în vârstă de 80 de ani la data pretinsului împrumut), în anul 2010, a făcut imposibilă audierea sa.

Neîntemeiate sunt şi criticile apelanţilor-inculpaţi A. şi D. cu privire la condamnarea pentru infracţiunea de fals intelectual săvârşită în condiţiile participaţiei improprii, Înalta Curte însuşindu-şi integral argumentele expuse în sentinţă.

Inculpatul A., nu avea cum să achite, în mod real, la data autentificării înscrisului, suma de 206.250 euro deoarece, în mod real, nu primise un împrumut de 200.000 euro de la numitul FFF., deci nu dispunea de o astfel de sumă care depăşea cu mult posibilităţile sale financiare; neplata preţului a fost confirmată chiar şi de coinculpatul D. în declaraţiile date în cursul procesului penal.

În sfârşit, sunt neîntemeiate şi criticile apelanţilor-inculpaţi A. şi B. cu privire la condamnarea pentru infracţiunea prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, Înalta Curte însuşindu-şi integral argumentele expuse în sentinţa atacată, cu completările ce se vor arăta:

Dacă este adevărat că toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii, nu se poate ignora că unii dintre aceştia - prin statutul lor profesional şi pregătirea juridică superioară - au capacitatea de a înţelege nu numai litera, dar şi spiritul legii, fiind dificil de susţinut, în mod rezonabil, că au fost în eroare atunci când au adoptat conduite contrare legii.

Din această perspectivă, se reţine că inculpatul A. era absolvent al facultăţii de drept, îndeplinind funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi, ulterior, funcţia de prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, deci persoană avizată în materia dreptului penal.

De asemenea, inculpatul B. era absolvent al facultăţii de drept, fiind de profesie avocat, cu experienţă îndelungată în domeniul juridic, al interpretării şi aplicării legii; nu în ultimul rând, acesta îndeplinea funcţia de secretar al Primăriei sectorului 1, funcţie publică de conducere (conform caracterizării depuse la dosar); în aceeaşi caracterizare se menţionează că, anterior, B. îndeplinise funcţia publică de şef Serviciu Contencios Administrativ şi Juridic din cadrul Primăriei sectorului 1 Bucureşti.

Aceste aspecte pun sub semnul întrebării apărarea apelanţilor-inculpaţi în sensul că nu au înţeles corect litera şi spiritul legii, că s-au considerat îndreptăţiţi să exercite activităţi de comerţ, că exercitarea acestei activităţi, care implică şi operaţiuni financiare, nu constituie o faptă prevăzută de legea penală, ci doar o abatere disciplinară (inculpatul B. susţinând, de altfel, că nici abatere disciplinară nu constituie faptele sale); de asemenea, inculpatul A. chiar a susţinut că se impune delimitarea, în prezenta cauză penală, din perspectiva statutului magistratului, între „incompatibilităţi" şi „interdicţii".

Toate apărările apelanţilor-inculpaţi au fost examinate de instanţa de fond, şi temeinic a fost motivată respingerea acestora ca lipsite de fundament legal în sentinţa atacată.

Un prim aspect comun ambilor inculpaţi, între care erau strânse relaţii de prietenie, rezultă din faptul că, deşi susţin că aveau posibilitatea legală de a desfăşura activităţi comerciale, au preferat o „modalitate ocultă" de desfăşurare a activităţii, prin persoane-interpuse (persoane apropiate, rude), atrăgând în această activitate şi alte persoane apropiate (prieteni, cunoscuţi din relaţii anterioare).

Un alt aspect comun rezultă din împrejurarea că activitatea comercială s-a iniţiat şi desfăşurat cu o entitate comercială aflată deja în relaţii contractuale cu Primăria sectorului 1, unde inculpatul B. îndeplinea funcţia de secretar al Primăriei sectorului 1, funcţie publică de conducere.

Pentru implicarea în activitatea SC AA. SRL a inculpatului B., pe lângă celelalte probe, este elocventă chiar declaraţia sa dată în faţa instanţei de fond şi Înaltei Curţi, nefiind necesare alte precizări.

Apelantul-inculpat B. a susţinut că avea dreptul legal de a exercita activităţi de natura celor pentru care a fost trimis în judecată, invocând disp. art. 94 şi art. 96 din Legea nr. 161/2003, astfel cum au fost modificate prin Legile nr. 330/2009 şi nr. 284/2010, făcând trimitere şi la adresa de răspuns a A.N.I.

În aceste condiţii inculpatul nu a explicat, într-o modalitate rezonabilă, de ce nu a exercitat transparent/direct aceste activităţi, iar nu în modul „ocult" arătat în rechizitoriu, prin persoane interpuse. Pare mai plauzibilă ipoteza că inculpatul, după ce s-a interesat de cadrul legal, şi-a dat seama de „interdicţia legală", De altfel, art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, invocat în apărare, face vorbire de exercitarea unor funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat; alin. (2) al art. 96 din Legea nr. 161/2003 cuprinde dispoziţii care să asigure transparenţa unor situaţii din cele prev. de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

În consecinţă, Legea nr. 161/2002, modificată prin cele două legi, permite exercitarea unor funcţii în alte domenii de activitate din sectorul privat, însă în condiţii de transparenţă a respectivei funcţii. Prin „funcţie" se înţelege o activitate pe care o prestează cineva în mod regulat şi organizat într-o instituţie/organ/organism, în schimbul unui salariu; se înţelege serviciu, slujbă, post.

Or, inculpatul B. nu a exercitat o funcţie pentru care urma să primească un salariu, ci a preluat, în calitate de asociat, împreună cu inculpatul A., o societate comercială (preluând părţi sociale).

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte apreciază lipsit de relevanţă răspunsul A.N.I. deoarece, pe de o parte, în adresa înaintată acestei instituţii nu a fost prezentată concret şi complet situaţia funcţionarului public B., iar pe de altă parte, interpretarea şi aplicarea legii penale, inclusiv a consecinţelor pe plan penal a încălcării altor dispoziţii din legi nepenale, este atribuitul organelor judiciare.

Aşa cum a arătat instanţa de fond, nici apărările inculpatului A. nu sunt întemeiate; în calitate de procuror, a avut reprezentarea deplină a încălcării legii, încercând eludarea ei prin „persoane-interpuse"; după trimiterea în judecată, prin diverse apărări, a încercat să „atenueze" răspunderea juridică până Ia limita unei abateri disciplinare (în condiţiile în care acesta, în prezent, nu mai are calitatea de magistrat) prin diferite interpretări juridice ale noţiunilor „incompatibilitate" şi „interdicţie/interzicere" din statutul magistratului, deşi ambele noţiuni, în realitate, interzic/nu permit magistraţilor anumite conduite, activităţi etc, iar răspunderea disciplinară nu înlătură, în principiu, răspunderea penală (art. 94 din Legea nr. 303/2004); conform art. 8 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege, magistraţilor Ie este interzis să aibă calitatea de asociat, printre altele, la societăţi comerciale. Cu alte cuvinte, magistraţilor le este interzis nu numai să desfăşoare activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse, dar şi să aibă calitatea de asociat al societăţi comerciale [art. 8 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 303/2004].

Înalta Curte, şi pentru apelantul-inculpat A., îşi însuşeşte argumentele instanţei de fond referitoare la soluţiile de condamnare, inclusiv cele referitoare la pretinsa/afirmata dorinţă a inculpatului de a renunţa la magistratură pentru a se dedica activităţilor comerciale, apreciind că nu este necesară reluarea acestora.

Examinând individualizarea sancţiunilor aplicate apelanţilor-inculpaţi, Înalta Curte reţine următoarele:

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie, în toate cazurile, una echitabilă. Pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri şi restricţii ale drepturilor lui proporţionale cu gravitatea infracţiunii săvârşite şi este suficientă pentru restabilirea echităţii sociale, adică a drepturilor şi intereselor victimei, statului şi întregii societăţi, perturbate prin infracţiune. Pedeapsa este echitabilă şi atunci când este capabilă de a contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi reeducarea/corectarea condamnatului şi prevenirea comiterii de noi infracţiuni atât de către condamnat, cât şi de alte persoane. în consecinţă, necesitatea aplicării unei pedepse echitabile constituie de fapt o cerinţă a principiului echităţii în dreptul penal care obligă instanţa să-i aplice infractorului o pedeapsă legală şi individualizată, capabilă de a restabili echitatea socială şi de a realiza celelalte scopuri ale pedepsei penale.

Apelanţii-inculpaţi A. şi B., în faţa Înaltei Curţi nu au mai contestat săvârşirea faptelor, în materialitatea lor, fapte încadrate juridic în infracţiunea prev. de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, apreciind, cu motivările examinate anterior, că acestea nu constituie infracţiuni, că nu constituie fapte prevăzute de legea penală, etc.

Infracţiunea prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 nu este, în sensul acestei legi, o infracţiune de corupţie, ci o infracţiune asimilată infracţiunilor de corupţie, inclusă în Capitolul 3, secţiunea 3 a Legii nr. 78/2000.

Faţă de cele arătate, şi fără a minimaliza pericolul social concret al faptelor săvârşite de cei doi inculpaţi, mai ales din perspectiva importantelor funcţii publice deţinute de aceştia, dar şi din perspectiva celorlalte criterii de individualizare expuse în sentinţa atacată, Înalta Curte apreciază totuşi că, pe de o parte, cuantumul pedepselor stabilite pentru această infracţiune (orientat spre maximul special al textului incriminator) este prea sever, iar pe de altă parte, că modalitatea de executare a pedepsei rezultante în cazul inculpatului A. (prin privare de libertate) este, de asemenea, prea severă.

Efectul preventiv, dar şi educativ, al pedepselor - în cazul ambilor inculpaţi, care au îndeplinit importante funcţii publice - este realizat prin condamnarea efectivă a acestora, dar şi prin faptul că - în cursul urmăririi penale - au fost în stare de arest circa 4 luni; în cazul inculpatului A., aplicarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante prev. de art. 861 C. pen. ant., prin stabilirea unui termen de încercare suficient de lung, la care se adaugă consecinţele stării de arest preventiv şi condamnării, sunt toate de natură a asigura funcţiile pedepsei (reeducarea şi prevenirea săvârşirii unor noi infracţiuni).

Înalta Curte, pentru ambii inculpaţi apreciază că durata termenelor de încercare şi supunerea acestora la măsurile de supraveghere specifice modalităţii de executare a pedepsei prev. de art. 861 C. pen. ant, sub sancţiunea posibilei revocări şi executări efective a pedepselor contribuie, de asemenea, la realizarea scopului pedepsei.

Un alt motiv pentru care Înalta Curte va opta, în cazul inculpatului A., la modalitatea neprivativă de executare a pedepsei prev. de art. 861 C. pen. ant. îl constituie împrejurarea că celelalte infracţiuni au fost săvârşite cu mai mult timp în urmă.

În consecinţă, pentru motivele arătate, Înalta Curte va reduce pentru apelanţii-inculpaţi A. şi B. cuantumul pedepsei stabilită de instanţa de fond pentru infracţiunea prev. de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000; pentru apelantul-inculpat A. se vor menţine celelalte pedepse stabilite de instanţa de fond, inclusiv sporul de 6 luni închisoare. Pentru apelantul-inculpat A. se va face aplicarea modalităţii de executare a pedepsei rezultante prev. de art. 861 C. pen. ant., iar pentru apelantul-inculpat B., menţinând modalitatea deja stabilită de instanţa de fond (art. 861 C. pen. ant.) se va reduce, corespunzător, termenul de încercare.

Cu privire la apelantul-inculpat D., Înalta Curte constată că instanţa de fond a aplicat acestuia o pedeapsă egală cu minimul special al textului incriminator şi, totodată, a stabilit cea mai puţin gravă modalitate de executare a pedepsei din C. pen. anterior (suspendarea condiţionată a pedepsei - art. 81 C. pen. ant.).

Înalta Curte îşi însuşeşte integral argumentele instanţei de fond cu privire la individualizarea pedepsei pentru inculpatul D., atât sub aspectul cuantumului, cât şi sub aspectul modalităţii de executare a acesteia, la care adaugă următoarele argumentele: inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat pentru o singură infracţiune, de la data săvârşirii faptei s-a scurs o durată mare de timp, probele administrate sugerează săvârşirea faptei sub influenţa relaţiei de prietenie cu inculpatul A., şi la solicitarea acestuia, a manifestat sinceritate în faţa organelor judiciare, printre altele recunoscând că, în realitate, preţul tranzacţiei nu a fost plătit.

Înalta Curte apreciază, cu privire modalităţile de sancţionare a celor 3 apelanţi-inculpaţi (număr de infracţiuni pentru care au fost condamnaţi, poziţie procesuală în faţa organelor judiciare, etc.) că pedepsele finale, dar şi modalităţile de executare a acestora, trebuie să reflecte toate datele reale şi personale ale cauzei penale (astfel cum au fost expuse în sentinţă şi în prezenta decizie), dar şi principiul sancţionării echitabile a persoanelor care, împreună, au săvârşit infracţiuni.

Pentru motivele arătate, se apreciază că este neîntemeiată critica Ministerului Public, astfel cum a fost expusă în motivele scrise de apel, cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor.

Având în vedere şi disp. art. 272 şi urm. C. proc. pen. referitoare la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 366/F din 20 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Desfiinţează în parte sentinţa apelată şi rejudecând:

1. Cu privire la inculpatul A.:

- descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor;

- reduce pedeapsa principală a închisorii stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000 forma anterioară şi art. 5 C. pen. de la 3 ani şi 6 luni închisoare la 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară stabilită pentru aceeaşi infracţiune de la 3 ani la 2 ani;

- menţine celelalte pedepse stabilite prin sentinţa atacată - inclusiv pedepsele accesorii, dispoziţia de anulare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentinţa penală nr. 1039 din data de 22 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie definitivă prin decizia penală nr. 94 din 13 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Complet de 5 judecători, precum şi sporul de 6 luni închisoare stabilit de instanţa de fond.

Contopeşte pedepsele principale stabilite şi pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1039 din data de 22 noiembrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie definitivă prin decizia penală nr. 94 din 13 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Complet de 5 judecători, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care adaugă sporul de 6 luni închisoare stabilit de instanţa de fond, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa principală rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale rezultante.

Ca pedeapsă accesorie, pe lângă pedeapsa principală rezultantă interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b), şi lit. c) C. pen. anterior conform art. 71 C. pen. anterior.

În baza art. 861 C. pen. anterior dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 5 ani stabilit conform art. 862 C. pen. anterior.

În baza art. 863 alin. (1) C. pen. anterior inculpatul se va supune pe durata termenului de încercare următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune la datele fixate de acesta; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior executarea pedepselor accesorii se suspendă pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen. anterior privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

2. Cu privire la inculpatul B.:

Reduce pedeapsa închisorii aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 lit a) teza I din Legea nr. 78/2000 forma anterioară şi art. 5 C. pen. de la 3 ani închisoare la 1 an şi 6 luni închisoare.

Menţine pedepsele accesorii, precum şi modalitatea de executare a pedepsei principale stabilite de instanţa de fond, reducând termenul de încercare de la 6 ani la 3 ani şi 6 luni.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi de inculpatul D. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi inculpaţii A. şi B. rămân în sarcina statului.

Obligă apelantul inculpat D. la plata sumei de 700 RON reprezentând cheltuieli judiciare, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi A. şi B. până la prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 100 RON se plătesc din fondurile Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 noiembrie 2015.