Extradition to the United Arab Emirates for bad-faith check issuance upheld; appeal dismissed

Decizia nr. 392/2016

Asupra contestaţiei de faţa;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin sentinţa penală nr. 44/F din data de 10 martie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Emiratele Arabe Unite privind pe persoana extrădabilă A. şi a dispus extrădarea persoanei extrădabile A., către autorităţile judiciare din Emiratele Arabe Unite.

A constatat că persoana extrădabilă A. înţelege să se prevaleze de beneficiul regulii specialităţii prevăzute de art. 74 din Legea nr. 302/2004.

A menţinut măsura arestării provizorii în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate A., conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

A constatat că persoana extrădabilă a fost reţinută la data de 19 ianuarie 2016 şi arestată provizoriu în vederea extrădării începând din data de 20 ianuarie 2016 la zi.

A reţinut cheltuielile judiciare avansate de stat în sarcina acestuia şi a dispus ca onorariul interpretului de limbă arabă, reprezentând echivalentul a două ore de servicii prestate, să se suporte din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de fond a reţinut că, prin cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Emiratele Arabe Unite, s-a solicitat extrădarea persoanei extrădabile A., urmărit internaţional, acesta fiind condamnat în lipsă prin sentinţa din data de 25 decembrie 2014 în Dosarul nr. x/2014 de către Tribunalul de Primă Instanţă Dubai la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de emitere cu rea-credinţă de cecuri fără acoperire, prevăzute de art. 4011 din Legea penală federală nr. 3/1987 modificată, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii la data de 30 decembrie 2014.

S-a reţinut, în fapt, că persoana extrădabilă a emis un cec în valoare de 17.000.000 dirhami (AED) pentru păgubit, cu rea-credinţă, iar la prezentarea cecului la bancă, acesta a fost respins ca fiind fără acoperire, din cauza fondurilor insuficiente aflate în contul acuzatului. Acuzatul nu a fost interogat de către poliţie, nu s-a prezentat la proces, deşi a fost citat în mod legal, fiind condamnat in absentia, conform art. 189 din Legea de procedură penală nr. 29/2005 modificată.

În urma examenului de regularitate internaţională, efectuat în conformitate cu dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana extrădabilă are cetăţenie siriană, că au fost înaintate documentele prevăzute de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, că cererea a fost înaintată pe canale diplomatice de către Ambasada Emiratelor Arabe Unite la Bucureşti, conform uzanţelor specifice în cazul solicitărilor înaintate în baza curtoaziei internaţionale, că între România şi Emiratele Arabe Unite nu există un tratat internaţional în materia extrădării, dar cererea de extrădare conţine informaţii ce ar putea fi interpretate ca o aplicare a principiului reciprocităţii, nefiind necesar un document separat în acest sens atâta timp cât elementele esenţiale ce asigură aplicarea în practică a acestui principiu sunt cuprinse în cererea de extrădare, specificându-se că solicitarea s-a făcut în baza principiului reciprocităţii în cauze şi condiţii similare în absenţa unei înţelegeri bilaterale cu privire la extrădare. S-a mai constatat de către Ministerul Justiţiei că cererea de extrădare conţine dispoziţiile legale aplicabile în materia judecăţii în lipsă şi în cuprinsul documentelor apar informaţii cu privire la procedura de citare, inclusiv dispoziţii legale cu privire la modalitatea realizării acesteia, precum şi faptul că nu este incidenţă niciuna dintre limitele acordării cooperării judiciare prevăzute de art. 3 din Legea nr. 302/2004.

S-a reţinut că au fost înaintate documentele prevăzute de art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, iar cererea de extrădare s-a formulat în temeiul principiului reciprocităţii şi s-a constatat că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, având în vedere că persoana extrădabilă A., deşi beneficiază de protecţie subsidiară în România, este cetăţean sirian, iar extrădarea nu se realizează către ţara de origine, Siria, ci în Emiratele Arabe Unite, neexistând nici un indiciu că viaţa ori libertatea sa ar fi puse în pericol ori că ar urma să fie supus la tortură, tratamente inumane şi degradante.

S-a observat că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii de refuz al extrădării, prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004, şi nici nu a fost identificat niciun alt motiv opţional de refuz al extrădării, potrivit art. 21 din Legea nr. 302/2004. Totodată, s-a reţinut că este îndeplinită condiţia dublei încriminări, fapta reţinută în sarcina persoanei extrădabile A. având corespondent în legislaţia penală română, realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii de înşelăciune, prevăzute de art. 244 C. pen.

În plus, în raport de prevederile art. 32 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-a apreciat că statul solicitant a dat asigurări suficiente pentru a garanta persoanei extrădabile dreptul la o nouă procedură de judecată care îi salvgardeze dreptul la apărare, în cererea de extrădare fiind menţionate textele de lege referitoare la dreptul inculpatului de a desemna o persoană capabilă să îl apere pe parcursul procesului penal şi la dreptul persoanei condamnate de a contesta hotărârea luată în absenţă, apelul implicând reconsiderarea cazului.

De asemenea, s-a constatat că nu există niciun dubiu cu privire la identitatea persoanei extrădabile, persoana căutată fiind persoana arestată provizoriu de către autorităţile române, şi anume A., cetăţean sirian, posesor al paşaportului emis la data de 26 octombrie 2008 în Siria, paşaport care este menţionat în notiţa roşie, în cererea de extrădare, în mandatul internaţional de arestare, în mandatul de executare a pedepsei închisorii, precum şi în permisul de rezidenţă emis de Emiratele Arabe Unite, inadvertenţele privind data şi locul naşterii, existente în cererea de extrădare, respectiv data naşterii, în mandatul de executare a pedepsei închisorii, fiind simple erori materiale, autorităţile emirateze precizând că data naşterii este 10 aprilie 1981, conform paşaportului şi notiţei roşii, data naşterii menţionată în cererea de extrădare fiind indicată eronat.

Mai mult, s-a reţinut că în declaraţia dată la data de 20 ianuarie 2016 persoana extrădabilă nu a avut obiecţii cu privire la identitate, fiind de acord cu extrădarea sa în Emiratele Arabe Unite, iar la termenul de judecată din data de 01 martie 2016 a declarat că actele aflate în copie la dosar, transmise de autorităţile emirateze, respectiv paşaportul şi permisul de rezidenţă, îi aparţin.

S-a apreciat că apărările privind faptul că persoana extrădabilă nu a săvârşit fapta pentru care s-a solicitat extrădarea, în condiţiile în care acesta ar fi părăsit Dubaiul la o dată anterioară datei comiterii presupusei infracţiuni, nu pot fi analizate în procedura extrădării, faţă de dispoziţiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva hotărârii anterior menţionate a formulat contestaţie persoana extrădabilă A., fără a indica motivele ce stau la baza promovării căii de atac.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în faţa instanţei, apărătorul ales al contestatorului persoană extrădabilă a solicitat admiterea contestaţiei faţă de împrejurarea că există neconcordanţe cu privire la datele de stare civilă ale persoanei solicitate, iar documentele care au stat la baza cererii de extrădare nu au fost depuse în original.

La rândul său, contestatorul persoană extrădabilă, a învederând că nu mai doreşte să fie extrădat, întrucât nu a comis fapta pentru care a fost condamnat, este solicitant de azil în România şi pentru că nu are nici o garanţie că autorităţile emirateze nu îl vor extrăda în Siria.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea contestaţiei, ca nefondată, arătând că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă prevăzute de Legea nr. 302/2004 pentru a se da curs solicitării de extrădare formulate de autorităţile judiciare din Emiratele Arabe Unite.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie este nefondată, în virtutea următoarelor considerente:

Se reţine că, prin cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din Emiratele Arabe Unite, s-a solicitat extrădarea lui A., urmărit internaţional, acesta fiind condamnat în lipsă prin sentinţa din data de 25 decembrie 2014 în Dosarul nr. x/2014 de către Tribunalul de Primă Instanţă Dubai la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de emitere cu rea-credinţă de cecuri fără acoperire, prevăzute de art. 4011 din Legea penală federală nr. 3/1987 modificată, fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii la data de 30 decembrie 2014.

Totodată, se constată că, deşi între România şi Emiratele Arabe Unite nu există un tratat de colaborare în materia extrădării, sunt îndeplinite condiţiile de regularitate internaţională, având în vedere că, în lipsa unei convenţii internaţionale, cooperarea judiciară se poate efectua în virtutea curtoaziei internaţionale, la cererea transmisă pe cale diplomatică de către statul solicitant şi cu asigurarea scrisă a reciprocităţii dată de autoritatea competentă a acelui stat, conform art. 5 alin. (1) din Legea nr. 302/2004. Or, conform adresei Ministerului Justiţiei din 01 martie 2015, asigurarea scrisă a reciprocităţii este dată de autorităţile emirateze în baza Notiţei Roşii, fapt confirmat şi prin adresa Ministerului Justiţiei din 01 martie 2016, condiţii în care extrădarea poate fi acordată dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de lege.

Astfel, cererea de extrădare, aşa cum a fost completată la cererea instanţei de fond, este formulată în scris de către autoritatea competentă a statului solicitant şi este însoţită, în conformitate cu dispoziţiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, de hotărârea de condamnare, cu menţiunea rămânerii definitive, de mandatul de executare a pedepsei închisorii, mandatul internaţional de arestare, expunerea faptelor pentru care se solicită extrădarea, precum şi dispoziţiile legale aplicabile.

Apărarea susţine că, în cazul în care extrădarea este acordată pe bază de reciprocitate, aceste documente trebuie transmise de statul solicitant în original sau autentificate, însă actele de la dosarul cauzei au fost transmise prin fax, contrar dispoziţiilor art. 36 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Înalta Curte subliniază că dispoziţiile normative la care face referire apărarea trebuie coroborate cu cele ale art. 12 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, conform cărora pentru transmiterea cererilor în baza acordului între statul solicitant şi statul solicitat, pot fi folosite şi mijloacele electronice adecvate, în special faxul, atunci când sunt disponibile, dacă autenticitatea şi confidenţialitatea cererii, precum şi credibilitatea datelor transmise sunt garantate. Transmiterea prin fax a cererii de extrădare, pe canale diplomatice, garantează autenticitatea şi confidenţialitatea cererii, precum şi credibilitatea datelor transmise, conform principiului încrederii reciproce, de aceea nu poate constitui un motiv de nelegalitate a hotărârii contestate.

De asemenea, contrar susţinerilor apărării, Înalta Curte constată că persoana extrădabilă nu este exceptată de la extrădare, acestuia fiindu-i respinsă cererea de acordare a statutului de refugiat, conform adresei M.A.I. din 22 februarie 2016 şi că nu există motive obligatorii sau opţionale de refuz.

Totodată, se reţine, în acord cu instanţa fondului, că infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea este prevăzută şi de legea română (de art. 244 C. pen.), că pentru această faptă nu a intervenit prescripţia, potrivit legislaţiei naţionale, că pedeapsa aplicată de autorităţile judiciare din Emiratele Arabe Unite este mai mare de 4 luni închisoare (persoana extrădabilă având de executat pedeapsa de 3 ani închisoare, precum şi faptul că statul solicitant a dat asigurări suficiente în sensul că persoana extrădabilă va avea dreptul la o nouă judecată care să îi salvgardeze drepturile la apărare.

În ceea ce priveşte opoziţia la extrădare întemeiată pe faptul că persoana extrădată nu este persoana urmărită, Înalta Curte consideră că aceasta este indicată formal de către apărare, în specularea unor erori strecurate în cererea de extrădare, ce au fost rectificate în faţa instanţei de fond.

De altfel, persoana extrădabilă nu susţine aceste obiecţii, aceasta dându-şi consimţământul să fie extrădată şi predată autorităţilor emirateze, la data de 20 ianuarie 2016, consimţământ asupra căruia a revenit, la data de 08 februarie 2016, însă din cu totul alte motive, respectiv pentru că nu a săvârşit fapta imputată şi pentru a-şi rezolva problemele din România.

Mai mult, detaliile pe care acesta Ie-a prezentat cu privire Ia fapta pentru care a fost condamnat înlătură orice dubiu cu privire Ia faptul că nu ar fi persoana menţionată în hotărârea de condamnare, a cărei extrădare se cere.

În ceea ce priveşte cererea persoanei extrădabile A. de înlocuire a măsurii arestării preventive în vederea extrădării, având în vedere că instanţa de fond în mod just a dispus extrădarea persoanei extrădabile A. şi că predarea autorităţilor străine a persoanei solicitate se poate face doar în stare de arest preventiv, nu se justifică revocarea acesteia sau înlocuirea cu o altă măsură preventivă mai puţin gravă.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 425 alin. (7) pct. 1 Iit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana extrădabilă împotriva sentinţei penale nr. 44/F din data de 10 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2/2016.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul persoană extrădabilă va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

Onorariul cuvenit interpretului de limbă arabă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia declarată de condamnatul-persoană extrădabilă A. împotriva sentinţei penale nr. 44/F din data de 10 martie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în Dosarul nr. x/2/2016.

Obligă condamnatul-persoană extrădabilă la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat. din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul interpretului de limbă arabă se plăteşte din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 martie 2016.