Prosecutor's cassation appeal admitted; sentences for outrage reduced to legal maximum, final aggregate term trimmed to 5 years 2 months.

Decizia nr. 392/2015

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 214 din 10 februarie 2015 a Judecătoriei Braşov s-a dispus, în baza art. 386, C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. din infracţiunile de ultraj prevăzută de art. 257 alin. (1) şi (4), C. pen., cu referire la art. 206 alin. (1), C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1), (2 fapte) şi art. 41 alin. (1) C. pen., furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), (2), 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), C. pen., ameninţare prevăzută de art. 206 alin. (1), C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1), C. pen., (3 fapte) şi 44 alin. (1) C. pen. şi port, fără drept, de obiecte periculoase prevăzută de art. 372 alin. (3), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1), C. pen., în infracţiunile de ultraj prevăzută de art. 257 alin. (1) şi (4) ,C. pen., cu referire la art. 206 alin. (1), C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1), (2 fapte) şi art. 41 alin. (1) C. pen., furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), C. pen., ameninţare prevăzută de art. 206 alin. (1), C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1), C. pen. (3 fapte) şi art. 41 alin. (1), C. pen. şi port. Iară drept, de obiecte periculoase prevăzută de art. 372 alin. (3), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 257 alin. (1) şi (4), C. pen., cu referire la art. 206 alin. (1), C. pen. şi art. 41 alin. (1), C. pen. a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj (persoană vătămată J.).

În baza art. 257 alin. (1) şi (4), C. pen., cu referire la art. 206 alin. (1), C. pen. şi art. 41 alin. (1), C. pen. a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 9 luni închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj (persoană vătămată B.).

În baza art. 228 - 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), C. pen., a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 206 alin. (1), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), C. pen., a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 luni închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ameninţare (persoană vătămată C.).

În baza art. 206 alin. (1), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 luni închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ameninţare (persoană vătămată D.).

În baza art. 206 alin. (1), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), C. pen., a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 4 luni închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ameninţare (persoană vătămată E.).

În baza art. 372 alin. (3), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), C. pen. a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port, rară drept, de obiecte periculoase.

În baza art. 38 alin. (1), (2) şi art. 39 alin. (1) lit. b,) C. pen., a aplicat pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare, stabilită pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, la care a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani şi 3 luni închisoare.

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nrj 87/2012 raportat la art. 96 alin. (4), C. pen. a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 3 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 2413 din 06 decembrie 2011 a Judecătoriei Braşov. definitivă prin nerecurare la data de 27 decembrie 2011 şi a dispus executarea acesteia.

În baza art. 96 alin. (5), C. pen., raportat la art. 43 alin. (2), C. pen. a adăugat la pedeapsa de 2 ani şi 3 luni aplicată prin nr. 2413 din 06 decembrie 2011 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin nerecurare Ia data de 27 decembrie 2011, pedeapsa stabilită prin prezenta, de 4 ani şi 3 luni închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 72, C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată reţinerea şi arestarea preventivă a inculpatului de la data de 06 iulie 2014 până la data de 11 septembrie 2014.

În baza art. 399 alin. (1), C. proc. pen. a revocat măsura controlului judiciar luată faţă de inculpat.

Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Naţional de Date Genetice.

În baza art. 397 raportat la art. 19, C. proc. pen., cu referire la 1357, C. civ., a admis acţiunea civilă formulată de părţile civile J. şi B., obligând inculpatul să plătească fiecăreia dintre acestea suma de 1.000 lei cu titlu de daune morale.

A luat act că persoanele vătămate C., D., E. şi SC F. SRL nu s-au constituit părţi civile.

Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria Braşov a reţinut următoarele:

În noaptea de 05/06 iulie 2014. în jurul orelor 03.00, însoţit de martorul G., inculpatul A., aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, s-a deplasat la imobilul din com. Tărlungeni, sat Tărlungeni, jud. Braşov, domiciliul persoanelor vătămate C., E. şi D., precum şi punct de lucru al persoanei vătămate SC F. SRL, pentru a cumpăra bere.

Întrucât nu i s-a răspuns, în timp ce martorul G. asigura paza locului faptei, inculpatul H. a pătruns prin efracţie în curtea imobilului arătat mai sus şi a sustras din interiorul autoutilitarei, parcată în curte, 12 sticle cu bere şi 24 de pungi cu chipsuri, producând persoanei vătămate SC F. SRL un prejudiciu de 80 de lei.

Ulterior, inculpatul A. şi martorul G. s-au deplasat cu bunurile sustrase la domiciliul martorului I., situat în com. Tărlungeni, sat Tărlungeni, judeţul Braşov, unde au consumat produsele alimentare şi băuturile alcoolice sustrase.

În dimineaţa zilei de 06 iulie 2014, persoana vătămată D., aflând că inculpatul A. a sustras din curtea imobilului în care locuieşte bunurile menţionate mai sus, s-a deplasat la domiciliul martorului I. pentru a-l întreba pe inculpatul A. de provenienţa bunurilor.

În urma discuţiei în contradictoriu cu privire la sustragerea bunurilor din cursul nopţii, având asupra sa un cuţit cu lama de 15-20 cm, inculpatul s-a deplasat la domiciliul persoanelor vătămate C., E. şi D., cărora le-a adresat ameninţări cu moartea.

Ca urmare a sesizării organelor de poliţie, la data de 06 iulie 2014, la sediul postului de poliţie Tărlungeni s-a prezentat inculpatul A., având asupra sa cuţitul cu care le-a ameninţat pe persoanele vătămate C., E. şi D.

În interiorul postului de poliţie, dar şi în faţa acestuia, inculpatul a adresat ameninţări cu moartea lucrătorilor de poliţie B. şi J., scoţând cuţitul din buzunar şi lovind pământul în mai multe rânduri spre a le exemplifica celor doi poliţişti ce urma să li se întâmple.

Prin declaraţiile date în cursul judecăţii şi în cursul urmăririi penale, inculpatul a negat săvârşirea faptei de furt, arătând că martorul G. a furat berile şi pungile de chipsuri, precum şi ameninţările adresate persoanelor vătămate C., E. şi D. În ceea ce priveşte faptele de ultraj, în faţa instanţei, inculpatul a recunoscut, nuanţat, că a scos briceagul avut asupra lui şi i-a ameninţat pe cei doi lucrători de poliţie, spunându-le „lasă, că ne mai întâlnim noi în ţigănie'’ (fila 66 dosar instanţă, filele 20-21 dosar urmărire penală), în condiţiile în care, în cursul urmăririi penale a negat şi săvârşirea acestor fapte.

Apărările inculpatului au fost înlăturate prin coroborarea probelor administrate atât la urmărirea penală cât şi pe parcursul judecăţii.

În drept, instanţa de fond a reţinut că faptele inculpatului A. care, în data de 06 iulie 2014, aflându-se în cadrul postului de poliţie Tărlungeni ca urmare a plângerii penale formulate de persoanele vătămate C., E. şi D., a adresat în mod nemijlocit ameninţări persoanelor vătămate, constituite părţi civile, B. şi J., lucrători de poliţie aflaţi în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj, prevăzută de art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen. cu referire la art. 206 alin. (1) C. pen.

Totodată, fapta inculpatului A. care, în noaptea de 05/06 iulie 2014, în jurul orelor 03.00, a pătruns prin efracţie în curtea imobilului din com. Tărlungeni, sat Tărlungeni, judeţul Braşov. domiciliul persoanelor vătămate C., E. şi D., precum şi punct de lucru al persoanei vătămate SC F. SRL, sustrăgând din interiorul autoutilitarei, parcată în curte, 12 sticle cu bere şi 24 de pungi cu chipsuri, producând persoanei vătămate SC F. SRL un prejudiciu de 80 de lei, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat, săvârşită în timpul nopţii, prin efracţie şi prin violare de domiciliu, prevăzută de dispoziţiile art. 228 - 229 alin. (1) lit. h) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen.

De asemenea, faptele inculpatului A. care. în data de 06 iulie 2014, a adresat persoanelor vătămate C., E. şi D., ameninţări cu moartea, având asupra sa un cuţit, de natură să producă acestora o stare de temere, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de ameninţare, prevăzută de dispoziţiile art. 206 C. pen.

În fine, fapta inculpatului A. care, în data de 06 iulie 2014, în sediul postului de poliţie Târlungeni, a purtat, fără drept, un cuţit, cu care ulterior i-a ameninţat pe numiţii B. şi J., lucrători de poliţie aflaţi în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de port. fără drept, de obiecte periculoase, prevăzută de art. 372 alin. (3) C. pen.

Prima instanţă a mai reţinut şi faptul că toate aceste infracţiuni au fost săvârşite după ce inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pe durata unui ternien de încercare de 4 ani, prin sentinţa penală nr. 837 din 11 aprilie 2011, pronunţată de Judecătoria Braşov în Dosarul penal nr. x/197/2009, definitivă prin nerecurare la data de 03 mai 2011.

Suspendarea sub supraveghere, astfel cum a fost dispusă prin sentinţa mai sus menţionată, a fost anulată prin sentinţa penală nr. 2413 din 06 decembrie 2011, pronunţată de Judecătoria Braşov în Dosarul penal nr. x/197/2011, definitivă la data de 27 decembrie 2011 prin nerecurare, inculpatul A. fiind condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani şi 3 luni închisoare, tot cu suspendarea sub supraveghere a executării pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 6 luni închisoare, astfel că săvârşirea faptelor din prezenta cauză s-a reţinut ca fiind comisă în stare de recidivă postcondamnatorie în raport cu sentinţele de mai sus.

În aceste condiţii, în baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reţinute în sarcina inculpatului A. în infracţiunile de : ultraj prevăzută de art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen. cu referire la art. 206 alin. (1), C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1), (2 fapte) şi art. 41 alin. (1) C. pen., furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), C. pen., ameninţare prevăzută de art. 206 alin. (1), C. pen. cu aplicarea art. 38 alin. (1), C. pen. (3 fapte) şi 41 alin. (1) C. pen. şi port, fără drept, de obiecte periculoase prevăzută de art. 372 alin. (3), C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1), C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1), C. pen.

S-a menţionat că pedepsele aplicate inculpatului pentru comiterea acestor infracţiuni ţin cont de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de gradul de pericol social concret al faptelor şi de împrejurarea că inculpatul este recidivist.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă promovată în cauză de persoanele vătămate B. şi J., instanţa de fond a reţinut că ameninţările proferate în public de către inculpat au fost de natură a produce consecinţe privind stima, consideraţia şi aprecierea de care se bucură aceştia în rândul cetăţenilor, din perspectiva funcţiei îndeplinite.

Aşadar, instanţa a apreciat că sunt îndeplinite în cauză condiţiile răspunderii civile delictuale, impunându-se repararea prejudiciului nepatrimoniaî produs celor două părţi civile prin fapta ilicită a inculpatului.

În aceste condiţii, în baza art. 397 raportat la art. 19 C. proc. pen., cu referire la 1357 C. civ., instanţa a admis acţiunea civilă formulată de părţile civile J. şi B., obligând inculpatul să plătească fiecăreia dintre acestea suma de 1.000 lei cu titlu de daune morale, luând totodată act că persoanele vătămate C., D., E. şi SC F. SRL nu s-au constituit părţi civile.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1.000 lei, în baza art. 274 alin. (1) teza finală C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, urmând a rămâne în sarcina statului.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, precum şi inculpatul A.

În calea de atac promovată, inculpatul a solicitat reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate, urmând a se ţine cont şi de manifestarea de voinţă a părţilor vătămate C., E. şi D. care şi-au retras plângerea penală prealabilă pentru comiterea infracţiunii de ameninţare, urmând a se da valoare şi atitudinii procesuale dintre reprezentantul legal al SC F. SRL şi inculpat între care a intervenit împăcarea privitor la comiterea infracţiunii de furt calificat.

De asemenea, s-a solicitat înlăturarea dispoziţiilor privind recidiva, având în vedere că pedepsele de 2 ani stabilite prin sentinţa penală nr. 837/2011 a Judecătoriei Braşov au fost aplicate pentru fapte comise în timpul minorităţii.

Ministerul Public a criticat hotărârea sub aspectul greşitei reţineri a stării de recidivă, având în vedere că pedepsele de 2 ani închisoare nu reprezintă primul termen al recidivei, fiind aplicate pentru fapte comise în timpul minorităţii, astfel încât prevederile art. 41 alin. (1) C. pen. au fost reţinute în mod greşit.

În calea de atac a apelului instanţa de apel a procedat la audierea părţilor civile J. şi K., relativ la modalitatea comiterii de către inculpat a celor două infracţiuni de ultraj.

De asemenea, la termenul din data de 18 iunie 2015, în faţa instanţei de apel, părţile vătămate C., D. şi E. au solicitat retragerea plângerilor penale prealabile pentru comiterea infracţiunilor de ameninţare reţinute în sarcina inculpatului, iar C., în calitate de reprezentant al SC F. SRL a menţionat că retrage plângerea penală pentru comiterea infracţiunii de furt calificat.

La data de 2 iunie 2015 la dosar a fost depus în original actul notarial prin care s-a autentificat manifestarea de voinţă a părţilor vătămate şi a inculpatului de a se împăca.

Având în vedere ansamblul probelor administrate în cauză, coroborat cu aspectele constatate în mod direct de către instanţa de apel, s-a reţinut că, în ceea ce priveşte starea de fapt, elementele reţinute de către Judecătoria Braşov sunt corecte, acestea reflectând modalitatea de derulare a evenimentelor din data de 5 şi 6 iulie 2014.

Totodată s-a arătat că Judecătoria Braşov a încadrat în mod corespunzător activitatea infracţională a inculpatului în infracţiunile de ultraj prevăzută de art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen., cu referire la art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (2 fapte), furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1), (2), 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., ameninţare prevăzută de art. 206 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. (3 fapte) şi port, fără drept, de obiecte periculoase prevăzută de art. 372 alin. (3) C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În ceea ce priveşte critica apelanţilor adusă sentinţei penale, referitoare la reţinerea în mod greşit a dispoziţiilor privind starea de recidivă, instanţa de apel, în urma analizării sentinţei penale nr. 837/2011 a Judecătoriei Braşov, a constatat că aceasta este întemeiată.

Astfel, prima instanţă a reţinut dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. pen., având în vedere pedeapsa de 2 ani şi 3 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 2413 din 6 decembrie 2011 a Judecătoriei Braşov.

Însă, din dispozitivul acestei hotărâri s-a constatat ca rezultând în mod evident că pedeapsa menţionată a fost stabilită, urmare a anulării beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată pentru comiterea în timpul minorităţii a trei infracţiuni de furt calificat în forma complicităţii şi a tentativei, prin sentinţa penală nr. 837 din 11 aprilie 2011 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin nerecurare.

Pentru faptele care au atras anularea bene tlci ului suspendării condiţionate, chiar dacă au fost săvârşite după împlinirea vârstei de 18 ani, instanţa a dispus prin sentinţa penală nr. 2413/2011 a Judecătoriei Braşov, pedepse de 3 luni şi, respectiv, 8 luni închisoare, acestea neputând atrage aplicarea în prezenta cauză a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) C. pen., având în vedere tocmai aceste prevederi legale care stabilesc că, pentru a putea fi reţinută starea de recidivă, este necesar ca prima condamnare să fie o pedeapsă mai mare de 1 an.

În aceste condiţii, s-a menţionat că în sarcina inculpatului nu putea fi reţinută starea de recidivă raportat la noile fapte deduse judecăţii.

Pe de altă parte, instanţa de apel a luat act de manifestarea de voinţă a părţilor vătămate C., D. şi E. care la data de 18 iunie 2015 care au înţeles să retragă plângerile penale prealabile formulate la data de 6 iulie 2014, urmând să dispună încetarea procesului penai pentru comiterea infracţiunilor de ameninţare.

Relativ la manifestarea de voinţă a reprezentantului legal al părţii vătămate SC F. SRL de a se împăca, această atitudine fiind consemnată în actul notarial depus la dosar la data de 2 iunie 2015, Curtea a constatat că nu îi poate da eficienţa juridică solicitată, luând în considerare dispoziţiile art. 159 alin. (3) C. pen. Raportat la acestea, s-a remarcat împrejurarea că împăcarea între inculpat şi partea vătămată a survenit ulterior citirii actului de sesizare, respectiv în calea de atac a apelului, astfel încât în acest moment nu a putut fi stins procesul penal privitor la comiterea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1), (2), art. 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen., neputând fi retrasă nici plângerea penală, având în vedere că infracţiunea menţionată nu se cercetează la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

În ceea ce priveşte pedepsele aplicate pentru comiterea infracţiunilor de ultraj, furt calificat şi port fără drept de obiecte periculoase, instanţa de apel a apreciat că Judecătoria Braşov a realizat un corect proces de individualizare judiciară, în conformitate cu criteriile instituite în art. 74 C. pen.

În raport de cele expuse, prin Decizia penală nr. 504/Ap din 30 iunie 2015 Curtea de Apel Braşov, secţia penală, a admis apelurile declarate de către Ministerul Public şi de către inculpat, sub aspectul reţinerii stării de recidivă şi al încetării procesului penal pentru săvârşirea a trei infracţiuni de ameninţare, prevăzute de art. 206 alin. (1) C. pen.

Rejudecând în aceste limite, s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare în pedepsele componente.

În baza art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen., cu referire la art. 206 alin. (1) C. pen., a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 9 tuni închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj (persoană vătămată J.).

În baza art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen., cu referire la art. 206 alin. (1) C. pen. a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de I an şi 9 luni închisoare sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj (persoană vătămată B.).

În baza art. 228 - 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen. a condamnat inculpatul A. Ia pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 372 alin. (3) C. pen. a condamnat inculpatul A. Ia pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port fără drept de obiecte periculoase.

În baza art. 396 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea a trei infracţiunii de ameninţare prevăzute de art. 206 alin. (1) C. pen. (persoane vătămate C., D. şi E.).

În baza art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, s-a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani şi 3 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 2413 din 6 decembrie 2011 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin nerecurare la data de 27 decembrie 2011.

S-a descontopit pedeapsa de 2 ani şi 3 luni în pedepsele de 3 luni, 8 luni şi trei pedepse de 2 ani (aplicate prin sentinţa penală nr. 837 din 11 aprilie 2011 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin nerecurare la data de 3 mai 2011), urmând a fi înlăturat temporar sporul de 3 luni închisoare.

În baza art. 22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 129 alin. (1) C. pen. s-au înlocuit cele trei pedepse de 2 ani închisoare cu măsura educativă a internării într-un centru educativ, prevăzută de art. 124 C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

Având în vedere caracterul definitiv al sentinţei penale nr. 2413/2011, precum şi împrejurarea că faptele care au format obiectul judecăţii în Dosarul nr. x/197/2011 al Judecătoriei Braşov au fost săvârşite anterior modificării C. pen., pedepsele de 3 luni şi 8 luni au fost contopite în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 în pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare la care se va adăuga sporul de 3 luni aplicat prin aceeaşi sentinţă, rezultând în final o pedeapsă de 11 luni închisoare.

Ulterior, în baza art. 38 alin. (1), (2) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele stabilite pentru infracţiunile judecate în prezenta cauză şi s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 3 luni închisoare la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea (1 an şi 8 luni), rezultând 3 ani şi 11 luni închisoare.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, s-a adăugat pedeapsa de 1 I luni închisoare la pedeapsa menţionată anterior, rezultând pedeapsa de 4 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 4 ani şi 10 luni închisoare majorată cu o pătrime din durata de 2 ani a măsurii educative (6 luni), rezultând în final o pedeapsă de 5 ani şi 4 luni închisoare ce s-a dispus a fi executată în regim de detenţie.

S-a menţinut restul dispoziţiilor din sentinţa penală apelată.

Împotriva Deciziei penale nr. 504 din 30 iunie 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală, a formulat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, admis în principiu prin Încheierea nr. x/RC din data de 30 octombrie 2015 pronunţată de Înalta Curte, secţia penală, în Dosarul nr. x/197/2014.

În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că că cele două pedepse de câte 1 an şi 9 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj prev. de art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen., stabilite de instanţa de fond şi menţinute de instanţa de apel, sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 257 alin. (4) C. pen. cu referire la art. 206 C. pen., limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 4 luni şi 15 zile închisoare şi 1 an şi 6 luni închisoare sau amendă.

Examinând recursul în casaţie, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente.

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile,

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă „s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de parchet, este corespondentul fostului art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013.

Drept urmare, jurisprudenţa referitoare la acest caz de casare poate ti valorificată pentru a stabili incidenţa cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispoziţiile legate menţionate, erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanţa de fond prin stabilirea unei pedepse neprevăzută de lege sau prin depăşirea limitelor legale.

Referitor !a prezentul recurs în casaţie Înalta Curte constată următoarele:

Instanţa de apel a modificat soluţia instanţei de fond sub două aspecte: pe de o parte, în ceea ce priveşte infracţiunile de ameninţare, având în vedere faptul că în cursul judecării apelului cele trei persoane vătămate şi-au retras plângerile penale prealabile, s-a dispus încetarea procesului penal în baza an.396 alin. (1) raportat la art. 16 lit. a) C. proc. pen. iar. pe de altă parte, s-a dispus înlăturarea prevederilor art. 41 C. pen. referitoare la starea de recidivă întrucât anterioara pedeapsă de 2 ani şi 3 luni, suspendată sub supraveghere, aplicată prin sentinţa penală nr. 2413 din 6 decembrie 2011 a Judecătoriei Braşov, nu constituia prim termen al recidivei reprezentând, de fapt, o rezultantă, urmare aplicării procedeului de contopire a: 3 pedepse în cuantum de câte 2 ani, aplicate pentru infracţiuni comise în minorat şi, respectiv, o pedeapsă de 3 luni şi o alta de 8 luni închisoare, pentru infracţiuni comise după majorat, plus un spor de pedeapsă de 3 luni închisoare.

Urmare refacerii procedeului de contopire, prin aplicarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1), art. 22 alin. (4), art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, art. 129 C. pen., instanţa de control judiciar, în condiţiile menţinerii cuantumului pedepselor stabilite de Judecătoria Braşov pentru infracţiunile de furt calificat, ultraj şi port Iară drept de obiecte periculoase, a aplicat pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 4 luni închisoare.

Critica parchetului se referă la faptul că instanţa de apel, înlăturând dispoziţiile art. 41, art. 43 alin. (5) C. pen., în speţă aflându-ne în situaţia unei pluralităţi intermediare, a omis a reindividualiza cele două pedepse stabilite pentru infracţiunile de ultraj, prin menţinerea cuantumului de câte 1 an şi 9 luni, aplicând pedepse în alte limite decât cele legale, şi anume mai mari decât maximul special, în condiţiile în care nu au fost reţinute circumstanţe agravante sau alte cauze de agravare a răspunderii penale.

Or, având în vedere dispoziţiile art. 257 alin. (4) C. pen. (faptele prevăzute la alin. (1) - (3) (ultraj în formă de bază sau asimilată), comise asupra unui poliţist sau jandarm, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuţii, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracţiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate) raportat la art. 206 alin. (1) C. pen. (ameninţarea se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni sau un an sau cu amendă), se constată că limitele speciale sunt cuprinse între 4 luni şi 15 zile (minimul special) şi 1 an şi 6 luni (maximul special) sau amendă,

Prin urmare, în cauză este aplicabil cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. întrucât, prin stabilirea pedepselor de câte 1 an şi 9 luni închisoare pentru cele două infracţiuni de ultraj în formă agravată prevăzută de art. 257 alin. (4) cu referire la art. 206 alin. (1) C. proc. pen., pedepsele aplicate nu se situează în limitele prevăzute de lege.

Pe cale de consecinţă, fiind stabilite pedepse în alte limite decât cele legale pentru cele două infracţiuni de ultraj, în raport de regulile prevăzute de lege pentru sancţionarea concursului de infracţiuni, Înalte Curte constată că pedeapsa stabilită inculpatului A. de către Curtea de Apel Braşov, secţia penală, prin Decizia penală nr. 504/Ap din 30 iunie 2015, este nelegală, motiv pentru care urmează a fi admis recursul în casaţie formulat de parchet, se va casa decizia recurată, se va descontopi pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 4 luni închisoare în pedepsele componente, apoi se vor stabili pedepse legale de câte 1 an şi 6 luni închisoare pentru fiecare din cele două infracţiuni prevăzute de art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen.

În baza art. 38 alin. (1), (2) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., se va reface concursul de infracţiuni şi se vor contopi pedepsele stabilite prin înlăturarea greşitei aplicări a legii în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 3 luni închisoare (cea aplicată pentru infracţiunea de furt), la care se va adăuga 1/3 din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea ( două pedepse cu închisoarea de câte 1 an şi 6 luni închisoare pentru două infracţiuni de ultraj + o pedeapsă de 1 an şi 6 tuni închisoare pentru infracţiunea de port Iară drept de obiecte periculoase prev. de art. 372 alin. (3) C. pen. = 3 ani şi 6 luni. O treime din 3 ani şi 6 luni reprezintă 1 an şi 1 an şi 6 luni închisoare), în total 3 ani şi 9 luni închisoare.

În baza art. l 5 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, se va adăuga pedeapsa de 11 luni închisoare la pedeapsa stabilită prin prezenta, rezultând pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012 raportat Ia art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare se va adăuga o pătrime din durata de 2 ani a măsurii educative (6 luni), rezultând în final pedeapsa de 5 ani şi 2 luni închisoare.

Se vor menţine restul dispoziţiilor din decizia penală rec urată.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie formulat de parchet rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva Deciziei penale nr. 504/Ap din 30 iunie 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală.

Casează decizia recurată şi, în înlăturarea greşitei aplicări a legii dispune:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 4 luni închisoare în pedepsele componente de:

- 1 an şi 9 luni închisoare aplicată în baza art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen. cu referire la art. 206 alin. (1) C. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj (persoană vătămată J.).

- 1 an şi 9 luni închisoare aplicată în baza art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen. cu referire la art. 206 alin. (1) C. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de ultraj (persoană vătămată B.).

- 2 ani şi 3 luni închisoare aplicată în baza art. 228 - 229 alin. (1) lit. b) şi d), alin. (2) lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

- 1 an şi 6 luni închisoare aplicată în baza art. 372 alin. (3) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de port fără drept de obiecte periculoase.

- 11 luni închisoare pedeapsă stabilită în urma realizării concursului de infracţiuni între pedepsele de 3 luni şi 8 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 837 aprilie 2011 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin nerecurare la data de 3 mai 2011, cu un spor de 3 luni închisoare.

Stabileşte pentru flecare din cele două infracţiuni prev. de art. 257 alin. (1) şi (4) C. pen. cu referire la art. 206 alin. (1) C. pen. pedepse legale de câte 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza aii. 38 alin. (1), (2) şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., reface concursul de infracţiuni şi contopeşte pedepsele stabilite prin înlăturarea greşitei aplicări a legii în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 3 luni închisoare la care adaugă 1/3 din totalul celorlalte pedepse cu închisoarea (1 an şi 6 luni), în total 3 ani şi 9 (uni închisoare.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, adaugă pedeapsa de 11 luni închisoare la pedeapsa stabilită prin prezenta, rezultând pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani şi 8 luni închisoare adaugă o pătrime din durata de 2 ani a măsurii educative (6 luni), rezultând în final pedeapsa de 5 ani şi 2 luni închisoare.

Menţine restul dispoziţiilor din decizia penală recurată.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie formulat de parchet rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 noiembrie 2015.