Exclusion of appeals against final non-prosecution orders and enforcement challenges to state expense obligations

Decizia nr. 391/2016

Deliberând asupra contestaţiei la executare de faţă;

În baza actelor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 3 din 11 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/57/2015, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a respins contestaţia la executare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale nr. 104/CP din 28 octombrie 2015 pronunţată în Dosar nr. x/57/2015 al Curţii de Apel Alba Iulia şi a obligat contestatorul la plata sumei de 50 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî în acest sens, instanţa de fond a reţinut că A. s-a formulat contestaţie împotriva încheierii penale nr. 104/CP din 28 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/57/2015 al Curţii de Apel Alba lulia prin care a solicitat exonerarea de plata sumei de 100 RON reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

În motivarea contestaţiei a arătat că instanţa nu avea dreptul de a-l obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, atât timp cât procesul nu a fost pus pe rol, astfel că nu îi era aplicabil art. 275 alin. (2) C. proc. pen. şi a apreciat că, până la trimiterea în judecată, cercetările au caracter preliminar, fapt pentru care are calitatea de petent şi nu de parte vătămată.

S-a constatat că prin încheierea penală nr. 104/CP din 28 octombrie 2015 pronunţată în Dosar nr. x/57/2015 al Curţii de Apel Alba lulia, s-a admis cererea petentului A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen.

În baza art. 341 alin. (6) lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva ordonanţei Parchetului de pe lângă Curtea de apel Alba lulia din data de 21 august 2015, pronunţată în Dosar nr. x/P/2015, menţinută prin ordonanţa din data de 11 septembrie 2015 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de apel Alba lulia dată în Dosar nr. x/II/2/2015.

Totodată, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus obligarea petentului la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

A constatat că în cauză nu a fost invocată niciuna dintre situaţiile enumerate expres de lege, la art. 598 lit. a)-d) C. proc. pen., criticile petentului privind modalitatea de aplicare a dispoziţiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., în sensul de a se dispune înlăturarea obligării sale de la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

A apreciat că aspectele contestate din hotărârea menţionată au caracter definitiv şi nu mai pot fi reexaminate sub aspectul legalităţii şi temeiniciei în procedura demarată de petent.

Totodată, a constatat că actele de executare nu au fost contestate sub aspectul modalităţii de efectuate a executării silite şi nu sub aspectul temeiniciei obligaţiei care se execută.

Împotriva acestei hotărâri a declarat contestaţie A. prin care a solicitat exonerarea sa de la plata cheltuielilor judiciarei, motivând că sentinţa contestată nu este motivată în fapt şi în drept.

Examinând admisibilitatea contestaţiei declarată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 3 din 11 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/57/2015, Înalta Curte constată următoarele:

Procurorul, în dezbateri, a susţinut inadmisibilitatea contestaţiei declarate de A., motivat de faptul că hotărârea împotriva căreia a fost exercitată contestaţia la executare este o hotărâre definitivă şi că, în cazul contestaţiei la executare, se urmează calea de atac a fondului.

Înalta Curte reţine că argumentele invocate de contestator în contestaţia sa la executare privesc cazul în care se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau o împiedicare la executare, reglementat de art. 598 lit. c) C. proc. pen., ceea ce atrage competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea care se execută. Această împrejurare determină inaplicabilitatea dispoziţiilor art. 597 alin. (7) C. proc. pen. potrivit cărora hotărârile pronunţate în primă instanţă în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestaţie la instanţa ierarhic superioară, în termen de 3 zile de la comunicare.

În această situaţie, sentinţa pronunţată în primă instanţă nu poate urma decât căile de atac pe care legea le prevede pentru hotărârea contestată, fiind inadmisibil ca, pe calea contestaţiei la executare, să se deschidă posibilitatea examinării hotărârii contestate de către o instanţă ce nu a avut competenţa soluţionării căilor ordinare de atac.

Înalta Curte constată că prezenta contestaţie la executare priveşte încheierea penală nr. 104/CP din data de 28 octombrie 2015 a Curţii de Apel Alba Iulia, pronunţată în Dosarul nr. x/57/2015 având ca obiect plângere împotriva soluţiilor procurorului de netrimitere în judecată, cauză ce s-a soluţionat în conformitate cu procedura prevăzută de art. 340-341 C. proc. pen.

În această materie s-a urmărit să se asigure celeritatea procedurii şi obţinerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluţia procurorului astfel încât, în cazul respingerii plângerii, legea nu prevede posibilitatea exercitării unei căi de atac.

De altfel, în dispoziţiile art. 341 alin. (8) C. proc. pen. se stipulează expres că hotărârea în această materie este definitivă, ceea ce înseamnă că împotriva acesteia nu poate fi exercitată nicio cale de atac.

Or, cum art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară prevede că „hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale”, text în concordanţă cu dispoziţiile art. 129 din Constituţie conform cărora părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii, se reţine exercitarea de către contestatorul A. a unei căi de atac ce nu este prevăzută de lege.

Totodată, Înalta Curte subliniază că menţiunea greşită din dispozitivul sentinţei nr. 3 din 11 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală, în sensul că împotriva acesteia se poate exercita calea de atac a contestaţiei, nu este de natură să confere contestatorului dreptul de a exercita o cale de atac ce nu este prevăzută de lege.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 3 din 11 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/57/2015.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia declarată de contestatorul A. împotriva sentinţei penale nr. 3 din 11 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/57/2015.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22 martie 2016.