VSAT authorization denial upheld after documentation non-compliance sinks appeal.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. 1140 din 2 iulie, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta SC O.T. SA București a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației și pe N.D. ministrul acestui minister, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, pârâții să fie obligați să emită pentru reclamantă, actul administrativ privind autorizarea definitivă a rețelei independente pentru transport semnal TV (M.P.G.2), produs de firma SC F.M. SRL București, care deține licența C.N.A nr. S-TV 31/2001, pentru programul O. TV, și să prelungească autorizația temporară, eliberată la data de 17 aprilie 2002. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la plata de daune materiale, în cuantum de 6.866.048.000 lei, pentru prejudiciul suferit ca urmare a neemiterii de către pârâți, a autorizației solicitate, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că refuzul Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației de a prelungi autorizația temporară și de a emite o autorizație definitivă pentru transport semnal TV (M.P.G.2), prin invocarea unor pretexte, constituie o încălcare a unui drept al său reglementat de legislația specifică în materie, și anume: Legea nr. 48/1992, a audiovizualului; Legea nr. 74/1996, a telecomunicațiilor; Ordinul nr. 177 din 30 aprilie 1996, al Ministerului Comunicațiilor privind autorizarea rețelelor VSAT pentru comunicații în serviciu fix prin satelit; Ordinul nr. 106 din 15 martie 2000 al Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, privind aprobarea reglementărilor tehnice europene pentru echipamente terminale de telecomunicații; Ordinul din 18 aprilie 2001, al Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, privind competențele Inspectoratului General al Comunicațiilor.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale a ministrului Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, N.D.

Pe fondul cauzei, pârâții au solicitat respingerea acțiunii, ca netemeinică, arătând că reclamanta a depus un dosar incomplet, în vederea autorizării și nu a dat curs solicitării de completare a dosarului, cu elementele obligatorii prevăzute de art. 23 din Ordinul nr. 177/1996, al Ministerului Comunicațiilor.

Prin încheierea din 3 martie 2003, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a ministrului N.D. și s-a dispus scoaterea acestuia din cauză.

Soluționând cauza pe fond, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 561 din 21aprilie 2003, prin care a respins acțiunea, ca nefondată.

Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele: prin adresele nr. 1807 din 1 iulie 2002 și nr. 1990 din 4 iulie 2002, pârâtul Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației a răspuns cererii reclamantei, de eliberare a autorizației, în sensul că aceasta trebuie să completeze documentația conform art. 23 din Ordinul nr. 177/1996, al Ministerului Comunicațiilor, privind autorizarea rețelelor VSAT; față de împrejurarea că reclamanta nu a completat documentația conform solicitărilor pârâtului, refuzul acestuia de a elibera autorizația pentru transport semnal TV, este justificat, astfel că în raport cu reglementarea art. 1 din Legea nr. 29/1990, acțiunea reclamantei este nefondată, atât cu privire la capătul de cerere principal - eliberarea autorizației, cât și cu privire la capătul de cerere accesoriu - plata de daune materiale.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta SC O.T. SA, invocând motivele de recurs prevăzute la art. 304 pct. 8 și 10 C. proc. civ., arătând că: instanța de fond nu a luat în considerare probatoriul depus; a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând înțelesul acestuia; nu s-a pronunțat asupra dovezilor administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii. Recurenta a mai arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la taxele pe care aceasta le-a achitat, fără a i se elibera autorizația solicitată.

Examinând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanță constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit reglementării art. 23 din Ordinul nr. 177din 30 aprilie 1996, al Ministerului Comunicațiilor, privind autorizarea rețelelor VSAT pentru comunicații în serviciu fix prin satelit, solicitantul autorizației de operare trebuie să depună documentația completă, aceasta cuprinzând:documente doveditoare privind statutul legal, obiectul și înregistrarea activității; descrierea rețelei VSAT, a aplicațiilor preconizate și indicarea sateliților de comunicații utilizați; lista grupului închis de utilizatori și elementele de identificare a acestora, în cazul unei rețele VSAT; acordul de procurare a stației coordonatoare; acordul de acces la segmentul spațial, în cazul utilizării sateliților de telecomunicații ai organizațiilor internaționale la care România este parte.

Prin cererile înregistrate la Ministerul Comunicațiilor și Tehnologiei Informației, sub nr. 1760 din 17 mai 2002 și nr. 9897 din 7 iunie 2002, reclamanta a solicitat autorizarea rețelei independente pentru transport semnal TV (MPG2) și respectiv, prelungirea autorizației temporare, ce urma să expire la data de 8 iunie 2002.

Este adevărat că în cererea privind autorizarea definitivă pentru transport semnal TV, reclamanta a precizat cu privire la caracteristicile tehnice ale rețelei și zonei deservite, în sensul că acestea sunt definite prin acordul de procurare nr. A/6080/2002, pe care Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informației l-a dat reclamantei, la data de 9 mai 2002 [ca urmare a prelungirii ultimei autorizații temporare], însă acest fapt nu este de natură să o absolve de obligația de a completa documentația, cu toate elementele obligatorii prevăzute de reglementarea specifică în materie, respectiv, art. 23 din ordinul sus-menționat.

Cât privește restituirea taxei de autorizare care, potrivit art. 18 din ordinul sus-menționat, se face venit la bugetul de stat, aceasta nu poate fi pusă în discuție, atâta timp, cât reclamantul nu a dat curs solicitării pârâtului, de a completa documentația și nici nu și-a retras cererea privind autorizarea definitivă.

În mod corect, instanța de fond a apreciat că în cauză nu poate fi vorba de un refuz nejustificat al pârâtului, în sensul reglementării art. 1 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.

Față de cele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC O.T. SA București împotriva sentinței civile nr. 561 din 21 aprilie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 martie2004.