Human trafficking vs. pandering distinction based on coercion and non-retroactive reclassification of firearm possession

Decizia nr. 3647/2012

Asupra recursului de faţă constată că:

Prin Sentinţa penală nr. 110 din data de 17 februarie 2012 pronunţată în Dosarul penal nr. x/2011 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a dispus următoarele:

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor inculpatului A., din infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (fapta vizând victima B.) şi de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. (fapta vizând victima C.) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a respins cererea inculpatului A. de schimbare a încadrării juridice din infr. prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. (fapta vizând victima B.).

În baza art. 329 alin. (1), (2) C. pen. a dispus condamnarea inculpatului A. la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism (fapta vizând victima C.).

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, (fapta vizând victima B.).

În baza art. 71 C. pen. a interzis aceluiaşi inculpatul drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a interzis aceluiaşi inculpat drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 1361 (actualmente art. 134) din Legea nr. 295/2004, l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere fără drept de armă neletală din categoria celor supuse autorizării.

În baza art. 71 C. pen. a interzis aceluiaşi inculpatul drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g) şi alin. (2) lit. b) C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 71 C. pen. a interzis aceluiaşi inculpatul drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 25 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de instigare la tentativă de efectuare de operaţiuni în mod fraudulos.

În baza art. 71 C. pen. a interzis aceluiaşi inculpatul drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele anterior menţionate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, sporită la 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (1) C. pen. a aplicat alături de pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. timp de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestului preventiv de la 19 iulie 2011 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

A luat act că părţile vătămate D. şi B. nu se constituie părţi civile în procesul penal.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpat suma de 200 RON sustrasă din portofelul părţii vătămate D.

În baza art. 329 alin. (4) C. pen. a confiscat de la inculpat suma de 1.500 RON, foloase dobândite în urma săvârşirii de proxenetism.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpat un card de memorie cu capacitate 2 GB, un laptop de culoare neagră cu capac argintiu, depuse la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. în data de 12 septembrie 2011 şi un laptop de culoare neagră, depus la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. în 12 septembrie 2011.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. a confiscat de la inculpat un pistol cu gaz şi bilă de cauciuc, calibru 8 mm, fără serie, prevăzut cu încărcător, depus la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. în data de 12 septembrie 2011.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 300 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu al victimelor C. şi B. urmează a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că la sfârşitul lunii aprilie 2011, inculpatul A. a recrutat-o pe numita C. prin intermediul unei reţele de socializare, propunându-i acesteia să se stabilească în Bucureşti şi să întreţină relaţii sexuale contra cost, inculpatul urmând a-i asigura postarea anunţurilor de escortă pe internet. Martora C. a dat curs solicitării inculpatului şi s-a deplasat în Bucureşti, fiind cazată într-un apartament, iar ulterior mutată în altul, unde până în data de 19 iulie 2011 şi-a procurat mijloacele de existenţă, practicând în acest scop raporturi sexuale cu diferite persoane, sumele obţinute fiind împărţite în mod egal cu inculpatul.

La data de 19 iulie 2011, acelaşi inculpat a postat un nou anunţ pe internet, fiind apelat telefonic de către partea vătămată B. care s-a arătat interesată, programând în consecinţă o întâlnire. În ceea ce priveşte natura postului ofertat pe internet poziţiile inculpatului şi ale părţii vătămate B. sunt discordante, inculpatul precizând faptul că acesta viza prestarea de masaj erotic iar partea vătămată că viza un post de ospătar. De altfel, aceasta relevă că la rubrica anunţului publicat pe internet a observat şi alte oferte referitoare la servicii de masaj erotic fără a putea preciza dacă era trecut acelaşi număr de telefon. Potrivit depoziţiei martorei C., aceasta nu a avut cunoştinţă despre postarea de către inculpat a vreunui anunţ privind ocuparea unui post de ospătar, din spusele inculpatului rezultând faptul că era acelaşi gen de anunţ pe care-l observase şi martora. De altfel şi partea vătămată D. a relevat că, în seara în care s-a aflat împreună cu inculpatul în localul "E." acesta a întrebat-o dacă nu are prietene care ar dori să lucreze pentru el la salonul de masaj erotic, interesul inculpatului pentru racolarea de astfel de persoane nepărând disimulat nici un moment.

În consecinţă, în urma analizei coroborate a materialului probator relevat anterior, instanţa de fond a reţinut că nu se poate stabili cu certitudine natura postului postat pe internet de către inculpat, susţinerile părţii vătămate în sensul că acesta viza un post de ospătar nefiind susţinute de alte probe legal administrate în cauză în sensul art. 75 C. proc. pen. potrivit căruia declaraţiile părţii vătămate făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.

În consecinţă, în cursul aceleiaşi zile partea vătămată B. s-a deplasat în Bucureşti, unde, în faţa imobilului o aştepta inculpatul, care a condus-o în o apartamentul unde se afla şi martora C. Aici inculpatul i-a precizat faptul că postul ofertat viza prestarea de servicii sexuale contra cost, partea vătămată refuzând oferta. În acel moment partea vătămată a observat pe biroul din încăpere un pistol, fapt ce a convins-o să accepte să fie fotografiată îmbrăcată sumar în posturi indecente. Ulterior fotografierii acesteia, în prezenţa sa şi a martorei C., inculpatul a purtat o convorbire telefonică cu martorul F. despre o persoană care actualmente locuia în Olanda şi care anterior locuise împreună cu inculpatul şi prestase raporturi sexuale contra cost, inculpatul spunându-i martorului să-i transmită acesteia că dacă o va prinde o s-o bage în portbagaj, urmând a avea aceeaşi soartă pe care a avut-o anterior. Această conversaţie a sporit sentimentul de teamă pe care-l încercase partea vătămată, convingând-o să coopereze. Inculpatul i-a cerut să scoată cartela din telefonul mobil, introducând o altă cartelă SIM cu un număr care fusese menţionat în cuprinsul anunţului postat pe internet, la rubrica "Matrimoniale - ea caută partener", anunţ ce avea următorul conţinut "Brunetă focoasă, îţi doreşti o fată stilată? Te invit într-o locaţie intimă, acolo unde tot ce creează plăcere este permis, să-ţi ofer clipe erotice pline de extaz. Sună-mă, îţi promit că ai să revii. Te pup şi aştept. Preţ 200 RON/oră". După aproximativ 30 de minute de la introducerea cartelei în terminalul mobil a sunat primul client, la telefon răspunzând martora C., aceasta cunoscând detaliile ce trebuiau comunicate potenţialilor clienţi. Ulterior inculpatul a consemnat într-un caiet mesajul care trebuia memorat de partea vătămată spre a fi comunicat telefonic clienţilor.

La un moment dat inculpatul şi martora C. au părăsit încăperea în care se afla partea vătămată B., aceasta din urmă reuşind să se conecteze la aplicaţia Yahoo - Messenger şi să trimită mai multe mesaje martorului G., comunicându-i acestuia că se află privată de libertate la adresa găsită inscripţionată pe o bucată de carton. Aflând aceste aspecte martorul G. a anunţat organele de poliţie deplasându-se împreună cu acestea la adresa indicată. Între timp profitând de faptul că inculpatul a părăsit imobilul iar martora C. s-a retras în dormitor, partea vătămată a reuşit să-şi ia bagajul şi să părăsească imobilul, fiind găsită de lucrătorii de poliţie în faţa blocului în cauză.

Partea vătămată a condus lucrătorii de poliţie la uşa apartamentului inculpatului însă nu a răspuns nimeni. La scurt timp s-a prezentat inculpatul, în interiorul imobilului fiind găsită şi martora C., căreia în momentul în care a fost contactat telefonic spre a fi anunţat de sosirea lucrătorilor de poliţie, inculpatul i-a precizat să ascundă pistolul observat de partea vătămată B. pe birou. Potrivit procesului-verbal de constatare a efectuării unei percheziţii domiciliare la domiciliul inculpatului a fost găsit un pistol de calibru 8 mm, despre care inculpatul a precizat că îi aparţine şi a fost achiziţionat cu câţiva ani în urmă. Potrivit Adresei D.G.P.M.B., Serviciul Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase din 18 august 2011, inculpatul nu figurează în evidenţe ca posesor de permis de port armă sau de certificat de deţinător de arme letale sau neletale.

S-a mai reţinut că în noaptea de 17/18 iulie 2011 inculpatul A., aflându-se împreună cu partea vătămată D. şi cu martorii H. şi I., în incinta localului "E.", profitând de absenţa părţii vătămate, a sustras de pe masă portofelul acesteia, ce conţinea actul de identitate, suma de 200 RON, un card bancar, un formular bancar pe care era înscris codul PIN al cardului şi diferite înscrisuri personale.

În dimineaţa zilei de 18 iulie 2011, inculpatul A. s-a deplasat împreună cu martorul I. în cartierul Rahova, la un moment dat inculpatul solicitându-i acestuia să oprească autoturismul lângă un ATM şi să retragă suma de 200 RON din contul părţii vătămate D., fără a-i comunica însă identitatea titularul contului, înmânându-i în acest sens cardul acesteia şi comunicându-i codul PIN care era înscris pe un formular aflat în acelaşi portofel. Martorul I. a dat curs solicitării însă operaţiunea nu a putut fi finalizată întrucât nu exista disponibil în cont.

Instanţa a reţinut situaţia de fapt descrisă anterior în urma analizei coroborate a materialului probator administrat în cauză, atât în faza urmăririi penale cât şi în faza cercetării judecătoreşti, respectiv: procesul-verbal de constatare a săvârşirii infracţiunii flagrante potrivit căruia în urma unui apel telefonic la linia 112 lucrători de poliţie din cadrul Secţiei 22 s-au deplasat la adresa indicată, găsind-o în faţa blocului pe numita B. care a precizat faptul că a fost sechestrată, prin ameninţare, în scopul obligării la practicarea prostituţiei de către inculpatul A.; declaraţiile părţii vătămate B.; procesul-verbal întocmit la data de 19 iulie 2011 care atestă faptul că în telefonul mobil aparţinând părţii vătămate B. a fost găsită o cartelă SIM cu număr, declaraţiile părţii vătămate C.; procesul-verbal de predare-primire a portofelului conţinând actul de identitate, un card bancar şi diferite înscrisuri personale către partea vătămată D.; procesul-verbal de constatare a efectuării unei percheziţii domiciliare la locuinţa inculpatului A. care atestă faptul că în şifonierul din dormitor a fost găsit un pistol de calibru 8 mm iar pe balcon un portofel de culoare roz, cu mai multe compartimente în interiorul căruia au fost găsite mai multe înscrisuri personale, inculpatul declarând că le-a găsit în faţa blocului; procesul-verbal de constatare a vizionării imaginilor de la ATM, din data de 18 iulie 2011, când este tranzacţionat în mod fraudulos cardul aparţinând numitei D., precizându-se faptul că imaginile aferente momentului 04:25:36 îl prezintă pe martorul I.

în timp ce interoga cardul în mod fraudulos şi planşele fotografice aferente; adresa din 18 august 2011 emisă de M.A.I. - D.G.P.M.B. - Serviciul Arme, Explozivi şi Substanţe Periculoase, potrivit căreia inculpatul nu figurează ca posesor de permis de port armă sau certificat de deţinător arme letale sau neletale, pistolul de calibru 8 mm făcând parte din categoria arme neletale supuse autorizării conform Legii nr. 117 din 27 iunie 2011; raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 11 august 2011 potrivit căruia pistolul calibru 8 mm este în stare de funcţionare şi prezintă caracteristicile unei arme de foc scurte, de autoapărare, fabricate special pentru a utiliza muniţie cu efect sonor; procesul-verbal de constatare a efectuării unei percheziţii informatice asupra sistemelor informatice şi a mediilor de stocare a datelor informatice ridicate de la inculpat; declaraţiile martorilor G., I., J., F., K.

şi H., declaraţiile părţii vătămate D. şi declaraţiile inculpatului A.

Instanţa a înlăturat ca nesincere susţinerile inculpatului referitoare la negarea sustragerii portofelului părţii vătămate D. şi la instigarea martorului I. la comiterea unei tentative de efectuare de operaţiuni în mod fraudulos faţă de ansamblul probator administrat în cauză respectiv procesul-verbal de constatare a efectuării unei percheziţii domiciliare potrivit căruia la locuinţa inculpatului a fost găsit portofelul părţii vătămate, declaraţiile martorilor I., H. şi K., acesta din urmă declarând că l-a văzut pe inculpat luând un portofel de pe masă, crezând că-l va restitui părţii vătămate.

De asemenea, tot nesincere, în opinia instanţei de fond au fost şi susţinerile martorei C. referitoare la supunerea din partea inculpatului la presiuni vizând darea în vileag a unor fapte compromiţătoare inexistente de altfel la momentul exercitării iniţiale a acestor presiuni. Astfel martora a precizat faptul că a cunoscut natura serviciilor ce urmau a fi prestate în cadrul salonului de masaj erotic pe care intenţiona inculpatul să-l deţină, deplasându-se la Bucureşti pentru a afla mai multe detalii şi trimiţându-i anterior acestui moment inculpatului mai multe fotografii prezentând-o îmbrăcată sumar. Faptul că inculpatul a convins-o ulterior, fără a folosi însă constrângerea, să întreţină raporturi sexuale contra cost nu poate conduce la reţinerea infracţiunii de trafic de persoane ci a unei infracţiuni de proxenetism în modalitatea recrutării unei persoane pentru prostituţie. Faptul că martora C. nu a fost victima vreunei constrângeri din partea inculpatului este relevant de depoziţiile martorilor audiaţi în cauză care au perceput relaţia dintre cei doi ca fiind una amoroasă, armonioasă. De altfel, relevantă este şi depoziţia martorului I. care, cu ocazia audierii sale în şedinţa de judecată din data de 31 ianuarie 2012 a precizat faptul că martora C. i-a reproşat că a spus adevărul cu ocazia audierii sale în cauză întrucât ea a susţinut contrariul pentru că îi era teamă că va fi şi ea privată de libertate şi vor afla părinţii săi.

În consecinţă, s-a apreciat că fapta inculpatului A. care în cursul lunii iulie 2011 a recrutat şi cazat, prin ameninţare, partea vătămată B. în scopul obligării acesteia la practicarea prostituţiei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzute şi pedepsite de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

În acest sens, instanţa de fond a arătat că potrivit art. 12 alin. (1) din Legea 6 nr. 678/2001, constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea ori primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane. Potrivit art. 2 pct. 2 lit. c) din aceeaşi lege cadru prin exploatarea unei persoane se înţelege şi obligarea la practicarea prostituţiei, cerşetoriei, la reprezentări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală.

În ceea ce priveşte fapta aceluiaşi inculpat care la sfârşitul lunii aprilie 2011 a recrutat-o pe persoana vătămată C. în vederea practicării prostituţiei, înlesnind ulterior şi trăgând foloase de pe urma practicării prostituţiei de către aceasta, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen.

Într-adevăr potrivit art. 329 C. pen., infracţiunea de proxenetism constă în "îndemnul ori înlesnirea practicării prostituţiei sau tragerea de foloase de pe urma practicării prostituţiei de către o persoană".

Alin. (2) al aceluiaşi text de lege prevede forma agravantă a acestei infracţiuni, care constă în "recrutarea unei persoane pentru prostituţie ori traficul de persoane în acest scop", precum şi în "constrângerea la prostituţie".

Pe de altă parte, în conformitate cu art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, "constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea, darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei persoane, în scopul exploatării acestei persoane".

În această privinţă este semnificativ că în art. 2 pct. 2 lit. c) din aceeaşi lege se explică, între altele, că "prin exploatarea unei persoane se înţelege" şi "obligarea la practicarea prostituţiei".

S-a constatat astfel că pentru existenţa infracţiunii de proxenetism prevăzute în art. 329 alin. (1) C. pen., precum şi a formei ei calificate, reglementată în cadrul alin. (2) al aceluiaşi articol, cu excepţia modalităţii constând în "constrângerea la prostituţie", nu este necesară exercitarea de acte de constrângere asupra victimei sau supunerea ei la presiuni din partea unei persoane a cărei autoritate asupra sa a fost cumpărată, aceste trăsături specifice constituind criteriul de diferenţiere între infracţiunea de trafic de persoane, în scopul exploatării prin obligare la practicarea prostituţiei, prevăzută în art. 12 alin. (1), cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, unde prezenţa unor astfel de elemente este necesară, şi infracţiunea de proxenetism, prevăzută în art. 329 C. pen.

De altfel, în acelaşi sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, prin Decizia nr. XVI din 19 martie 2007, statuând în sensul că "în cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângeri, îndeamnă sau înlesneşte practicarea prostituţiei ori trage foloase de pe urma practicării prostituţiei de către persoane majore, săvârşeşte infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) din C. pen. iar "în cazul în care o persoană, fără a întrebuinţa constrângerea, recrutează persoane majore pentru prostituţie ori trafichează persoane majore în acest scop, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (2) tezele I şi II din C. pen.

Faţă de aceste considerente, în baza art. 334 C. proc. pen. tribunalul a schimbat încadrarea juridică dată faptelor inculpatului A., din infr. prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (fapta vizând victima B.) şi de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. (fapta vizând victima C.) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a respins cererea inculpatului A. de schimbare a încadrării juridice din infr. prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. (fapta vizând victima B.).

S-a mai apreciat că fapta aceluiaşi inculpat care a deţinut fără drept un pistol de calibru 8 mm, ce face parte din categoria armelor neletale de autoapărare, supuse autorizării, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 1361 din Legea nr. 295/2004.

Instanţa de fond a apreciat că în cauză nu sunt incidente disp. art. 181 C. pen., neputându-se reţine că faptei îi lipseşte gradul de pericol social specific unei infracţiuni, trăsătură esenţială a infracţiunii potrivit art. 17 C. pen., în condiţiile în care pistolul era funcţional şi a fost, în fapt, folosit la constrângerea părţii vătămate B. la acceptarea practicării prostituţiei.

Într-adevăr, potrivit art. 1361 din Legea nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, dispoziţii legale în vigoare la data epuizării faptei, deţinerea sau portul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an.

În data de 17 noiembrie 2011 legea-cadru anterior menţionată a fost renumerotată, norma legală de incriminare devenind art. 134 potrivit căreia deţinerea sau portul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an.

Instanţa a apreciat, în aceste condiţii, că, nefiind vorba despre o lege mai favorabilă inculpatului, pentru a fi aplicată în temeiul dispoziţiilor art. 13 C. pen., fapta a cărei săvârşire se reţine se încadrează, conform principiului activităţii legii penale, în dispoziţiile în vigoare la momentul epuizării infracţiunii continue, respectiv art. 1361 din Legea nr. 295/2004.

De asemenea, fapta aceluiaşi inculpat care în noaptea de 17/18 iulie 2011, aflându-se împreună cu partea vătămată D. şi cu martorii H. şi I., în incinta localului "E.", profitând de absenţa părţii vătămate, a sustras de pe masă portofelul acesteia, ce conţinea actul de identitate, suma de 200 RON, un card bancar, un formular bancar pe care era înscris codul PIN al cardului şi diferite înscrisuri personale întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g) şi alin. (2) lit. b) C. pen.

Sub aspectul laturii obiective, luarea de către inculpat, fără consimţământ, a portofelului părţii vătămate, realizează elementul material al infracţiunii de furt. Astfel, prin acţiunea sa, inculpatul a trecut bunul sustras din posesia părţii vătămate în sfera sa de stăpânire. De asemenea, având în vedere că fapta a fost comisă într-un local deschis publicului şi în timpul nopţii, instanţa reţine incidenţa art. 209 alin. (1) lit. e), g) C. pen. Având în vedere că inculpatul a sustras un portofel, în care se afla şi cartea de identitate a părţii vătămate, chiar dacă acesta nu a urmărit sustragerea şi a acestui act de identitate, acesta a prevăzut şi a acceptat posibilitatea existenţei acestuia în portofelul sustras - loc obişnuit de păstrare a actelor şi banilor, în cauză sunt incidente şi prevederile art. 209 alin. (2) lit. b) C. pen.

Cu privire la latura subiectivă, atitudinea psihică a inculpatului faţă de fapta săvârşită şi urmările acesteia îmbracă forma vinovăţiei în modalitatea intenţiei directe şi indirecte. Astfel, în ceea ce priveşte furtul portofelului, a înscrisurilor personale şi a banilor, inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie directă, aşa cum aceasta este definită în art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. pen., acesta prevăzând rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea faptei. În ceea ce priveşte sustragerea cărţii de identitate, care se afla în portofel, inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie indirectă, aşa cum aceasta este definită de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen., acesta prevăzând rezultatul faptei sale şi deşi nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, instanţa a reţinut că în mod uzual într-un portofel se află un act care serveşte pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare, inculpatul putând să prevadă că în portofelul sustras se putea afla şi cartea de identitate a părţii vătămate.

Fapta aceluiaşi inculpat care, în dimineaţa zilei de 18 iulie 2011, s-a deplasat împreună cu martorul I. la un ATM situat în sectorul 5, inculpatul solicitându-i martorului să retragă suma de 200 RON din contul părţii vătămate D., fără a-i comunica însă identitatea titularul contului, înmânându-i în acest sens cardul acesteia şi comunicându-i codul PIN iar martorul I. a dat curs solicitării însă operaţiunea nu a putut fi finalizată întrucât nu exista disponibil în cont, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de instigare la tentativă de efectuare de operaţiuni în mod fraudulos prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului A., instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 52 C. pen., precum şi criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În concret, a reţinut că faptele inculpatului prezintă un grad de pericol social mediu, avându-se în vedere circumstanţele reale existente în cauză, modul de comitere a acestora, cuantumul prejudiciului produs sau care s-ar fi putut produce în cazul infracţiunilor îndreptate împotriva patrimoniului ca valoare socială ocrotită penalmente, durata în timp în cazul infracţiunii de obicei, amploarea ameninţărilor aduse părţii vătămate B. dar şi faptul că aceasta a fost lăsată în locuinţa inculpatului fără o supraveghere strictă, uşa de acces în imobil fiind neasigurată, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, care este în vârstă de 26 ani, fără un loc de muncă pentru prima oară implicat într-un raport penal de conflict precum şi atitudinea procesuală oscilantă.

Sub aspectul laturii civile instanţa a constatat faptul că părţile vătămate D. şi B. nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpat suma de 200 RON sustrasă din portofelul părţii vătămate D.

În baza art. 329 alin. (4) C. pen. a confiscat de la inculpat suma de 1.500 RON, foloase dobândite în urma săvârşirii de proxenetism.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat de la inculpat un card de memorie cu capacitate 2 GB, un laptop de culoare neagră cu capac argintiu, depuse la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. conform dovezii din data de 12 septembrie 2011 şi un laptop-ul de culoare neagră depus la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. conform dovezii din 12 septembrie 2011.

În baza art. 118 lit. f) C. pen. a confiscat de la inculpat un pistol cu gaz şi bilă de cauciuc, calibru 8 mm, fără serie, prevăzut cu încărcător depus la camera de corpuri delicte a D.G.P.M.B. conform dovezii din data de 12 septembrie 2011.

Împotriva sentinţei penale a declarat apel inculpatul A. care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane în infracţiunea de proxenetism (fapta vizând victima B.), achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b1) C. proc. pen. pentru infracţiunea prev. de art. 1361 din Legea nr. 295/2004, redozarea pedepselor aplicate prin reţinerea circumstanţelor atenuante, aplicarea dispoziţiilor privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei, respectiv suspendarea sub supraveghere, eliminarea sporului de 1 an şi înlăturarea confiscării de la inculpat a laptop-ului.

Prin Decizia penală nr. 201/A din 21 iunie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelul declarat de inculpatul A., a desfiinţat, în parte, Sentinţa penală nr. 110 din 17 februarie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, şi rejudecând a descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare aplicată inculpatului, respectiv pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C pen. timp de 5 ani după executarea pedepsei principale, în pedepsele componente de 3 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a şi lit. b) C pen. pentru infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1), (2) C pen., 4 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C pen., pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, 6 luni închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 1361 (actualmente art. 134) din Legea nr. 295/2004, 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g) şi alin. (2) lit. b) C pen., 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 25 rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi 1 an închisoare spor de pedeapsă.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 11 C. pen. a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 1361 (actualmente art. 134) din Legea nr. 295/2004.

A redus cuantumul pedepselor complementare aplicate inculpatului pentru infracţiunile prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. şi art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 de la câte 5 ani la câte 3 ani.

A înlăturat sporul de pedeapsă de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen. a descontopit pedepsele aplicate inculpatului de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen, 4 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g) şi alin. (2) lit. b) C. pen. şi 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 25 rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea o mai grea de 4 ani închisoare.

În baza art. 35 alin. (3) C. pen. a aplicat alături de pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. timp de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

A redus prevenţia inculpatului de la 19 iulie 2011 la zi şi a menţinut starea de arest preventiv a acestuia.

A înlăturat măsura confiscării de la inculpat a unui laptop, indisponibilizat la D.G.P.M.B. şi dispune restituirea acestuia inculpatului.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale.

Pentru a hotărî astfel a reţinut următoarele:

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de trafic de persoane în infracţiunea de proxenetism, Curtea a constatat că este neîntemeiată.

Aşa cum s-a arătat şi în recursul în interesul legii soluţionat prin Decizia nr. XVI din 19 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, infracţiunea de trafic de persoane, incriminată în art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, se poate realiza numai prin acte de constrângere ori asimilate acestora, precum şi prin acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru obţinerea consimţământului persoanei ce are autoritate asupra celei vizate să facă obiectul exploatării, prin exploatare înţelegându-se şi "obligarea la practicarea prostituţiei".

Or, cât timp pentru existenţa infracţiunii de proxenetism prevăzute în art. 329 alin. (1) C. pen., precum şi a formei ei calificate, reglementată în cadrul alin. (2) al aceluiaşi articol, cu excepţia modalităţii constând în "constrângerea la prostituţie", nu este necesară exercitarea de acte de constrângere asupra victimei sau supunerea ei la presiuni din partea unei persoane a cărei autoritate asupra sa a fost cumpărată, se impune să se considere că tocmai aceste trăsături specifice constituie criteriul de diferenţiere între infracţiunea de trafic de persoane, în scopul exploatării prin obligare la practicarea prostituţiei, prevăzută în art. 12 alin. (1), cu referire la art. 2 pct. 2 lit. c) din Legea nr. 678/2001, unde prezenţa unor astfel de elemente este necesară, şi infracţiunea de proxenetism, prevăzută în art. 329 C. pen., a cărei existenţă este condiţionată numai în modalitatea particulară de vicierea poziţiei subiective a victimei de săvârşire prin "constrângere la prostituţie".

S-a mai reţinut că Înalta Curte a mai arătat că " în cazul proxenetismului, constrângerea este prevăzută numai ca modalitate particulară, agravantă, de săvârşire alternativă a infracţiunii, într-un asemenea caz recrutarea şi traficul de persoane nefiind făcute în scopul obligării la practicarea prostituţiei, care este prestată de bunăvoie de către persoana vizată, în toate ipotezele de săvârşire a infracţiunii de trafic de persoane, constrângerea constituie mijlocul specific principal de realizare a elementului material al laturii obiective a acestei infracţiuni".

În consecinţă, "criteriul de distincţie între infracţiunea de trafic de persoane prevăzută în art. 12 şi, respectiv, în art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi aceea de proxenetism prevăzută în art. 329 C. pen. constă în obiectul juridic generic diferit al acestor infracţiuni, adică în valoarea socială diferită protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi. În acest sens, în timp ce valoarea socială apărată prin textele art. 12 şi, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 este dreptul la libertatea de voinţă şi acţiune proprii fiecărei persoane, valoarea socială proteguită prin reglementarea infracţiunii de proxenetism în art. 329 C. pen. rezidă tocmai în bunele moravuri din cadrul relaţiilor de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă".

Aplicând dispoziţiile menţionate anterior stabilite cu caracter obligatoriu de către instanţa supremă la situaţia concretă din prezenta cauză, Curtea a constatat că nu se impune schimbarea încadrării juridice în sensul cerut de către apelantul inculpat.

Din probele administrate în cauză nu a rezultat că partea vătămată B. şi-ar fi dat acordul în vederea practicării prostituţiei, aşa cum susţine inculpatul. Varianta prezentată de acesta că partea vătămată ar fi răspuns la un anunţ privind un salon de masaj şi, prin urmare avea cunoştinţă de "activităţile" ce urmau a fi prestate de aceasta nu prezintă o relevanţă deosebită asupra încadrării juridice a faptei, în condiţiile în care partea vătămată nu a fost nici un moment de acord să practice prostituţia. De altfel, şi instanţa de fond a reţinut că nu se poate stabili cu certitudine natura postului postat pe internet de către inculpat, susţinerile părţii vătămate în sensul că acesta viza un post de ospătar nefiind susţinute de alte probe.

Totodată, prezenţa pistolului în încăperea în care se aflau părţile, cât şi conţinutul convorbirii telefonice purtate de inculpat în prezenţa părţii vătămate, au sporit sentimentul de teamă al părţii vătămate şi au determinat-o să se supună, pe moment, solicitărilor inculpatului. Refuzul părţii vătămate de a întreţine relaţii sexuale cu diverşi clienţi racolaţi de către inculpat s-a materializat şi prin mesajele de ajutor trimise de partea vătămată martorului G. în momentul în care inculpatul şi cealaltă parte vătămată prezentă, C., au părăsit încăperea, respectiv prin părăsirea imobilului, profitând de lipsa inculpatului, fiind găsită de către organele de poliţie în faţa blocului în cauză.

În aceste condiţii, apărarea apelantului inculpat în sensul că nu a constrâns-o pe partea vătămată B. la practicarea prostituţiei este contrazisă de probele administrate în cauză.

În ceea ce priveşte cererea apelantului inculpat de achitare pentru infracţiunea prev. de art. 1361 din Legea nr. 295/2004, Curtea a admis-o, dar în sensul solicitat de reprezentantul Ministerului Public, pe temeiul că fapta inculpatului nu este prevăzută de legea penală.

Conform art. 1361 din Legea nr. 295/2004, constituie infracţiune deţinerea sau portul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept.

Clasificarea armelor este expusă în Anexele Legii nr. 295/2004, aceste prevederi fiind modificate de-a lungul timpului.

Din probele administrate în cauză a rezultat că apelantul inculpat a deţinut fără drept un pistol de calibru 8 mm, fapta acestuia epuizându-se la data de 19 iulie 2011.

În urma expertizării, s-a concluzionat prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, faptul că pistolul în cauză este o armă de foc scurtă, de autoapărare special confecţionată pentru a utiliza muniţie cu efect sonor.

Curtea a constatat că la momentul comiterii infracţiunii din prezenta cauză, arma deţinută de inculpat, potrivit Anexei I a legii, pct. III ce se referă la arme şi muniţii neletale, era încadrată la categoria "armă supusă notificării" (pct. 26: arme scurte - pistol sau revolver - confecţionate special pentru a împrăştia gaze nocive, iritante sau de neutralizare, precum şi muniţia corespunzătoare).

Potrivit art. 132 pct. 221 din Legea nr. 295/2004, în vigoare la momentul comiterii faptelor de către inculpaţi, constituie contravenţie, neîndeplinirea obligaţiei de notificare prealabilă a organelor prevăzute la art. 12 alin. (1) conform art. 58 alin. (1) lit. b) din lege.

Faptul că prin modificările ulterioare aduse Legii nr. 295/2004 prin Legea nr. 117 din 25 iunie 2011 (publicată în M. Of. nr. 446/27.06.2011) armei deţinută de inculpat i s-au modificat condiţiile legale de deţinere fiind încadrate în categoria armelor supuse autorizării, conform anexei I a legii pct. III, nu este de natură a conduce la condamnarea sa pentru infracţiunea prev. de art. 1361 din Legea nr. 295/2004.

Curtea a constatat că modificările aduse Legii nr. 295/2004 prin Legea nr. 117/2011 au intrat în vigoare la data de 27 iulie 2011 (ulterior comiterii faptei de către inculpat), conform art. III care precizează că această din urmă lege intră în vigoare în 30 de zile de la publicare în M. Of.

Având în vedere că potrivit art. 11 C. pen., legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârşite, nu erau prevăzute ca infracţiuni, Curtea a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 1361 din Legea nr. 295/2004.

În ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpatului, Curtea a apreciat că instanţa de fond a procedat la o justă individualizare a acestora, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare.

În acest sens, apelantul inculpat a solicitat reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante judiciare constând în lipsa antecedentelor penale, faptul că provine dintr-o familie organizată şi a apreciat că nu a zădărnicit aflarea adevărului şi nu a îngreunat urmărirea penală sau cercetarea judecătorească, prin declaraţiile date.

Totodată, apelantul a considerat că timpul efectuat în arest preventiv a fost suficient pentru a realiza gravitatea faptelor comise.

Curtea a apreciat că împrejurările invocate de către apelantul inculpat nu au caracterul unor circumstanţe atenuante, de natură a conduce la aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege, ci sunt elemente care au condus la aplicarea unor pedepse egale sau aproape egale cu minimul special.

S-a mai reţinut că reţinerea uneia sau mai multor împrejurări din cele enumerate în art. 74 C. pen. ori a altora asemănătoare nu justifică - prin ea însăşi - considerarea lor ca circumstanţe atenuante. În aprecierea acestor împrejurări ca circumstanţe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social concret al faptelor comise, la urmările acestora, la ansamblul condiţiilor în care a fost săvârşită, precum şi la elemente privitoare la persoana inculpatului.

În acest sens, Curtea a avut în vedere natura şi gravitatea infracţiunilor comise de inculpat, amploarea activităţii infracţionale, urmările produse prin faptele inculpatului, atitudinea sa procesuală, precum şi împrejurarea că apelantul nu are ocupaţie, veniturile necesare obţinându-le exclusiv din activitatea infracţională.

Însă, faţă de circumstanţele personale favorabile inculpatului - vârsta sa tânără şi lipsa antecedentelor penale - Curtea a apreciat că nu se impune aplicarea unor spor la pedeapsa rezultantă. Totodată, cuantumul pedepselor aplicate în cauză apropiat de minimul special prevăzut de lege sau egal cu acest minim, nu justifică aplicarea unui spor de pedeapsă.

Pe de altă parte, Curtea, raportându-se la împrejurările concrete ale comiterii infracţiunilor din prezenta cauză, expuse anterior, dar şi la persoana inculpatului, a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins fără executarea efectivă a acesteia.

Mai mult, cuantumul pedepselor aplicate inculpatului nu permit aplicarea unei pedepse rezultante cu suspendarea condiţionată a executării, respectiv suspendarea sub supraveghere.

În ceea ce priveşte pedepsele complementare aplicate inculpatului, Curtea a constatat că acestea sunt într-un cuantum mai mare decât pedepsele principale, instanţa de fond neaducând nici un argument în acest sens. Curtea a apreciat că trebuie realizată o proporţionalitate între cuantumul pedepselor aplicate inculpatului, principale şi complementare, acestea din urmă urmând a fi aplicate într-un cuantum mai redus decât pedepsele principale pe lângă care sunt aplicate.

Referitor la cererea apelantului de restituire a laptop-ului ridicat şi indisponibilizat de către organele de cercetare penală, Curtea a apreciat că motivul de apel este întemeiat.

Din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că laptop-ul în discuţie, cu privire la care apelantul a solicitat restituirea, a fost folosit la comiterea infracţiunilor din prezenta cauză.

S-a reţinut că această concluzie rezultă din coroborarea proceselor-verbale de efectuare a percheziţiilor de la domiciliul inculpatului din datele de 19 iulie 2011 şi 21 iulie 2011, declaraţiile părţii vătămate B., percheziţiile informatice efectuate în cauză şi planşele foto aflate în dosarul de urmărire penală.

Astfel, laptop-ul a fost ridicat de către organele de urmărire penală în data de 21 iulie 2012, astfel cum rezultă din procesul-verbal încheiat cu ocazia percheziţiei domiciliare din data respectivă, din balconul apartamentului percheziţionat.

Laptop-ul pe care inculpatul îl folosea a fost ridicat în ziua constatării infracţiunii, respectiv în data de 19 iulie 2011, laptop folosit şi de partea vătămată B. pentru a lua legătura cu martorul G.

De asemenea, imaginile foto ataşate dosarului de urmărire penală au fost extrase, cu ocazia percheziţiilor informatice, din memoria laptop-lui şi de pe cardul de memorie.

Ori, în aceste condiţii, neexistând date în dosar privind folosirea laptop-ului la comiterea activităţii infracţionale ce face obiectul prezentei cauze, Curtea a constatat că cererea inculpatului de înlăturare a măsurii confiscării şi, pe cale de consecinţă, a restituirii acestuia, este justificată.

Împotriva Deciziei penale nr. 201/A din 21 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a declarat recurs inculpatul A., invocând motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. solicitând reducerea pedepsei stabilită în sarcina sa. În memoriul depus în faţa instanţei de recurs a invocat acelaşi motiv de casare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. x/2011. Examinând cauza sub toate aspectele prin prisma motivului de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat având în vedere următoarele considerente.

Instanţa de apel a dat eficienţă maximă criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., reţinându-se pericolul social al faptelor comise şi conduita bună a inculpatului anterior comiterii faptelor, acesta fiind la primul impact cu legea penală, atitudinea procesuală adoptată pe parcursul procesului, parţial sinceră, aplicând pedepse egale sau aproape egale cu minimul special, pentru infracţiunea prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen, 4 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, 3 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e), g) şi alin. (2) lit. b) C. pen. şi 1 an închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 25 rap. la art. 20 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, instanţa apreciind că faţă de aspectele agravante avute în vedere, nu se justifică reţinerea beneficiului inculpatului a unor circumstanţe atenuante, cu consecinţa stabilirii unor pedepse sub minimul special.

Înalta Curte reţine că, conduita bună a inculpatului presupune nu numai lipsa antecedentelor penale ci şi atitudinea corectă şi firească faţă de familie, relaţii de muncă şi în general, privită şi în raport cu întreg contextul relaţiilor sociale pe care inculpatul le-a dovedit.

Toate aceste împrejurări reţinute de instanţa de fond şi menţinute şi de instanţa de apel, urmează a fi luate în considerare şi de Înalta Curte, întrucât în ansamblul lor contribuie la reducerea într-o asemenea măsură a gravităţii faptelor săvârşite, care caracterizează favorabil persoana inculpatului A., întrucât aplicarea pedepselor stabilite pentru toate cele patru infracţiuni, satisfac pe deplin justa individualizare a pedepsei cea mai grea de 4 ani închisoare, pedeapsă care este menită să satisfacă şi scopul acesteia instituit de dispoziţiile art. 52 C. pen.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constată că instanţa de apel a examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei rezultante de 4 ani închisoare, pedeapsa cea mai grea şi a modului de executare a pedepsei respectiv, în regim de detenţie, reţinută în sarcina inculpatului A., evidenţiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracţiunilor săvârşite, în mod concret acesta s-a atenuat ca urmare a împrejurărilor în care au fost săvârşite, subliniind caracterizările evidenţiate în persoana inculpatului, astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei ca şi cuantum nu se mai impune.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de asemenea, atât prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei rezultante aplicate inculpatului A. faţă de criticile formulate în recurs, constată că în contextul cauzei nu se justifică micşorarea pedepsei stabilite, faţă de modalitatea de săvârşire a faptelor respectiv că la sfârşitul lunii aprilie 2011, inculpatul A. a recrutat-o pe numita C. prin intermediul unei reţele de socializare, propunându-i acesteia să se stabilească în Bucureşti şi să întreţină relaţii sexuale contra cost şi că în luna iulie 2011 a recrutat şi cazat, prin ameninţare, partea vătămată B. în scopul obligării acesteia la practicarea prostituţiei, iar în noaptea de 17/18 iulie 2011 inculpatul A., aflându-se împreună cu partea vătămată D. şi cu martorii H. şi I., în incinta localului "E.", profitând de absenţa părţii vătămate, a sustras de pe masă portofelul acesteia, ce conţinea actul de identitate, suma de 200 RON, un card bancar, un formular bancar pe care era înscris codul PIN al cardului şi diferite înscrisuri personale. În dimineaţa zilei de 18 iulie 2011, inculpatul A. s-a deplasat împreună cu martorul I. în cartierul Rahova, la un moment dat inculpatul solicitându-i acestuia să oprească autoturismul lângă un ATM şi să retragă suma de 200 RON din contul părţii vătămate D., fără a-i comunica însă identitatea titularul contului, înmânându-i în acest sens cardul acesteia şi comunicându-i codul PIN care era înscris pe un formular aflat în acelaşi portofel. Martorul I. a dat curs solicitării însă operaţiunea nu a putut fi finalizată întrucât nu exista disponibil în cont.

Rezultă astfel că examinarea criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen. se efectuează în mod general, fără preeminenţa vreunuia din acestea ceea ce conduce la concluzia că circumstanţele personale ale inculpatului au fost avute în vedere în mod corect, în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor comise, agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse, precum şi consecinţele pe care le-au produs. În raport cu cele menţionate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în recurs de către inculpatul A., întrucât în cauză pedepsele aplicate, atât pentru fiecare faptă comisă, cât şi cea rezultantă, reflectă respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatului, nejustificându-se micşorarea pedepsei, astfel încât nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 201/A din 21 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A., durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 iulie 2011 la 8 noiembrie 2012.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 201/A din 21 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului A., durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 iulie 2011 la 8 noiembrie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi vătămate B., D. şi C. în sumă de câte 150 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 8 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - MI