Denial of simplified conviction procedure in trafficking appeals due to failure to request it before first-instance trial

Decizia nr. 3646/2012

Asupra recursului de faţă, constată:

Prin Sentinţa penală nr. 186 din 17 mai 2012 pronunţată de Tribunalul Prahova a fost condamnată inculpata A., fiind arestată în altă cauză, recidivistă, după cum urmează:

1. în baza art. 12 alin. (1) şi 2 lit. a), din Legea nr. 678/2001, privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2), C. pen., şi a disp. art. 37 lit. b) C. pen., infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată, faptă din perioada ianuarie - septembrie 2007, părţi vătămate, B., C. şi D., la 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsa complementară.

2. în baza disp. art. 13 alin. (1), (2), (3), teza a II-a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplic. disp. art. 41 alin. (2), C. pen. şi a disp. art. 37 lit. b) C. pen., infracţiunea de trafic de minori în formă continuată, fapta din perioada ianuarie 2007 - septembrie 2007, părţi vătămate E. şi F., la 11 (unsprezece) ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsa complementară.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. 241 din 22 iunie 2011 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 591 din 24 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în pedepsele componente după cum urmează:

- 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată prev. şi ped. de disp. art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I şi a II-a din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi aplicarea art. 74, 76 lit. a) C. pen., fapta din perioada mai - august 2010;

- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b), C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. şi ped. de disp. art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74, 76 lit. b) C. pen., faptă din perioada mai - august 2010;

- 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de denunţare calomnioasă, prev. şi ped. de disp. art. 259 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74, 76 lit. e) C. pen., fapta din 7 octombrie 2010;

- 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de denunţare calomnioasă, prev. şi ped. de disp. art. 259 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74, 76 lit. e) C. pen., fapta din 7 octombrie 2010;

- 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de denunţare calomnioasă, prev. şi ped. de disp. art. 259 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74, 76 lit. e) C. pen., faptă din 7 octombrie 2010;

- 2 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii prev. de disp. art. 328 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 74, 76 lit. e) C. pen. faptă din perioada mai -august 2010.

S-a constatat că toate infracţiunile comise de inculpată, enumerate mai sus, se află în concurs real de infracţiuni, potrivit disp. art. 33 lit. a) C. pen., în sensul că au fost săvârşite de aceasta înainte să fi fost condamnată în mod definitiv pentru vreuna dintre acestea.

În baza disp. art. 36 alin. (2) C. pen., raportat la disp. art. 33 lit. a) C. pen., la disp. art. 34 lit. b) C. pen. şi la disp. art. 35 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., au fost contopite pedepsele arătate mai sus şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 11 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsa complementară.

S-au aplicat disp. art. 71 C. pen. rap. la disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pe durata executării pedepsei principale.

Pedeapsa complementară s-a dispus a fi executată în condiţiile prevăzute de art. 66 C. pen.

În baza disp. art. 36 alin. (3) C. pen. şi a disp. art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatei perioadele executate de aceasta prin reţinere, arest preventiv şi deţinere, respectiv perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 4 septembrie 2007 până la data de 26 februarie 2010, inclusiv şi perioada reţinerii, arestării preventive şi deţinerii începând cu data de 1 septembrie 2010 la zi.

S-a menţinut starea de deţinere a inculpatei şi s-a dispus anularea mandatului de executare al pedepsei din 27 februarie 2012 emis de Tribunalul Prahova pe numele inculpatei, în baza Sentinţei penale nr. 241 din 22 iunie 2011 a Tribunalului Prahova, definitivă prin Decizia penală nr. 591 din 24 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispunându-se emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei pentru pedeapsa de 11 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară, aplicată prin prezenta sentinţă cu scăderea perioadelor executate precizate mai sus, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe. S-a luat act că în inculpata este arestată în altă cauză.

Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnată inculpata G., arestată în altă cauză, după cum urmează:

1. în baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a), din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi a disp. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea şi a disp. art. 3201 alin. (1) - (4) şi (7) C. proc. pen., infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată, faptă din perioada ianuarie - septembrie 2007, părţi vătămate, B., C. şi D., la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. şi ped. de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.

2. în baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplic. art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2), C. pen., şi a disp. art. 3201 alin. (1) - (4) şi (7) C. proc. pen., infracţiunea de trafic de minori în formă continuată, fapta din perioada ianuarie 2007 - septembrie 2007, părţi vătămate E. şi F., la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. şi ped. de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. 70 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2991 din 9 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în pedepsele componente, după cum urmează:

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art 64 lit. a), b), C. pen., cu excepţia dreptului de a alege după executarea pedepsei, pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată, prev. şi ped. de disp. art. 13, alin. (1), (2), (3) teza I şi II din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 3201 C. proc. pen. şi art. 74, art. 76 lit. b) C. pen, faptă din perioada septembrie - noiembrie 2010;

- 2 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de denunţare calomnioasă prev. şi ped. de disp. art. 259 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., art 3201 C. proc. pen. şi art. 74, art. 76 lit. e) C. pen., faptă din septembrie - octombrie 2010.

S-a constatat că toate infracţiunile comise de inculpată, enumerate mai sus, se află în concurs real de infracţiuni, potrivit disp. art. 33 lit. a) C. pen., în sensul că au fost săvârşite de aceasta înainte să fi fost condamnată în mod definitiv pentru vreuna dintre acestea.

În baza disp. art. 36 alin. (2). C. pen., raportat la disp. art. 33 lit. a) C. pen., la disp. art. 34 lit. b) C. pen. şi la disp. art. 35 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., au fost contopite pedepsele arătate mai sus şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. şi ped. de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsa complementară.

S-au aplicat disp. art. 71 C. pen. rap. la disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pe durata executării pedepsei principale.

S-a dispus ca pedeapsa complementară să se execute în condiţiile prevăzute de art. 66 C. pen.

În baza disp. art. 36 alin. (3). C. pen. şi a disp. art. 88 C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatei perioadele executate de aceasta prin reţinere, arest preventiv şi deţinere, respectiv perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 4 septembrie 2007 până la data de 26 februarie 2010, inclusiv şi perioada reţinerii, arestării preventive şi deţinerii începând cu data de 4 noiembrie 2010 la zi.

S-a menţinut starea de deţinere a inculpatei şi s-a dispus anularea mandatului de executare pedeapsă din 12 septembrie 2011 emis de Tribunalul Prahova pe numele inculpatei, în baza Sentinţei penale nr. 70 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2991 din 9 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei pentru pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. şi ped. de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară, aplicată prin prezenta sentinţă, cu scăderea perioadelor executate precizate mai sus, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

S-a luat act că inculpata este arestată în altă cauză.

III. A fost condamnat inculpatul H., arestat în alta cauză, după cum urmează:

1. în baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a), din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi a disp. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea şi a disp. art. 3201 alin. (1) - (4) şi (7) C. proc. pen., infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată, faptă din perioada ianuarie - septembrie 2007, părţi vătămate, B., C. şi D., la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev.şi ped. de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.

2. în baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplic. art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2), C. pen., şi a disp.art. 3201 alin. (1) - (4) şi (7) C. proc. pen., infracţiunea de trafic de minori în formă continuată, fapta din perioada ianuarie 2007 - septembrie 2007, părţi vătămate E. şi F., la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. şi ped. de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsa complementară.

În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen. şi a disp. art. 34 C. pen. şi art. 35 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., au fost contopite pedepsele arătate mai sus şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, şi a nume aceea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. şi ped. de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsa complementară.

S-a aplicat disp. art. 71 C. pen. rap. la disp. art. 64 lit a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pe durata executării pedepsei principale.

Pedeapsa complementară s-a dispus a se executa în condiţiile prevăzute de art. 66 C. pen.

În baza disp. art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării sale preventive, începând cu data de 4 septembrie 2007 până la data de 26 februarie 2010, inclusiv.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

IV. În baza disp. art. 13 alin. (1) şi (3), teza I-a din Legea 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplic. art. 37 lit. a), C. pen. şi a disp.art. 3201 alin. (1) - (4) şi (7) C. proc. pen. infracţiunea de trafic de minori, fapta din data de 19 iunie 2007, parte vătămată E., a fost condamnat inculpatul J. arestat în altă cauză, la 6 ani şi 8 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. şi ped. de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.

În baza disp. art. 61 alin. (2) C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsa de 751 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 409 din 1 octombrie 2002 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 572 din 9 decembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie în formă calificată prev. şi ped de disp. art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul fiind arestat la data de 9 august 2002 şi liberat condiţionat la data de 18 iulie 2006, rest de pedeapsă pe care în baza disp. art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen. l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, urmând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 6 ani şi 8 (opt) luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. şi ped. de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.

S-au aplicat disp. art. 71 C. pen. rap.la disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pe durata executării pedepsei principale.

Pedeapsa complementară s-a dispus a se executa în condiţiile prevăzute de art. 66 C. pen.

S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În baza disp. art. 346 alin. (1) C. proc. pen., raportat la disp. art. 14 - 15 C. proc. pen., cu aplicarea disp. art. 998 - 999 C. civ. şi art. 1003 C. civ., s-au admis în parte acţiunile civile exercitate în cadrul procesului penal de părţile vătămate şi obligaţi inculpaţii A., G. şi H. în solidar, la despăgubiri civile după cum urmează: 4.000 RON daune morale către partea vătămată D.; 4.000 RON daune morale către partea vătămată F.; 4.000 RON daune morale către partea vătămată E.

S-a luat act că părţile vătămate C. şi B. nu s-au constituit părţi civile în cauza împotriva inculpaţilor.

Au fost respinse cererile privind obligarea inculpaţilor la daune materiale formulate de părţile vătămate F. şi E., ca neîntemeiate.

În baza disp. art. 19 alin. (1) din Legea 678/2001 raportat la disp. art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata A. a sumei de 1.925,50 RON dobândită prin comiterea infracţiunilor, ridicată de la aceasta potrivit procesului-verbal de percheziţie din data de 4 septembrie 2007.

În baza disp. art. 19 alin. (1) din Legea 678/2001 raportat la art. 118 lit. d) C. pen. s-a confiscat de la inculpatul J. suma de 500 RON dobândită prin comiterea infracţiunii de trafic de minori.

În baza disp. art. 19 alin. (1), din Legea 678/2001 raportată la disp. art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpaţi telefoanele mobile folosite de aceştia la comiterea infracţiunilor identificate şi enumerate în procesele-verbale de percheziţie din 27 martie 2007 şi 4 septembrie 2007.

S-a menţinut sechestrul asigurător instituit prin Ordonanţa din 4 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti, asupra bijuteriilor de metal alb şi galben şi a ceasului de mână, bunuri ridicate şi identificate prin procesul-verbal de percheziţie din 4 septembrie 2007, precum şi în ordonanţa precizată şi depuse la Administraţia Finanţelor Publice Prahova potrivit procesului-verbal de predare-primire încheiat cu aceasta instituţie.

S-a respins cererea de restituire a bunurilor aflate sub sechestru formulată de inculpata A., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. x/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- A. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. art. 12 alin. (1), (2) lit. a), art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea 678/2001 cu aplicarea finală a art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.;

- G., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a), art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea 678/2001 cu aplicarea finală a art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.;

- H., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12 alin. (1), (2) lit. a), art. 13 alin. (1), (2), (3) teza a II-a din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât începând cu luna ianuarie a anului 2007 au recrutat, prin înşelăciune, un număr de 5 părţi vătămate, dintre care două minore, iar o altă victimă fiind handicapată psihic, după care, prin ameninţări şi violenţe le-au obligat la practicarea prostituţiei, acestea întreţinând raporturi sexuale cu diferiţi clienţi în schimbul unor sume de bani, bani ce erau însuşiţi de către inculpaţi.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului J., pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. art. 13 alin. (1), (3) teza I din Legea 678/2001 cu aplic. art. 37 lit. ) C. pen., întrucât la data de de 19 iunie 2007, aceasta a traficat-o (a vândut-o) pe minora E., în vârstă de 15 ani, inculpatei A., în schimbul sumei de 5.000.000 ROL.

După administrarea probatoriilor prin Sentinţa penală nr. 458 din 14 octombrie 2008 a Tribunalului Prahova s-a dispus condamnarea inculpaţilor după cum urmează: A. la o pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a) b) şi e) C. pen. pentru comiterea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori, a inculpatei G. la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, a inculpatului H. pentru aceleaşi infracţiuni la o pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de disp. art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. şi a inculpatului J. pentru infracţiunea de trafic de minori la o pedeapsa de 10 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege.

În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpaţilor A., G. şi H. iar în baza art. 88 C. pen. s-a scăzut din pedepsele aplicate acestora perioada reţinerii şi arestării preventive de la 4 septembrie 2007 la zi.

În baza art. 118 lit. e), C. pen. s-a confiscat de la inculpatul J. suma de 500 RON, obţinută ca urmare a tranzacţiei dintre acesta şi inculpata A.

A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de părţile vătămate şi au fost obligaţi inculpaţii A., G. şi H. în solidar o la despăgubiri civile după cum urmează: 2.000 de euro la cursul oficial de schimb din ziua achitării către partea vătămată B. reprezentând daune materiale (1.000 euro) şi daune morale (1.000 euro); 5.000 RON reprezentând daune morale către partea vătămată D.; 8.500 RON din care 4.500 RON daune materiale şi 4.000 RON daune morale către partea vătămată F.; 8.000 RON din care 4.000 RON daune materiale şi 4.000 RON daune morale către partea vătămată E.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova cât şi inculpaţii G., A., H. şi J.

Prin Decizia penală nr. 88 din 2 octombrie 2009 au fost admise toate apelurile declarate în cauză, a fost desfiinţată sentinţa instanţei de fond şi a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţa întrucât aceasta a fost soluţionată cu lipsă de procedură faţă de inculpatul J., care fiind arestat în altă cauză nu a fost citat şi nu a fost prezent la data soluţionării pe fond a cauzei.

Aceeaşi instanţă a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi în considerente a arătat că la rejudecare urmează a fi avute în vedere şi criticile invocate de către apelanţi, cum ar fi greşita reţinere a stării de recidivă postcondamnatorie prevăzuta de disp. art. 37 lit. a) C. pen. în sarcina inculpatei A., omisiunea instanţei de fond a se pronunţa cu privire la menţinerea ori revocarea beneficiului liberării condiţionate cu privire la pedeapsa anterioară aplicată inculpatului J. şi omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra măsurii sechestrului asigurător în cauză, motive învederate de parchet, ori a criticilor formulate de inculpaţi cu privire la greşita individualizare a pedepsei aplicată acestora.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 6 ianuarie 2010 cu prim termen de judecată la data de 12 februarie 2010.

Rejudecând în fond după desfiinţarea cu trimitere, instanţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul nr. x/D/P/2007 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A., G. şi H., pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi trafic de minori prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001, art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 33 lit. b) C. pen., constând în aceea că, începând cu luna ianuarie 2007 au recrutat prin înşelăciune un număr de 5 părţi vătămate, din care două minore iar o altă victimă fiind handicapată psihic, după care prin ameninţări şi violenţe le-au obligat la practicarea prostituţiei, acestea întreţinând raporturi sexuale cu diferiţi clienţi în schimbul unor sume de bani, bani ce erau însuşiţi de către inculpaţi şi J., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 13 alin. (1), (3) teza I din Legea 678/2001 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., întrucât la data de 19 iunie 2007, acesta a traficat-o pe minora E., în vârstă de 15 ani inculpatei A. în schimbul sumei de 5.000.000 ROL.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti a reţinut această situaţie de fapt pe baza probatoriilor administrate în faza de urmărire penală, respectiv, plângerile şi declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor, procesele-verbale de efectuarea percheziţiilor domiciliare din data de 27 martie 2007 şi 4 septembrie 2007, anunţurile publicitare din cadrul unei reviste, la rubrica "Matrimoniale", declaraţiile inculpaţilor, procesele-verbale de redare a convorbirile telefonice, procese-verbale de sesizare din oficiu, planşe fotografice, adrese, copii taloane mică publicitate, dovezi, procese-verbale de constatare, chitanţe, proces-verbal de ridicare, chitanţa/recipisa de consemnare, procesul-verbal din 8 octombrie 2007, copie Certificat de încadrare în grad de handicap emis de către Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi din cadrul Consiliului Judeţean Prahova.

Instanţa de judecată a procedat la readministrarea probelor din faza de urmărire penală în mod nemijlocit şi direct, iar cu ocazia cercetării judecătoreşti a procedat la audierea inculpaţilor A., G., H., J., a luat declaraţii părţilor vătămate C., F. şi B., au fost reaudiaţi martorii din acte K., L., M., N., O., P., R., S., Ş., T., Ţ., U., V., Z., Y., W., X., Q., s-a administrat proba cu acte, au fost luate din nou declaraţiile inculpaţilor J. şi G. şi H., care au solicitat ca în prezenta cauză judecata să aibă loc potrivit dispoziţiilor art. 3201 şi următoarele C. proc. pen., respectiv pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, arătând că îşi însuşesc aceste probatorii şi recunosc în întregime comiterea faptelor penale pentru care au fost trimişi în judecată.

Inculpata A. a solicitat sa se realizeze şi contopirea eventualei pedepse care îi va fi aplicată cu aceea de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de alege care i-a fost aplicată prin Sentinţa penală 241 din 22 iunie 2011 a Tribunalului Prahova, definitivă prin Decizia penală 591 din 24 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi să i se scadă toate pedepsele executate, urmând a fi emis un nou mandat de executare pentru toate pedepsele aplicate acestuia.

De asemenea contopirea pedepselor a solicitat şi inculpata G., respectiv contopirea cu pedeapsa ce i-a fost aplicata prin Sentinţa penală nr. 70 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin Decizia penală 2991 din 9 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La termenul de judecată din data de 2 mai 2012, după consultarea cu apărătorii săi inculpaţii G., H. şi J. au arătat că solicită ca judecarea cauzei să se facă după procedura prevăzută de disp. art. 3201 alin. (1). şi următoarele C. proc. pen., respectiv pe baza recunoaşterii vinovăţiei inculpaţilor, arătând în declaraţiile luate în şedinţa publică că recunoaşte în întregime faptele pentru care au fost trimişi în judecată, în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanţei şi solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunosc şi le însuşesc.

Instanţa după ascultarea inculpaţilor în condiţiile prevăzute de disp. art. 3201 alin. (1), (2) şi (3) a pus în discuţia părţilor admisibilitatea cererilor, constatând că aceste sunt îndeplinite şi nu există nici un impediment ca judecata să aibă loc potrivit acestor texte de lege, admiţând cererile formulate şi acordând cuvântul părţilor în dezbateri pentru susţinerea cauzei.

Instanţa a făcut aceasta apreciere ţinând seama de disp. O.U.G. 121/2011 cât şi de deciziile Curţii Constituţionale privind aplicarea disp. art. 3201 şi urmat. C. proc. pen. pentru toate cauzele aflate în curs de judecată, urmând a se face aplicarea legii penale mai favorabile în situaţia în care inculpaţii recunosc comiterea faptelor penale reţinute în sarcina acestora.

Examinând probele administrate în faza de urmărire penală recunoscute şi însuşite de către o parte dintre inculpaţi (precizaţi mai sus) ca fiind corespunzătoare adevărului, cât şi declaraţiile părţilor vătămate, ale inculpaţilor şi ale martorilor inclusiv cele date în faţa instanţei de judecată, enumerate pe larg mai sus, instanţa de fond a reţinut vinovăţia inculpaţilor şi următoarea situaţie de fapt:

În cauză inculpaţii au aplicat metode de recrutare, transferare şi exploatare recrutând victimele prin înşelăciune, manipulare şi agresare fizică şi psihică a acestora.

Victimele au fost în număr de cinci, dintre care două au fost minore, respectiv E., în vârstă de 15 ani şi F., în vârstă de 17 ani (minore la data săvârşirii faptelor).

Aceste două victime minore au fost efectiv cumpărate de inculpaţi de la alţi traficanţi, în schimbul unor sume de bani şi s-a profitat de stare lor de vulnerabilitate, datorată vârstei şi lipsei experienţei de viaţă.

O altă victimă, respectiv B., este handicapată psihic, în acest sens existând la dosarul cauzei o copie a Certificatului de încadrare în grad de handicap emis la data de 12 iulie 2006 de către Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulţi din cadrul Consiliului Judeţean Prahova.

În acest caz inculpaţii au profitat de starea specială în care se afla victima, stare ce a împiedicat persoana să îşi dirijeze în mod liber actele de conduită, aceasta neavând capacitatea deplină de a organiza motivat acţiunile sale, de a săvârşi acte conform normelor de convieţuire socială, norme pe care persoanele şi le însuşesc şi le respectă.

Datorită presiunilor fizice şi psihice exercitate asupra lor de către inculpaţi, trei dintre victime, respectiv D., E. şi F., au reuşit să fugă de la imobilul în care erau exploatate sexual şi au sesizat organele de poliţie.

Astfel, la data de 26 martie 2007, D. a reuşit să fugă din imobilul în care era ţinută de către inculpaţi şi a sesizat organele de poliţie, constituindu-se în acest sens Dosarul x/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, dosar care a fost declinat către D.I.I.C.O.T. la data de 13 august 2007. Deşi pe rolul organelor de cercetare penală exista un dosar privind pe inculpata A., în cauză fiind efectuate audieri de martori, percheziţie domiciliară şi audieri ale inculpatei A., aceasta împreună cu ceilalţi doi inculpaţi îşi continuă activitatea infracţională, exploatând sexual încă patru victime, respectiv pe F., E., B. şi C.

La data de 7 august 2007 E. şi F., au reuşit să fugă şi ele din imobilul din Ploieşti, unde erau ţinute de inculpaţi, sesizând în aceeaşi zi organele de poliţie, constituindu-se în acest sens Dosarul penal x/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, dosar care la data de 9 august 2007 este declinat prin Ordonanţă către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti.

În aceste condiţii, organele de poliţie au luat legătura şi cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului din cadrul Consiliului Judeţean Prahova, cele două minore fiind internate la Centrul de primire în regim de urgenţă Ploieşti. Cu această ocazie au fost efectuate şi unele evaluări psihologice asupra celor două minore, din conţinutul acestora rezultând că evenimentele ce au decurs au provocat celor două minore traume emoţionale cu efecte imediate (frică, confuzie, anxietate, insecuritate) şi consecinţe pe termen lung (stimă de sine scăzută, dificultăţi de relaţionare, adaptare şi integrare socială, lipsa încrederii, retragere, izolare).

Partea vătămată F. mai reuşise să fugă o dată de la domiciliul inculpaţilor, fiind ajutată în acest sens de către martorul X., însă inculpaţii au reuşit, în aceeaşi zi, să o aducă înapoi la imobilul din Ploieşti

Din probatorii a reieşit că exploatarea sexuală a victimelor avea loc într-un imobil situat în Ploieşti. La această adresă toţi cei trei inculpaţi figurau în cărţile de identitate.

Racolarea clienţilor avea loc prin intermediul unor anunţuri date în ziarul "AA", anunţuri care unele aveau următorul conţinut: "Tinere 18 - 20, atrăgătoare, fără prejudecăţi, oferim clipe fierbinţi de neuitat domnilor generoşi" sau "Doamne 25-35 ani, satisfacem fantezii erotice, cu bun simţ, domnilor generoşi".

La anunţurile date erau indicate şi numere de telefon mobil la care acestea puteau fi contactate.

Întreaga activitate infracţională era coordonată de inculpata A. care, împreună cu inculpata G., care este fiica sa, au cumpărat victimele de la alţi traficanţi, răspundeau la apelurile telefonice efectuate pe telefoanele mobile ale căror numere erau date în ziarul "AA" (cu ocazia percheziţiei domiciliare au fost găsite un număr de 9 telefoane mobile), precizând care este preţul unui raport sexual, precum şi locaţia unde se pot întreţine raporturile sexuale, încasau banii de la clienţi, asigurau supravegherea victimelor pentru ca acestea să nu fugă.

Inculpaţi îşi luaseră şi anumite măsuri de prevedere: astfel, nu indicau la telefon locaţia exactă a apartamentului, iniţial indicând numai zona în care se află, stabilind cu eventualul client ca în momentul în care acesta este în zonă, să revină cu un nou telefon pentru ai indica acestuia adresa exactă.

Apartamentul avea două intrări/ieşiri, una prin faţă, prin uşa apartamentului, apartament care se afla la parterul blocului, iar altă ieşire, din bucătărie, aceasta fiind efectuată de către inculpaţi, în scopul de a putea fugi din apartament, în ipoteza în care la apartament ar fi venit organele de poliţie sau ar fi apărut alte incidente.

Inculpatul H., care este fiul inculpatei A., avea rolul de a supraveghea fetele pentru ca acestea să nu fugă şi de a asigura o anumită protecţie acestora, întrucât unii clienţi puteau crea anumite probleme. Acesta nu căuta să fie văzut de către clienţi în momentul în care aceştia veneau la apartament pentru a întreţine raporturi sexuale contra cost, inc. H. rămânând de regulă în bucătăria apartamentului.

Instanţa a reţinut pe baza probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi nemijlocit în faţa acestuia, că inculpaţii au săvârşit faptele de trafic de persoane şi de minori reţinută în sarcina lor, care se probează în cauză cu declaraţiile părţilor vătămate, ale martorilor, percheziţii domiciliare, procesele-verbale în care sunt redate convorbirile telefonice ce au avut loc între inculpaţi, între inculpaţi şi clienţi, ca urmare a interceptării şi înregistrării convorbirilor şi comunicărilor telefonice, obţinute în urma autorizaţiei date de către instanţa de judecată, anunţurile publicitare din cadrul revistei AA la rubrica "Matrimoniale".

S-a stabilit că elocvente în cauză sunt declaraţiile martorilor, AB., M., N., L., AC., AD., X., W., AE., AF., R., AG., T., Y., AH., Z., AI., Q., V., U.

În esenţă, prima instanţă a reţinut pe baza acestor probatorii următoarele:

Prima victimă care a fost recrutată a fost C. Astfel, spre sfârşitul lunii ianuarie 2007, la câteva zile după ce a împlinit vârsta de 18 ani, în timp ce se afla pe raza oraşului AJ., la cerşit, a oprit în apropierea ei un autoturism din care a coborât inculpata G., aceasta fiind însoţită de doi tineri. Aceasta a întrebat-o dacă cunoaşte o fată pe nume AK. C. a răspuns afirmativ şi s-a oferit să le arate unde stă aceasta, urcându-se în autoturism. După ce au plecat cu autoturismul, C. constată că se îndreaptă spre Ploieşti, inculpata G. zicându-i că se duc să alimenteze maşina.

Au ajuns la Ploieşti iar inculpata G. o invită la domiciliul său. Aici C. face cunoştinţă cu inculpata A., care în urma unor discuţii, îi spune că trebuie să practice prostituţia în folosul ei. C. nu a fost de acord, a început să plângă, după care a fost trimisă la culcare, iar pe timpul nopţii a intrat în camera sa inculpatul H. care a devenit violent.

De teamă, fiindu-i frică de ce i se poate întâmpla, C. a acceptat să întreţină relaţii sexuale cu diferiţi clienţi în schimbul unor sume de bani. La început răspundea la apelurile telefonice numai inculpata A., după care a început să răspundă şi C. Preţul stabilit pentru un act sexual normal era de 400.000 ROL iar pentru un act sexual total 600.000 ROL.

C. a declarat că după o lună de zile a aflat că ar fi fost cumpărată de la două persoane, respectiv AL. şi AM., în schimbul sumei de 3.000.000 ROL, faţă de care au fost disjunse cercetările în cauză.

După o anumită perioadă de timp a început să trăiască în concubinaj cu inculpatul H., locuind cu chirie în imobile situate pe str. AN., AO., AP., din mun. Ploieşti.

În fiecare zi venea, aproximativ în jurul orelor 09,00 la apartamentul unde stătea până seara, jumătate din suma de bani obţinută de către ea în urma întreţinerii de relaţii sexuale cu diverşi bărbaţi era luată de către inc. A., iar cealaltă jumătate de către inc. H.

Aceasta a mai arătat faptul că a fugit de două ori, respectiv prima dată la aproximativ trei săptămâni după ce a fost adusă în apartamentul inculpaţilor, întrucât inculpatul H. a venit după ea la AJ. iar în urma unor discuţii cu acesta, a acceptat să se întoarcă înapoi, iar a doua oară a fugit la data de 29 august 2007, aspect ce reiese şi din înregistrările telefonice care sunt redate în procese-verbale obţinute ca urmare a autorizaţiei din 2007 emisă de Tribunalul Prahova pentru interceptarea şi înregistrarea convorbirilor telefonice.

A doua victimă recrutată a fost B.

Spre sfârşitul lunii ianuarie 2007, inculpata G. s-a deplasat la căminul unde locuia victima B. Aceasta, după cum am arătat mai sus, beneficiază de Certificat de încadrare în grad de handicap din data de 12 iulie 2006.

Aici, în prezenţa surorii sale gemene, AR., inc. G. i-a zis victimei dacă doreşte să meargă la Ploieşti, pentru a o ajuta la curăţenie pe mama sa.

B. a fost de acord cu această propunere şi împreună cu sora sa AR. s-au deplasat cu un autoturism la apartamentul inculpaţilor. Aici, inculpata A. i-a propus victimei să rămână la ea pentru a face curăţenie, propunere pe care aceasta a acceptat-o, hotărând să rămână în imobil.

La dosarul cauzei există declaraţii din care rezultă manipularea la care a fost supusă această victimă.

Astfel, inculpata A. aflând că acesteia îi plac manelele i-a spus că îl cunoaşte pe cântăreţul AQ., că îi poate face cunoştinţă cu acesta, însă va trebui să practice prostituţia pentru a câştiga bani şi a se ridica la nivelul social al acestuia, în acest sens existând şi o înregistrare a unei convorbiri telefonice, în ziua de 22 august 2007, la ora 20:13:01, între A. şi o persoana de sex feminin, (convorbiri redate pe larg în rechizitoriu).

Din probatorii reiese faptul că inculpata A., atunci când era nemulţumită de activitatea desfăşurată de către victimă, o bătea cu o biciuşcă.

De asemenea, există date că B. ar fi fost cumpărată de la numitul AS., faţă de care s-au disjuns cercetările. Ameninţările exercitate de inculpata A. asupra victimelor reies şi din conţinutul unor convorbiri telefonice, exemplu cele din data de 21 august 2007, orele 18:02:23, între inculpata A. şi o persoană de sex feminin, interceptări redate pe larg în rechizitoriu.

Cea de-a treia persoană recrutată a fost D.

Astfel în luna februarie 2007, a fost cumpărată de inculpata A. de la AŞ., în schimbul sumei de 5.000.000 ROL şi faţă de acesta fiind disjunse cercetările.

D. a fost exploatată sexual de către inculpaţi începând cu luna februarie 2007 până la data de 26 martie 2007.

Din declaraţiile date de aceasta pe parcursul procesului penal, reiese ca aceasta a fost ameninţată, bătută şi supravegheată de inculpaţii A., H. şi G., fiind obligată să întreţină raporturi sexuale cu diverşi bărbaţi, în schimbul unor sume de bani, bani ce erau însuşiţi de către inculpaţi.

Inculpata a mai declarat că în momentul în care a sosit în imobilul inculpaţilor aici se aflau C. şi B.

Datorită actelor de violenţă aplicate asupra sa (bătăilor) şi a faptului că era obligată să întreţină raporturi sexuale, la data de 26 martie 2007 a reuşit să scape de sub supravegherea şi controlul inculpaţilor şi să fugă din apartamentul în care era ţinută, sesizând în aceeaşi zi organele de poliţie.

Ca urmare a plângerii inculpatei s-a constituit Dosarul penal x/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti, dosar care a fost declinat către D.I.I.C.O.T. la data de 13 august 2007. În acest dosar, la data de 27 martie 2007 organele de poliţie au efectuat o percheziţie domiciliară la domiciliul inc. A. Cu aceasta ocazie au fost găsite în apartamentul inculpatei un certificat de naştere, o carte de identitate şi un certificat de căsătorie pe numele de D.

Partea vătămata a precizat că pentru un raport sexual normal preţul era de 400.000 ROL, iar pentru un raport sexual total 600.000 ROL şi a specificat ca a avut în medie 20 de clienţi pe zi.

Din probe a reieşit că după fuga lui D., în imobilul inculpaţilor se mai aflau doar C. şi B.

Inculpaţii au dat dovadă de perseverenţă infracţională, cu toate că pe rolul organelor de poliţie se afla un dosar penal, căutând în continuare noi victime, pentru ca acestea să fie exploatate sexual în folosul lor.

Astfel, cea de-a patra persoana care a fost recrutată a fost minora E., în vârstă de 15 ani.

La data de 19 iunie 2007, aceasta a fost cumpărată de inculpata A., în schimbul sumei de 5.000.000 ROL de la inculpatul J.

Partea vătămata a declarat că a fost bătută de inculpata A. şi în medie a avut 5 clienţi pe zi, fiind supravegheată de inculpaţi pentru a nu fugi. Iar în aceeaşi perioadă a contacta o boală venerică, situaţie care rezulta din procesul-verbal încheiat de organele de poliţie din cadrul B.C.C.O. la data de 28 august 2007, efectuându-se unele verificări la Centrul de diagnostic şi tratament Ploieşti, în registrul medical din cadrul laboratorului dermato-venerice, s-a stabilit faptul că pe data de 9 iulie 2007 s-au prezentat pentru efectuarea de analize numitele E., B. şi C., toate fiind trecute cu aceeaşi adresă. De asemenea, mai sunt depuse la dosarul cauzei 3 (trei) chitanţe ale Centrului de diagnostic şi tratament, pe numele de C., E. şi B.

De asemenea partea vătămata E. a declarat că inculpatul J. a obligat-o pe aceasta să se prostitueze în folosul său pe raza pădurii AT.

Ultima persoană recrutată şi exploatată sexual a fost minora F.

Întrucât inculpata G. se mai deplasa prin oraşul AŢ., prin intermediul unor persoane, pe nume AK. şi "AU." a cunoscut-o pe victima F.

Inculpata G. i-a propus victimei să o ducă ei la mama ei, pentru a o angaja la magazinul acesteia. Aceasta a fost de acord şi la data de 30 iunie 2007 a venit cu inc. G. la Ploieşti, la imobilul unde victima a aflat că trebuie să se prostitueze în folosul inculpaţilor.

În cursul lunii iulie 2007 partea vătămata a reuşit să fugă din imobilul inculpaţilor, fiind ajutată în acest sens de către martorul X., fiind dusă de către acesta în comuna AV., însă, în aceeaşi zi, inculpaţii au reuşit să o "recupereze" pe victima F. de la X. fiind adusă înapoi la apartament, unde aceasta a fost bătuta de inculpata A.

Partea vătămata a fost obligată în continuare să întreţină relaţii sexuale contra cost, în folosul inculpaţilor, aceasta întâmplându-se până la data de 7 august 2007, când a fugit de la inculpaţi împreună cu E., sesizând totodată şi organele de poliţie despre cele întâmplate.

Partea vătămată a declarat că în perioada în care a fost exploatată sexual, a întreţinut raporturi sexuale cu aproximativ 25 de persoane, suma obţinută fiind de aproximativ 40.000.000 ROL şi a făcut precizarea că a aflat că a fost cumpărată de inculpata G. de la numita "AU.", faţă de care se efectuează cercetări într-un alt dosar.

Din cele expuse mai sus reiese că victimele s-au aflat în diferite perioade de timp la apartamentul inculpaţilor, perioadă de timp în care au fost exploatate sexual, respectiv C. - de la sfârşitul lunii ianuarie 2007 până la data de 4 septembrie 2007, B. - de la sfârşitul lunii ianuarie 2007 până la data de 4 septembrie 2007, D. - din luna februarie 2007 până la data de 26 martie 2007, E. - de la data 19 iunie 2007 până la data de 7 august 2007, F. - de la data de 30 iunie 2007 până la data de 7 august 2007.

Cu ocazia cercetărilor au fost ridicate de la inc. A. următoarele: suma de 1.925,50 RON care a fost depusă la Casa de Economii şi Consemnaţiuni - Sucursala Ploieşti, conform chitanţei şi recipisei de consemnare şi un lănţic din metal alb cu zale de formă ovală şi închizător, cu lungimea de 45,5 cm şi o pereche de cercei din metal galben prevăzut cu patru pietre transparente şi trei de culoare albastră, prevăzută cu sistem de închidere clapă cu şurub; un lănţic din metal galben prevăzut cu zale şi încuietoare, în lungime de 66 cm; o brăţară din metal galben având ca model zale suprapuse, una model plat şi cealaltă împletit, în lungime de 19 cm ; o brăţară din metal galben având ca model zale în forma de frunză, în lungime de 20 cm; o brăţară din metal galben, model zale simple, în lungime de 20 cm; un ceas de mână, formă ovală, carcasă din metal galben, prevăzut cu brăţara din metal alb şi galben, în formă de zale, prevăzută cu încuietoare. Brăţara aplicată la ceas are lungimea de 20 cm; un inel din metal galben stil coşuleţ, prevăzut cu o piatră de culoare roşie; un inel din metal galben, stil ghiul, prevăzut cu o piatra roşie; un inel din metal galben, stil ghiul, având aplicat într-unul din colţurile pătratului din partea superioară, o piatră roşie; un inel din metal galben, având aplicat în partea superioară 18 (optsprezece) pietricele transparente şi pe mijloc o piatră de culoare neagră; o pereche de cercei din metal galben, formă oval, prelungită cu vârful spre clema de închidere, prevăzuţi cu câte o piatră transparentă, acestea din urmă fiind depuse la Administraţia Finanţelor Publice - Trezorerie şi Contabilitate Publică Ploieşti, conform procesului-verbal din 8 octombrie 2007, pentru predarea-primirea gropurilor, constituindu-se gropul din 8 octombrie 2007.

Faţă de aceste sume de bani şi bunuri s-a dispus prin Ordonanţă instituirea măsurii asigurătorii.

În cauză inculpaţii G. şi H. cunoscând prevederile art. 20 alin. (2) din Legea 678/2001, au adus la cunoştinţa organelor de urmărire penală despre existenţa unor persoane care s-ar ocupa cu traficul de persoane.

Astfel, inculpata G. a sesizat faptul că numiţii "AX.", "AY." şi "AZ." ar exploata sexual mai multe persoane, printre care şi minore.

În urma verificărilor efectuate de către organele de poliţie s-a constatat că persoanele menţionate mai sus nu pot fi identificate. De asemenea, efectuând unele verificări în zona "AW." Nord, nu au fost depistate persoane care să practice prostituţia în zonă.

În cel priveşte pe inc. H., acesta a indicat pe numiţii "BA." şi "AZ." din cadrul căminului, că s-ar ocupa cu traficul de persoane.

Efectuând cercetări, organele de poliţie au stabilit că aceştia se numesc BB. şi BC., despre ei existând date că se ocupă cu fapte de proxenetism.

Având în vedere practica judiciară stabilită cu privire la aplicarea acestui articol de lege, respectiv art. 20 alin. (2) din Legea 678/2001, reiese că în această cauză cei doi inculpaţi, respectiv inc. G. şi H., nu pot beneficia de prevederile acestui text de lege. Textul de lege se referă la identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit infracţiuni de trafic de persoane, însă persoanele denunţate să nu fi fost descoperite de organele de urmărire penală până în acel moment sau să fi avut date despre existenţa lor.

Astfel, inculpaţii au denunţat aspecte privind activitatea infracţională a unor persoane însă, aceştia, fie nu au indicat elemente suficiente pentru identificarea acestora (vezi declaraţia inc. G.), fie au indicat elemente privind identificarea persoanelor, dar aceste persoane erau cunoscute ca implicate în activitatea denunţată (vezi declaraţia inc. H.).

De asemenea, din denunţurile celor doi inculpaţi nu au rezultat suficiente date care să poată fi materializate în mijloace de probă în vederea tragerii la răspundere penală a persoanelor denunţate.

Pe baza tuturor probelor la care s-a făcut referire pe larg mai sus, instanţa a reţinut în esenţa ca inculpata A. începând cu luna ianuarie a anului 2007 a recrutat prin înşelăciune, un număr de 5 părţi vătămate, dintre care două minore, iar o altă victimă fiind handicapată psihic, după care prin ameninţări şi violenţe le-au obligat la practicarea prostituţiei, acestea întreţinând raporturi sexuale cu diferiţi clienţi în schimbul unor sume de bani, bani ce erau însuşiţi de către inculpaţi.

Instanţa a reţinut vinovăţia acestei inculpate pe baza tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi nemijlocit în faţa instanţei de judecat, relevante fiind în acest sens declaraţiile părţilor vătămate, interceptarea convorbirilor telefonice din care rezulta activitatea infracţională a inculpatei cat şi declaraţiile martorilor, mai ales ale următorilor: AB., M., N., L., AC., AD., X., W., AE., AF., R., AG., T., Y., AH., Z., AI., Q., V., U., cât şi declaraţiile celorlalţi inculpaţi care asumându-şi în întregime probele administrate în faza de urmărire penală şi recunoscând faptele reţinute în sarcina lor în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanţei confirmă aceeaşi situaţie de fapt ce rezultă şi din probele precizate anterior.

Aceste fapte au caracter penal şi întrunesc atât elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prev. şi ped. de disp. art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a disp. art. 37 lit. b) C. pen., cât şi pe cele ale infracţiunii de trafic de minori prev. şi ped. de disp. art. 13 alin. (1), (2), (3), teza a II-a din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi a disp. art. 37 lit. b) C. pen., şi aplicarea finală a disp. art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C. pen.

Instanţa de fond analizând fişa de cazier judiciar a inculpatei a reţinut în sarcina acesteia dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. în sensul ca a comis faptele din cauza penală de faţă după ce a fost în mod definitiv condamnată pentru o altă infracţiune comisă cu intenţie la o pedeapsă mai mare de 6 luni închisoare.

Astfel din fişa de cazier judiciar reiese ca inculpata a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 267 din 29 ianuarie 2001 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin Decizia penală 943/2001 a Curţii de Apel Ploieşti, la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare a cărei executare a început-o la data de 22 noiembrie 2001 fiind eliberată condiţionat la 9 august 2005 cu un rest de 649 zile închisoare. De aici rezultă ca aceasta la data de 5 septembrie 2007 când a fost arestată preventiv în prezenta cauză se putea considera că executase în întregime pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare a cărei executare, aşa cum s-a arătat, începuse la data de 22 noiembrie 1002 şi deci, se executase în întregime până la data arătată.

La individualizarea sancţiunilor ce urmează a se aplica inculpatei instanţa a avut în vedere limitele minime şi cele maxime ale pedepselor prevăzute de textele de lege incriminatoare, gradul de pericol social al faptelor penale comise de către inculpată, modalitatea concreta de săvârşirea infracţiunilor, numărul mare de persoane traficate de către inculpata şi valoarea mare a sumelor obţinute din activitatea de prostituţie, cât şi perseverenţa infracţională a inculpatei care după ce în cauză a fost pusă în libertate în prezenta cauză, prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, a reluat activitatea infracţională de trafic de persoane, pentru care a fost din nou arestată preventiv, judecată şi condamnată prin Sentinţa penala nr. 241 din 22 iunie 2011 a Tribunalului Prahova, care a şi rămas definitivă prin Decizia penală nr. 591 din 24 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În raport de aceste criterii de individualizare, instanţa a aplicat inculpatei pentru fiecare dintre cele două infracţiuni pedepse cu închisoarea prin care să se atingă atât scopul preventiv educativ cât şi cel sancţionator al pedepsei aplicate acesteia.

Astfel, prin aplicarea unei pedepse de 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pentru infracţiunea de trafic de persoane şi a unei pedepse de 11 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor arătate ca pedeapsă complementară pentru infracţiunea de trafic de minori instanţa a apreciat ca se va putea atinge scopurile pedepsei arătate anterior.

Întrucât faptele comise în prezenta cauză de către inculpată în perioada ianuarie 2007 - septembrie 2007, sunt concurente cu cele comise ulterior, în perioada mai - august 2010 şi respectiv octombrie 2010, instanţa a contopit pedepsele din prezenta sentinţă cu cele aplicate acesteia prin Sentinţa penală nr. 241/2011 a Tribunalului Prahova.

Astfel, prima instanţă a dispus condamnarea inculpatei A. în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a), din Legea nr. 678/2001, privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplicarea disp. art. 41 alin. (2), C. pen., şi a disp. art. 37 lit. b) C. pen., infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată, faptă din perioada ianuarie - septembrie 2007, părţi vătămate, B., C. şi D., la 7 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a) şi b C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsa complementară.

În baza disp. art. 13 alin. (1), (2), (3), teza a II-a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplic. disp. art. 41 alin. (2) C. pen. şi a disp. art. 37 lit. b) C. pen., infracţiunea de trafic de minori în formă continuată, faptă din perioada ianuarie 2007 - septembrie 2007, părţi vătămate E. şi F., la 11 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsa complementară.

Instanţa de fond a descontopit pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. 241 din 22 iunie 2011 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 591 din 24 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în pedepsele componente după cum urmează: 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori în formă continuată prev. şi ped. de disp. art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza I şi II-a din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. şi aplicarea art. 74, 76 lit. a) C. pen., fapta din perioada mai - august 2010; 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, după executarea pedepsei principale, pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată prev. şi ped. de disp. art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74, 76 lit. b) C. pen., fapta din perioada mai -august 2010; 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de denunţare calomnioasă, prev. şi ped. de disp. art. 259 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74, 76 lit. e) C. pen., faptă din 7 octombrie 2010; 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de denunţare calomnioasă, prev. şi ped. de disp. art. 259 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74, 76 lit. e) C. pen., faptă din 7 octombrie 2010; 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de denunţare calomnioasă, prev. şi ped. de disp. art. 259 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 37 lit. b) C. pen. şi art. 74, 76 lit. e) C. pen., fapta din 7 octombrie 2010; 2 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii prev. de disp. art. 328 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 74, 76 lit. e) C. pen. fapta din perioada mai - august 2010.

Reţinând că toate faptele penale au fost comise de către condamnată în prezenta cauza înainte de condamnarea definitivă a acesteia şi constatând că toate infracţiunile comise de inculpată, precizate mai sus, se află în concurs real de infracţiuni, potrivit disp. art. 33 lit. a) C. pen., în sensul că au fost săvârşite de aceasta înainte să fi fost condamnată în mod definitiv pentru vreuna dintre acestea, instanţa de fond în baza disp. art. 36 alin. (2) C. pen., raportat la disp. art. 33 lit. a) C. pen., la disp. art. 34 lit. b) C. pen. şi la disp. art. 35 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., a contopit pedepsele arătate mai sus şi a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 11 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsa complementară.

Instanţa a făcut aplicarea disp. art. 71 C. pen. rap. la disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pe durata executării pedepsei principale. Pedeapsa complementară s-a dispus a se executa în condiţiile prevăzute de art. 66 C. pen.

De asemenea în baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi e) cu excepţia dreptului de a alege, pe toată durata executării pedepsei principale.

Ţinând cont de practica judiciară în materie a instanţei supreme care prin Decizia nr. 74/2007, admiţând un recurs în interesul legii, soluţie obligatorie pentru instanţele judecătoreşti prin care s-a arătat ca disp. art. 71 C. pen., referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul ca interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza I, lit. c) C. pen., nu face în mod automat prin efectul legii ci se va supune aprecierii instanţei în funcţiile de criteriile stabilite de art. 71 alin. (3) C. pen.

Instanţa de fond având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite de inculpată, împrejurările comiterii acestora, cât şi circumstanţele personale ale inculpatei, a apreciat că se impune a se interzice acesteia cu titlul de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau funcţii elective şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat drepturi prev. de disp. art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, apreciind că nu se justifică în cauză interzicerea dreptului de a alege, sau interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) în cauză, inculpata nefolosindu-se de profesia sa pentru săvârşirea infracţiunilor şi nici interzicerea drepturilor părinteşti, întrucât în raport de criteriile arătate nu se justifică interzicerea acestui drept pe viitor.

De asemenea, instanţa a avut în vedere şi practica constantă CEDO în materie (cauza Hirst contra Marii Britanii) şi a apreciat în raport de acelaşi criterii ţinând seama şi de principiul proporţionalităţii învederat în practica arătata, că nu se justifică interzicerea dreptului de a alege al inculpatei nici pe perioada executării pedepsei principale şi nici după aceea, cu titlu de pedeapsă complementară.

Pentru aceleaşi argumente instanţa de fond a interzis cu titlu de pedeapsă complementară inculpatei numai drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pedeapsă complementară care se va executa după executarea pedepsei principale aplicate inculpatului în condiţiile art. 66 C. pen.

În baza disp. art. 36 alin. (3) C. pen. şi a disp. art. 88 C. pen., a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatei perioadele executate de aceasta prin reţinere, arest preventiv şi deţinere, respectiv perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 4 septembrie 2007 până la data de 26 februarie 2010, inclusiv, măsura care s-a luat în prezenta cauză, iar la data de 26 februarie 2010 s-a înlocuit măsura arestării preventive cu aceea de nu părăsi localitatea, precum şi perioada reţinerii, arestării preventive şi deţinerii începând cu data de 1 septembrie 2010 la zi, pentru comiterea infracţiunilor în cauza penală în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 241 din 22 iunie 2011 a Tribunalului Prahova, definitivă prin Decizia penală nr. 591 din 24 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Întrucât prezenta sentinţa urmează a produce efecte la data rămânerii definitive a acesteia, instanţa a menţinut starea de deţinere a inculpatei şi a dispus anularea mandatului de executare pedeapsă din 27 februarie 2012 emis de Tribunalul Prahova pe numele inculpatei, în baza Sentinţei penale nr. 241 din 22 iunie 2011 a Tribunalului Prahova, definitivă prin Decizia penală nr. 591 din 24 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei pentru pedeapsa de 11 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară, aplicată prin prezenta sentinţă cu scăderea perioadelor executate precizate mai sus, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe. S-a luat act că inculpata este arestată în altă cauză, în sensul că aceasta execută pedeapsa de 7 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. aplicată prin Sentinţa penală nr. 241 din 22 iunie 2011 a Tribunalului Prahova, definitivă prin Decizia penală nr. 591 din 24 februarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În privinţa inculpatei G. care a solicitat aplicarea în cauza disp. art. 3201 şi urmat. C. proc. pen., recunoscând şi regretând comiterea faptelor penale de trafic de persoane şi de minori reţinute în sarcina sa în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanţei, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv declaraţii de părţi vătămate precizate mai sus şi a martorilor, instanţa a reţinut că inculpata se face vinovată de comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată.

Astfel, instanţa pe baza probelor precizate mai sus a reţinut ca faptele inculpatei care, începând cu luna ianuarie a anului 2007 a recrutat, prin înşelăciune, un număr de 5 părţi vătămate, dintre care două minore, iar o altă victimă fiind handicapată psihic, după care prin ameninţări şi violenţe le-a obligat la practicarea prostituţiei, acestea întreţinând raporturi sexuale cu diferiţi clienţi în schimbul unor sume de bani, bani ce erau însuşiţi de către inculpaţi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori, pentru care a dispus condamnarea acesteia.

Totodată a dispus condamnarea inculpatei G., după cum urmează: în baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a), din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi a disp. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea şi a disp. art. 3201 alin. (1) - (4) şi (7) C. proc. pen., infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată, faptă din perioada ianuarie - septembrie 2007, părţi vătămate, B., C. şi D., la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. şi ped. de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsa complementară.

În baza art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplic. art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2), C. pen., şi a disp. art., 3201 alin. (1) - (4) şi (7) C. proc. pen., infracţiunea de trafic de minori în formă continuată, fapta din perioada ianuarie 2007 - septembrie 2007, părţi vătămate E. şi F., la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. şi ped. de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsa complementară.

La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor comise de către inculpata, modalitatea concretă de comitere a acestora, persoanele traficate de inculpată, sumele obţinute din prostituţie, dar şi dispoziţiile art. 3201 şi urmat. C. proc. pen., care permit reducerea pedepsei în situaţia în care inculpata recunoaşte şi regretă ca şi în speţă, comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

De asemenea a reţinut ca în cauză sunt aplicabile şi disp. art. 37 lit. b). C. pen. întrucât anterior inculpata a fost condamnata la o ped. de 4 ani şi 6 luni închisoare, prin Sentinţa penală nr. 267/2002 a Judecătoriei Ploieşti, definitivă prin Decizia penală 943/2002 a Curţii de Apel Ploieşti, aceasta fiind arestată la data de 23 noiembrie 2001 şi liberată condiţionat la data de 25 aprilie 2005, situaţie din care rezultă ca la data comiterii faptelor din prezenta cauză, pedeapsa aplicată anterior putea fi considerată ca şi executată şi deci, aceasta a săvârşit infracţiunile din cauza penală de faţă după ce anterior a fost condamnată în mod definitiv şi a executat o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni.

Instanţa de fond nu a reţinut în cauză şi dispoziţiile privind aplicarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 C. pen. întrucât aşa cum s-a arătat este recidivistă şi a perseverat infracţional şi după săvârşirea infracţiunii în cauza penală de faţă, întrucât după punerea sa în libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea aceasta a săvârşit din nou infracţiuni de trafic de persoane, fiind şi condamnată în mod definitiv prin Sentinţa penală nr. 70 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Prahova, definitivă prin Decizia penală nr. 2991 din 9 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Întrucât inculpata a solicitat contopirea pedepselor aplicate în cauza penală de faţă cu acelea aplicate prin Sentinţa penală nr. 70 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2991 din 9 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi constatând ca faptele penale la care aceasta face referire sunt concurente cu cele din prezenta cauză prima instanţă a procedat astfel:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. 70 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2991 din 9 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în pedepsele componente, după cum urmează: 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art 64 lit. a), b), C. pen., cu excepţia dreptului de a alege după executarea pedepsei, pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori în forma continuată, prev. şi ped. de disp. art. 13, alin. (1), (2), (3) teza I şi a II-a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) din C. pen., art 37 lit. b) C. pen. şi art 3201 C. proc. pen. şi art. 74, art. 76 lit. b) C. pen., faptă din perioada septembrie - noiembrie 2010; 2 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de denunţare calomnioasă prev. şi ped. de disp. art. 259 alin. (2) C. pen. cu aplic art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen., art 3201 C. proc. pen. şi art. 74, art. 76 lit. e) C. pen., faptă din septembrie - octombrie 2010.

Constatând că toate infracţiunile comise de inculpată, precizate mai sus, se află în concurs real de infracţiuni, potrivit disp. art. 33 lit. a) C. pen., în sensul că au fost săvârşite de aceasta înainte să fi fost condamnată în mod definitiv pentru vreuna dintre acestea, în baza disp. art. 36 alin. (2). C. pen., raportat la disp. art. 33 lit. a) C. pen., la disp. art. 34 lit. b) C. pen. şi la disp. art. 35 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., a contopit pedepsele arătate mai sus şi a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. şi ped. de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsa complementară.

Instanţa a făcut aplicarea disp. art. 71 C. pen. rap. la disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pe durata executării pedepsei principale. De asemenea în baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi e) cu excepţia dreptului de a alege, pe toată durata executării pedepsei principale.

Având în vedere practica judiciara în materie a instanţei supreme care prin Decizia nr. 74/2007, admiţând un recurs în interesul legii, soluţie obligatorie pentru instanţele judecătoreşti prin care s-a arătat ca disp. art. 71 C. pen., referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul ca interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), (teza I) lit. c) C. pen., nu face în mod automat prin efectul legii ci se va supune aprecierii instanţei în funcţiile de criteriile stabilite de art. 71 alin. (3). C. pen.

Instanţa de fond având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite de inculpată, împrejurările comiterii acestora, cât şi circumstanţele personale ale inculpatei, a apreciat că se impune a se interzice acesteia cu titlul de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau funcţii elective şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat drepturi prev. de disp. art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, apreciind ca nu se justifică în cauză interzicerea dreptului de a alege, sau interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c), în cauză inculpata nefolosindu-se de profesia sa pentru săvârşirea infracţiunilor şi nici interzicerea drepturilor părinteşti, întrucât în raport de criteriile arătate nu se justifica interzicerea acestui drept pe viitor.

De asemenea, instanţa a avut în vedere şi practica constantă CEDO în materie (cauza Hirst contra Marii Britanii) şi a apreciat în raport de aceleaşi criterii şi ţinând seama şi de principiul proporţionalităţii învederat în practica arătata, că nu se justifică interzicerea dreptului de a alege al inculpatei nici pe perioada executării pedepsei principale şi nici după aceea, cu titlu de pedeapsă complementară.

Pentru aceleaşi argumente instanţa a interzis cu titlu de pedeapsă complementară inculpatei numai drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pedeapsă complementară care s-a dispus a se executa după executarea pedepsei principale aplicate inculpatului în condiţiile art. 66 C. pen.

Întrucât a dispus contopirea tuturor pedepselor aplicate inculpatei, aşa cum s-a arătat mai sus, în baza disp. art. 36 alin. (3) C. pen. şi a disp. art. 88 C. pen., a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatei perioadele executate de aceasta prin reţinere, arest preventiv şi deţinere, respectiv perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 4 septembrie 2007 până la data de 26 februarie 2010, din prezenta cauza, inculpata fiind reţinută şi apoi arestată preventiv la data de 4 septembrie 2007 şi pusă în libertate la data de 26 februarie 2010 prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, iar în cealaltă cauză penală la care s-a făcut referire mai sus, a fost reţinută, arestată preventiv şi apoi deţinută începând cu data de 4 noiembrie 2010, perioadă scăzută la zi.

Faţă de faptul că prezenta sentinţa urmează a produce efecte la data rămânerii definitive a acesteia, instanţa a menţinut starea de deţinere a inculpatei şi a dispus anularea mandatului de executare pedeapsă din 12 septembrie 2011 emis de Tribunalul Prahova pe numele inculpatei, în baza Sentinţei penale nr. 70 din 16 februarie 2011 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2991 din 9 septembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei pentru pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. şi ped. de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară, aplicată prin prezenta sentinţă, cu scăderea perioadelor executate precizate mai sus, după rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

Întrucât în prezent aceasta executa mandatul definitiv aplicat prin Sentinţa penală nr. 70/2011 a Tribunalului Prahova, s-a luat act că aceasta este arestată în altă cauză.

În privinţa inculpatului H. care a solicitat aplicarea în cauză a disp. art. 3201 şi urmat. C. proc. pen., recunoscând şi regretând comiterea faptelor penale de trafic de persoane şi de minori reţinute în sarcina sa în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanţei, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, respectiv declaraţii de părţi vătămate precizate mai sus şi a martorilor, instanţa a reţinut că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, pe baza probelor precizate mai sus a reţinut ca faptele inculpatului care, începând cu luna ianuarie a anului 2007 a recrutat, prin înşelăciune, un număr de 5 părţi vătămate, dintre care două minore, iar o altă victimă fiind handicapată psihic, după care prin ameninţări şi violenţe le-a obligat la practicarea prostituţiei, acestea întreţinând raporturi sexuale cu diferiţi clienţi în schimbul unor sume de bani, bani ce erau însuşiţi de către inculpaţi, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de trafic de persoane, trafic de minori dispunând condamnarea acestuia pentru infracţiunile arătate după cum urmează: în baza art. 12 alin. (1), (2) lit. a), din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. şi a disp. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplicarea şi a disp. art. 3201 alin. (1) - (4) şi (7) C. proc. pen., infracţiunea de trafic de persoane în formă continuată, faptă din perioada ianuarie - septembrie 2007, părţi vătămate, B., C. şi D., la 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. şi ped. de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 13 alin. (1), )2) şi (3) teza a II-a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplic. art. 37 lit. b) şi art. 41 alin. (2), C. pen., şi a disp.art. 3201 alin. (1) - (4) şi (7) C. proc. pen., infracţiunea de trafic de minori în formă continuată, faptă din perioada ianuarie 2007 - septembrie 2007, părţi vătămate E. şi F., la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. şi ped. de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsa complementară.

În baza disp. art. 33 lit. a) C. pen. şi a disp. art. 34 C. pen. şi art. 35 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., a contopit pedepsele arătate mai sus şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, şi anume aceea de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. şi ped. de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsa complementară.

S-au aplicat disp. art. 71 C. pen. rap. la disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pe durata executării pedepsei principale.

De asemenea în baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi e) cu excepţia dreptului de a alege, pe toată durata executării pedepsei principale.

Având în vedere practica judiciară în materie a instanţei supreme care prin Decizia nr. 74/2007, admiţând un recurs în interesul legii, soluţie obligatorie pentru instanţele judecătoreşti prin care s-a arătat ca disp. art. 71 C. pen., referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul ca interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza I, lit. c) C. pen., nu face în mod automat prin efectul legii ci se va supune aprecierii instanţei în funcţiile de criteriile stabilite de art. 71 alin. (3) C. pen.

Instanţa, având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite de inculpat, împrejurările comiterii acestora, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului, a apreciat că se impune a se interzice acestuia cu titlul de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau funcţii elective şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat drepturi prev. de disp. art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, apreciind ca nu se justifică în cauză interzicerea dreptului de a alege, sau interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c) în cauză inculpatul nefolosindu-se de profesia sa pentru săvârşirea infracţiunilor şi nici interzicerea drepturilor părinteşti, întrucât în raport de criteriile arătate nu se justifică interzicerea acestui drept pe viitor.

De asemenea, instanţa a avut în vedere şi practica constantă CEDO în materie (cauza Hirst contra Marii Britanii) şi a apreciat în raport de aceleaşi criterii şi ţinând seama şi de principiul proporţionalităţii învederat în practica arătata, că nu se justifică interzicerea dreptului de a alege al inculpatei nici pe perioada executării pedepsei principale şi nici după aceea, cu titlu de pedeapsă complementară.

Pentru aceleaşi argumente instanţa de fond a interzis cu titlu de pedeapsă complementară inculpatului numai drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pedeapsă complementară care se va executa după executarea pedepsei principale aplicate inculpatului în condiţiile art. 66 C. pen.

Instanţa a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării sale preventive, începând cu data de 4 septembrie 2007 până la data de 26 februarie 2010, inclusiv, întrucât acesta a fost reţinut şi arestat în prezenta cauză pentru infracţiunile comise, începând cu data de 4 septembrie 2007, iar la data de 26 februarie 2010 a fost pus în libertate prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării acestuia de a nu părăsi localitatea.

Din analiza fişei de cazier judiciar a acestuia s-a constatat ca în prezent inculpatul este arestat în altă cauza în executarea unui mandat definitiv, motiv pentru care în baza disp. art. 350 C. pen., s-a luat act că inculpatul este arestat în alta cauză.

În privinţa inculpatului J. fapta acestuia care, la data de 19 iunie 2007, a traficat-o în sensul că "a vândut-o" pe minora E., în vârstă de 15 ani, inculpatei A., în schimbul sumei de 5.000.000 ROL, s-a apreciat că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prev. şi ped. de disp. art. 13 alin. (1) şi (3), teza I din Legea 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi a disp. art. 3201 alin. (1) - (4) şi (7) C. proc. pen., texte de lege în baza cărora instanţa a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii.

S-a apreciat că vinovăţia inculpatului reiese din probatoriile administrate în cauză mai ales din declaraţia acestuia, care a recunoscut comiterea faptei penale reţinute în sarcina sa, cât şi din declaraţia părţii vătămate E., dată pe parcursul procesului penal, declaraţii ce se coroborează cu declaraţiile inculpatei A. şi a martorilor audiaţi în cauză.

La individualizarea sancţiunii s-au avut în vedere limitele minime şi cele maxime ale pedepsei prevăzute de textele de lege incriminatoare, gradul de pericol social al faptei penale comise de inculpat, modalitatea concretă de săvârşire a acesteia, precum şi perseverenţa infracţională a inculpatului, care este recidivist şi care pe parcursul liberării sale condiţionate dintr-o altă pedeapsă aplicată anterior a comis din nou infracţiunea din cauza penală de faţă.

În speţă, s-a făcut şi aplicarea disp. art. 3201 alin. (1) - (4) şi (7) C. proc. pen., privind reducerea limitelor de pedeapsa cu 1/3 întrucât inculpatul beneficiază de aceste prevederi mai favorabile prin recunoaşterea comiterii faptei în modalitatea descrisă în actul de sesizare al instanţei, în condiţiile prevăzute de Legea 202/2010 care au modificat corespunzător prevederile C. proc. pen.

În raport de aceste considerente, s-a aplicat inculpatului o pedeapsă cu închisoarea în limitele prevăzute de lege, apreciind că prin aceasta va atinge atât scopul educativ preventiv cât şi cel sancţionator al pedepsei aplicate.

Din analiza fişei de cazier judiciar a inculpatului s-a constatat ca prin Sentinţa penală nr. 409 din 1 octombrie 2002 a Tribunalului Prahova rămasă definitivă prin Decizia penală 572 din 9 decembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru comiterea unei infracţiuni de tâlhărie, pedeapsă a cărei executare a început la data de 9 august 2002 şi din care acesta a fost liberat condiţionat la data de 18 iulie 2006, iar pe perioada executării acestui rest de pedeapsă (în cursul anului 2007) a comis infracţiunea din cauza penală de faţă, în cauză fiind aplicabile disp. art. 61 alin. (2). C. pen., privind revocarea beneficiului liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 751 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa arătată.

Astfel, în baza disp. art. 61 alin. (2) C. pen. instanţa de fond a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 751 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 409 din 1 octombrie 2002 a Tribunalului Prahova, rămasa definitivă prin Decizia penală nr. 572 din 9 decembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie în formă calificată prev. şi ped. de disp. art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., inculpatul fiind arestat la data de 9 august 2002 şi liberat condiţionat la data de 18 iulie 2006, rest de pedeapsă pe care în baza disp. art. 61 alin. (1), teza a II-a C. pen. a dispus contopirea cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, urmând ca în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de la 6 ani şi 8 (opt) luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. şi ped. de disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen. cu excepţia dreptului de a alege, ca pedeapsă complementară, aplicata prin prezenta sentinţă.

Instanţa de fond a aplicat disp. art. 71 C. pen. rap. la disp. art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pe durata executării pedepsei principale.

Pedeapsa complementară s-a dispus a se executa în condiţiile prevăzute de art. 66 C. pen.

De asemenea în baza art. 71 C. pen. s-au interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi e) cu excepţia dreptului de a alege, pe toată durata executării pedepsei principale.

Având în vedere practica judiciara în materie a instanţei supreme care prin Decizia nr. 74/2007, admiţând un recurs în interesul legii, soluţie obligatorie pentru instanţele judecătoreşti prin care s-a arătat ca disp. art. 71 C. pen., referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul ca interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza I, lit. c) C. pen., nu se face în mod automat prin efectul legii ci se va supune aprecierii instanţei în funcţiile de criteriile stabilite de art. 71 alin. (3) C. pen.

Instanţa de fond având în vedere natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite de inculpat, împrejurările comiterii acestora, cât şi circumstanţele personale ale inculpatului, s-a apreciat că se impune a se interzice acestuia cu titlul de pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale a dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau funcţii elective şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat drepturi prev. de disp. art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, apreciind că nu se justifică în cauză interzicerea dreptului de a alege, sau interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c), în cauză inculpatul nefolosindu-se de profesia sa pentru săvârşirea infracţiunilor şi nici interzicerea drepturilor părinteşti, întrucât în raport de criteriile arătate nu se justifică interzicerea acestui drept pe viitor.

De asemenea, instanţa a avut în vedere şi practica constantă CEDO în materie (cauza Hirst contra Marii Britanii) şi a apreciat în raport de acelaşi criterii şi ţinând seama şi de principiul proporţionalităţii învederat în practica arătata, că nu se justifică interzicerea dreptului de a alege al inculpatei nici pe perioada executării pedepsei principale şi nici după aceea, cu titlu de pedeapsă complementară.

Pentru aceleaşi argumente instanţa a interzis cu titlu de pedeapsă complementară inculpatei numai drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pedeapsă complementară care se va executa după executarea pedepsei principale aplicate inculpatului în condiţiile art. 66 C. pen.

Din analiza fişei de cazier judiciar a acestuia s-a constatat că în prezent inculpatul este arestat în altă cauză în executarea unui mandat definitiv, motiv pentru care în baza disp. art. 350 C. pen., instanţa a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.

În privinţa laturii civile a cauzei, instanţa de fond a apreciat că într-adevăr prin faptele lor ilicite inculpaţii au cauzat prejudicii morale părţilor vătămate, obligându-le pe acestea la practicarea prostituţiei, motive pentru care constatând că sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale prevăzute de legea civilă, astfel că în baza dispoziţiilor art. 346 alin. (1) C. proc. pen., rap. la disp. art. 14 - 15 C. proc. pen. cu aplic. disp. art. 998 - 999 C. civ. şi art. 1003 C. civ., a admis în parte acţiunile civile exercitate în cadrul procesului penal de părţile vătămate şi i-a obligat pe inculpaţii A., G. şi H. în solidar, la despăgubiri civile după cum urmează: 4.000 RON daune morale către partea vătămată D.; 4.000 RON către partea vătămată F.; 4.000 RON daune morale către partea vătămată E.

În baza disp. art. 346 C. proc. pen. rap. la disp. art. 14 - 15 C. proc. pen. a luat act că părţile vătămate C. şi B. nu s-au constituit părţi civile în cauză împotriva inculpaţilor.

În privinţa daunelor materiale solicitate în cauză, s-a constat că acestea nu au fost dovedite de părţile vătămate, motiv pentru care în baza disp. art. 346 C. proc. pen. rap. la disp. art. 14 - 15 C. proc. pen. a respins cererile privind obligarea inculpaţilor la daune materiale formulate de părţile vătămate F. şi E., ca neîntemeiate.

În baza disp. art. 19 alin. (1) din Legea 678/2001 rap. la disp. art. 118 lit. d) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpata A. a sumei de 1.925,50 RON dobândită prin comiterea infracţiunilor, ridicată de la aceasta potrivit procesului-verbal de percheziţie din data de 4 septembrie 2007, depusă la CEC potrivit chitanţei şi recipisei depuse la dosar.

De asemenea, în baza disp. art. 19 alin. (1) din Legea 678/2001 rap. la art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpatul J. suma de 500 RON dobândită prin comiterea infracţiunii de trafic de minori, iar în baza disp. art. 19 alin. (1) din Legea 678/2001 rap. la disp. art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpaţi telefoanele mobile folosite de aceştia la comiterea infracţiunilor identificate şi enumerate în procesele-verbale de percheziţie din 27 martie 2007 şi 4 septembrie 2007.

În vederea asigurării despăgubirii părţilor vătămate, instanţa a menţinut sechestrul asigurator instituit prin Ordonanţa din 4 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Ploieşti, asupra bijuteriilor din metal alb şi galben şi a ceasului de mână, bunuri ridicate şi identificate prin procesul-verbal de percheziţie din 4 septembrie 2007 precum şi în ordonanţa precizată şi depuse la Administraţia Finanţelor Publice Prahova potrivit procesului-verbal de predare-primire încheiat cu această instituţie şi pe cale de consecinţă a respins cererea de restituire a bunurilor aflate sub sechestru formulată de inculpata A., ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii A., H. şi J., criticând-o sub aspectul individualizării pedepselor aplicate în sensul că, acestea sunt prea mari în raport de faptele comise şi de persoana lor, apelanta A. solicitând şi aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 111 din 18 iulie 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii H., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni şi A., în prezent aflată în Penitenciarul Tîrgşor împotriva Sentinţei penale nr. 186 din 17 mai 2012 a Tribunalului Prahova.

A luat act de retragerea apelului declarat de către inculpatul J., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni împotriva aceleiaşi sentinţe. A luat act că inculpaţii apelanţi sunt arestaţi în cauză. Pentru a hotărî astfel a reţinut că în faţa primei instanţe (în al doilea ciclu procesual) inculpaţii apelanţi H. şi J. şi inculpata (neapelantă) G., au solicitat aplicarea procedurii simplificate, recunoscând săvârşirea faptelor imputate şi nedorind administrarea altor probe.

Având în vedere că în primul ciclu procesual, în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 458/2008 a Tribunalului Prahova, desfiinţată în apel, dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. nu existau în legea procesual penală, acestea fiind introduse prin Legea nr. 202/2010, Curtea a apreciat că în mod corect prima instanţă a dat eficienţă acestor dispoziţii mai favorabile inculpaţilor, mai ales că instanţa de contencios constituţional a conchis că testul procesual penal cuprinde dispoziţii de drept material ceea ce înseamnă că ne aflăm pe tărâmul disp. art. 13 C. pen.

În consecinţă, instanţa de control judiciar a verificat respectarea de către prima instanţă condiţiile de aplicare a disp. art. 3201 C. proc. pen., în sensul de a analiza dacă la dosar există probe din care să rezulte indubitabil că inculpaţii au comis faptele imputate şi că aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute.

În acest sens, Cutea a constatat că cei trei apelanţi inculpaţi, împreună cu inculpata G., s-au ocupat de recrutarea, transferarea şi exploatarea celor cinci părţi vătămate, dintre care, două erau minore, iar una suferea de un handicap psihic (B.). Aceste victime au fost cazate în imobilul din Ploieşti, unde întreţineau, contra cost, acte sexuale cu diverşi clienţi găsiţi de către inculpaţi, direct ori prin reclame postate în ziare.

Din declaraţiile părţilor vătămate C., B., F., întrucât inculpaţii apelanţi H. şi J. au solicitat aplicarea procedurii simplificate, iar prima instanţă a constatat îndeplinite cerinţele disp. art. 3201 alin. (4) C. proc. pen., în mod corect a dispus condamnarea acestora pentru infracţiunile sus-menţionate. Aplicarea acestei proceduri nu poate să conducă, în principiu, la reţinerea altei situaţii de fapt decât cea din rechizitoriu, întrucât nu sunt administrate alte probe în faza cercetării judecătoreşti.

În legătură cu cererea inculpatei A., de aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., întrucât a recunoscut în faţa instanţei de apel faptele imputate prin rechizitoriu, Curtea a constatat că nu poate fi primită, în condiţiile în care această solicitare trebuia făcută în faţa primei instanţe.

Potrivit art. 3201 alin. (1) C. proc. pen., până la începerea cercetării judecătoreşti inculpatul poate declara personal (...) că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare (...).

Din interpretarea textului rezultă că există un moment procesual limită în care o inculpatul poate face această solicitare instanţei, respectiv până la începerea cercetării judecătoreşti, ori acest moment procesual are loc la prima instanţă de judecată.

Curtea a observat că în faţa primei instanţe numai apelanţii H., J. şi coinculpata G. au uzat de disp. art. 3201 C. proc. pen., în timp ce apelanta inculpata A. nu a recunoscut faptele reţinute în rechizitoriu.

În faţa instanţei de apel, apelanta A. a declarat că doreşte aplicarea disp. art. 3201 C. proc. pen., deoarece este nemulţumită de pedeapsa aplicată. Ori, disp. art. 3201 C. proc. pen. nu permit aplicarea lor direct în apel dacă inculpaţii au avut posibilitatea să uzeze de ele în faţa primei instanţe. Faptul că apelanta a aşteptat pronunţarea hotărârii pentru a afla pedeapsa aplicată este neechivoc, iar acest lucru l-a precizat şi cu ocazia audierii de instanţa de apel.

În ceea ce priveşte critica inculpaţilor apelanţi A. şi H., referitoare la redozarea pedepselor aplicate (apelantul inculpat J. achiesând la hotărârea pronunţată prin retragerea apelului), Curtea a constatat că pedepsele aplicate acestora sunt corect individualizate.

Astfel, legea prevede pentru infracţiunile comise pedeapsa cu închisoarea de la 5 la 15 ani (art. 12 alin. (2) din Legea 678/2001) şi de la 10 la 20 ani (art. 13 alin. (3) teza a II-a din legea specială).

Inculpata A. a fost condamnată la o pedeapsă de 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi la o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) - (3), teza a II-a din aceeaşi lege, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) şi 37 lit. b) C. pen., pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege, deşi în defavoarea sa operau două cauze de agravare a pedepsei (infracţiunea continuată şi starea de recidivă).

În condiţiile stării de fapt expusă de prima instanţă şi în special a faptului că inculpata A. era principala organizatoare a activităţii infracţionale, având cea mai amplă participare la săvârşirea infracţiunilor, cât şi datelor sale personale (fiind în stare de recidivă postexecutorie şi pentru acelaşi gen de infracţiuni) instanţa de apel a considerat că pedepsele aplicate acesteia nu sunt deloc prea mari, ci, din contră i s-a acordat destulă clemenţă.

S-a mai reţinut că nici pedepsele aplicate inculpatului H. nu sunt greşit individualizate, acesta fiind condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi la o pedeapsă de 7 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) - (3) teza a II-a din aceeaşi lege.

La fel ca şi în cazul inculpatei A. i s-au aplicat pedepse orientate către minimul special, dar redus cu 1/3, conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., în condiţiile în care i s-au reţinut două stări de agravare a pedepsei (art. 41 alin. (2) şi 37 lit. b) C. pen.). Diferenţele de pedeapsă dintre cei doi apelanţi inculpaţi rezultă din limitele de pedeapsă diferite, ca urmare a disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., reţinute în favoarea inculpatului H.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, instanţa de prim control judiciar a constatat că inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumelor de câte 4.000 RON către părţile vătămate D., E., F., reprezentând daune morale, soluţie justă, întrucât prin faptele lor inculpaţii au cauzat un prejudiciu nepatrimonial celor trei victime.

De altfel, cei trei apelanţi nici nu au criticat latura civilă a procesului penal, iar părţile civile nu au declarat apel, achiesând la soluţia primei instanţe.

De asemenea, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a disp. art. 19 din Legea nr. 678/2001, confiscând de la inculpaţi sumele de bani şi telefoanele găsite la percheziţie, întrucât sunt bunuri obţinute şi folosite prin/la săvârşirea infracţiunilor.

În legătură cu ridicarea sechestrului asigurător luat asupra bunurilor inculpatei A., Curtea va aprecia că justificat prima instanţă a menţinut această măsură şi a respins cererea apelantei de ridicare a sechestrului, deoarece inculpata a fost obligată la despăgubiri civile către părţile vătămate.

Susţinerea inculpatei A. precum că, bijuteriile asupra cărora există sechestrul, sunt cumpărate de soţul ei drept cadouri pentru ea, nu poate fi primită întrucât, conform afirmaţiei sale, aceste bunuri au intrat în patrimoniul său prin "dar manual" potrivit legii civile (art. 644 C. civ.).

Împotriva Deciziei penale nr. 111 din 18 iulie 2012, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a declarat recurs inculpata A., invocând motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. solicitând reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. întrucât în mod greşit nu s-a aplicat la instanţa de apel.

Examinând motivul de recurs invocat, cât şi din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că instanţa de apel şi instanţa de fond au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi au stabilit vinovăţia inculpatei, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum şi o corectă individualizare a pedepsei.

La individualizarea pedepsei stabilită în sarcina inculpatei, instanţa de fond a luat în considerare criteriile generale de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 72 C. pen., dar şi circumstanţele personale ale inculpatei, respectiv că aceasta a săvârşit faptele în stare de recidivă postexecutorie. S-au mai avut în vedere şi circumstanţele reale în care faptele au fost săvârşite, conţinutul şi gravitatea concretă a faptelor, urmările produse şi pericolul social al infracţiunilor ce se înscriu într-un fenomen ce ia amploare, fiind lezată integritatea persoanei prin săvârşirea infracţiunii prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi a infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) - (3) teza a II-a din aceeaşi lege, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) şi 37 lit. b) C. pen., infracţiune săvârşită în formă continuată, având drept urmare realizarea unor venituri ilicite, aplicând inculpatei pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare, orientată către minimul special prevăzut de lege, pedeapsă care a fost menţinută şi de instanţa de apel, astfel că nu se impune coborârea pedepsei întru-un cuantum mai redus fată de textul incriminator.

În mod corect s-a ţinut cont de către ambele instanţe şi de pericolul social la faptei săvârşite de persoana inculpatei şi de împrejurările comiterii faptelor, respectiv, că începând cu luna ianuarie a anului 2007 a recrutat, prin înşelăciune, un număr de 5 părţi vătămate, dintre care două minore, iar o altă victimă fiind handicapată psihic, după care prin ameninţări şi violenţe le-au obligat la practicarea prostituţiei, acestea întreţinând raporturi sexuale cu diferiţi clienţi în schimbul unor sume de bani, bani ce erau însuşiţi şi de către ceilalţi inculpaţi, inculpata A. fiind principala organizatoare a activităţii infracţionale.

Înalta Curte constată că nu se impune a se acorda o eficienţă mai mare dispoziţiilor generale de reindividualizare judiciară a pedepsei, aceste criterii fiind reţinute de instanţa de apel şi instanţa de fond la individualizarea pedepsei stabilite în sarcina inculpatei.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constată că ambele instanţe au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei cea mai grea aceea de 11 ani închisoare reţinută în sarcina inculpatei, evidenţiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracţiunilor săvârşite, în mod concret acesta s-a accentuat ca urmare a împrejurărilor în care au fost săvârşite.

Astfel Înalta Curte constată că, întrucât în cauză pedeapsa aplicată reflectă respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptelor comise şi profilul socio-moral şi de personalitate al inculpatei, nu se justifică reducerea pedepsei reţinută deja în sarcina inculpatei.

Cu privire la critica privind aplicarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici aceasta nu este fondată, apreciind că instanţa de apel în mod judicios a reţinut că normele procedurale ale acestor dispoziţii impun ca această solicitare să aibă loc până la începerea cercetării judecătoreşti, moment procesual care are loc la prima instanţă de judecată, dispoziţii care nu permit aplicarea lor direct în faţa instanţei de apel.

În faţa primei instanţe apelanţii H., J. şi coinculpata G. au uzat de disp. art. 3201 C. proc. pen., în timp ce apelanta inculpată A. nu a recunoscut faptele reţinute în rechizitoriu, împrejurare care nu poate conduce la reformarea hotărârilor pronunţate, întrucât inculpata A. nu a valorificat acest text de lege în favoarea sa la momentul procesual impus de dispoziţiile legale precizate anterior.

În baza art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 111 din 18 iulie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va deduce din pedeapsa aplicată, perioada executată de către recurenta inculpată A. de la 1 septembrie 2010 la 8 noiembrie 2012.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul A. va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului prezentei hotărâri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 111 din 18 iulie 2012 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată, perioada executată de către recurenta inculpată A. de la 1 septembrie 2010 la 8 noiembrie 2012.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimatele părţi vătămate E. şi F. în sumă de câte 150 RON se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - MI