Card-fraud syndicate convictions upheld after cassation appeals rejected as factual challenges.

Decizia nr. 348/RC/2015

Deliberând asupra recursurilor în casaţie. în baza actelor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 68 din 23 mai 2014 pronunţată de Tribunalul Buzău, în Dosarul nr. x/114/2013, s-au hotărât următoarele:

I. În baza art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, comisă în perioada 2011 (primăvara anului 2011 - începutul lunii mai 2012), prin schimbarea încadrării juridice din art. 7 din Legea nr. 39/2003.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi j) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a părăsi teritoriul României pe durata de 1 an, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 311 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronică, prin schimbarea încadrării juridice din art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi j) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a părăsi teritoriul României pe durata de 1 an, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 313 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani ani închisoare, prin schimbarea încadrării juridice din art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi j) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a părăsi teritoriul României pe durata de 1 an, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen., inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.

În baza art. 250 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de transmitere neautorizată către o altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operaţiunile prevăzute în art. 250 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de spălare a banilor.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., inculpatul A. va executa pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi j) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi j) C. pen., pedeapsă ce se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când a fost executată sau considerată ca executată pedeapsa principală.

S-a dedus din pedeapsa de executat reţinerea şi arestul preventiv de la 03 mai -28 februarie 2012.

În baza art. 861 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pe termen de încercare de 5 ani.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, în conformitate cu art. 861 alin. (1) C. pen. anterior:

- să se prezinte de 4 ori pe an, respectiv în prima zi lucrătoare a lunilor ianuarie, aprilie, iulie şi octombrie, la consilierul desemnat cu supravegherea sa din cadrul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 861 rap. la art. 83, art. 84 C. pen. anterior şi art. 359 C. proc. pen. anterior, s-a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracţiuni intenţionate pe durata termenului de încercare şi a neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus ca o copie a dispozitivului prezentei sentinţe să se comunice inculpatului pentru a lua cunoştinţă de obligaţiile ce-i revin.

În baza art. 399 C. proc. pen., s-a menţinut măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul A. prin încheierea de şedinţă din 25 februarie 2014.

II. În baza art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, comisă în perioada noiembrie 2011 - mai 2012, prin schimbarea încadrării juridice din art. 7 din Legea nr. 39/2003.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi j) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a părăsi teritoriul României pe durata de 1 an, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 49 C. pen. raportat la art. 311 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., inculpatul B. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronică, prin schimbarea încadrării juridice din art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi j) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a părăsi teritoriul României pe durata de 1 an, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 313 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., inculpatul B. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de punere în circulaţie de valori falsificate, prin schimbarea încadrării juridice din art. 24 alin. (2) din Legea nr. 3 65/2002.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi j) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a părăsi teritoriul României pe durata de 1 an, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen., inculpatul B. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., inculpatul B. va executa pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi j) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), j) C. pen., pedeapsă ce se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când a fost executată sau considerată ca executată pedeapsa principală.

S-a dedus din pedeapsa de executat reţinerea şi arestul preventiv de la 03 mai -28 august 2012.

În baza art. 861 C. pen. anterior s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pe termen de încercare de 5 ani.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, în conformitate cu art. 861 alin. (1) C. pen. anterior:

- să se prezinte de 4 ori pe an, respectiv în prima zi lucrătoare a lunilor ianuarie, aprilie, iulie şi octombrie, la consilierul desemnat cu supravegherea sa din cadrul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 86 rap. la art. 83, art. 84 C. pen. anterior şi art. 359 C. proc. pen. anterior, s-a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracţiuni intenţionate pe durata termenului de încercare şi a neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus ca o copie a dispozitivului prezentei sentinţe să se comunice inculpatului pentru a lua cunoştinţă de obligaţiile ce-i revin.

În baza art. 399 C. proc. pen., s-a menţinut măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul B. prin încheierea de şedinţă din 25 februarie 2014.

III. În baza art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, comisă în perioada noiembrie 2011 - mai 2012, prin schimbarea încadrării juridice din art. 7 din Legea nr. 39/2003.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi j) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a părăsi teritoriul României pe durata de 1 an, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 313 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de punere în circulaţie de valori falsificate, prin schimbarea încadrării juridice din art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi j) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a părăsi teritoriul României pe durata de 1 an, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., inculpatul C. va executa pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi j) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), j) C. pen., pedeapsă ce se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când a fost executată sau considerată ca executată pedeapsa principală.

S-a dedus din pedeapsa de executat reţinerea şi arestul preventiv de la 03 mai - 14 iulie 2012.

În baza art. 86 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pe termen de încercare de 5 ani.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, în conformitate cu art. 861 alin. (1) C. pen. anterior:

- să se prezinte de 4 ori pe an, respectiv în prima zi lucrătoare a lunilor ianuarie, aprilie, iulie şi octombrie, la consilierul desemnat cu supravegherea sa din cadrul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 864 rap. la art. 83, art. 84 C. pen. anterior şi art. 359 C. proc. pen. anterior, s-a atras atenţia inculpatului asupra revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul comiterii unei noi infracţiuni intenţionate pe durata termenului de încercare şi a neîndeplinirii obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus ca o copie a dispozitivului prezentei sentinţe să se comunice inculpatului pentru a lua cunoştinţă de obligaţiile ce-i revin.

În baza art. 399 C. proc. pen., s-a menţinut măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul C. prin încheierea de şedinţă din 25 februarie 2014.

IV. În baza art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, comisă în perioada primăvara 2011 - decembrie 2012, prin schimbarea încadrării juridice din art. 7 din Legea nr. 39/2003.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi j) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi dreptul de a părăsi teritoriul României pe durata de 1 an, pedeapsă ce se execută după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 250 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., inculpatul D. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de transmitere neautorizată către o altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operaţiunile prevăzute în art. 250 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002.

În baza art. 250 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., inculpatul D. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de transmitere neautorizată către o altă persoană a oricăror date de identificare, în vederea efectuării uneia dintre operaţiunile prevăzute în art. 250 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002.

În baza art. 49 C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., inculpatul D. a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru complicitate la infracţiunea de spălare a banilor comisă de inculpatul A..

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen., inculpatul D. va executa pedeapsa de 3 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi j) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), j) C. pen., pedeapsă ce se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când a fost executată sau considerată ca executată pedeapsa principală.

S-a dedus din pedeapsa de executat arestul preventiv de la 11 iulie - 29 august 2012 şi de la 24 decembrie 2012 - 22 aprilie 2013.

În baza art. 861 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului, pe termen de încercare de 5 ani.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere, în conformitate cu art. 861 alin. (1) C. pen. anterior:

- să se prezinte de 4 ori pe an, respectiv în prima zi lucrătoare a lunilor ianuarie, aprilie, iulie şi octombrie, la consilierul desemnat cu supravegherea sa din cadrul Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Buzău;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare, s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus ca o copie a dispozitivului prezentei sentinţe să se comunice inculpatului pentru a lua cunoştinţă de obligaţiile ce-i revin.

În baza art. 399 C. proc. pen., s-a menţinut măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpatul D. prin încheierea de şedinţă din 25 februarie 2014.

V. În baza art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul E. la pedeapsa de 1 an închisoare, pentru infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, comisă în perioada noiembrie 2011 - mai 2012, prin schimbarea încadrării juridice din art. 7 din Legea nr. 39/2003.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe durata de 1 an.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen. şi art. 74 lit. a), c) - 76 C. pen. anterior, inculpatul E. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de spălare a banilor.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., inculpatul E. va executa pedeapsa de 2 ani închisoare şi 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

S-a constatat că inculpatul E. a fost reţinut şi arestat preventiv de la 03 mai 2012 la 20 iulie 2012.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pedeapsă ce se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când a fost executată sau considerată ca executată pedeapsa principală.

Conform art. 81 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata de 4 ani ce va constitui termen de încercare pentru inculpat.

S-au aplicat dispoziţiile art. 404 C. proc. pen.

Conform art. 71 alin. ultim C. pen. anterior, pe durata suspendării condiţionate a acestei pedepse s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

VI. În baza art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 din acelaşi cod, a fost condamnat inculpatul F. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracţiunea de aderare la un grup infracţional organizat, prin schimbarea încadrării juridice din art. 7 din Legea nr. 39/2003.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat pe durata de 1 an.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, art. 5 C. pen. şi art. 74 lit. a), c) - 76 C. pen. anterior, inculpatul F. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea de spălare a banilor.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., inculpatul F. va executa pedeapsa de 2 ani închisoare şi lan pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen.

S-a constatat că inculpatul F. a fost reţinut şi arestat preventiv de la 03 mai 2012 la 20 iulie 2012.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., pedeapsă ce se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când a fost executată sau considerată ca executată pedeapsa principală.

Conform art. 81 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata de 4 ani ce va constitui termen de încercare pentru inculpat.

S-au aplicat dispoziţiile art. 404 C. proc. pen.

Conform art. 71 alin. ultim C. pen. anterior, pe durata suspendării condiţionate a acestei pedepse s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 33 din Legea nr. 656/2002 modificată şi art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a următoarelor sume de bani: 53.679 dolari SUA şi 11.558 euro (echivalentul în lei la data efectuării plăţii), în solidar cu inculpatul F. până la concurenţa sumei de 12.203 dolari SUA şi cu inculpatul E. până la concurenţa sumelor de 11.477 dolari SUA şi 3.000 euro.

S-a respins cererea de ridicare a măsurii sechestrului asigurător formulată de G. şi s-a menţinut sechestrul instituit prin ordonanţele procurorului din 29 mai 2012 şi 01 februarie 102 asupra bunurilor aparţinând inculpatului A., în vederea executării măsurii de siguranţă a confiscării.

S-a menţinut măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanţa procurorului din 29 mai 2012 pentru suma de 550 euro şi 242,50 lei aparţinând inculpatului C.

S-a dispus restituirea către inculpatul D. a sumelor 1.450 lei şi 976 dolari, precum şi a bunurilor ridicate conform procesului-verbal.

În baza art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior, s-a confiscat de la inculpatul A. maşină de emborsat cârduri, 82 cârduri bancare falsificate, actul de identitate emis de autorităţile din Regatul Spaniei pe numele H., care avea inserată pe el, în format electronic, fotografia inculpatului A., precum şi bunurile găsite în locuinţa inculpatului F. la percheziţia domiciliară (filele 92-93, vol. I d.u.p), bunuri ce aparţin inculpatului A..

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., inculpaţii A., B. şi C. au fost obligaţi la 15.000 lei, inculpatul D. la 10.000 lei, iar inculpaţii E. şi F. la câte 3.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, sume în care sunt incluse şi cheltuielile judiciare din faza de urmărire penală, cu excepţia cheltuielilor privind avocaţii din oficiu şi interpreţii desemnaţi, care au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă, analizând întregul material probator administrat în cauză, respectiv: declaraţiile inculpaţilor A., B., C., D., E. şi F. atât în faza de urmărire penală cât şi în faza cercetării judecătoreşti, denunţul penal al inculpatului D., procesele-verbale de percheziţie imobiliară la locuinţele inculpaţilor F. şi I., actele procedura privind interceptarea, ridicarea şi examinarea coletelor primite prin firme de curierat de inculpatul E. şi inculpatul A., relaţiile oferite de societăţile bancare şi mandatele de transfer extern de bani proveniţi din activitatea infracţională,, procesele-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice, raportul de constatare tehnico - ştiinţifică preliminar şi raportul final de constatare tehnic-ştiinţifică, întocmite de S.R.I. Bucureşti - I.T.A. şi anexele la raport, extrasele in format electronic, din convorbirile pe messenger purtate in perioada noiembrie-decembrie 2011 de inculpatul C. cu alţi participanţi la activitatea infracţională, procesele-verbale de percheziţie informativă asupra mediilor informatice aparţinând inculpaţilor D., A., I., J. și B., precum şi celelalte înscrisuri aflate la dosar, a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Organele de urmărire penala din cadrul S.C.C.O. Buzău, au depistat existenta unor persoane din jud. Buzău, care manifestau preocupări pentru obţinerea in mod fraudulos de date privind conturi bancare, emise de bănci din SUA și alte țări, există bănuiala legitimă că astfel de date sunt utilizate la falsificarea de instrumente electronice de tip cârduri bancare si utilizarea acestor cârduri la retrageri frauduloase de numerar bănesc din terminale bancare ori la cumpărări de bunuri şi servicii. Au fost declanşate o serie de activităţi investigative si de monitorizare tehnica autorizate de Tribunalul Buzău, care au confirmat existenta faptelor mai sus relevate și în urma cărora au fost identificaţi autorii acestora.

O prima activitate de monitorizare tehnica şi investigaţi va a vizat interceptarea de colete si corespondente primite din străinătate de membrii grupării infracţionale, în baza ordonanţelor emise de procuror, în conformitate cu prev. de art. 98 din C. proc. pen. Punctul culminant al unor astfel de activităţi l-au constituit intervenţiile la firmele de curierat., situate în timp după cum urmează:

La 17 ianuarie 2012, cu sprijinul organelor vamale și ale serviciului "..."' din incinta Aeroportului Henri Coanda, din mun. Bucureşti, a fost interceptat un colet, expediat pe numele inculpatul E., dar avându-l destinatar real pe inculpatul A., colet conţinea doua dispozitive de citire, copiere de date privind conturi bancare (cel dintâi) şi respectiv un alt dispozitiv, cu aceeaşi utilitate, dar care era apt în plus și să imprime pe banda de memorie magnetica a unor suporturi blank, tip cârduri bancare ori alte tipizate cu memorie magnetica, date conţinute pe pistele de trak ale instrumentelor electronice de plata, respectiv simboluri cifrice ce constituie în conturi bancare.

Alături de aceste dispozitive au fost identificate in colet si cabluri U.S.B. și suporturi optice tip drivere, ce făceau posibilă racordarea dispozitivelor sus menţionate, la sisteme si programe informatice, astfel încât ele să poată realiza funcţiile specifice pentru care au fost concepute. Pentru a nu deconspira activitatea infracţionala și pe cea de monitorizare tehnica destinata depistării tuturor participanţilor la faptele penale, coletul a fost resigilat împreuna cu obiectele componente si repus in circulaţie după ce întreaga activitate desfăşurata a fost filmata și fotografiata în baza autorizaţiei de înregistrare in mediu ambiental, emisă de Tribunalul Buzău.

La rubrica de expeditor, pe coletul in discuţie, figura o firma din Hong Kong - Republica Populara Chineza. La data de 14 februarie 2012, la reprezentanta Compania Naţională Poștă Română - Oficiul Poştal Buzău, este identificat un alt colet, expediat pe numele lui E., dar avându-l ca destinatar real pe A., cel care s-a si prezentat sa-l ridice, împreuna cu persoana înscrisă ca destinatar. În baza ordonanţei motivate a procurorului, întemeiata pe dispoziţiile art. 98 din C. proc. pen., acest colet a fost desfăcut anterior ridicării lui, prilej cu care s-a constatat ca el conţine 70 de cârduri bancare cu banda magnetica, ce poarta emblema mai multor procesatori de cârduri: (pe instrumentele tipizate este infațișat în fundal drapelul Marii Britanii).

După vizualizarea și fotografierea cârdurilor din coletul interceptat, în baza autorizaţiei de înregistrare in mediu ambiental, coletul a fost resigilat cu reintroducerea în circuitul comercial si de transport al obiectelor ce îi conţineau, pentru a nu fi deconspirata activitatea de monitorizare și investigare tehnica aflata in curs de derulare, menita sa contribuie la decelarea completa a faptelor și depistarea tuturor participanţilor la activitatea infracţionala.

La data de 26 aprilie 2012 este interceptat la sediul reprezentantei Buzău a SC K. SRL Buzău, un colet transmis pe numele inculpatului E., ce figurează ca fiind expediat din mun. Sighişoara, jud. Mureş, de către L. Pe formular apare înscris în dreptul expeditorului nr. de contact, care aparţine in realitate inculpatului B. După deschiderea coletului, s-a constatat ca in acesta se afla o maşina de embosat cârduri, in greutate de circa 10 kg, care a fost supusa in mod operativ unui experiment judiciar, constatându-se ca ea este apta sa înscrie pe suporturi tipizate ale unor instrumente electronice de plata, menţiuni privind numărul de cârd, durata de valabilitate a acestuia si titularul nominal al cârdului. După efectuarea experimentului, coletul a fost repus in circuitul comercial si de transport, fiind preluat de inculpatul E., care i l-a încredinţat lui A., acesta din urma fiind in fapt destinatarul lui real. In interiorul coletului desigilat, organele de urmărire penala au constatat ca se afla o cutie de carton, pe care sunt inserate menţiuni ce pot proba circuitul obiectului aflat în interior. Pe cutia interioara din colet ce conţinea obiectul este înscris ca expeditor M. din Manchester, Anglia, și ca destinatar, un anume N., în dreptul căruia figurează nr. de telefon de contact. Acest ultim număr figurează la Oficiul Registrului Comerţului Mureş, ca număr înregistrat pe SC O. SRL Sighişoara, cu sediul declarat în mun. Sighişoara, jud. Mureş. La aceasta adresa figurează locuinţa unde stătea fără forme legale inculpatul B., ce a transmis ulterior emboserul in discuţie, prin curierat, inculpatului A., pe numele inculpatului E., și de pe numele persoanei L. (care nu este deci, expeditorul real al corespondentei tip colet).

Acţiunea de monitorizare investigativa si tehnica a continuat, astfel că la data de 02 mai 2012, la reprezentanta Buzău a SC K. SRL Buzău, este interceptat și ridicat în vederea prelevării probelor materiale, un alt colet, cu referire tot la cantitatea de 10 kg, ce-l are înscris la rubrica de expeditor pe inculpatul A., iar la destinatar pe inculpatul B., din mun. Sighişoara. După desigilarea coletului s-a constatat faptul ca, în interiorul acestuia se afla aceeaşi maşina de embosat cârduri, ce fusese primita de către inculpatul E. și A. în urma cu circa o săptămâna, și care, era directionata astfel spre restituire celui care le-o furnizaseră, în persoana inculpatului B. Acest colet nu a mai fost repus în circuitului comercial și de transport și ridicat pentru a fi avut ca mijloc material de probă în prezenta cauză penală.

Punctul culminant al activităţilor de interceptare a coletelor si corespondenta si de prelevare a mijloacelor materiale de proba conţinute de acestea, l-a constituit surprinderea activităţii infracţionale de depunere a unui astfel de colet la reprezentanta Buzău, de către P., ce era însoţita de concubinul ei inculpatul A. Aceasta din urma activitate a fost filmata si fotografiata, in baza autorizaţiei de înregistrare in mediu ambiental, emisa de Tribunalul Buzău. P. a completat datele de expediţie pentru coletul în discuţie, înscriind la rubrica de destinatar - pe concubinul ei A., iar ca localitate de destinaţie o adresa din Paris - Republica Franceza, cu toate ca in acel moment destinatarul nu se afla în Franţa, ci era chiar langa expeditorul coletului.

După depunerea coletului, în baza ordonanţei procurorului motivate de interceptare si ridicare a coletului, întemeiata pe dispoziţiile art. 98 din C. proc. pen. s-a procedat la desigilarea coletului si preluarea din el a tuturor obiectelor, constatându-se ca el conţine un număr de 82 de cârduri bancare, emise toate pe numele titularului numitului H., precum si un act de identitate, emis de autorităţile din Regatul Spaniei pe numele H., dar care avea inserata pe el, in format electronic, fotografia inculpatului A. S-a procedat in mod operativ la citirea benzii magnetice cuprinsa in memoria celor 82 de cârduri bancare din colet, constatându-se ca ele sunt falsificate prin inserarea in banda magnetica a lor, a unor numere de conturi bancare, aparţinând unor titulari legitimi din SUA, mulţi dintre aceştia relevaţi ca nume, prenume si adresa.

Unele din cârdurile bancare în discuţie au inscripţionata pe fata lor vizibila numele unor bănci emitente din SUA, cum ar fi R., S., T. Memoria magnetica a unora dintre cârdurile bancare in discuţie au relevat ca, acestea au inscripţionat prin falsificare și numele unei bănci din Israel. S-a concluzionat de către organele de urmărire penală ca in perioada imediat următoare inculpatul A. urma sa plece la Paris, având rezervare pentru o cursa charter de avion de la Aeroportul Henri Coanda Bucureşti, chiar in ziua de 03 mai 2012. În urma monitorizării tehnice s-a aflat ca el urmează sa fie însoţit în cursa și de inculpatul C., fratele inculpatului B., care avea reprezentarea faptului ca inculpatul A. are asupra lui cârduri false si solicita telefonic si el câteva, pentru a nu se întoarce de la Paris "cu mana goală".

Pretextul deplasării inculpatului C. la Paris, era unul judiciar, legat de activităţi infracţionale de aceeaşi natură, respectiv faptul că în ziua de 09 martie 2012, el fusese surprins de autorităţile franceze, când încercase să folosească un cârd comercial falsificat la P.O.S.-ul unui magazin, în condiţiile în care datorită vigilenței reprezentanţilor unităţii potenţial păgubite, fusese reperat de autorităţile franceze și cercetat penal, stabilindu-se că asupra lui se mai aflau încă 6 cârduri comerciale, ce fuseseră deja utilizate în aceeaşi zi pentru cumpărare de bunuri și servicii, cârduri ce erau de asemenea false.

În dimineaţa zilei de 03 mai 2012, inc. A. și C. au fost reţinuţi pe Aeroportul Otopeni și conduşi la sediul organelor de urmărire penală, unde au fost declanşate cercetări penale de natură tactică, prin interogarea celor în cauza.

Cu acel prilej, inculpatul C. a recunoscut că în vara anului 2011, l-a cunoscut pe inculpatul A., în mun. Bucureşti, acesta fnndu-i prezentat de fratele lui inculpatul B. Ulterior în noiembrie 2011, C. a declarat ca s-a deplasat împreună cu fratele lui la Paris și l-a însoţit pe acesta în timp ce a efectuat cumpărături de la mai multe unităţi comerciale, prin folosirea unor instrumente electronice de plată falsificate. Cei doi au folosit bunurile cumpărate atunci împreună. În perioada următoare, în două rânduri, respectiv în ianuarie 2012 și martie 2012, inculpatul C. afirma că s-a întâlnit cu inculpatul A., care i-a remis câte un lot de 15-20 cârduri comerciale despre care i-a făcut precizarea că sunt falsificate, pentru ca el sa le utilizeze la Paris în vederea achiziţiei de bunuri și servicii, urmând ca apoi să imparta beneficiile. Inculpatul B. precizează că în luna ianuarie 2012 a cumpărat de la Paris cu cârdurile puse la dispoziţie de A., ce erau false, un număr de 3 perechi de ochelari de soare, pentru că doar doua instrumente electronice de plata au fost compatibile cu aplicaţiile informatice și electronice ale P.O.S.-ului instalat la magazin, iar în luna martie 2012, cu cârdurile falsificate a cumpărat mai multe bunuri, referire concretă făcând la îmbrăcăminte pentru copii. C. mai declara că, împreuna cu fratele lui B., ce deţinea mi multe cârduri falsificate, au cumpărat prin utilizarea frauduloasa a acestora, ceasuri, îmbrăcăminte, produse cosmetice, ochelari de soare.

Inculpatul A. iniţial s-a prevalat de dreptul de a nu da declaraţii. Această poziţie procesuală a avut-o până la 22 august 2012, când a negat susţinerile coinculpatului C., și a afirmat că nu a fost implicat în activităţi de genul celor descrise de acesta.

O serie de argumente convingătoare susţin însă declaraţiile date iniţial de C., la 03 mai - 04 mai 2012, cu toate că acesta le-a retractat nemotivat, cu prilejul prezentării materialului de prezentare în data de 15 mai 2013. Monitorizarea tehnica prin interceptare telefonica autorizata a convorbirilor suspecţilor din prezenta cauza, confirma faptul ca, în acea perioada, inculpatul C. a locuit la Paris într-un apartament închiriat împreuna cu A. si fratele lui B., iar într-una din convorbirile telefonice el face precizarea ca, după ce uşa apartamentului a fost sparte de către un colocatar ce mai avea acces acolo, s-a schimbat broasca, iar "alea au fost ascunse acolo", cu referire evidenta la cârduri falsificate. Din aceleaşi înregistrări telefonice, rezulta clar că inculpatul B. s-a supărat pe fratele lui C. pentru faptul că a plecat la Paris cu cârduri falsificate, fara ştirea lui, impunând ideea ca cel în cauza, a vrut sa ocolească cedarea unui procent de circa 50% din câştigul lui, respectiv inculpatului B. care se pretindea iniţiatorul acestei activităţi infracţionale. Din discuţiile de pe messanger, purtată la data de 01 decembrie 2011 intre utilizatorul cu I.D.-ul, identificat în persoana inculpatului C., aflat pe atunci in Franţa, și utilizatorul cu I.D.-ul, identificat in persoana lui B., cel dinţai mărturiseşte faptul ca a reuşit să cumpere de 2000 de euro îmbrăcăminte, şosete, chiloţi şi un ceas special pentru "U.", precizând in conversaţie ca au mers "alea date de U." si pentru acest motiv C. îl lauda pe "U." ca fiind un "băiat tare, super deştept". Într-o alta convorbire purtata pe messenger la data de 06 decembrie 2011, între utilizatorul ce folosea I.D.-ul (în concret inculpatul C., aflat la Paris) și utilizatorul ce folosea I.D.-ul johanisti, aparţinând inculpatului B., discuţie purtata in concret însă de pe I.D.-ul lui C., de concubina lui B. - V. din Sighişoara, aceasta din urma răspunde solicitărilor insistente ale lui B. și confirmă că are asupra ei mai multe produse cosmetice, pe care le-a lăsat la ea inculpatul A., și care erau destinate vânzării de către inculpatul B.

În urma percheziţiilor domiciliare efectuate in cauză, la locuinţa inculpatului F. au fost identificate doua dispozitive; cel dintâi dispozitiv s-a constatat ca are un cablu U.S.B. și doua C.D.-uri, iar cel de al doilea s-a relevat că are ataşate cablu de alimentare și U.S.B. Alături de aceste dispozitive, la locuinţa inculpatului în cauza, s-au depistat și 84 de cârduri de blank, o maşina de embosat cârduri, alte 4 calupuri de cârduri blank ţiplate, autocolant cu 14 folii cu timbre holograma, cu emblema Maşter Cârd și imaginea unui porumbel, precum și doua cutii ce conţinea doua revolvere și muniţie aferenta. Aceste obiecte au fost găsite într-o geanta sigilata, amplasata pe holul locuinţei din com. Pietroasele a inc. F., care a susţinut constant ca i-au fost aduse cu tot cu geanta acasă la el, de către inculpatul A., cu precizarea că trebuie să le păstreze până ce le va ridica el.

Cele doua dispozitive sus menţionate au fost supuse constatării tehnico-ştiitifice. Din raportul provizoriu din 19 ianuarie 2013 și raportul final din 25 martie 2013 de constatare tehnico-ştiinţifice, întocmite de specialiştii din cadrul Serviciului Roman de Informaţii - Institutul pentru Tehnologii Avansate rezulta ca dispozitivul este apt sa citească si sa înmagazineze in memoria interna, pe baza unor logari, direcţionate printr-un program parolat al utilizatorului - date privind conturile bancare. emise de banei din străinătate. Pe baza unui program informatic specific, construind algoritm de logare, conform datelor din memoria dispozitivului, specialiştii Intreprinderii de Transport Auto Bucureşti au precizat ca acel dispozitiv a fost folosit pentru accesarea in repetate rânduri prin citirea unui cont bancar, ce s-a dovedit a aparţine unei bănci din Sao Paolo Brasilia, respectiv X. Cel de al doilea dispozitiv, găsit la locuinţa inculpatului F. s-a relevat a fi, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifica, la care se face referire, un dispozitiv apt sa citească, sa inscripţioneze si sa şteargă pe banda magnetica a cârdurilor, datele privind conturi bancare, deci, implicit apt sa falsifice instrumente electronice de tip cârduri bancare.

Inculpatul A. recunoaşte că a plasat geanta cu dispozitivele evidenţiate si cu celelalte obiecte la care s-a făcut referire mai sus, inculpatului F. fără ca acesta sa știe ce conţine respectiva geanta, însă afirma ca a procurat dispozitivele din China, de pe un site pe care a făcut comanda (cel dintâi dispozitiv evidenţiat) și respectiv de la o societate comerciala din mun. Bucureşti, pendinte de site-ul cardcolor.ro (cel de al doilea dispozitiv). 1 mai afirma că dispozitivul apt să falsifice cârduri nu a fost utilizat niciodată de el, deşi îi deţinea încă din luna ianuarie 2012.

Pe parcursul cercetării penale, inculpatul D. a formulat denunţ penal împotriva inculpatului A., pe care, apoi, l-a dezvoltat prin declaraţii ulterioare, in care a înfăţişat faptul ca, inca din vara anului 2010 a intrat in contact în mediul virtual pe canalul public cu inculpatul A. care i-a propus o cooperare ce consta in utilizarea informaţiilor privind numere de conturi bancare ce urma sa-i fie furnizate pe viitor cetăţeanului dominican in cauza, activitate ce putea aduce beneficii amândurora. Apelarea inculpatului D. a fost făcuta pe când acesta utiliza canalul, de pe numele de user al inc.

A., relevat a fi pe atunci I.I. Cei doi au convenit - potrivit precizărilor lui D., sa dezvolte discuţiile pe messeger, unde iniţial inculpatul A. a utilizat I.D.-ul I.I., pentru ca apoi, in scurt timp, sa se autentifice ca fiind J.J. Acesta i-a propus inculpatului D. să-i transmită numele de conturi de cârd cu cod pin ataşat, pe care acesta sa le utilizeze la falsificarea de instrumente electronice de plata pe teritoriul Republicii Dominicane, unde se afla in fapt, iar din numerarul retras din bancomate să-i pună la dispoziţie pe calea transferului extern un procent de 70%.

Diferenţa de 30% urma sa fie păstrata de inculpatul D. și colaboratorii lui pe linia activităţii infracţionala, inculpatul A. invocând faptul ca el are contribuţie esenţiala la obţinerea datelor de identificare ale conturilor bancare. Această propunere a fost acceptata de inculpatul D. care, începând cu primăvara anului 2011, in baza celor convenite încă de la sfârşitul anului 2010 in mediu informatic, a primit un număr de 70 de date cuprinse in fişiere, respectiv 70 de numere de conturi de cârd bancare, emise de bănci din străinătate, preponderent SUA, cu instrucţia de a le folosi pentru falsificarea de instrumente electronice de plata.

Imediat după primirea numerelor de conturi bancare in format electronic, de la inculpatul A. - inculpatul D. a cooptat in jurul lui pe numiţii Z., Y. și A.A., cu care a convenit sa falsifice instrumente de plata electronice, respectiv sa introducă in memoria magnetica a unor cârduri reale, datele constând in conturile bancare primite in mediul virtual de la inculpatul A. Acţiunea de falsificare s-a realizat cu dispozitivul varului inculpatului D. in persoana lui A.A., de către acesta pe teritoriul Republicii Dominicane. Cu cârdurile falsificate, inculpaţii au retras numerar bănesc din bancomate amplasate în Republica Dominicana, la San Francisco de Macoris, însă D. menţionează ca numai 25 de numere de conturi bancare dintre cele primite de la A. au fost compatibile cu terminalele bancare din Republica Dominicana.

El nu a respectat decât in parte înţelegerea cu inculpatul A. și a trimis în trei rânduri suma de circa 2.000 dolari SUA, în doua rânduri de pe numele varului lui A.A. si o data prin sistemul financiar ..., într-un cont de utilzator indicat de A. Inculpatul A. i-a transmis ca acele numere de conturi bancare, care nu sunt compatibile cu terminalele bancare din Republica Dominicană, sa i le returneze prin comunicare informatica pentru a fi avansate in acelaşi mod la colaboratori, pe care cel in cauza pretindea ca îi are în mai multe țări din lume.

Unul din aceşti colaboratori a fost indicat, de către inculpatul D., ca fiind cetăţeanul american B.B., din Chicago, Illinois.

Cu prilejul activităţii de cooperare, constând în transmitere de date neautorizate de date de indentificare ale titularilor legitimi de conturi bancare, emise sau deschise la bănci din SUA si alte tari, inculpatul D. precizează ca A., pe care ulterior avea să-l cunoască sub numele de "U." pe teritoriul României, unde a venit in baza înţelegerii cu el - i-a transmis si un număr de circa de 500 de numere de conturi bancare emise de banei din SUA si alte tari, fara cod pin ataşat, utilizabile la decontări frauduloase privind plata de bunuri si servicii.

Deşi, intr-o declaraţie iniţiala, inc. D. afirma ca a cumpărat bunuri si servicii cu parte din cârdurile falsificate in baza datelor bancare, primite de la inc. A. (existând în acest sens la dosar și foto copia unei comenzi și a unei chitanţe de achiziţie a unui televizor, căruia inculpatul i-a explicat provenienţa ilicită infățișată) ulterior, el revine asupra declaraţiei la confruntarea cu inculpatul A., menţionând că cele circa 500 de date de conturi bancare, fara cod pin, primite de la cel în cauza, nu le-a utilizat, pentru ca nu au fost operabile la P.O.S.-urile unităţilor comerciale din Repuplicii Dominicană.

În drept, faptele inculpatului A. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 din Legea nr. 365/2002, fapte concurente (art. 33 lit. a) C. pen.), de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., și 29 alin. (1), lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. Ale inculpatului B., ale infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 26 C. pen., rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 25 din Legea nr. 365/2002, fapte concurente (art. 33 lit. a) C. pen.), ale inculpatului C. infracţiunile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, și art. 24 alin. (2) Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ale inculpatului D. - prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 și art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002, rap. la art. 29 alin. (1) lit. a), b), c), din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2), C. pen. si art. 33 lit. a) C. pen., ale inculpatului E., prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, și art. 29 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen. ale inculpatului F., prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003. și art. 29 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 5 N.C.P., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii şi până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În cursul judecăţii, înainte de pronunţare a intrat in vigoare N.C.P. care a definit infracţiunile din legile speciale săvârşite de inculpaţi, prevăzând in majoritatea cazurilor pedepse mai blânde:

- Astfel, infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat, era prevăzută în art. 7 din Legea nr. 39/2003, fiind sancţionată cu o pedeapsa cu închisoarea de la 5 la 20 ani şi interzicerea unor drepturi, iar in N.C.P. este definitivă în art. 367 alin. (1), unde se prevede o pedeapsă mult mai redusă, respectiv de la 1 la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

- Infracţiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronică, era prevăzută in art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, fiind sancţionată cu o pedeapsă cu închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi, iar în prezent aceasta infracţiune este prevăzută de art. 311 C. pen. şi are limitele de pedeapsă cuprinse între 2 și 7 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.

- Infracţiunea de punere in circulaţie de valori falsificate era prevăzută in art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, fiind sancţionată cu pedeapsa închisorii de la 3 la 12 ani, iar în prezent este definită în art. 313 alin. (2) C. pen. și se sancţionează cu pedeapsa închisorii cuprinsă între 2 și 7 ani.

- Infracţiunea de transmitere neautorizată către o altă persoană a oricăror date de identificare, in vederea efectuării uneia dintre operaţiunile prevăzute de art. 250 alin. (1) C. pen., era prevăzută în art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 şi sancţionată cu închisoarea de la 1 la 12 ani, iar in prezent este definitivă în art. 250 alin. (3) N.C.P. şi se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între 1 si 5 ani închisoare. Tribunalul a reţinut că pentru infracţiunea de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, legea veche este mai favorabilă inculpaţilor, având in vedere limitele de pedeapsă. Astfel, conform art. 25 din Legea nr. 365/2002 pedeapsa pentru această infracţiune este de la 6 luni la 5 ani închisoare, iar conform art. 314 din N.C.P. pedeapsa pentru această infracţiune este de la 2 ani la 7 ani închisoare.

În consecinţă, ca o regulă generală, tribunalul a aplicat legea mai favorabilă pentru toţi inculpaţii,pronunţându-le acestora pedepse cuprinse intre limitele cele mai scăzute din N.C.P., iar atunci când este cazul şi din legea specială.

Tot o aplicare a principiului legii mai favorabile s-a făcut şi în cazul concursului de infracţiuni, in sensul că s-a dat eficienţă V.C.P. şi drept consecinţă nu s-a majorat pedeapsa rezultantă.

Având in vedere limitele reduse prevăzute în noua încadrare juridică dată infracţiunilor pentm care inculpaţii au fost trimişi in judecată, tribunalul a constatat că legiuitorul a considerat că pericolul juridic generic este mai scăzut şi a dispus o reducere substanţială a limitelor de pedeapsă pentm infracţiunile deduse judecăţii.

În acest sens, tribunalul a apreciat că pentru aplicarea în mod concret a principiului legii mai favorabile se impune ca niciunul din inculpaţi să fie condamnaţi la pedepse privative de libertate.

De asemenea, tribunalul a avut în vedere şi circumstanţele personale ale fiecărui inculpat.

Împotriva acestei hotărâri au exercitat calea de atac a apelului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcția de Investigare a Infracțiunilor Organizate și Terorism - Serviciul Teritorial Ploieşti, inculpaţii A., B., C., D., E. şi F. şi petenta G.

În motivarea scrisă a apelului, procurorul a criticat sentinţa în primul rând pentru greşita aplicare a legii penale mai favorabile, în sensul că prima instanţă a combinat dispoziţiile legale din cele două legi succesive, ceea ce contravine Deciziei nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale.

De asemenea, s-a susţinut că prima instanţă nu a precizat care este legea mai favorabilă în cazul infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, deşi s-a optat pentm Codul penal anterior prin reţinerea circumstanţelor atenuante.

O altă critică a procurorului s-a referit la încălcarea dispoziţiilor art. 371 C. proc. pen., în sensul că inculpatul D., trimis în judecată pentm o singură infracţiune prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 (art. 250 din N.C.P.) a fost condamnat pentm două infracţiuni.

Totodată, procurorul a arătat că aplicarea pedepsei complementare pentm inculpatul D., privind interzicerea dreptului de a părăsi teritoriul României, este greşită, faţă de acesta fiind aplicabile dispoziţiile art. 66 lit. c) C. pen., fiind cetăţean străin.

În ceea ce priveşte confiscarea specială, procurorul a arătat că nu se putea dispune confiscarea de la inculpatul A. a sumelor de 53.679 dolari SUA şi 11.558 euro, în solidar cu inculpatul E. până la concurenţa suinei de 11.477 dolari SUA şi 3.000 euro şi în solidar cu inculpatul F. până la concurenţa sumei de 12,203 dolari SUA, fiind exclusă solidaritatea în cazul acestei măsuri.

A mai criticat procurorul greşita deducere a detenţiei preventive pentru inculpatul A., dar şi menţinerea măsurii controlului judiciar prin sentinţă, deşi s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pentru toţi inculpaţii, iar conform art. 241 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., măsura preventivă încetează de drept în această situaţie.

În legătură cu măsura asiguratorie dispusă faţă de inculpatul C., s-a arătat că acesta nu a fost obligat la despăgubiri şi nici nu s-a dispus confiscarea vreunei sume de bani. Totodată, măsura asiguratorie vizează o cauză disjunsă şi în care este cercetat acest inculpat.

În fine, ultima critică a parchetului s-a referit la greşita individualizare a pedepsei aplicabile inculpaţilor şi a modalităţii de executare, precum şi a circumstanţelor atenuante personale reţinute faţă de inculpaţii E. şi F.

S-a susţinut că prima instanţă nu a ţinut seama decât de tratamentul mai blând de sancţionare a infracţiunilor în N.C.P., deşi faţă de faptele şi persoana inculpaţilor se poate considera gravitatea activităţilor infracţionale şi aplicarea unor pedepse mai aspre în cazul inculpaţilor A., B., C. şi D.

S-a arătat că, în cazul inculpatului A., nu s-a mai dat nicio semnificaţie faptului că a desfăşurat o activitate infracţională susţinută şi de amploare, săvârşind o multitudine de infracţiuni ce i-au adus beneficii substanţiale. Totodată, el a mai fost condamnat anterior pentru acelaşi gen de fapte (la o pedeapsă de 7 ani închisoare în Principatul Andora, redusă la 2 ani şi jumătate), a fost în centrul grupului pe care l-a constituit şi care a ţinut legătura cu ceilalţi inculpaţi şi cu alte persoane netrimise în judecată şi cel care i-a atras pe coinculpaţii E. şi F., dar şi pe C.C., D.D., E.E., pe care i-a folosit ca interpuşi pentru a ridica sume de bani provenite din infracţiuni.

Referitor la inculpaţii B. şi D., procurorul a susţinut că au deţinut roluri importante în cadrul grupului, au comis mai multe infracţiuni şi pe o perioadă mare de timp, primul procurând echipamente şi sisteme necesare falsificării cârdurilor bancare, pe care le-a transmis inculpatului A., după care l-a pus în legătură cu fratele său în vederea utilizării cârdurilor. De asemenea, inculpatul D. a obţinut în mod fraudulos şi a transmis date de identificare a unor titlulari de conturi bancare şi l-a sprijinit pe inculpatul A. în obţinerea sumelor de bani.

Pentru aspectele învederate, procurorul a solicitat majorarea pedepselor aplicate acestor inculpaţi.

În motivarea scrisă a apelurilor, inculpaţii A., E. şi F. au criticat, prin apărătorul ales, greşita soluţie de condamnare pentru infracţiunile deduse judecăţii.

În argumentarea acestei opinii, s-a arătat, în esenţă, în motivele scrise de apel ale apărătorului ales (filele 96 şi urm.), că faţă de inculpaţi nu sunt îndeplinite condiţiile infracţiunii de grup organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în vigoare la data faptelor, deoarece aceasta presupune, în primul rând, existenţa a cel puţin trei persoane, iar împrejurarea că inculpatul A. îi cunoştea pe inculpaţii E. şi F. se datora faptului că au copilărit împreună, aspect ce nu poate reprezenta o relaţie de grup organizat, în lipsa oricărei alte probe.

S-a arătat că nici perioada de existenţă necesară grupului organizat nu este îndeplinită întrucât nu există probe care să documenteze acest lucru, dar nici condiţia coordonării pretinsului grup de către inculpaţii apelanţi nu rezultă.

A susţinut apărătorul ales că, înainte ca inculpatul A. să intre în posesia aparatelor interzise, inculpaţii C. şi B. se ocupau cu falsificarea de cârduri bancare (inculpatul C. fiind prins în Franţa cu asemenea instrumente de plată electronică), iar din întreaga derulare a evenimentelor reise că B. ar fi fost iniţiatorul activităţii infracţionale.

Un alt aspect relevat de apărare a fost acela că inculpatul D. nu se cunoştea cu inculpaţii B. şi C., doar aprecierile personale ale procurorului de caz făcând să pară că inculpaţii au constituit un grup infracţional, iar scopul acestuia nici nu s-a demonstrat, în sensul că beneficiul nu a fost obţinut de inculpaţii Hegyi cu utilizarea de cârduri false oferite de inculpatul A.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, apărătorii celor trei inculpaţi au susţinut că, prin sentinţa penală atacată, nu s-a determinat modalitatea concretă în care se pretinde că s-a săvârşit infracţiunea, iar în acest mod, sesizarea instanţei nu s-a făcut conform legii.

Au mai arătat apărătorii inculpaţilor că această infracţiune trebuie să fie comisă cu intenţie directă, calificată prin scop, iar nu sumele de bani obţinute prin transfer bancar de la numita P., proveneau din activitatea de videochat prestată de aceasta.

Un alt aspect invocat de apărătorii inculpaţilor a fost acela că nu există nicio persoană păgubită ca urmare a pretinsei folosiri de cârduri falsificate, deşi s-a făcut cerere de comisie rogatorie în ţările de unde au fost trimişi bani în ţară.

În ceea ce priveşte infracţiunea de punere în circulaţie/deţinere în vederea punerii în circulaţie a instrumentelor de plată electronică falsificate, reţinută în sarcina inculpatului A., apărătorul inculpatului a susţinut că nu există probe la dosar care să demonstreze această infracţiune, chiar dacă inculpatul C. ar fi declarat că ar fi primit de la inculpatul A. cârduri falsificate pentru a fi folosite la cumpărături în Paris, deoarece, ulterior, el a revenit asupra acestei declaraţii cu motivarea plauzibilă datorată accidentului de circulaţie anterior luării respectivei declaraţii.

De altfel, inculpatul A. era în imposibilitatea de a-i înmâna cârduri falsificate inculpatului C. în perioada ianuarie - februarie 2012, deoarece cârdurile neemboasate au fost trimise prin curier la 15 februarie 2012, iar aparatul de embosat s-a aflat în posesia sa în intervalul 28.04 - 02 mai 2012, fapt dovedit de procesul-verbal de interceptare şi depistare a coletelor.

Referitor la infracţiunea de transmitere neautorizată a datelor de identificare în vederea efectuării de tranzacţii cu instrumente de plată electronică, reţinută faţă de acelaşi inculpat (A.), apărătorul acestuia a arătat că infracţiunea se comite cu intenţie directă. Organele de urmărire penală nu au descoperit datele pretins a fi transmise de inculpat către inculpatul D., prin intermediul internetului, pentru a fi folosite în Republica Dominicană.

Deşi inculpatul D. a declarat în faţa organelor judiciare că a luat legătura pe internet cu inculpatul A., nu se poate concluziona că persoana respectivă era acesta din urmă, datorită anonimizării utilizatorilor la reţeaua internet.

În ceea ce priveşte infracţiunea de falsificare a instrumentelor de plată electronică şi de deţinere de echipamente în vederea falsificării acestora, apărătorul inculpatului A. a solicitat instanţei de apel să reţină că legea penală mai favorabilă acestuia este C. pen. anterior şi să se menţină pedeapsa aplicată de prima instanţă.

Cu privire la măsura confiscării speciale, s-a solicitat de către apelant înlăturarea acestei măsuri, ca urmare a achitării sale pentru infracţiunea de iniţiere şi constituire grup organizat.

În motivarea apelurilor inculpaţilor D. şi C., apărătorul ales al acestora a susţinut că:

- în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D., soluţia instanţei de fond este nelegală întrucât s-a dispus condamnarea de două ori a inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 250 alin. (3) C. pen., deşi inculpatul fusese trimis în judecată pentru săvârşirea unei singure infracţiuni prev. de art. 250 alin. (3) C. pen. (fostul art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

Instanţa a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. (fostul art. 7 din Legea nr. 39/2003) deşi, în plan probator, săvârşirea acestei infracţiuni nu este susţinută.

De asemenea, instanţa a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la spălare de bani, deşi fapta în sine de spălare de bani, pretins săvârşită de inculpatul A., nu există.

Privitor la infracţiunea de asociere infracţională, se reţine că inculpatul D. a iniţiat o asociere infracţională cu inculpatul A., după care i se reţine, ca infracţiune distinctă, că a aderat la o grupare infracţională constituită în România de inculpatul A. şi interpuşii săi în persoana inculpatului F. şi a altor persoane.

Din modul în care este reţinută activitatea inculpatului privitor la această infracţiune, rezultă cu claritate că fapta în sine nu a fost comisă de inculpatul D., neexistând mijloace de probă că acesta a comis fapta. Dacă s-ar accepta ideea că inculpatul a iniţiat o asociere infracţională cu inculpatul A., ar rezulta cu claritate că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 367 alin. (6) C. pen. cu privire la existenta unui grup infracţional organizat care, în primul rând, trebuie să fie constituit din trei sau mai multe persoane. Or, chiar Direcția de Investigare a Infracțiunilor Organizate și Terorism susţine că inculpatul D. ar fi iniţiat o asociere infracţională doar cu inculpatul A.

În cealaltă variantă descrisă de parchet, respectiv aderarea la o grupare infracţională constituită de inculpatul A. şi interpuşii acestuia, este de observat că, pe fond, nu există probe din care să rezulte existenţa acestei fapte şi, de asemenea, fapta în sine nu există.

Privitor la infracţiunea prevăzută de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, pentru care inculpatul, de asemenea, a fost trimis în judecată, s-a arătat că, după intrarea în vigoare a N.C.P., fapta de transmitere neautorizată a unor date de identificare ale unor posesori legitimi de cârduri bancare este sancţionată de art. 250 alin. (3) C. pen.

Inculpatul D. a recunoscut că, în luna aprilie 2012, a comunicat în mediul virtual, unei persoane necunoscute, un număr de date de identificare a unor cârduri bancare, aceasta fiind singura activitate infracţională într-adevăr săvârşită de inculpat privitor la acest gen de fapte. Inculpatul a arătat şi în faţa instanţei de judecată că a cules acele date de identificare tot din mediul virtual şi le-a transmis unei persoane pe care nu o cunoştea, pentru această faptă, în mod corect, instanţa de fond dispunând condamnarea inculpatului D.

Legat de celelalte acuzaţii de aceeaşi natură care i se aduc inculpatului şi pentru care instanţa de fond a dispus condamnarea acestuia, s-a arătat că nu sunt probate în niciun fel. Absolut niciun mijloc de probă nu susţine afirmaţiile din actul de acuzare, preluate în hotărârea de condamnare, procurorul făcând doar presupuneri, care însă nu pot constitui un mijloc de probă, dar au fost preluate ca atare de către judecătorul fondului.

Inculpatul D. a mai fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la spălare de bani, dar nici procurorul în rechizitoriu şi nici instanţa de judecată nu au indicat la ce formă a infracţiunii de spălare de bani a fost inculpatul D. complice. încadrarea juridică pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat de instanţa de fond se referă la o complicitate la săvârşirea infracţiunii de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002, în mod normal instanţa de fond trebuind să indice în concret pentru care dintre formele de spălare de bani prev. de art. 29 dispune condamnarea.

Pornindu-se de la sintagma folosită chiar în titlul legii, atât doctrina, cât şi jurisprudenţa, au statuat că activitatea de spălare a banilor este un complex de acţiuni de schimbare sau transfer a unor bunuri, cu scopul de a ascunde sau de a disimula originea lor ilicită şi integrarea acestora în circuitul economic sau financiar legal.

Infracţiunea de spălare a banilor este o infracţiune de consecinţă, care se află în conexiune cu o infracţiune principală, adică orice infracţiune în unna căreia produsele sunt rezultate şi susceptibile de a denumi obiectul unei infracţiuni de spălare a banilor.

- în ceea ce-l priveşte pe inculpatul C., acelaşi apărător ales a susţinut că Tribunalul Buzău a dispus condamnarea acestuia, preluând în totalitate argumentele care se regăsesc în rechizitoriu şi făcând, practic, abstracţie că în cauză s-a desfăşurat şi o cercetare judecătorească.

S-a arătat că Tribunalul Buzău nu motivează absolut deloc de ce a înlăturat în totalitate apărările inculpatului, apărări formulate parţial în faza de urmărire penală şi, ulterior, în faza de cercetare judecătorească.

Procedând de această manieră, Tribunalul Buzău a dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat, deşi, probator, în mod obiectiv, săvârşirea acestei infracţiuni nu se confirmă.

Inculpatul B. îl cunoştea de mai mult timp pe inculpatul A. şi, în acest context, în toamna anului 2011, inculpatul C. l-a cunoscut şi el pe inculpatul A.

S-a susţinut că nu există nicio probă la dosarul cauzei din care să rezulte că inculpatul C. a ştiut ce preocupări are fratele sau, B., eventual împreună cu inculpatul A. (în măsura în care cei doi au derulat activităţi infracţionale împreună).

Fără să cunoască aspecte de această natură, este clar că inculpatul C. nu avea cum să constituie o grupare infracţională cu ceilalţi doi inculpaţi. Şi dacă s-ar admite ideea că, la un moment dat, inculpatul C. ar fi aflat accidental despre anumite activităţi nelegale derulate de fratele său, este evident că această situaţie nu are relevanţă sub aspectul constituirii de către inculpat, împreună cu ceilalţi doi inculpaţi, a unui grup infracţional organizat.

În legătură cu infracţiunea de punere în circulaţie de valori falsificate prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, respectiv art. 313 C. pen. cu referire la art. 311 alin. (1) şi (2) C. pen., de asemenea, s-a susţinut că soluţia de condamnare a inculpatului C. este nelegală datorită faptului că nu este susţinută de probe. Inculpatului i s-au opus primele declaraţii date de el în faza de urmărire penală, atunci când a afirmat că, în lunile ianuarie - februarie 2012, fiind la Paris, a folosit cârduri falsificate pentru efectuarea de cumpărături şi că aceste cârduri proveneau de la inculpatul A. De asemenea, inculpatul a mai declarat că, în lunile noiembrie - decembrie 2011, în timp ce era la Paris, împreună cu fratele său B., acesta din urmă a folosit cârduri falsificate pentru efectuarea de cumpărături.

Încă din cursul urmăririi penale, inculpatul a retractat acele declaraţii motivând, în mod real, că ele au fost date când se afla într-o situaţie medicală delicată, inculpatul fiind victima unui accident de circulaţie în care a fost implicată maşina poliţiei care îl transporta la Buzău. De altfel, există acte medicale din care rezultă acest aspect, precum şi ce leziuni a suferit. Cu toate că inculpatul C. suferise leziuni în acel accident, el a fost audiat în aceeaşi noapte şi în acel context a dat declaraţiile pe care nu le-a mai susţinut ulterior.

Chiar dacă s-ar admite ideea că declaraţiile date iniţial de inculpatul C. ar corespunde adevărului, acestea nu se coroborează cu niciun alt mijloc de probă aflat la dosarul cauzei.

Aşa cum s-a arătat şi privitor la cealaltă infracţiune pentru care inculpatul a fost condamnat, doar susţinerile din rechizitoriu, care se bazează, în principal, pe speculaţiile procurorului, nu pot constitui probe în baza cărora să se dispună condamnarea unei persoane.

S-a mai precizat că este adevărat că, la data de 09 martie 2012, în timp ce se afla la Paris, inculpatul a fost surprins de autorităţile franceze în timp ce încerca sa utilizeze un cârd falsificat, acest aspect fiind adus la cunoştinţa organelor de urmărire penală de către inculpat.

Inculpatul B. a susţinut, în motivele scrise de apel, că în mod nelegal Tribunalul Buzău a pronunţat o soluţie de condamnare pentru infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat

S-a arătat că, potrivit art. 396 C. proc. pen., condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

Cerinţele constitutive ale unui grup organizat implică o structură cu o anumită stabilitate, cu cel puţin trei participanţi ce acţionează în mod coordonat (având roluri dinainte stabilite, mod de operare/acţiune, ierarhie, disciplină, nivel de organizare) în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni. In acelaşi timp, făptuitorii trebuie să cunoască şi să urmărească faptul că iniţiază, constituie, aderă sau sprijină un grup organizat în scopul comiterii unor infracţiuni, în sens contrar fiind vorba despre o simpla participaţie penală.

Or, întreg probatoriul administrat în cauză nu relevă, dincolo de orice dubiu, că inculpatul a iniţiat/constituit un grup infracţional organizat. Nu există nicio dovadă a legăturilor dintre inculpaţi, în sensul constituirii unui grup infracţional organizat, după cum nu există nicio probă că aceştia au acţionat în mod coordonat (având roluri dinainte stabilite, mod de operare/acţiune, ierarhie, disciplină, nivel de organizare) în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni. Deşi în cauză s-au efectuat interceptări ale convorbirilor telefonice şi percheziţii informatice asupra mediilor deţinute de inculpaţi, nu s-au identificat elemente care să confirme ipoteza acuzării şi motivarea instanţei de fond în sensul că cei patru inculpaţi se cunoşteau dinainte şi în mod voit s-au asociat într-un grup infracţional organizat.

S-a susţinut ipoteza conform căreia inculpatul B. a avut în cadrul grupului rolul de a procura instrumente de plată falsificate de la inculpatul A., deşi nu există nicio probă în acest sens, singura activitate a acestuia fiind de a-i transmite printr-un colet o maşină de embosat cârduri. Mai mult, ipoteza este contrazisă de transmiterea unor cârduri falsificate de către P. către inculpatul A. la o adresă din Franţa, fără a se face nicio referire ori legătură cu inculpatul B.

În cauză a mai declarat apel şi numita G. (mama inculpatului A.), criticând sentinţa sub aspectul sechestrului asigurător dispus asupra autoturismului şi a sumelor de 18.700 euro şi 15.000 dolari SUA.

A susţinut apelanta petentă că, în Dosarul nr. x/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcția de Investigare a Infracțiunilor Organizate și Terorism - Biroul Teritorial Buzău, s-a instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor menţionate cu ocazia unei percheziţii domiciliare în care era vizat şi celălalt fiu, numitul I. Autoturismul sechestrat este proprietatea sa, iar nu a inculpatului A., achiziţionat din venituri proprii, la fel şi sumele de bani care, de fapt, îi aparţineau.

Deşi a contestat la procurorul de caz măsura sechestrului, dar şi la procurorul superior, aceasta nu a fost ridicată, considerându-se că este legală şi temeinică.

Chiar şi în cursul judecăţii la prima instanţă, petenta a solicitat ridicarea măsurii, dar fără a avea câştig de cauză.

A apreciat apelanta petentă că măsura dispusă este contrară dispoziţiilor legale întrucât nu pot fi sechestrate, conform art. 118 lit. e) C. pen. anterior (în vigoare la data instituirii măsurii), decât bunuri rezultate din săvârşirea de infracţiuni, cu privire la care se constată vinovăţia inculpatului, nu şi a rudelor apropiate.

Prin Decizia penală nr. 559 din 29 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcția de Investigare a Infracțiunilor Organizate și Terorism - Serviciul Teritorial Buzău şi de inculpaţii A., zis "U.", C., D., cetăţean al Republicii Dominicane, cu reşedinţa, la numita G.G., E., F., zis "F.F.", împotriva sentinţei penale nr. 68 din 23 mai 2014, pronunţată de Tribunalul Buzău.

A fost desfiinţată, în parte, sentinţa penală atacată şi, în rejudecare:

I. S-a constatat că, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior.

A fost descontopită pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară rezultantă de 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi j) C. pen., în pedepsele componente.

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., din infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., în infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 5 C. pen., text de lege în temeiul căruia a fost condamnat acest inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe durata unui termen de 2 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei închisorii.

Au fost aplicate disp. art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., din infracţiunea prev. de art. 311 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., în infracţiunea prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., text de lege în temeiul căruia a fost condamnat acest inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe durata unui termen de 2 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei închisorii.

Au fost aplicate disp. art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., din infracţiunea prev. de art. 313 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., în infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., text de lege în temeiul căruia a fost condamnat acest inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe durata unui termen de 2 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei închisorii.

Au fost aplicate disp. art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

A fost redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare.

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A., din infracţiunea prev. de art. 250 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., în infracţiunea prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., text de lege în temeiul căruia a fost condamnat acest inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe durata unui termen de 2 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei închisorii.

Au fost aplicate disp. art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

A fost menţinută pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului A. pentru infracţiunea de spălare a banilor prev. de art. 39 alin. (1) lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe durata unui termen de 2 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei închisorii.

Au fost aplicate disp. art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei închisorii.

Au fost aplicate disp. art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. anterior.

Au fost înlăturate prevederile art. 861 şi următoarele C. pen. anterior.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 3 mai 2012 şi până la data de 28 august 2012.

II. S-a constatat că, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B., legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior.

A fost descontopită pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară rezultantă de 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi j) C. pen., în pedepsele componente.

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B., din infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., în infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea disp. art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior şi cu aplicarea art. 5 C. pen., text de lege în temeiul căruia a fost condamnat acest inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. anterior pe durata unui termen de 1 an, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei închisorii.

Au fost aplicate disp. art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B., din infracţiunea prev. de art. 49 C. pen. rap. la art. 311 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi cu aplicarea disp. art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., text de lege în temeiul căruia a fost condamnat acest inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B., din infracţiunea prev. de art. 313 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., în infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi cu aplicarea disp. art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., text de lege în temeiul căruia a fost condamnat acest inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev, de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. anterior pe durata unui termen de 1 an, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei închisorii.

Au fost aplicate disp. art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul B., din infracţiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 5 C. pen., în infracţiunea prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea disp. art. 71 alin. (1) lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., text de lege în temeiul căruia a fost condamnat acest inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 3 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. anterior, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei închisorii.

Au fost aplicate disp. art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi b) C. pen. anterior.

Au fost înlăturate prevederile art. 86 şi următoarele C. pen. anterior.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului B. durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 3 mai 2012 şi până la data de 28 august 2012.

III. S-a constatat că, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul LIegyi Istvan, legea penală mai favorabilă este Codul penal anterior.

A fost descontopită pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară rezultantă de 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi j) C. pen., în pedepsele componente.

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C., din infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., în infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea disp. art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior şi cu aplicarea art. 5 C. pen., text de lege în temeiul căruia a fost condamnat acest inculpat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. anterior pe durata unui termen de 1 an, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei închisorii.

Au fost aplicate disp. art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul C., din infracţiunea prev. de art. 313 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., în infracţiunea prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior şi cu aplicarea art. 5 C. pen., text de lege în temeiul căruia a fost condamnat acest inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe durata unui termen de 1 an, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei închisorii.

Au fost aplicate disp. art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare şi pedeapsa complementară de 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei închisorii.

Au fost aplicate disp. art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

Au fost înlăturate prevederile art. 861 şi următoarele C. pen. anterior.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului C. durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 3 mai 2012 şi până la data de 14 iulie 2012.

A fost ridicată măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanţa procurorului din data de 29 mai 2012 pentru sumele de 550 euro şi 242,50 lei aparţinând inculpatului C. şi s-a dispus restituirea lor către acest inculpat.

IV. S-a constatat că, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D., legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior.

A fost descontopită pedeapsa principală rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complementară rezultantă de 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi j) C. pen., în pedepsele componente.

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D., din infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., în infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea disp. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior şi cu aplicarea art. 5 C. pen., text de lege în temeiul căruia a fost condamnat acest inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

Au fost aplicate disp. art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D., din două infracţiuni prev. de art. 250 alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., într-o singură infracţiune prev. de art. 27 alin. (3) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea disp. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior şi cu aplicarea art. 5 C. pen., text de lege în temeiul căruia a fost condamnat acest inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Au fost aplicate disp. art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D., din infracţiunea prev. de art. 49 C. pen. raportat la art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., în infracţiunea prev. de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea disp. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior şi cu aplicarea art. 5 C. pen., text de lege în temeiul căruia a fost condamnat acest inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Au fost aplicate disp. art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.

A fost înlăturată aplicarea disp. art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi j) C. pen.

Au fost înlăturate prevederile art. 86 şi următoarele C. pen. anterior.

Au fost aplicate disp. art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 81 C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 15 din Legea nr. 187/2012, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat în conformitate cu disp. art. 82 alin. (1) C. pen. anterior.

S-a atras atenţia asupra aplicării disp. art. 83 C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale de 1 an închisoare s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului D. durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 11 iulie 2012 până la data de 29 august 2012, precum şi de la data de 24 decembrie 2012 până la data de 22 aprilie 2013.

V. S-a constatat că, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul E., legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior.

A fost descontopită pedeapsa principală rezultantă de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară rezultantă de 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente.

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul E., din infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., în infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea disp. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior şi cu aplicarea art. 5 C. pen., text de lege în temeiul căruia a fost condamnat acest inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

Au fost aplicate disp. art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

A fost redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului E. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare.

Au fost aplicate disp. art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului E. pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.

Au fost aplicate disp. art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

A fost înlăturată aplicarea disp. art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 15 din Legea nr. 187/2012, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat în conformitate cu disp. art. 82 alin. (1) C. pen. anterior.

S-a atras atenţia asupra aplicării disp. art. 83 C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale de 1 an închisoare s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului E. durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 3 mai 2012 până la data de 20 iulie 2012.

VI. S-a constatat că, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul F., legea nenală mai favorabilă este Codul penal anterior.

A fost descontopită pedeapsa principală rezultantă de 2 ani închisoare şi pedeapsa complementară rezultantă de 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., în pedepsele componente.

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul F., din infracţiunea prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., în infracţiunea prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea disp. art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior şi cu aplicarea art. 5 C. pen., text de lege în temeiul căruia a fost condamnat acest inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

Au fost aplicate disp. art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

A fost redus cuantumul pedepsei aplicate inculpatului F. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. a), b) şi c) din Legea nr. 656/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen., de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare.

Au fost aplicate disp. art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului F. pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 1 an închisoare.

Au fost aplicate disp. art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior.

A fost înlăturată aplicarea disp. art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 15 din Legea nr. 187/2012, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale pe durata unui termen de încercare de 3 ani, calculat în conformitate cu disp. art. 82 alin. (1) C. pen. anterior.

S-a atras atenţia asupra aplicării disp. art. 83 C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale de 1 an închisoare s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului F. durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 3 mai 2012 până la data de 20 iulie 2012.

A fost redus cuantumul sumelor confiscate de la inculpatul A., de la 53.679 dolari SUA şi 11.558 euro, la 51.836 dolari SUA şi 11.558 euro.

A fost înlăturată obligarea inculpaţilor F., până la concurenţa sumei de 12.203 dolari SUA şi E., până la concurenţa sumelor de 11.477 dolari SUA şi 3.000 euro, de a suporta confiscarea în solidar cu inculpatul A.

Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul B. şi de petenta G., împotriva aceleiaşi sentinţe.

Au fost obligaţi apelantul inculpat B. şi apelanta G. la plata câte unei sumei de 1000 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

S-a dispus plata suinei de câte 50 lei reprezentând onorariul parţial al apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii inculpaţi C. şi D., din fondurile Ministemlui Justiţiei, în contul Baroului Prahova.

Pentru a decide astfel, examinând hotărârea atacată în raport de probele administrate în cauză, de criticile invocate, dar şi din oficiu, conform disp. art. 417 C. proc. pen., instanţa de apel a constatat următoarele:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt, s-a constatat că aceasta a fost corect reţinută de prima instanţă, pe baza probelor administrate în ambele faze procesuale cu unele nuanţări şi completări ce au fost relevate de instanţa de apel.

Astfel, s-a reţinut, în esenţă, în fapt, în ordine cronologică că, la data de 17 ianuarie 2012, după activităţi intense de monitorizare a unor persoane ce manifestau preocupări pentru obţinerea, prin falsificare de date şi cârduri bancare, a unor importante sume de bani, prin retragerea frauduloasă de la bancomate, a fost interceptat un colet în care se aflau două dispozitive de citire şi copiere de date privind conturi bancare, respectiv de imprimare pe bandă magnetică de memorie a unor cârduri blank - tip cârduri bancare, împreună cu cabluri specifice şi suporturi optice tip drivere pentru a se face legătura la programe informatice.

Coletul respectiv, al cărui destinatar era inculpatul E. a fost resigilat pentru a fi urmărit şi monitorizat în continuare de către organele de urmărire penală.

La data de 14 februarie 2012 se reţine de către prima instanţă că a fost identificat la Oficiul Poştal Buzău un alt colet destinat inculpatului E., ce a fost desfăcut, anterior ridicării, de către organele de urmărire penală, constatându-se că el conţine un număr de 70 cârduri bancare cu bandă magnetică cu emblema diferitelor firme emitente.

După fixarea prin fotografiere în baza autorizaţiilor emise, coletul a fost resigilat pentru a fi monitorizat.

În continuare, la data de 26 aprilie 2012 a fost interceptat un alt colet trimis prin Fan Curier, avându-l ca destinatar tot pe inculpatul E., pachet expediat din oraşul Sighişoara, dar pe formular figura numărul de telefon al firmei inculpatului B.

În acest colet se afla o maşină de emboasat cârduri de aproximativ 10 kg, funcţionabilă conform experimentului judiciar efectuat de anchetatori. După vizualizare şi efectuarea constatărilor necesare, aparatul respectiv a fost reintrodus în colet şi acesta a fost resigilat, el fiind preluat apoi de inculpatul E., care la rândul lui l-a predat inculpatului A.

Mai reţine prima instanţă că în interiorul coletului ambalat se afla o cutie de carton pe care erau inserate menţiuni privind circuitul obiectului aflat în interior şi anume că, în cutia interioară figura ca expeditor M. din Anglia, iar ca destinatar N., cu un număr de telefon care, la Oficiul Registrului Comerţului Mureş, aparţinea firmei SC O. SRL Sighişoara, cu sediul în locuinţa inculpatului B., cel care de fapt a trimis aparatul de emboasat cârduri de pe numele numitului L.

După aproximativ o săptămână, acelaşi aparat primit de inculpatul A. prin intermediul inculpatului E., este expediat de primul pe numele inculpatului B. prin serviciul de curierat SC K. SRL Buzău, colet ce a fost ridicat de organele de urmărire penală.

Probele administrate în cauză mai relevă că inculpatul A., prin intermediul concubinei sale P., a încercat să trimită în Franţa - Paris, un colet ce conţinea un număr de 82 de cârduri bancare emise pe numele H., precum şi un act de identitate pe acelaşi nume dar care avea imprimată fotografia inculpatului A.

Datele aflate la dosar relevă că destinatarul real al respectivului colet era inculpatul A., deşi el se afla în momentul depunerii lui în România, numai că, probele au decelat că acesta avea deja rezervare pentru o cursă charter de avion de pe aeroportul Henri Coandă cu destinaţia Paris, cu plecare la data de 03 mai 2012.

Coletul respectiv a fost ridicat de către organele judiciare şi desigilat. ocazie cu care s-a constatat că cele 82 cârduri bancare emise pe numele lui H. din Regatul Spaniei erau falsificate, conţinând în banda magnetică numere de conturi ai unor cetăţeni din SUA.

La data de 3 mai 2012, inculpatul A., ce luase legătura cu inculpatul C. (fratele inculpatului B.) pentru a merge împreună la Paris au fost depistaţi la Aeroportul Henri Coandă Otopeni şi conduşi la sediul organelor de urmărire penală.

Din declaraţiile date iniţial de inculpatul C. rezultă că în vara anului 2011 l-a cunoscut pe inculpatul A., ce i-a fost prezentat de fratele său B., dar şi că în ianuarie şi martie 2012, inculpatul A. i-a remis un lot de 15-20 cârduri false pentru a fi utilizate de el la Paris în vederea achiziţionării de bunuri.

De asemenea, inculpaţii B. şi C. au declarat că au achiziţionat din Paris în ianuarie - martie 2012 cu cârduri puse la dispoziţie de inculpatul A. diferite bunuri.

Faptul că inculpatul A. a avut discuţii cu cei doi inculpaţi şi le-a pus efectiv la dispoziţie cârduri falsificate cu ajutorul aparatelor transmise de către inculpatul B. prin intermediul firmelor de curierat şi depistate de organele de urmărire penală, rezultă atât din declaraţia inculpaţilor B. şi C. cât şi din convorbirile telefonice interceptate şi purtate de inculpatul A. (proces verbal de redare aflat la fila 14 şi urm. din dosarul de urmărire penală vol. II) cu martorul H.H.

De asemenea, există la dosar două convorbiri pe messenger descoperite în memoriu laptopurilor ridicate de la inculpatul B. şi refăcute de către SRI - Institutul de Tehnologi Avansate, conform raportului de constatatre tehnico-ştiinţifică din 25 martie 2012, din care rezultă că inculpatul C. s-a aflat la Paris unde a folosit cârduri bancare puse la dispoziţie de inculpatul A.

Acelaşi tip de conversaţie este purtată la data de 06 decembrie 2011 de către concubina inculpatului B., numita V., cu inculpatul C., unde afirmă că inculpatul A. a lăsat la ea mai multe produse cosmetice pentru a fi vândute pe site. La aceeaşi dată inculpatul A. îi trimite la Paris inculpatului C. suma de 1.250 euro de pe numele inculpatului F., reprezentând un avans primit de la un cetăţean român pentru achiziţionarea unui ceas.

O altă probă elocventă în ceea ce priveşte legătura existenţă între inculpatul A. şi cei doi fraţi B. și C., este procesul verbal întocmit de investigatorul sub acoperire la 29 decembrie 2012 (fiind autorizat pentru înregistrarea în mediu ambiental), din care rezultă că inculpatul C. a venit la Buzău, unde s-a întâlnit cu inculpatul A. şi un potenţial cumpărător al unui pix.

Instanţa de apel a mai reţinut că la percheziţia domiciliară efectuată la locuinţa inculpatului F. au fost depistate bunuri ce constituie mijloace materiale de probă, conform art. 197 C. proc. pen. (mai exact corpuri delicte), respectiv două dispozitive M.S.R., versiunea 2012 - cârd device şi altul cu inscripţia M.S.R., de cârduri blank, o maşină de embosat cârduri, 4 calupuri de cârduri blank sigilate, autocolant cu 14 folii cu timbre hologramă cu emblema MasterCard, precum şi două revolvere cu muniţia aferentă.

Din raportul provizoriu din 19 ianuarie 2013 şi raportul final din 25 martie 2013 de constatare tehnico-ştiinţifice, întocmite de specialiştii din cadrul Serviciului Roman de Informaţii - Institutul pentru Tehnologii Avansate, rezultă că dispozitivul este apt să citească şi să înmagazineze în memoria internă, pe baza unor logari direcţionale printr-un program parolat al utilizatorului - date privind conturile bancare, emise de banei din străinătate. Pe baza unui program informatic specific, construind algoritm de logare, conform datelor din memoria dispozitivului, specialiştii I.T.A. Bucureşti au precizat că acel dispozitiv a fost folosit pentru accesarea in repetate rânduri prin citirea unui cont bancar, ce s-a dovedit a aparţine unei bănci din Sao Paolo Brasilia, respectiv X.

Cel de al doilea dispozitiv, găsit la locuinţa inc. F. s-a relevat a fi, potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifica, la care se face referire, un dispozitiv apt sa citească, să inscripţioneze i sa şteargă pe banda magnetica a cârdurilor, datele privind conturi bancare, deci, implicit apt sa falsifice instrumente electronice de tip cârduri bancare.

Inculpatul A. recunoaşte că a plasat geanta cu dispozitivele evidenţiate şi cu celelalte obiecte la care s-a făcut referire mai sus, inculpatului F., fără ca acesta sa ştie ce conţine respectiva geanta, însă afirma ca a procurat dispozitivele din China, de pe un site pe care a făcut comanda (cel dintâi dispozitiv evidenţiat) şi respectiv de la o societate comerciala din mun. Bucureşti, pendinte de site (cel de al doilea dispozitiv).

În ceea ce priveşte implicarea inculpatului D. în activitatea infracţională pusa la cale de inculpatul A., instanţa de apel reţine că, încă din anul 2010 cei doi au intrat în contact, în mediul virtual, ajungând la o înţelegere de cooperare pentru utilizarea informaţiilor privind numerele de conturi bancare.

Astfel, inculpatul A., ce utiliza iniţial I.D-ul de I.I., iar apoi de J.J., i-a propus inculpatului D. să-i transmită acestuia numerele de conturi ale cârdurilor cu cod pin ataşat, pentru ca cel din urmă să le utilizeze la falsificarea de cârduri pe teritoriul Republicii Dominicane şi din care să împartă profitul în proporţie de 70%, respectiv de 30%.

În acest sens, inculpatul D. a primit prin mediul informatic un număr de 70 de date cuprinse în fişiere şi 70 de numere de conturi bancare de cârd emise de bănci din străinătate, în special din SUA, după care, cu ajutorul unor apropiaţi, inculpatul D. a păşit la falsificarea cârdurilor bancare false, retrăgând bani de la bancomate aflate în ţara sa.

Din sumele de bani sustrase fraudulos, inculpatul D. i-a trimis şi inculpatului A. în trei tranşe suma de 2.000 dolari SUA, sumă virată într-un cont de utilizator indicat de acesta din urmă.

În acest sens sunt transmiterea unor sume de bani din Republica Dominicană, de la vărul inculpatului D. (numitul A.A.) către persoane indicate de inculpatul A., respectiv către inculpaţii F. şi D., când acesta din urmă se afla pe teritoriul României la invitaţia inculpatului A.

Implicarea inculpatului E. în activitatea infracţională a inculpatului A. este aceea că prin intermediul său cel din urmă a primit din China două dispozitive de citire şi falsificare de cârduri şi a transmis sume de bani în această ţară.

Inculpaţii F. şi E. au primit bani prin transfer bancar nu numai din China, dar şi din alte ţări precum Brazilia şi Spania ori Republica Dominicană.

Faţă de cele reţinute mai sus, instanţa de apel a constatat că inculpaţii au săvârşit infracţiunea de constituire a unui grup organizat prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (art. 367 N.C.P.).

Conform disp. art. 7 din legea specială, constituie infracţiunea de iniţiere sau constituirea unui grup organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup.

Legea specială nu dădea o definiţie a grupului organizat, această interpretare fiind opera doctrinei şi a jurisprudenţei.

Prin N.C.P., legiuitorul, preluând definiţia dată în special de jurisprudenţă, a prevăzut în textul de incriminare al acestei infracţiuni, definiţia grupului organizat.

Conform disp. art. 367 alin. (6) din N.C.P., prin grup organizat se înţelege, grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

S-a reţinut că, în cauză toţi inculpaţii apelanţi critică greşita reţinere de către prima instanţă a acestei infracţiuni, motiv pentru care instanţa de apel a comasat aceste critici şi a argumentat în consecinţă existenţa acestei infracţiuni.

Astfel, s-a apreciat că, din datele relevate de probele administrate în ambele faze procesuale rezultă existenţa unui grup organizat - aşa cum defineşte legea nouă - iniţiat şi constituit de către inculpaţii A. şi B., care au pus la cale un plan bine întocmit în vederea ajutorării reciproce de falsificare de cârduri bancare, folosirea lor şi obţinerea unor importante sume de bani.

În atingerea acestui ţel, inculpatul B. l-a cooptat şi pe fratele său - inculpatul C. - care s-a alăturat celor doi pentru realizarea obiectivului grupului, respectiv obţinerea frauduloasă de bani prin retrageri ori plăţi cu mijloace electronice de platei (cârduri) falsificate anterior de către inculpatul A.

Prin punerea la cale a unor asemenea activităţi ilicite de către cei trei inculpaţi cu roluri stabilite, se consideră îndeplinite condiţiile de existenţă a unui grup organizat.

Din derularea evenimentelor rezultă că rolul inculpatului A. a fost acela de a obţine date bancare ale unor titulari de conturi de cârd (emise în special de bănci din SUA), falsificarea cârdurilor (prin contrafacere, amboasare şi inscripţionare pe banda magnetică a unor cârduri blank a conturilor bancare) cu ajutorul unor echipamente puse la dispoziţie de către inculpatul B. (transmise prin intermediul unor terţe persoane pentru a se disimula circuitul real al aparatelor de falsificare).

În acest plan, inculpatul C. avea rolul de a pleca din ţară în Franţa şi de a retrage de la bancomate sume de bani cu ajutorul cârdurilor falsificate de către inculpatul A. şi eventual cumpărarea de bunuri pentru a fi vândute ulterior, urmând ca banii să fie împărţiţi conform înţelegerii.

Susţinerea apelanţilor, prin apărătorii aleşi, că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile grupului organizat cu argumentul că aceştia nu se cunoşteau nu poate fi primită.

Aşa cum s-a reţinut mai sus, inculpatul A. împreună cu inculpatul B. au pus la cale întreaga activitate infracţională, cel din urmă apelând şi la ajutorul fratelui său, care a fost de acord să-i sprijine, mai ales că el a mai avut de-a face cu autorităţile judiciare din Franţa tot în legătură cu retrageri frauduloase sau plăţi la comercianţi cu cârduri false (aspect recunoscut de inculpatul C.).

Totodată, inculpatul A. a atras în sfera grupului şi pe inculpatul F. şi E., prin intermediul cărora primea bani şi bunuri din străinătate, dar şi transmitea pe numele lor -desigur în prezenţa acestora - asemenea bunuri.

De asemenea, inculpatul D. la propunerea inculpatului A. a acceptat primirea de date de identificare ale unor titulari de conturi bancare, urmate de falsificarea de cârduri bancare pe baza acestor date şi utilizarea lor frauduloasă pe teritoriul Republicii Dominicane, în conlucrare cu alte persoane (prieteni şi rude, aşa cum a declarat), conduce la concluzia aderării la grupul organizat învederat acestuia de către inculpatul A.

S-a reţinut că inculpatul D. a sosit în România în primăvara anului 2012 la invitaţia inculpatului A., primind chiar în această perioadă sume de bani din Republica Dominicană de la vărul său A.A.

Inculpatul D. a confirmat în declaraţiile date conlucrarea şi colaborarea cu inculpatul A., de la care a primit numere de conturi bancare ale unor titulari de cârduri.

A mai rezultat din declaraţiile date de acest inculpat că la solicitarea inculpatului A. a transmis unele conturi de cârduri bancare ce nu erau compatibile cu terminalele bancare din Republica Dominicană, către numitul B.B. din Chicago SUA, acesta din urmă confirmându-i cooperarea cu inculpatul A. Aceste aspect este recunoscut chiar de către inculpatul A.

În concluzie, instanţa de apel a considerat că inculpaţii-apelanţi au făcut parte dintr-un grup organizat, aşa cum este definit de dispoziţiile art. 367 C. pen., existând cel puţin trei persoane care au pus la cale o activitate infracţională, în care fiecare avea anumite roluri specifice aptitudinilor lor.

În ceea ce priveşte infracţiunea de falsificare a unui instrument de plată electronic, punerea lui în circulaţie ori deţinerea în vederea punerii în circulaţie prev. de art. 311 alin. (2), art. 313 alin. (2) din N.C.P. (art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002 în vigoare la epoca faptelor şi trimiterii în judecată), instanţa de apel a constatat că faptele descrise mai sus şi comise de către inculpaţii A., B. şi C. întrunesc elementele constitutive ale acestor două infracţiuni, fiecare cu participaţia penală specifică.

Astfel, inculpatul A. cu ajutorul inculpatului B. a primit aparatura necesară (prin intermediul inculpatului E.) de emboasat cârduri şi de inscripţionare de date în banda magnetică a unor cârduri blank, după care le-a transmis inculpatului C. pentru a fi folosite în Franţa.

Referitor la inculpatul B. s-a reţinut participaţia penală sub forma complicităţii la infracţiunea de falsificare de instrumente de plată electronică, acesta dând ajutorul necesar (transmiterea de aparatură necesară falsificării cârdurilor), inculpatului A. pentru falsificarea propriu-zisă a cârdurilor.

Faţă de inculpatul C., instanţa de apel - ca şi prima instanţă - a reţinut săvârşirea infracţiunii de deţinere de instrumente de plată electronice, el nefiind implicat şi în acţiunii specifice falsificării cârdurilor.

Criticile aduse de către cei trei inculpaţi în privinţa acestei infracţiuni nu au putut fi reţinute, în condiţiile în care probele administrate sunt suficiente şi concludente şi converg către implicarea lor în falsificarea, deţinerea şi punerea în circulaţie a cârdurilor false.

În acest sens, însuşi inculpatul A. recunoaşte primirea coletului în care se afla aparatura de falsificare cârduri, după care, la un anumit interval de timp, expedierea acesteia către inculpatul B., aspect coroborat cu documentele de expediere.

De asemenea, inculpatul A. a depus la D.H.L. Buzău, cu ajutorul concubinei sale P. ce figura ca expeditor, un colet cu destinaţia Franţa, în care se aflau 82 de cârduri falsificate, inculpatul fiind prezent la completarea formularelor de expediere.

Coroborând aceste fapte rezultă în mod neechivoc că inculpatul A. a falsificat (cu ajutorul aparaturii transmise de inculpatul B.) cârduri bancare pe care le-a depus pentru expediere în Franţa.

Totodată, datele cauzei relevă că la data de 3 mai 2012, inculpaţii A. şi C. au fost depistaţi pe Aeroportul Otopeni, având rezervare pentru o cursă de Paris, Franţa.

Susţinerea inculpatului C. că trebuia să plece din tară pentru a-şi rezolva situaţia juridică, deoarece este acuzat în Franţa (folosire de cârduri false), nu a fost primită, în condiţiile în care el a recunoscut iniţial scopul călătoriei, respectiv folosirea cârdurilor false şi depuse spre expediere de inculpatul A., iar în ianuarie - martie a primit de la acest inculpat, loturi de câte 15-20 de cârduri false pentru a fi utilizate la Paris.

De asemenea, inculpatul C. a continuat folosirea cârdurilor primite de la inculpatul A. pentru a face unele cumpărături la Paris, Franţa (declaraţie dată în faza de urmărire penală - fila 102 şi următoarele, vol. I dosar urmărire penală).

O altă probă elocventă este reprezentată de procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice dintre inculpaţii C. şi A., dar şi cu inculpatul H.H. (faţă de care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală), din care rezultă utilizarea în Franţa a cârdurilor false (fila 14 şi următoarele vol. II dosar urmărire penală).

Implicarea inculpatului C. reliefată mai sus rezultă şi din convorbirile pe messenger descoperite pe laptopuri, aparţinând inculpatului B. şi recuperate de către specialişti din cadrul Institutului de Tehnologie Avansată din cadrul Serviciului Român de Informații, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 25 martie 2012, din care reiese că inculpatul C. se afla la Paris în luna decembrie 2011, achiziţionând bunuri.

Tot în această perioadă, inculpatul A. îi transmitea la Paris inculpatului C. suma de 1250 euro de pe numele inculpatului F., ca avans pentru achiziţionarea de către un cetăţean român a unui ceas comandat.

Revenirea inculpatului C. asupra declaraţiei date iniţial, cu motivarea că urmarea accidentului de circulaţie suferit în timp ce era transportat de la aeroport, avea probleme psihice pentru că s-a lovit la cap, nu poate fi primită întrucât, respectivul accident nu a avut urmări soldat cu leziuni corporale ori cu internări în spital, ceea ce înseamnă că argumentul inculpatului este pueril.

În opinia instanţei de apel, primele declaraţii date de inculpat sunt cele mai relevante, fiind redate, de regulă, aspectele cele mai importante ce sunt proaspete în memoria persoanei audiate şi fără a se pune de acord cu ceilalţi participanţi, pentru a se stabili vreo strategie de apărare.

Mai mult decât atât, declaraţiile iniţiale se coroborează şi cu celelalte probe administrate în cauză.

În concluzie, instanţa de apel constată participaţia penală a celor trei inculpaţi la săvârşirea infracţiunii de falsificare, deţinere şi punere în circulaţie a unor instrumente de plată electronice, fiecare cu gradul său de participare, aşa cum s-a evocat mai sus.

De asemenea, aşa cum au fost reţinute mai sus faptele, s-a constatat întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 (art. 314 din N.C.P.), săvârşită de către inculpaţii A. şi B.

În ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prev. de art. 27 din Legea nr. 365/2002 (art. 250 din N.C.P.), pentru care au fost condamnaţi inculpaţii A. şi D., Curtea reţine că cei doi inculpaţi se fac vinovaţi de săvârşirea acestei infracţiuni.

Din datele cauzei rezultă fără urmă de îndoială că inculpatul A., conform unei înţelegeri anterioare, dezvoltată prin intermediul internetului şi redată mai sus, cu inculpatul D., i-a transmis acestuia un număr de 70 conturi bancare de cârd, aparţinând unor cetăţeni, în special din SUA. În vederea folosirii pentru falsificarea unor instrumente de plată electronice.

Pe baza acestor date, inculpatul D., cu ajutorul rudelor sale (vărul său A.A.), a contrafăcut cârduri bancare şi au retras sume de bani de pe teritoriul Republicii Dominicane.

Inculpatul D. a precizat în declaraţiile sale că numai 25 de cârduri false au putut fi compatibile cu bancomatele din ţara sa şi că a transmis sume de bani inculpatului A. într-un cont de utilizator indicat de acesta cu I.D., J.J.

Mai declară inculpatul D. că pentru celelalte conturi bancare de cârd ce au putut fi utilizate în ţara sa, inculpatul A. i-a solicitat să le transmită mai departe cetăţeanului american B.B. din Chicago, lucru pe care l-a şi făcut.

Inculpatul D. şi-a retractat în faza judecăţii declaraţiile date în faza de urmărire penală, susţinând că a fost supus presiunii de către anchetatori, numai că, acest aspect nu poate fi primit în condiţiile în care declaraţiile iniţiale date la organele de urmărire penală se coroborează cu documentele de transmitere de date şi de transfer bancar (în acest sens fiind raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit de I.T.A. din cadrul S.R.I., privind informaţiile transmise electronic din unitatea ce folosea I.D.-ul. J.J., aparţinând inculpatului A.).

În concluzie instanţa de apel a reţinut săvârşirea infracţiunii prev. de art. 27 din Legea nr. 365/2002 (art. 250 din N.C.P.), în sarcina celor doi inculpaţi.

Referitor la infracţiunea de spălare de bani prev. de art. 29 din Legea nr. 656/2002 reţinută în sarcina inculpaţilor A., D., E. şi F., Curtea a constatat că în mod corect aceştia au fost condamnaţi de prima instanţă pentru această infracţiune.

S-a reţinut mai sus că inculpatul A., pentru a disimula nrovenienta ilicită a sumelor de bani transmise de către ceilalţi inculpaţi aflaţi în străinătate, s-a folosit de ajutorul inculpaţilor E. și F. de concubina sa P. și de alte persoane netrimise în judecată precum: C.C., D.D., E.E. Pe numele acestor persoane, inculpatul A. primea prin serviciile bancare sumele de bani retrase de la bancomate, prin utilizarea cârdurilor false de către alte persoane.

În actul de sesizare s-a specificat că inculpatul A. ar fi primit suma de 48.679 dolari SUA şi 11.558 euro, divizată şi transmisă în fapt următoarelor persoane interpuse, astfel: E. - 11.477 dolari SUA şi 2.000 euro; F. - 12.203 dolari SUA; C.C. - 3.157 dolari SUA şi 1.000 euro, P. - 11.709 dolari SUA; D.D. - 13.290 dolari SUA şi 700 euro şi E.E. - 7.850 euro.

Aceste sume de bani destinate în realitate inculpatului A. au fost ridicate de persoanele interpuse şi distribuite de acest inculpat, fără însă a se putea determina care era suma dată de acesta intennediarilor pentru ajutorul dat.

Scopul folosirii acestor persoane de către inculpatul A. a fost acela de a ascunde adevăratul destinatar şi pentru a se îngreuna descoperirea şi legătura de existenţă între el şi expeditorul din străinătate.

Astfel cum s-au derulat evenimentele descrise este indubitabil că inculpaţii E. şi F. au cunoscut provenienţa ilicită a sumelor de bani primite pe numele lor din străinătate, fiind nefiresc ca o persoană să primească în fel şi în mod repetat bani de la persoane necunoscute.

Susţinerea apelanţilor-inculpaţi care au criticat imputarea acestei infracţiuni în sensul că este necesar să se stabilească anterior infracţiunea principală din care provin banii ce sunt apoi transferaţi, schimbaţi, etc. este contrazisă de datele factuale reţinute mai sus, în care s-au reliefat că banii provin din retrageri frauduloase cu ajutorul cârdurilor falsificate.

Chiar şi inculpatul D., căruia i s-a reţinut complicitate la această infracţiune, a cunoscut originea ilicită a banilor transferaţi inculpatului A. ori primite de către el în România de la vărul său. In aceste condiţii, nu se poate afirma că inculpaţii menţionaţi nu au ascuns ori disimulat sumele de bani provenite din săvârşirea infracţiunii principale, respectiv falsificarea instrumentelor de plată electronice şi folosirea datelor de identificare a numerelor de conturi de cârduri bancare şi folosirea acestora pentru retrageri frauduloase.

În ceea ce priveşte legea penală mai favorabilă inculpaţilor, Curtea a observat că prin sentinţa atacată prima instanţă a făcut o aplicare combinată a legilor succesive, reţinând la încadrarea juridică atât dispoziţiile legii vechi, sub imperiul căreia s-au comis infracţiunile, cât şi dispoziţiile mai favorabile din N.C.P. intrat în vigoare în cursul judecăţii.

Având în vedere însă Decizia nr. 265/2014 a Curţii Constituţionale care a stabilit că dispoziţiile art. 5 din N.C.P. sunt constituţionale, în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, statuând astfel principiul aplicării globale a legii penale mai favorabile, instanţa de apel a analizat, în concret, care dintre cele două legi succesive este mai avantajoasă pentru inculpaţi.

În primul rând, instanţa de apel a observat că inculpaţii sunt condamnaţi de prima instanţă (şi va menţine condamnările lor pentru toate infracţiunile imputate), ceea ce înseamnă un concurs de infracţiuni, iar tratamentul penal al acestuia este diferit în cele două coduri penale.

În al doilea rând, chiar dacă pentru unele infracţiuni N.C.P. prevede pedepse mai blânde, sporul obligatoriu de 1/3 al concursului de infracţiuni conduce la o agravare a pedepsei (art. 39 C. pen.).

În fine, instanţa de apel a avut în vedere şi criteriile de individualizare ale pedepsei, dar va ţine seama şi de gradul de participare al fiecăruia dintre inculpaţi.

În acest sens s-a ţinut seama că inculpatul A., precum şi inculpatul B. sunt cei care au pus la cale întreaga grupare infracţională, cu scopul de a obţine în mod ilicit bani prin retrageri ori cumpărături de bunuri frauduloase, primul ocupându-se de falsificarea cârdurilor şi transferarea lor în străinătate (ori de transferarea conturilor de cârd), iar cel de-al doilea de punere la dispoziţie a aparaturii necesare pentru falsificare.

În procesul de individualizare, instanţa de apel a ţinut seama şi de perseverenţa infracţională a inculpatului A., care a mai fost implicat anterior în activităţi ilicite cu mijloace de plată electronică şi a desfăşurat în speţa dedusă judecăţii ample activităţi pe linia falsificării şi obţinerii de sume importante de bani din străinătate, astfel că şi pedepsele aplicate acestuia vor fi majorate.

În concluzie, instanţa de apel a considerat că legea penală veche este mai favorabilă inculpaţilor apelanţi, motiv pentru care, după desfiinţarea sentinţei atacate, prin care s-au combinat legile penale succesive, va schimba încadrarea juridică şi va condamna inculpaţii în baza legii vechi.

Pentru inculpaţii B. şi C., instanţa de apel a reţinut circumstanţele atenuante personale prev. de art. 74 lit. a), respectiv lit. c) C. pen. anterior, având în vedere că primul a avut o conduită bună anterioară săvârşirii infracţiunii, iar cel de-al doilea o conduită procesuală sinceră şi de cooperare cu organele judiciare, regretând faptele comise.

De asemenea, s-au reţinut cele două circumstanţe atenuante prev. de art. 74 lit. a) şi c) în favoarea inculpaţilor E., F. şi D. pentru conduita lor bună în societate şi ulterior, atitudinea parţial sinceră în cursul procesului penal.

În ceea ce priveşte apelul procurorului cu referire la condamnarea inculpatului D. pentru două infracţiuni prev. de art. 250 C. pen., instanţa de apel a constatat că în mod greşit prima instanţă a depăşit limitele investirii tară a schimba încadrarea juridică, astfel că va fi reţinută o singură infracţiune pe legea veche.

Critica procurorului referitoare la greşita aplicare a pedepsei complementare faţă de inculpatul D. nu-şi mai găseşte aplicare în condiţiile în care instanţa de apel, condamnându-l pe legea veche, va înlătura pedeapsa complementară.

În legătură că măsura asiguratorie luată prin ordonanţa procurorului cu privire la sumele de 550 euro şi 242,50 lei aparţinând inculpatului C., se critică de procuror faptul că acest inculpat nu a fost obligat la despăgubiri şi nu s-a dispus confiscarea specială, astfel că prima instanţă trebuia să ridice această măsură preventivă.

Verificând critica apelantului, s-a apreciat a fi întemeiată, întrucât s-a dispus o asemenea măsură pentru sumele respective, dar prin hotărârea atacată, inculpatul nu a fost obligat la despăgubiri civile ori la măsura confiscării speciale, motiv pentru care va fi înlăturată această dispoziţie.

În ceea ce priveşte apelul declarat de petenta G. (mama inculpatului A.), instanţa de apel a considerat că în mod corect prima instanţă a dispus confiscarea specială a sumelor de bani dobândite de inculpatul A. prin săvârşirea infracţiunilor menţionate precum şi de spălare de bani.

Astfel, conform disp. art. 33 din Legea nr. 656/2002, în cazul infracţiunii de spălare de bani (...) se aplică dispoziţiile art. 118 C. pen. privind confiscarea bunurilor.

Legea specială face trimitere la măsura confiscării speciale C. pen. anterior, indicând textul prev. de art. 118, unde este prevăzută această măsură şi cazurile în care ea poate fi dispusă, deoarece în N.C.P. măsura este prevăzută la art. 112 - 112.

Cum în cauza de faţă, instanţa de apel a considerat că legea veche este mai favorabilă inculpaţilor, conform principiului aplicării globale, aşa cum a fost interpretat de instanţa de contencios constituţional, se va analiza incidenţa dispoziţiilor art. 118 C. pen. anterior, faţă de critica petentei apelante, cu privire la menţinerea sechestrului asigurător în vederea acoperirii confiscării speciale dispuse faţă de inculpatul A.

Astfel, inculpatul A. a comis infracţiunea de spălare de bani, bani proveniţi din săvârşirea infracţiunilor prev. de Legea nr. 365/2002, aşa cum s-a evocat mai sus.

Din datele cauzei a reieşit că inculpatul A. a obţinut din săvârşirea infracţiunii respective sumele de 51.836 dolari SUA şi 11.558 euro, astfel că prin ordonanţele din 29 mai 2012 şi 01 octombrie 2012 ale procurorului (filele 255 şi următoarele vol. II şi 363 şi următoarele vol. IV dosar urmărire penală) s-a dispus măsura sechestrului asigurător asupra unor bunuri aparţinând inculpaţilor A. şi D.. inclusiv bani lichizi găsiţi la locuinţa primului inculpat şi pentru care mama acestuia, petenta apelantă G., solicită restituirea, susţinând că îi aparţin.

De asemenea, s-a dispus sechestrul asigurător asupra autoturismului, pentru care apelanta solicită ridicarea sechestrului asigurător cu motivarea că este proprietatea sa.

Bunurile inclusiv banii lichizi asupra cărora s-a instituit sechestru în faza de urmărire penală au fost evaluate la aproximativ 40.000 euro şi 15.000 dolari SUA, fiind vorba de un apartament în Buzău, echivalent la 20.150 euro, autoturismul menţionat (evaluat la 7.500 euro), restul bani lichizi, din care apelanta petentă susţine că 18.700 euro şi 15.000 dolari SUA, dar şi autoturismul, îi aparţin.

Conform dispoziţiilor art. 118 lit. e) C. pen. anterior (la care face trimitere legea specială) sunt supuse confiscării speciale bunurile dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea specială, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia.

Referitor la restituirea ori despăgubire nu se pune problema, întrucât în cauză nu există părţi civile, astfel că nu subszită decât varianta confiscării speciale dacă există bunuri dobândite prin săvârşirea infracţiunii.

Cum în situaţia de faţă, inculpatul A. a dobândit prin săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa, sumele de bani menţionate, justificat s-a instituit sechestrul asigurător şi confiscarea beneficiului obţinut ilicit.

Susţinerea apelantei petente precum că sumele invocate îi aparţin nu poate fi primită, în condiţiile în care banii s-au găsit ascunşi cu ocazia percheziţiei domiciliare la locuinţa sa şi a fratelui inculpatului A., numitul I. şi pentru care apelanta nu are nici o justificare plauzibilă decât aceea că erau bani dobândiţi de ea din activităţi proprii de creştere a animalelor, viticultură, agricultură şi salariul său.

Instanţa de apel a considerat că argumentele petentei de obţinere a sumelor de 18.700 euro şi 15.000 dolari SUA nu sunt plauzibile, în contextul în care au fost dosiţi banii în locuinţă, precum şi în condiţiile nedovedirii activităţilor aducătoare de profituri însemnate, aşa cum se susţine.

Mai mult decât atât, din adresa Primăriei com. Pietroasele, unde îşi are domiciliul apelanta (fila 15) rezultă ca aceasta are o pensie de boală şi de îngrijirea ei se ocupă fiul acesteia numitul A. (soţul fiind decedat).

Nici în privinţa autoturismului, instanţa de apel nu a ajuns la concluzia că se justifică măsura sechestrului asigurător, dispus şi menţinut prin sentinţa atacată, întrucât, potrivit legii, această măsură poate fi luată (art. 249 N.C.P.P.) pentru a se evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor iudiciare.

Totodată, alin. (4) al acestui articol prevede că măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

Or, în speţa de faţă - deşi sechestrul s-a instituit anterior N.C.P.P. - el are temei legal şi în actuala reglementare, întrucât sechestrul asigurător s-a luat în vederea eventualei sustrageri a bunurilor care pot fi eventual valorificate pentru acoperirea sumelor faţă de care s-a dispus confiscarea specială.

Astfel, s-a apreciat că apelul petentei G. este nefondat.

Împotriva Deciziei penale nr. 559 din 29 mai 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat recurs în casaţie inculpaţii B., C. şi A.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 31 august 2015, termenul pentru examinarea admisibilităţii în principiu a cererilor de recurs în casaţie, conform art. 440 C. proc. pen., fiind stabilit pentru 5 octombrie 2015, fără citarea părţilor.

Prin Încheierea nr. x/RC din 5 octombrie pronunţată în Dosarul nr. x/114/2013 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casaţie formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 55 din 29 mai 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-au admis în principiu cererile de recurs în casaţie formulate de inculpaţii B. şi C. şi s-a trimis cauza, în vederea judecării recursurilor în casaţie, cu citarea inculpaţilor, pentru termenul din 19 octombrie 2015.

Examinând recursurile în casaţie declarate de inculpaţii B. şi C., Înalta Curte apreciază că sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare, pentru următoarele considerente:

În susţinerea căii extraordinare de atac, inculpaţii au invocat cazul de recurs în casaţie prevăzut de art. 43 8 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., arătând că soluţia de condamnare dispusă faţă de aceştia de instanţa de apel este nelegală.

Astfel, în dezvoltarea criticilor circumscrise cazului de recurs în casaţie anterior menţionat, recurentul inculpat B. a susţinut că, în cauză, se impune pronunţarea unei soluţii de achitare pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa - respectiv infracţiunile prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 25 din Legea nr. 365/2002, art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior şi art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior - susţinând că faptele descrise în considerentele deciziei penale atacate nu pot fi suprapuse pe normele incriminatoare, norme pe care instanţa de apel şi-a fundamentat hotărârea de condamnare.

Acelaşi argument, în sensul că situaţia de fapt reţinută de instanţa de ape] nu se suprapune pe norma de incriminare, nefiind descrise activităţi ce se puteau circumscrie infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea - cu referire la infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7 din Legea nr. 39/2003 - a fost invocat şi de către recurentul inculpat C. care a apreciat că nelegalitatea hotărârii atacate este determinată de concluzia instanţei de apel în sensul întrunirii elementelor constitutive ale infracţiunii anterior menţionate, care este în totală contradicţie cu situaţia de fapt reţinută chiar în considerentele deciziei.

Înalta Curte reţine că recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, ce urmăreşte verificarea legalităţii hotărârilor judecătoreşti definitive pronunţate de către curţile de apel.

Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalităţii, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfăşoare în conformitate cu dispoziţiile legale.

Potrivit dispoziţiilor art. 447 C. proc. pen., instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor cazurilor de recurs în casaţie invocate prin cerere de procuror sau de părţi, verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Conform dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., invocate de recurenţii inculpaţi B. şi C., hotărârile sunt supuse casării, când „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte constată că recurenţii inculpaţi au invocat formal nelegalitatea hotărârii atacate, întrucât criticile formulate, referitoare la nelegala condamnare pentru infracţiunile reţinute în sarcina acestora, vizează, în esenţă, reevaluarea stării de fapt, activitate ce implică şi reaprecierea probatoriului administrat pe întreg parcursul procesului penal. Or, stabilirea situaţiei de fapt este atributul exclusiv al instanţelor de fond şi de apel, care devoluează cauza în fapt şi în drept, în cazul acestora fiind posibilă administrarea de probe pentru corecta şi completa stabilire a faptelor.

În consecinţă, starea de fapt reţinută în cauză şi concordanţa acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanţei supreme.

Contrar susţinerilor inculpaţilor, Înalta Curte constată că, din situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel în decizia pronunţată (filele 24-30) rezultă îndeplinirea elementelor constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi inculpaţii - respectiv, infracţiunea de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 7din Legea nr. 39/2003 (art. 367 N.C.P.), infracţiunea de falsificarea unui instrument de plată electronic, punerea acestuia în circulaţie ori deţinerea în vederea punerii în circulaţie, prev. de art. 311 alin. (2), art. 313 alin. (2) din N.C.P. (art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 365/2002), săvârşite de inculpaţii B. şi C., şi infracţiunea de deţinerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică prev. de art. 25 din Legea nr. 365/2002 (art. 314 din N.C.P.) săvârşită de inculpatul B. - instanţa de apel tăcând referiri concrete şi corecte cu privire la realizarea elementelor constitutive ale acestor infracţiuni.

Având în vedere că grupul infracţional a fost constituit în vederea săvârşirea unor infracţiuni grave, din categoria celor prevăzute în art. 2 lit. b) pct. 18 din Legea nr. 39/2003, nu poate fi primită nici apărarea inculpaţilor, în sensul că, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât nu s-a urmărit săvârşirea unei infracţiuni grave.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident cazul de recurs în casaţie prevăzut de dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii B. şi C. împotriva Deciziei penale nr. 559 din 29 mai 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casaţie declarate de inculpaţii B. şi C. împotriva Deciziei penale nr. 559 din 29 mai 2015 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 290 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 90 lei, reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 octombrie 2015.