Decizia nr. 3430/2012 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Decizie nr. 3430/2012

Asupra cauzei penale de faţă:

Prin Sentinţa penală nr. 256 din data de 15 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul penal nr. x/118/2008, s-au hotărât următoarele:

I. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 288 alin. (l) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de l (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea în formă continuată.

În baza art. 292 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de l (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată.

În baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de l (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 48 alin. (1) din Legea 26/1990 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de l (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de declaraţii inexacte făcute cu rea-credinţă în baza cărora s-a operat o înmatriculare ori s-a făcut o menţiune în registrul comerţului - infracţiune continuată.

În baza art. 2802 din Legea 31/1990 introdus prin art. I pct. 188 din Legea nr. 441/2006 rep., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de determinarea înmatriculării unei societăţi în temeiul unui act constitutiv fals, infracţiune continuată.

În baza art. 280 din Legea 31/1990 introdus prin art. I pct. 188 din Legea nr. 441/2006 rep., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea cu ştiinţă a actelor unei societăţi create în modalitatea prev. de art. 280 în scopul producerii de efecte juridice, infracţiune continuată.

În baza art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea 241/2005 cu aplic. şi art. 75 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 15 (cincisprezece) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002, cu aplic. şi art. 75 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani sub forma ascunderii sau disimulării adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni, în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele sus-menţionate, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 15 (cincisprezece) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. -respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), )2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 7 iulie 2008 la 29 iunie 2009.

II. În baza art. 323 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea 241/2005 cu aplic. şi art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă de 18 (optsprezece) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002, cu aplic. şi art. 75 lit. a C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani sub forma ascunderii sau disimulării adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 26 C. pen. rap. la 290 C. pen. (fapta din 16 mai 2008) a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de l (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 26 C. pen., rap. la 290 C. pen., (fapta din 29 iunie 2008) a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de l (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele sus-menţionate, urmând ca inculpatul B. să execute pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 18 (optsprezece) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. -respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 28 octombrie 2008 la de 31 octombrie 2008.

III. În baza art. 323 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (l) lit. a) din Legea 241/2005 cu aplic. şi art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (l) lit. b) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C. la o pedeapsă de 15 (cincisprezece) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani sub forma ascunderii sau disimulării adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de l (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în continuată.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen. (parte vătămată SC D. SRL) a fost condamnat inculpatul C. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele sus-menţionate, urmând ca inculpatul C. să execute pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 15 (cincisprezece) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. -respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. l, 2 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a, lit. b şi c C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reţinerii şi arestării preventive de la 7 iulie 2008 la 29 iunie 2009.

IV. În baza art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul E. la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul E. la o pedeapsă de 15 (cincisprezece) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani sub forma ascunderii sau disimulării adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele sus-menţionate, urmând ca inculpatul E. să execute pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 15 (cincisprezece) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 7 iulie 2008 la 29 iunie 2009.

V. În baza art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat inculpatul F. la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002 cu aplic. şi art. 75 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. b) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani sub forma ascunderii sau disimulării adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni, în formă agravantă şi continuată.

În baza art. la 290 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (fapta din 16 mai 2008) a fost condamnat inculpatul F. la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 290 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (fapta din 29 iunie 2008) a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele sus-menţionate, urmând ca inculpatul F. să execute pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 10 (zece) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. rap. art. 66 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. -respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. - respectiv dreptul de a mai deţine o societate sau de a fi acţionar la vreo societate.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 28 octombrie 2008 la 31 octombrie 2008.

VI. În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 711 alin. (2) C. pen. în ref. la art. 531 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei SC G. SRL pedeapsa amenzii în cuantum de 300.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală sub forma ascunderii bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.

În baza art. 712 alin. (1) C. pen. rap. la art. 531 alin. (3) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatei SC G. SRL pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 741 alin. (2) C. pen. în ref. la art. 531 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei SC G. SRL pedeapsa amenzii în cuantum de 300.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală sub forma omisiunii, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate, făcându-se, totodată, şi aplicarea disp. art. 712 alin. (1) C. pen. rap. la art. 531 alin. (3) lit. a) C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 711 alin. (3) C. pen. în ref. la art. 531 alin. (2) C. pen. s-a aplicat aceleiaşi inculpate SC G. SRL pedeapsa amenzii în cuantum de 500.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de spălare de bani sub forma ascunderii sau disimulării adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni.

În baza art. 23 alin. (4) din Legea 656/2002 s-a făcut aplic. disp. art. 712 alin. (1) C. pen. rap. la art. 531 alin. (3) lit. a) C. pen. şi în raport de această infracţiune.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 40 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei SC G. SRL pedeapsa amenzii cea mai grea, în cuantum de 500.000 RON.

În baza art. 35 C. pen. rap. la art. 23 alin. (4) din Legea 656/2002 cu aplic. disp. art. 712 alin. (1) C. pen. rap. la art. 531 alin. (3) lit. a) C. pen. s-a dispus dizolvarea persoanei juridice inculpate SC G. SRL.

În baza art. 47910 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. s-a dispus ca la rămânerea definitivă a hotărârii, o copie de pe dispozitiv să se comunice Secţiei comerciale şi de contencios administrativ a Tribunalului Constanţa pentru deschiderea procedurii aferente prezentelor dispoziţii şi de asemenea, ORC Constanţa pentru efectuarea menţiunilor corespunzătoare.

Totodată, în baza art. 48 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, modificată, s-a dispus ca după efectuarea procedurilor sus-menţionate, ORC Constanţa să procedeze la radierea înmatriculării persoanei juridice inculpate SC G. SRL.

VII. În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 711 alin. (2) C. pen. în ref. la art. 531 alin. (2) C. pen. s-a aplicat inculpatei SC H. SRL, pedeapsa amenzii în cuantum de 300.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală sub forma ascunderii bunului ori a sursei impozabile sau taxabile.

În baza art. 712 alin. (1) C. pen. rap. la art. 531 alin. (3) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatei SC H. SRL pedeapsa complementară a dizolvării persoanei juridice.

În baza art. 9 alin. (l) lit. b) din Legea 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen şi art. 711 alin. (2) C. pen. în ref. la art. 531 alin. (2) C. pen. s-a aplicat aceleiaşi inculpate SC H. SRL pedeapsa amenzii în cuantum de 300.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală sub forma omisiunii, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

S-a făcut aplicarea disp. art. 712 alin. (1) C. pen. rap. la art. 531 alin. (3) lit. a) C. pen. în raport de infracţiunea sus-menţionată.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 711 alin. (3) C. pen. în ref. la art. 531 alin. (2) C. pen. s-a aplicat aceleaşi inculpate SC H. SRL pedeapsa amenzii în cuantum de 500.000 RON pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la infracţiunea de spălare de bani sub forma ascunderii sau disimulării adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni.

În baza art. 23 alin. (4) din Legea 656/2002 s-a făcut aplicarea disp. art. 712 alin. (1) C. pen. rap. la art. 531 alin. (3) lit. a) C. pen. şi în raport de infracţiunea sus-menţionată.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. - art. 40 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei SC H. SRL pedeapsa amenzii cea mai grea, în cuantum de 500.000 RON.

În baza art. 35 C. pen. rap. la art. 23 alin. (4) din Legea 656/2002 cu aplic. disp. art. 712 alin. (1) C. pen. rap. la art. 531 alin. (3) lit. a) C. pen. s-a dispus dizolvarea persoanei juridice inculpate SC H. SRL.

În baza art. 47910 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. s-a dispus ca la rămânerea definitivă a hotărârii o copie de pe dispozitiv se fie comunicată Secţiei comerciale şi de contencios administrativ a tribunalului Constanţa pentru deschiderea procedurii aferente prezentelor dispoziţii şi, de asemenea, ORC Constanţa pentru efectuarea menţiunilor corespunzătoare.

În baza art. 48 alin. (2) din Legea nr. 26/1990, modificată, s-a dispus ca după efectuarea procedurilor sus-menţionate, ORC Constanţa să procedeze la radierea înmatriculării persoanei juridice inculpate SC H. SRL.

În latură civilă, în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm C. civ., inculpaţii A., B. şi C., în solidar, au fost obligaţi la plata următoarelor sume: către partea civilă SC I. SRL - suma de 62.538,19 RON; către partea civilă SC J. SRL - suma de 104.560,82 RON; către partea civilă SC K. SRL - suma de 207.889,1 RON; către partea civilă SC L. SRL - suma de 107.771,19 RON la care se adaugă penalităţi de întârziere până la data plăţii efective, conform art. 9.3 din Contractul de vânzare-cumpărare din 12 mai 2008; către partea civilă SC M. SRL - suma de 36.528,38 RON; către partea civilă SC N. SRL - suma de 36.266,44 RON; către partea civilă SC O. SRL - suma de 7.238,25 RON; către partea civilă SC P. SRL - suma de 478.060,20 RON; către partea civilă SC Q. SRL - suma de 137.831,74 RON; către partea civilă SC R. SRL - suma de 156.126,45 RON conform Contractului comercial din 12 mai 2008; către partea civilă SC S. SRL - suma de 32.791,93 RON; către partea civilă SC D. SRL - suma de 53.048,56 RON; către partea civilă Ş. - suma de 31.808,66 euro în echivalent la data plăţii efective şi către partea civilă SC T. SA - suma de 222.674,62 euro în echivalent la data plăţii efective - conform Contractelor de leasing financiar din 12 iunie 2008;

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm C. civ., inculpatul E. a fost obligat la plata către partea civilă Ţ. a sumelor de 9.049,45 RON şi 130.352,60 euro în echivalent la data plăţii efective .

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., art. 998 şi urm C. civ., inculpaţii A., E., F., B. şi C. au fost obligaţi, în solidar, la plata către partea civilă SC J. SRL a sumei de 104.560,82 RON.

Totodată, s-a luat act că părţile vătămate SC U., SC V. SA, SC X. SA, SC Y. (fostă SC Z. SA), W. şi SC AA. SA nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.

Deopotrivă, s-a constatat că SC AB. SA s-a constituit parte civilă în cauză după citirea actului de sesizare.

În baza art. 348 şi art. 346 C. proc. pen., în ref. la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., s-a constatat ca fiind false toate înscrisurile emanate de la societăţile SC G. SRL şi SC H. SRL, purtând numele fals de AC., dispunându-se desfiinţarea lor.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpaţii B. şi C. s-au cunoscut în anul 2002, între societăţile manageriate de cei doi fiind derulate afaceri comerciale.

De-a lungul timpului, între cei doi inculpaţi s-a creat o relaţie de prietenie, astfel că au iniţiat diverse planuri de afaceri atât în domeniul construcţiilor imobiliare, cât şi în domeniul comerţului, având în vedere că relaţia a fost înlesnită şi de faptul că locuiesc în municipiul Constanţa.

Pe fondul relaţiilor comerciale pe care inculpaţii din cauză le-au întreţinut cu alţi comercianţi din ţară, s-au creat conexiuni între aceştia, astfel încât persoane cu domiciliile în alte localităţi din ţară, respectiv Craiova - cum este E. sau Piatra Neamţ - cum este cazul inculpatului A., au ajuns să se întâlnească cu inculpaţii B., C. şi F., care locuiesc pe raza Municipiului Constanţa.

Potrivit declaraţiei inculpatului E. din data de 25 noiembrie 2008, acesta l-a cunoscut pe inculpatul B. în luna noiembrie 2007, prin intermediul unui prieten comun, AD. Scopul întâlnirii a fost acela ca B. să-1 cunoască pe E., în vederea unei colaborări viitoare, despre care E. şi-a dat seama că este vorba despre "afaceri necurate", fiindcă ştia că B. a mai fost cercetat şi trimis în judecată pentru infracţiuni de înşelăciune la societăţi comerciale.

Pentru că era anotimp de iarnă şi nu putea desfăşura o activitate comercială intensă, la sfârşitul lunii ianuarie 2008, inculpatul E. a plecat în Italia, însă a păstrat legătura telefonic cu inculpatul B., stabilind că la întoarcerea în România va lucra la o firmă administrată de acesta, în funcţia de merceolog sau de director.

La mijlocul lunii mai 2008, inculpatul E. a sosit în Constanţa, unde a fost aşteptat de B. şi cazat de acesta la Hotel "AE.", până la începutul lunii iulie 2008.

La prima întâlnire, inculpatul B. i-a adus la cunoştinţă lui E. intenţia de a înşela mai multe societăţi comerciale, folosindu-se de societatea SC G. SRL, în numele căreia urmau să fie achiziţionate diferite mărfuri, în special materiale de construcţii, plata urmând a fi efectuată cu file CEC sau cu bilet la ordin. În cadrul aceleiaşi întâlniri, inculpatul B. l-a asigurat pe inculpatul E. că din afacerea care urma a se derula, în modalitatea arătată mai sus, va primi un procent de 30%, diferenţa revenindu-i lui.

De asemenea, inculpatul B. a stabilit şi atribuţiile pe care urma să le aibă inculpatul E., respectiv aprovizionarea societăţii prin contactarea telefonică a furnizorilor sau e-mail-uri.

Totodată, s-a stabilit că inculpatul B. urma să se ocupe de valorificarea mărfii achiziţionate în mod fraudulos de SC G. SRL.

În ziua următoare întâlnirii, inculpatul B. i-a prezentat inculpatului E. pe coinculpatul C. ca fiind "omul lui", conducându-l, totodată, la sediul SC G. SRL. În aceste împrejurări, E. a ajuns la sediul societăţii, unde a găsit un birou dotat cu calculator, imprimantă, fax, 2 telefoane fixe, precum şi pe secretara societăţii, AF.

Aceasta i-a spus inculpatului E. că administratorul societăţii este AC., cu identitatea reală de A.

Privitor la inculpatul A., s-a reţinut că, fiind urmărit în vederea executării unui mandat de 700 zile, pentru a se sustrage executării, acesta a încercat să se ascundă. În acest context, la începutul lunii februarie 2008, prin intermediul numitului AG., a fost pus în legătură cu inculpatul C. de la care a aflat că AG. era prieten şi cu inculpatul B. În această conjunctură, inculpatul A. a fost de acord să participe la activitatea infracţională propusă de inculpatul C., pe inculpatul B. cunoscându-l ulterior.

În acest sens, inculpatul A. a fost de acord să i se falsifice actul de identitate, sens în care a remis numitului AG. 2 fotografii cu chipul său, ulterior primind o carte de identitate contrafăcută pe numele AC. cu care s-a legitimat în faţa instituţiilor statului şi agenţilor economici, identitatea sa reală fiind cunoscută şi de inculpaţii B. şi C.

Sub această falsă identitate a fost cunoscut ulterior de inculpaţii E., F., dar şi de AF.

Cu privire la acelaşi inculpat s-a reţinut că acesta a avut un rol bine determinat în cadrul grupului infracţional, ca reprezentant al SC G. SRL, fiind însoţit în permanenţă la instituţiile statului, bănci, etc, de inculpatul C. care îl transporta cu autoturismul său personal, în care deţinea documente ale mai multor societăţi comerciale de care s-au folosit inculpaţii în comiterea activităţii infracţionale.

Prima societate comercială preluată de inculpatul A. sub identitatea falsă de AC. a fost SC G. SRL. În acest sens, potrivit indicaţiilor primite de la inculpatul B. şi C., sub identitatea falsă de AC., inculpatul A. a semnat un înscris intitulat "Hotărârea asociatului unic" prin care fostul asociat unic şi administrator al SC G. SRL, AH. s-a retras din societate şi din funcţia de administrator, cesionându-i inculpatului, cu titlu gratuit, părţile sociale.

În acest fel, inculpatul A., sub identitatea falsă de AC., a devenit asociat unic şi administrator pe o perioadă nelimitată de timp la SC G. SRL.

În aceeaşi zi a fost modificat adecvat şi actul constitutiv al SC G. SRL, inculpatul A., sub identitatea falsă de AC. dând o declaraţie falsă în faţa Notarului Public AI., în care a precizat că "nu are cazier", deşi era recidivist postcondamnatoriu, şi că îndeplineşte condiţiile legale în vederea deţinerii şi exercitării calităţii de asociat unic şi administrator la SC G. SRL, declaraţie pe care a şi semnat-o cu identitatea falsă de AC.

La data de 21 februarie 2008, SC G. SRL a încheiat un contract de închiriere cu SC AJ. SA pentru stabilirea sediului social al societăţii, contract semnat de inculpatul A. sub identitatea falsă de AC. Pe baza înscrisurilor arătate mai sus, la data de 28 februarie 2008, inculpatul A., sub identitatea falsă de AC. a formulat, cu rea-credinţă, cereri la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Constanţa, prin care a solicitat efectuarea de modificări şi completări cu privire la persoana juridică SC G. SRL, sens în care a completat cu date false, pe numele de AC. şi o procură specială, prin care o delega pe martora AK. să-i reprezinte interesele la O.R.C.

În continuare, la indicaţiile inculpaţilor C. şi B., inculpatul A. a completat declaraţii false cu ocazia deschiderii de conturi curente pe numele SC G. SRL, la AL., AM. şi AN.

Folosind aceeaşi modalitate de operare şi în sfera aceloraşi indicaţii primite de la inculpaţii B. şi C., inculpatul A., sub identitatea falsă de AC., a preluat, prin cesionare, SC H. SRL, ca urmare a retragerii din societate a asociatului şi administratorului unic AO., conform Hotărârii asociatului unic din 25 februarie 2008, înscris identificat în autoturismul inculpatului C., cu prilejul percheziţiei auto.

S-a mai reţinut că prin hotărârea sus-menţionată, în cadrul SC H. SRL a fost cooptat şi AP., în calitate de asociat, care nu a avut însă nicio legătură cu activitatea infracţională dedusă judecăţii, la data de 28 martie 2008 acesta retrăgându-se din firmă prin cesionarea părţii sociale lui AQ. care, deopotrivă, nu a avut nicio contribuţie la activitatea infracţională.

Sub identitatea falsă de AC., inculpatul A., cu rea-credinţă, a formulat declaraţii neadevărate la O.R.C. Constanţa, cu privire la menţiunile din actul constitutiv al SC H. SRL. Reaua-credinţă rezultă şi din împrejurarea că, la data de 25 aprilie 2008, în numele SC H. SRL, a fost încheiat un contract de închiriere cu SC AR. SA în vederea deschiderii unui punct de lucru, deşi Hotărârea adunării generale prin care s-a hotărât deschiderea punctului de lucru, a fost întocmită la o dată ulterioară, respectiv la 5 mai 2008, după 10 zile.

Contractul de închiriere sus-menţionat a fost încheiat de inculpatul F. care a fost cooptat în grupul infracţional de inculpaţii B. şi C., fiindu-i oferită funcţia de director al SC H. SRL, la începutul lunii aprilie 2008. În această calitate, potrivit declaraţiilor date, inculpatul F. a avut ca sarcină găsirea unui spaţiu pentru desfăşurarea activităţii infracţionale care să figureze ca punct de lucru al SC H. SRL. Drept urmare, inculpatul F. s-a preocupat de amenajarea spaţiului, cheltuind aproximativ 8.000 RON, bani primiţi de la B. şi de la C.

Pentru a da o aparenţă de legalitate activităţii desfăşurate de inculpatul F., acestuia i s-a întocmit contract de muncă cu SC H. SRL care a fost prezentat inculpatului B., pentru ca, la rândul său, să îl dea inculpatului C., în scopul înregistrării la I.T.M. Constanţa.

În cuprinsul contractului, inculpatul B. i-a fixat inculpatului F. un salariu lunar de 3.000 RON, sumă pe care nu a primit-o niciodată.

În acest sens s-a reţinut că declaraţia inculpatului F. din 25 noiembrie 2008 confirmă aspectul că inculpaţii B. şi C. aveau rolul de iniţiatori şi conducători ai grupului infracţional, tot ei fiind cei care îl anunţau pe inculpatul A., pentru ca sub numele fals de AC., să semneze la punctul de lucru al SC H. SRL actele care implicau societatea. După constituirea SC H. SRL în modalitatea arătată, inculpatul A. a fost adus la punctul de lucru pentru deschiderea contului bancar al firmei.

Conform declaraţiei inculpatului F., coroborată cu declaraţia inculpatului A., inculpatul C. a fost cel care l-a transportat la banca AS. pe inculpatul A., loc unde s-a întâlnit şi cu inculpatul F.

În timp ce inculpatul C. a rămas în afara băncii, cei doi inculpaţi au pătruns în interior şi, folosindu-se de documentele false ale SC H. SRL, au formulat declaraţii necorespunzătoare adevărului privind deschiderea de cont şi depunerea de specimene de semnătură, A. folosindu-se de identitatea falsă de AC., iar F. de numele SC H. SRL, constituită pe baza declaraţiilor false ale lui A. şi identitatea falsă a acestuia. Însoţit de inculpatul C., anterior, inculpatul A. a formulat declaraţii false şi la banca AŞ., cu prilejul deschiderii unui cont în numele SC H. SRL.

S-a mai reţinut că, folosind acelaşi mod de operare, grupul infracţional a preluat prin cesionare şi SC AT. SRL, urmare cesionării firmei de foştii asociaţi, potrivit Hotărârii din 1 aprilie 2008. Întrucât inculpatul A., sub identitatea falsă de AC., deţinea calitatea de administrator la cele 2 societăţi - SC G. SRL şi SC H. SRL, la SC AT. SRL a figurat numai ca asociat.

În această calitate, sub identitatea falsă de AC., inculpatul A. a formulat declaraţii false la notarul public AI. în sensul că nu are cazier şi îndeplineşte condiţii legale în vederea deţinerii şi exercitării calităţii de asociat, declaraţie ce a fost autentificată în 1 aprilie 2008.

Inculpaţii nu au reuşit să desfăşoare activitate infracţională în numele SC AT. SRL deoarece societatea a fost preluată cu datorii, iar creditorii acesteia au formulat acţiuni în justiţie pentru acoperirea creanţelor lor.

În raport de contextul factual prezentat s-a apreciat că asocierea constituită de cei 5 inculpaţi în vederea desfăşurării activităţii infracţionale rezultă nu numai din modalitatea concretă de săvârşire a faptelor, ci şi de modul în care activitatea infracţională a inculpaţilor a fost coordonată de inculpaţii B. şi C.

În acest sens, s-a reţinut că inculpatul C. asigura legătura între inculpaţii A., E., F. şi inculpatul B. - coordonatorul principal al grupului care, prin acţiunile desfăşurate, a reuşit să-i aducă în Constanţa pe inculpaţii E. şi A. Rolul inculpatului C. rezultă şi din împrejurarea că în autoturismul său au fost găsite, la percheziţia auto, toate actele de constituire şi de preluare a celor 3 societăţi comerciale, precum şi ştampilele firmelor, ceea ce denotă că acesta a avut în permanenţă controlul oricărui act întocmit în numele vreuneia dintre cele 3 societăţi.

Faptul că inculpatul C. avea un rol important în luarea deciziilor în cadrul grupului, dar şi în asigurarea unor condiţii de habitat inculpaţilor veniţi din ţară, este susţinut de împrejurarea că acesta a fost cel care, prin intermediul unor societăţi imobiliare sau direct, i-a pus la dispoziţie inculpatului A. un spaţiu de locuit, atât în Constanţa cât şi în Bucureşti, plătind contravaloarea chiriei. În municipiul Constanţa, inculpatul A. a locuit cu chirie, în perioada martie - mai 2008, într-un apartament aparţinând martorei AŢ., plata chiriei pe prima lună fiind efectuată către proprietară de către inculpatul C.

Pentru celelalte 2 luni, inculpatul A. a plătit contravaloarea chiriei cu bani primiţi de la inculpaţii C. şi B.

Începând cu data de 31 mai 2008, inculpaţii C. şi B., i-au asigurat inculpatului A. o locuinţă cu chirie, în Bucureşti, a cărei chirie a fost plătită cu bani primiţi de la cei doi inculpaţi.

Pentru activităţile infracţionale desfăşurate în cauză, inculpaţii E. şi A. au primit personal sau prin mandat poştal, sume de bani de la inculpatul B., împrejurare ce rezultă atât din declaraţiile celor doi inculpaţi, cât şi din procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, iar inculpatul C. le-a asigurat celor doi transportul, în principal lui A., şi hrana. Întrucât inculpaţii aveau nevoie de un spaţiu de depozitare a mărfurilor ce urmau a fi achiziţionate prin mijloace frauduloase de la diferite societăţi, inculpatul C. s-a preocupat şi de găsirea unui spaţiu adecvat.

În acest sens, inculpatul C. l-a contactat pe martorul AU. - şef depozit în cadrul SC V. SRL - punct de lucru Constanţa, pe care îl cunoştea din toamna anului 2007, când, împreună cu B., închiriaseră un spaţiu în acelaşi depozit, şi i-a solicitat închirierea unui spaţiu. Ca urmare, la data de 23 aprilie 2008, între SC V. SRL şi SC G. SRL reprezentantă de inculpatul A. sub identitatea falsă de AC., s-a încheiat contractul de închiriere având ca obiect închirierea unei platforme betonate.

În acest spaţiu, inculpaţii depozitau mărfuri - tablă inox, tablă neagră, ţeava, plăci de policarbonat, însă pentru scurt timp, mărfurile fiind valorificate repede, aşa cum rezultă din declaraţia martorului AU.

Factura şi chitanţa de plată din 23 aprilie 2008 privind achitarea chiriei pentru spaţiul sus-menţionat au fost găsite în portbagajul autoturismului inculpatului C. cu prilejul percheziţiei auto din 7 iulie 2008 şi 24 iulie 2008.

Faţă de aspectele menţionate, s-a reţinut că nucleul autonom al grupului a fost constituit iniţial de inculpaţii B. şi C., prieteni de mai mulţi ani şi parteneri de afaceri, care aveau experienţă în comiterea de infracţiuni de înşelăciune cu CEC-uri fără acoperire, la care au aderat, în împrejurările arătate mai sus, inculpaţii A., E. şi F. ce deţineau cunoştinţe similare întrucât anterior fuseseră cercetaţi şi condamnaţi pentru fapte asemănătoare.

În aceiaşi modalitate, pe baza indicaţiilor date de inculpatul B. în sensul contactării diferitelor societăţi comerciale ale căror adrese erau luate din cataloage sau de pe internet, în perioada aprilie - iunie 2008, în calitate de administrator la SC G. SRL, inculpatul A., sub identitatea falsă de AC., coordonat de inculpaţii B. şi C., cu ajutorul coinculpaţilor E. şi F., a indus în eroare 11 societăţi comerciale cu prilejul încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare de mărfuri, prin emiterea de file CEC fără a avea disponibil în contul societăţii, după cum urmează:

1. La data de 18 aprilie 2008, în numele SC G. SRL a fost emisă cererea de ofertă către SC L. SRL pentru achiziţionarea unei cantităţi de ţeava trasă de diferite dimensiuni, menţionându-se pe ofertă ca persoană de contact AX., persoană ce nu a putut fi identificată în cursul urmăririi penale şi ca director al SC G. SRL - inculpatul A. sub identitatea falsă de AC.

Ulterior, inculpatul A., sub identitatea falsă de AC., coordonat de inculpaţii B. şi C. au mai emis şi alte oferte în baza cărora SC L. SRL a acceptat să livreze către SC G. SRL diverse cantităţi de ţeava, de diferite dimensiuni, în mai multe rânduri, cu reperele menţionate în facturile fiscale aflate la dosarul cauzei, în valoare totală de 115.907,82 RON, folosind mijloacele de transport proprii.

Pentru plata cantităţii de ţeava, SC G. SRL, prin inculpatul A. sub identitatea falsă de AC., a emis filă CEC în valoare de 107.771,19 RON care a fost refuzată la plată din lipsă totală disponibil - la prezentare înainte de expirarea termenului, CEC emis de trăgător aflat în interdicţie bancară.

Drept urmare, reprezentanţii părţii vătămate SC L. SRL s-au deplasat la data de 12 mai 2008 la sediul SC G. SRL pentru a încheia contractul de vânzare-cumpărare, prilej cu care inculpatul A. i-a asigurat că va plăti contravaloarea mărfii, menţinând-o în eroare pe partea vătămată. În realitate, marfa achiziţionată în modalitatea de mai sus, nu a fost niciodată plătită.

În aceste împrejurări, SC L. SRL a formulat plângere penală însoţită de documente justificative care dovedesc relaţiile comerciale cu SC G. SRL.

Plângere penală a formulat şi banca AM. cu privire la emiterea filei CEC de către SC G. SRL fără a avea disponibil la tras.

Ulterior, întreaga cantitate de ţeava achiziţionată prin mijloace frauduloase a fost vândută de inculpaţii A. şi C., în numele SC G. SRL, către SC AY. SRL, pe baza facturilor fiscale din 14 mai 2008, 16 mai 2008 şi din 19 mai 2008, precum şi a avizelor de însoţire a mărfii din 7 mai 2007, 10 mai 2008, 15 mai 2008, fără ca operaţiunile comerciale să fie înregistrate în mod cronologic în evidenţa contabilă a SC G. SRL pentru calcularea obligaţiilor fiscale către stat.

Marfa astfel livrată de SC G. SRL a fost plătită de SC AY. SRL în numerar, pe baza chitanţelor din 14 mai , 16 mai şi 19 mai 2008.

Suma de 282.629,72 RON aferentă celor 3 chitanţe a fost însuşită de inculpaţi, ea nefiind evidenţiată în jurnalul de încasări şi plăţi a SC G. SRL.

2. La data de 24 aprilie 2008, pe baza unei oferte şi a unei comenzi, inculpatul A., sub identitatea falsă de AC., coordonat de inculpaţii B. şi C., a încheiat un contract de vânzare-cumpărare în numele SC G. SRL cu SC K. SRL, privind achiziţia de plăci de policarbonat celular în valoare totală de 207.889,1 RON, pentru care SC G. SRL a emis CEC-urile în valoare de 44.900,63 RON şi de 163.027,94 RON, ce au fost refuzate la plată din lipsă total disponibil.

Ca urmare, societatea sus-menţionată şi banca AM. au formulat plângere penală împotriva SC G. SRL pentru emiterea de CEC-uri fără a avea disponibil în contul trăgătorului.

În cursul urmăririi penale nu s-a putut stabili destinaţia şi modul de valorificare a cantităţii de marfă achiziţionată de la partea vătămată în valoare totală de 115.907,82 RON, în modalitatea arătată mai sus, întrucât întreaga operaţiune comercială nu a fost evidenţiată în contabilitatea SC G. SRL, care, prin omisiunea înregistrării s-a sustras astfel de la plata obligaţiilor fiscale către stat, inculpaţii însuşindu-şi întreaga sumă de bani rezultată din revânzarea, în mod fraudulos, a cantităţii de marfă achiziţionată de la SC K. SRL, ascunzând adevărata natură a provenienţei mărfii, cunoscând că aceasta provine din săvârşirea unei infracţiuni de înşelăciune, prin emitere de CEC-uri fără acoperire.

3. La data de 23 aprilie 2008, SC I. SRL a fost contactată telefonic de inculpatul A., sub identitatea falsă de AC., care s-a prezentat ca administrator al SC G. SRL, potrivit înţelegerii prealabile cu inculpaţii B. şi C., în scopul încheierii unui contract de distribuţie pentru băuturi alcoolice şi răcoritoare şi produse alimentare, sens în care a fost încheiat contract.

În executarea obiectului contractului, inculpatul C., recunoscut de reprezentantul părţii vătămate - AZ., ca fiind persoana care a semnat contractul încheiat între cele două societăţi pentru SC G. SRL (conform procesului-verbal de recunoaştere din grup din data de 8 iulie 2008), a efectuat comenzi în numele SC G. SRL, marfa fiind ridicată de la sediul persoanei vătămate de o persoană trimisă de inculpat, ce nu a putut fi identificată în cursul urmăririi penale.

În acest sens s-a reţinut împrejurarea că, de multe ori, inculpatul C. semna actele încheiate în numele SC G. SRL, cu semnătura inculpatului A., sub identitatea falsă de AC., rezultă şi din transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice. Astfel, din transcrierea convorbirii telefonice din data de 4 iulie 2008, rezultă că inculpatul C. primeşte indicaţia de a semna un contract de leasing: "păi, da, tragi mata acolo cu băţul", ca răspuns la afirmaţia acestuia "semnătura trebuie să o facă AC.".

În acest mod, în numele SC G. SRL, inculpatul C. a achiziţionat marfă de la SC I. SRL în valoare de 70.164,40 RON, pe care a valorificat-o în interes personal.

Pentru plata mărfurilor achiziţionate, au fost emise 4 file CEC, semnate de inculpatul A. sub identitatea falsă de AC., respectiv: în valoare de 20.564,22 RON; 15.643,36 RON; 33.956,82 RON şi 15.643,36 RON, toate fiind respinse la plată ca urmare a menţiunii trăgător aflat în interdicţie bancară, filă CEC anulată, lipsă totală disponibil în cazul prezentării la plată la termen.

Faţă de această împrejurare, banca AL. a formulat patru sesizări penale privind emiterea de file CEC de către SC G. SRL, persoană juridică aflată în interdicţie bancară şi fără disponibil la tras.

O parte din marfa achiziţionată de inculpatul C. de la SC I. SRL, în valoare 7.626,21, RON a fost găsită la domiciliul său, cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare din data de 7 iulie 2008, fiind restituită pe bază de proces-verbal reprezentanţilor părţii civile.

De asemenea, cu ocazia percheziţiei efectuate în autoturismul aceluiaşi inculpat au fost identificate înscrisuri emise de SC I. SRL către SC G. SRL, respectiv oferte de produse.

4. În jurul datei de 16 - 17 aprilie 2008, folosind acelaşi mod de operare, inculpaţii B., C. şi A., sub identitatea falsă de AX. - persoană ce nu a putut fi identificată în cursul urmăririi penale, l-au contactat pe reprezentantul SC P. SRL - AW., în scopul achiziţionării unei cantităţi de tablă.

Reprezentantul SC P. SRL a fost de acord să livreze o cantitate de tablă inox SC G. SRL, sens în care a solicitat să i se transmită o comandă ferm.

Ca urmare, SC G. SRL a transmis prin e-mail 5 comenzi semnate, în calitate de director, de inculpatul A., sub identitatea falsă de AC. Pentru a avea convingerea că respectivele comenzi emană de la o societate solvabilă, AW. a solicitat relaţii de la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud cu privire la SC G. SRL şi, în baza asigurărilor primite telefonic de la reprezentantul SC G. SRL, a acceptat să livreze cantităţile de tablă inox solicitate.

Astfel, în perioada aprilie - mai 2008, SC P. SRL a livrat către SC G. SRL, în mai multe rânduri, cantitatea totală de 21.912 kg tablă inox, în valoare totală de 478.060,20 RON, conform facturilor fiscale din 25 aprilie 2004 (posibil greşit anul, având în vedere că datele de identificare ale SC G. SRL sunt menţionate corect pe factură, reprezentantul acesteia fiind inculpatul A., sub identitatea falsă de AC., la data efectuării tranzacţiei comerciale), în val. de 91.338,23 RON; din 5 mai 2008, în val. de 75.218,21 RON; din 9 mai 2008, în val. de 146.965,83 RON; din 16 mai 2008, în val. de 100.444,38 RON şi din 22 mai 2008, în val. de 83.006,78 RON.

Transportul tablei inox către Constanţa s-a realizat prin intermediul unor firme de transport ce au fost contactate de AW., administratorul SC P. SRL. Primul transport a fost plătit de SC G. SRL şi a fost efectuat de o firmă din Bistriţa, tabla inox fiind depozitată într-un depozit închiriat de la SC V. SRL.

Al doilea transport de tablă a fost efectuat de SC P. SRL urmare comenzii telefonice făcute de oricare dintre inculpaţii A., C. sau B., sub identitatea falsă de AC., ca reprezentant SC G. SRL.

Reprezentantul SC G. SRL şi partea vătămată au convenit ca plata mărfii să se efectueze cu mai multe CEC-uri, pe care reprezentantul părţii vătămate SC P. SRL le-a girat mai departe, fiindcă avea de efectuat plăţi la furnizorii societăţii, care, la rândul lor, potrivit declaraţiei lui AW., au verificat pe SC G. SRL şi au constatat că are aparenţă de legalitate.

În aceste condiţii, SC P. SRL a mai efectuat 5 livrări de tablă inox pe bază de contract de transport internaţional de mărfuri pe şosele, folosind firme de transport din Cluj Napoca, respectiv: SC BA. SRL, SC BB. SRL şi SC BC. SRL. Pentru plata cantităţii totale de tablă inox livrată - 21.912 Kg, în valoare totală de 478.060,20 RON, SC G. SRL a eliberat 12 file CEC prin banca AM. şi prin banca AL., după cum urmează: fila CEC emisă la 10 iunie 2008, în val. de 18.000 RON, cu scadenţă la aceeaşi dată, pe care SC P. SRL a girat-o către SC BD. SRL; fila CEC cu scadenţă la 15 iunie 2008, în val. de 96.965,83 RON; fila CEC cu scadenţă la 11 iunie 2008, în val. de 8.000 RON, girată către SC BE.; fila CEC cu scadenţă la 20 iunie 2008, în val. de 90.444,38 RON, girată către SC BF., la 20 iunie 2008; fila CEC cu scadenţă de 26 iunie 2008, în val. de 10.000 RON, girată către SC BG. SRL.

Pentru plata cantităţii de tablă achiziţionată de la SC P. SRL, SC G. SRL a mai emis 7 file CEC după cum urmează: 1 CEC în val. de 53.000 RON girat către SC BH. SA; 1 CEC în valoare de 10.000 RON girat către SC BH. SA Bucureşti, 1 CEC de 17.000 RON girat către SC BI.; 1 CEC de 63.000 RON girat către SC BJ. SRL; 1 CEC de 10.000 RON girat către o firmă transportoare din Deva şi 2 CEC-uri în val. de 5.300 şi respectiv 17.000 RON, girate către SC BK. SA, după cum rezultă din declaraţia lui AW., administratorul SC P. SRL, precum şi din documentele depuse la dosar de către acesta.

Toate cele 12 file CEC emise de SC G. SRL au fost refuzate la plată, din lipsă totală de disponibil la termenul prezentării la plată şi pentru CEC emis de trăgător aflat în interdicţie bancară, CEC-urile aparţinând unui set de instrumente retrase din circulaţie şi în litigiu cu privire la drepturi de proprietate.

Faţă de această împrejurare, banca AM. a somat pe SC G. SRL şi a formulat sesizare penală.

Cu prilejul percheziţiei auto efectuate în autoturismul utilizat de inculpatul C., la data de 7 iulie 2008, au fost descoperite în portbagajul acestuia documente emise de SC P. SRL, respectiv, facturile fiscale din 25 aprilie 2004; 5 mai 2008; factura pro-forma comandă fermă cerere-ofertă încheiate între SC G. SRL şi SC P. SRL, potrivit procesului-verbal, ceea ce dovedeşte participarea acestuia la comiterea activităţii infracţionale din cauză.

Pe copia xerox a facturii fiscale din 5 mai 2008 arătată mai sus, sunt menţionate cu înscris olograf datele de identificare ale SC AY. SRL, scris, care, potrivit Raportului de constatare grafoscopică din 6 noiembrie 2008 a fost executat de inculpatul C.

Cantitatea de tablă inox achiziţionată în mod fraudulos de SC G. SRL de la SC P. SRL a fost vândută SC AY. SRL, pe baza facturilor fiscale din 14 mai 2008, 16 mai 2008 şi 19 mai 2008, precum şi a avizelor de însoţire a mărfii din 7 mai 2007, 10 mai 2008 şi 15 mai 2008, fără ca respectivele operaţiuni comerciale să fie înregistrate în mod cronologic în evidenţa contabilă a SC G. SRL pentru calcularea obligaţiilor fiscale către stat.

Marfa astfel livrată de SC G. SRL a fost plătită de SC AY. SRL în numerar, pe baza chitanţelor din 14 mai , 16 mai şi 19 mai 2008.

Dovada tranzacţiei ilicite rezultă din faptul că, aceeaşi cantitate de marfă achiziţionată de la SC P. SRL şi cu aceleaşi caracteristici (grosime, lungime, lăţime) este menţionată atât pe facturile fiscale emise de SC P. SRL către SC G. SRL, cât şi pe facturile fiscale şi avizele de însoţire a mărfii emise de SC G. SRL către SC AY. SRL, aşa după cum rezultă din compararea acestor documente.

În acest sens, s-a reţinut că dovada comiterii faptei de către inculpaţii A. şi C., coordonaţi de inculpatul B., o constituie Raportul de constatare grafoscopică din 6 noiembrie 2008, ce concluzionează că scrisul şi semnăturile de pe documentele menţionate mai sus au fost executate de inculpatul A., iar avizul de însoţire din 7 mai 2008 a fost scris de către inculpatul C.

În cauză au fost efectuate verificări la SC AY. SRL pentru identificarea mărfii valorificate în mod fraudulos de SC G. SRL, din declaraţia reprezentantului legal al acestei societăţi - BL., rezultând că SC G. SRL a livrat societăţii, în mai multe rânduri, tablă inox, cu mijloace de transport trimise de la Constanţa, de fiecare dată marfa fiind plătită în numerar unei persoane necunoscute care a intermediat operaţiunea comercială, ce nu a putut fi identificată.

La rândul său, BL. a vândut tabla achiziţionată de la SC G. SRL încât aceasta nu a mai putut fi recuperată.

6. La începutul lunii mai 2008, prin acelaşi mod de operare, inculpatul A., sub identitatea falsă de AC., coordonat de inculpaţii B. şi C., a contactat societatea SC M. SRL, în modalitatea descrisă mai sus, şi i-a convins pe reprezentanţii acesteia să livreze către SC G. SRL plăci policarbonat celular. Astfel, în calitate de furnizor, SC M. SRL a livrat cantitatea de 378 mp plăci policarbonat celular, de diferite dimensiuni, în val. totală de 36.528,38 RON, potrivit facturii fiscale din 9 mai 2008 către SC G. SRL, pentru plata căreia, aceasta din urmă a emis CEC-ul din data de 8 iunie 2008, semnat de inculpatul A. sub identitatea falsă de AC.

Marfa astfel procurată de la SC M. SRL a fost valorificată de inculpaţii B., C. şi A., fără însă a se putea identifica cumpărătorul.

Fila CEC a fost refuzată la plată din lipsă totală de disponibil, în cazul prezentării la plată înainte de expirarea termenului de prezentare; CEC emis de trăgător aflat în interdicţie bancară şi aparţinând unui set de instrumente care a fost retras din circulaţie.

Ca urmare, partea vătămată SC M. SRL a formulat plângere penală atât la I.P.J. Constanţa, cât şi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa.

De asemenea, AM. a sesizat D.G.P. Municipiul Bucureşti despre emiterea CEC-ului arătat mai sus de SC G. SRL.

Dosarul înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 3 Bucureşti a fost declinat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa şi reunit cu Dosarul nr. x/P/2008.

Cu prilejul percheziţiei auto efectuate în autoturismul utilizat de inculpatul C., la data de 7 iulie 2008, au fost descoperite în portbagajul acestuia documente emise de SC M. SRL către SC G. SRL, respectiv: copia facturii fiscale din 9 mai 2008, emisă de SC M. SRL către SC G. SRL, reţinându-se astfel participarea inculpatului C., în înţelegere cu inculpatul B., şi la comiterea faptei de înşelăciune în paguba SC M. SRL.

În cursul cercetărilor efectuate în cauză, fiul inculpatului A. s-a deplasat împreună cu lucrătorii de poliţie la locuinţa închiriată de inculpat în Bucureşti, proprietarul spaţiului închiriat remiţându-i acestuia toate bunurile şi documentele pe care le deţinea tatăl său în imobil. Documentele care interesau cauza au fost predate lucrătorilor de poliţie de fiul inculpatului A., după examinarea acestora identificându-se, în original, factura fiscală din 9 mai 2008, menţionată mai sus, precum şi cotorul CEC-urilor emise altor părţi vătămate din prezenta cauză în numele SC G. SRL.

7. La începutul lunii mai 2008, în aceiaşi modalitate, inculpaţii B., C. şi A. au contactat telefonic pe BM., administratorul SC R. SRL, în vederea achiziţionării de tablă navală. În acest sens, inculpaţii au transmis şi 2 comenzi ferme către SC R. SRL, în cuprinsul cărora au indicat în mod fals numele de AX. - ca persoană de contact. Pe baza acestora, SC R. SRL a acceptat să încheie Contractul de vânzare-cumpărare din 12 mai 2008.

Astfel, la datele de 14 şi 15 mai 2008, a fost livrată de către SC R. SRL tablă în valoare de 78.941,91 RON şi respectiv, 77.184,54 RON, a cărui transport a fost asigurat de SC R. SRL, potrivit avizelor de însoţire a mărfii.

Marfa livrată în cele două rânduri de SC R. SRL a fost descărcată la depozitul închiriat de la SC V. SRL.

În cursul urmăririi penale nu s-a putut stabili unde a fost valorificată cantitatea de tablă achiziţionată de SC G. SRL de la SC R. SRL întrucât în evidenţele contabile ale SC G. SRL nu a fost înregistrată această operaţiune.

Contractul de vânzare-cumpărare încheiat între cele două societăţi, în original şi copii, facturile fiscale şi avizele de însoţire a mărfii, în original, au fost identificate în portbagajul autoturismului inculpatului C., cu ocazia efectuării percheziţiei auto din data de 7 iulie 2008.

8. La data de 12 mai 2008, folosind acelaşi mod de operare, inculpaţii B., C. şi A. au hotărât să achiziţioneze tablă decapată de la SC Q. SRL. În acest sens, SC G. SRL, prin inculpatul A., sub identitatea falsă de AC., a încheiat Contractul de vânzare-cumpărare din 12 mai 2008 privind livrarea unei cantităţi de tablă decapată a cărei plată urma a fi efectuată cu file CEC.

Astfel, cu facturile fiscale din 15 mai 2008 şi 23 mai 2008, au fost livrate cantităţi de 21.075 tone, în val. de 74.594,22 RON şi respectiv, 19.396 tone, în val. de 63.237,52 RON către SC G. SRL. Marfa aferentă celor două facturi fiscale a fost ridicată de inculpaţi din depozitul SC Q. SRL depozita mărfurile importate din Turcia.

Pentru plata cantităţii de tablă sus-menţionată, SC G. SRL a emis filele CEC din 16 iunie 2008, în val. de 74.594,22 RON şi respectiv din 7 iunie 2008, în val. de 63.237,52 RON, care au fost refuzate la plată de către banca AL. - Sucursala Constanţa.

Pentru emiterea celor două CEC-uri în mod fraudulos, banca AL. - Sucursala Constanţa a formulat 2 sesizări la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa.

Cu privire la această ultimă faptă s-a precizat că dovada contribuţiei infracţionale a inculpaţilor rezultă din avizele de însoţire a mărfii, în original şi cele două facturi, în copii, emise de SC Q. SRL către SC G. SRL, identificate în portbagajul autoturismului inculpatului C., potrivit proceselor-verbale de percheziţie auto din data de 7 iulie 2008 şi 24 iulie 2008.

Pentru valorificarea cantităţii de tablă decapată achiziţionat în mod fraudulos, inculpatul B. l-a contactat pe martorul BN. - administrator al SC BO. SRL, pe care îl cunoştea din timpul liceului, fiind colegi, căruia i-a propus cumpărarea acesteia.

Martorul BN. a acceptat să cumpere, în numele societăţii sale, tabla decapată. Pentru efectuarea operaţiunii comerciale, căreia trebuia să i se dea o aparenţă de legalitate, inculpatul B. i-a solicitat inculpatului F. să-i înlesnească operaţiunea, în sensul de a emite în fals o factură fiscală prin care să se ateste o livrare de tablă de la SC BP. SRL către SC BO. SRL.

S-a reţinut că inculpatul B. a procedat în acest mod pentru a evita expunerea sa directă în operaţiunea comercială, acesta având cunoştinţă că inculpatul F. era împuternicit al SC BP. SRL, având şi specimen de semnătură în bancă pentru această societate.

În acest sens s-a reţinut că, potrivit declaraţiei inculpatului F., administratorul SC BP. SRL - BQ., îl împuternicise prin procură generală de administrare să efectueze acte şi operaţiuni comerciale în numele SC BP. SRL. Depăşindu-şi mandatul încredinţat, la solicitarea inculpatului B., inculpatul F. a acceptat să întocmească în fals, potrivit declaraţiei sale, factura fiscală din 16 mai 2008 prin care a atestat în mod fals că SC BP. SRL a vândut cantitatea de 21.075 Kg tablă decapată (aceiaşi cantitate de tablă indicată pe factura fiscală din 15 mai 2008 emisă de SC Q. SRL către SC G. SRL) către SC BO. SRL, la un preţ mai mic decât preţul de achiziţie, care în factura fiscală din 15 mai 2008 emisă de SC Q. SRL Bucureşti era de 74.594,22 RON, iar în factura emisă către SC BO. SRL era de 62.447,33 RON.

Prin operaţiunea comercială descrisă mai sus, inculpatul B., împreună cu inculpaţii C., A. şi F. au disimulat adevărata natură a provenienţei cantităţii de tablă livrată către SC BO. SRL, cunoscând că aceasta provine din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prin emitere de file CEC fără acoperire bancară în dauna SC Q. SRL.

Inculpatul F., care avea specimen de semnătură pe contul SC BP. SRL deschis la AS. - Sucursala Delfinariu, a retras, în numerar, suma de 62.477,33 RON achitată de SC BO. SRL cu ordinul de plată din 19 mai 2008, pe care i-a remis-o inculpatului B.

În cursul urmăririi penale nu s-a putut stabili în ce împrejurări au valorificat SC G. SRL şi inculpaţii cantitatea de 19.396 tone tablă, în val. de 63.237,52 RON, achiziţionată în mod fraudulos de la SC Q. SRL, însă având în vedere modul constant de operare al inculpaţilor, s-a reţinut că şi această cantitate de tablă a fost valorificată de inculpatul B., cu ajutorul celorlalţi doi inculpaţi, în interesul lor.

9. În aceeaşi modalitate de operare, inculpaţii B., C. şi A., în numele SC G. SRL au achiziţionat cantitatea de 13.294 kg tablă în val. de 32.791,93 RON de la SC S. SRL, potrivit facturii fiscale din 23 mai 2008, sens în care au înaintat o comandă fermă la data de 21 mai 2008.

Pentru plata cantităţii de tablă, în numele SC G. SRL a fost emis CEC-ul din 5 iunie 2008, în val. de 32.791,93 RON, semnat de inculpatul A. sub identitatea falsă de AC. CEC-ul a fost refuzat la plată pentru lipsă total disponibil şi trăgător aflat în interdicţie bancară, CEC aparţinând unui set de instrumente retras din circulaţie.

Pentru această faptă, banca AM. a formulat sesizare penală împotriva reprezentanţilor SC G. SRL.

Cu prilejul percheziţiei auto efectuată în autoturismul inculpatului C. a fost găsită, în original, factura fiscală din 23 mai 2008, emisă de SC S. SRL, potrivit procesului-verbal.

S-a apreciat că acest aspect dovedeşte faptul că operaţiunea comercială nu a fost evidenţiată în contabilitatea SC G. SRL. Nu s-a putut stabili modalitatea de valorificare a mărfii astfel achiziţionate de inculpaţi, în numele SC G. SRL de la SC S. SRL.

10. În aceeaşi modalitate de operare, inculpaţii A., C. şi B. au contact SC O. SRL pentru achiziţionarea de profile gips carton, sens în care a fost emisă o cerere de ofertă pe care a fost trecută ca persoană de contact numitul AX., nume sub care nu a fost identificată nicio persoană, apreciindu-se că acest nume era folosit în mod fictiv de către inculpaţi pentru a nu putea fi descoperiţi.

Astfel, SC O. SRL a livrat mărfuri, în val. totală de 7.238,25 RON, potrivit facturii fiscale din 26 mai 2008, către SC G. SRL. Pentru plata produselor, inculpaţii au emis CEC-ul din 10 iunie 2008, semnat de inculpatul A. sub identitatea falsă de AC., ce a fost refuzat la plată pe motiv că la data emiterii trăgătorul se afla în interdicţie bancară, potrivit sesizării formulate de banca AL. - Sucursala Constanţa.

Cu prilejul percheziţiei auto efectuată în autoturismul inculpatului C. a fost găsit, în copie, un înscris emis de SC O. SRL, transmis prin fax către SC G. SRL, ce cuprinde aceleaşi date cu cele din factura fiscală din 26 mai 2008, apreciindu-se că acest aspect dovedeşte că operaţiunea comercială nu a fost evidenţiată în contabilitatea SC G. SRL.

Nu s-a putut stabili modalitatea de valorificare a mărfii astfel achiziţionate de inculpaţi, în numele SC G. SRL de la SC O. SRL.

11. În aceeaşi modalitate de operare, inculpaţii A., C. şi B. au contactat SC N. SRL în vederea achiziţionării de conductori, de diferite dimensiuni.

Astfel, cu facturile din 26 mai 2008 şi 27 mai 2008, SC N. SRL a livrat către SC G. SRL conductori în val. de 36.266,44 RON pentru plata cărora inculpaţii au emis CEC-ul din 25 mai 2008, semnat de inculpatul A. sub identitatea falsă de AC. CEC-ul nu a fost decontat, fiind refuzat la plată pentru lipsă total disponibil, societate înregistrată cu incidenţă de plată majoră la CIP, faptă pentru care a formulat sesizare penală şi banca AL.

Cu prilejul percheziţiei auto efectuată în autoturismul inculpatului C. a fost găsită, în copie, dublu exemplar, factura pro-formă din 23 mai 2008 emisă de SC N. SRL către SC G. SRL, transmisă prin fax către SC G. SRL, aspect considerat ca fiind dovada faptului că operaţiunea comercială nu a fost evidenţiată în contabilitatea SC G. SRL.

Nu s-a putut stabili modalitatea de valorificare a mărfii astfel achiziţionată de inculpaţi, în numele SC G. SRL de la SC N. SRL.

12. Folosind acelaşi mod de operare descris mai sus, inculpaţii B., C., A., E. şi F. au contactat reprezentanţii SC J. SRL, în vederea achiziţionării de profile şi accesorii PVC (termopan).

În acest sens, inculpatul E., sub identitatea falsă de BR., a contactat-o pe martora BS. - manager zonal în cadrul SC J. SRL, căreia i-a transmis o comandă, întocmită conform instrucţiunilor inculpatului B. înscrise pe o foaie dintr-un bloc-notes tip matematică identificată în agenda personală a inculpatului E., găsită la punctul de lucru al SC H. SRL, aşa cum rezultă din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 6 noiembrie 2008.

Pentru a da aparenţă de credibilitate acestei operaţiuni comerciale, spre sfârşitul lunii mai 2008, potrivit declaraţiei martorei BS., inculpatul E., sub identitatea falsă de BR., s-a prezentat la punctul de lucru a SC J. SRL, unde i s-au prezentat produsele furnizorului, precum şi detaliile tehnice.

La data de 18 mai 2008, martora BS., s-a deplasat la sediul SC G. SRL, împreună cu inculpatul E. La sediul societăţii, martorei i-a fost prezentat inculpatul A., sub identitatea falsă de AC., ca administrator al societăţii. Cu aceeaşi ocazie, martora l-a cunoscut şi pe inculpatul C., aflat în biroul societăţii.

Cu acest prilej a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare din 18 mai 2008, între SC J. SA şi SC G. SRL, semnat pentru aceasta din urmă de inculpatul A., sub identitatea falsă de AC.

În baza acestui contract, cu facturile fiscale din 27 mai 2008 şi din 2 iunie 2008, SC J. SRL a livrat profile şi accesorii PVC în val. totală de 104.560,82 RON către SC G. SRL.

Pentru plata celor două facturi, inculpaţii sus-menţionaţi au emis în numele SC G. SRL CEC-ul din 26 iulie 2008, în val. de 104.560,82 RON pe care inculpatul A., sub identitatea falsă de AC., l-a completat parţial, la momentul livrării produselor. CEC-ul nu a fost decontat, fiind refuzat la plată întrucât trăgătorul se afla în interdicţie bancară, iar CEC-ul aparţinea unui set de instrumente retras din circulaţie.

Cu prilejul percheziţiei auto efectuată asupra autoturismului inculpatului C. au fost găsite avizele de însoţire a mărfii din 21 mai 2008 şi 27 mai 2008, originale şi copie, emise de SC J. SRL către SC G. SRL, aspect care a fost apreciat ca fiind dovada faptului că operaţiunea comercială nu a fost evidenţiată în contabilitatea SC G. SRL.

Marfa astfel achiziţionată a fost valorificată de inculpaţi, în numele SC H. SRL, al cărei administrator era inculpatul A., sub identitatea falsă de AC., către SC BŞ. SRL, în scopul disimulării adevăratei naturi a provenienţei mărfii.

În acest sens, în mod fals a fost întocmită în numele SC H. SRL factura din 11 iunie 2008 privind vânzarea de profile şi accesorii PVC către SC BŞ. SRL în valoare de 99.982,25 RON, menţiunile de pe factură fiind scrise de către inculpatul C., iar semnătura de către inculpatul A., aşa cum rezultă din concluziile Raportului de constatare grafoscopică din 6 noiembrie 2008.

Contravaloarea mărfurilor menţionate a fost achitată de către SC BŞ. SRL în contul SC H. SRL deschis la banca AS. - Sucursala Delfinariu, conform extrasului de cont, suma de 99.982,25 RON fiind ridicată în numerar şi prin retragere de la bancomatul băncii de către inculpatul F. care, ulterior, a remis-o inculpaţilor C. şi B. Nici această operaţiune nu a fost evidenţiată în contabilitatea SC H. SRL.

Modalitatea de transfer a bunurilor de la o societate la alta, cunoscând că acestea provin din comiterea de infracţiuni, de către inculpaţi, fără ca operaţiunile comerciale să fie evidenţiate în contabilitate, a fost recunoscută în cursul urmăririi penale de către inculpaţi.

Astfel, inculpatul F. a recunoscut, prin declaraţia din 29 octombrie 2008 faptul că, având drept de semnătură pe contul bancar al SC H. SRL deschis la banca AS., s-a deplasat, împreună cu inculpatul C. la această unitate bancară, de unde a retras, iniţial, în numerar, suma de 10.000 RON, pe care i-a înmânat-o în întregime inculpatului C. Diferenţa de 90.000 RON a fost retrasă de inculpatul F., în mod repetat, prin folosirea unui card emis de banca AS. pentru SC H. SRL, de la bancomatul AS. Întreaga sumă de 90.000 RON a fost remisă de inculpatul F. inculpatului B. care, în declaraţia sa, a încercat să invoce în apărare, o datorie pe care o avea de achitat către el inculpatul C.

S-a reţinut însă că declaraţia inculpatului B. nu se coroborează cu nicio altă probă administrată în cauză şi nici cu declaraţiile celorlalţi inculpaţi.

În acest sens s-a apreciat ca relevant faptul că, întrucât inculpatul F. cunoştea prea multe fapte în legătură cu activitatea infracţională a inculpaţilor B. şi C., pe la sfârşitul lunii mai 2008, acesta a fost dat afară de la SC H. SRL de inculpatul C. care a schimbat yala de la uşa biroului punctului de lucru, pentru a nu mai permite accesul inculpatului F.

S-a mai reţinut că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpaţii B., C., A., E., precum şi F., cunoscând faptul că SC G. SRL a fost luată în evidenţa C.I.P. şi că împotriva acesteia vor fi formulate plângeri penale urmare emiterii CEC-urilor fără acoperire bancară, cu prilejul achiziţionării mărfurilor de la cele 11 societăţi comerciale, au luat hotărârea de a abandona SC G. SRL şi de a desfăşura o altă activitate infracţională în numele SC H. SRL.

Astfel, această nouă activitate infracţională avea ca scop contactarea firmelor de leasing în vederea achiziţionării de utilaje cu finanţare în leasing, respectiv excavator, încărcător frontal, etc. şi efectuarea unor plăţi în avans de 10 - 15% din valoarea utilajului, astfel încât să se creeze aparenţa de legalitate a tranzacţiei ce urma a se derula, iar diferenţa de sumă obţinută prin finanţare pentru achiziţionarea de utilaje să nu mai fie restituită societăţilor de leasing.

În acest sens, inculpatul A., sub identitatea falsă de AC., a preluat SC H. SRL, în cadrul căreia, coordonaţi de inculpatul B., ceilalţi inculpaţi au început să execute noi sarcini, sub următoarea modalitate:

Iniţial, au fost întocmite mai multe dosare cu spirală, care cuprindeau copii xerox ale actelor de constituire şi situaţia contabilă pe anul 2007 şi lunile ianuarie - aprilie 2008, inclusiv balanţele de verificare ale SC H. SRL, deşi aceste documente nu au fost depuse niciodată la Administraţia Finanţelor Publice, după cum rezultă din adresa acestei unităţi, din 19 noiembrie 2008, ceea ce denotă că dosarele astfel constituite cuprindeau date necorespunzătoare realităţii.

Astfel de dosare întocmite în mod fals au fost identificate atât în portbagajul autoturismului inculpatului C., cât şi la punctul de lucru al SC H. SRL.

Aceste dosare împreună cu scrisori de intenţie au fost depuse la mai multe societăţi de leasing, în vederea obţinerii de finanţări pentru achiziţionarea de utilaje în numele SC H. SRL, respectiv: SC Ţ.; SC Ş.; SC U.; SC V.; SC X.; SC Y.; SC W.; SC AA. şi SC T.

Cu ocazia percheziţiei efectuate asupra autoturismului inculpatului C. a fost identificat un înscris forma A4, dictando, ce cuprinde o înşiruire de societăţi de leasing, printre care şi cele 9 societăţi arătate mai sus, înscris ce a fost redactat de către inculpatul C., conform concluziilor Raportului de constatare grafoscopică din 6 noiembrie 2008.

De asemenea, de la punctul de lucru al SC H. SRL, a fost ridicată o agendă personală aparţinând inculpatului E. în care a fost identificat un înscris format A4 pe care sunt menţionate olograf 8 societăţi de leasing cu adrese de e-mail, numere de telefon şi persoane de contact. Acest înscris a fost redactat de către inculpatul B., conform concluziilor Raportului de constatare grafoscopică din 6 noiembrie 2008 şi înmânat inculpatului E. pentru a contacta societăţile de leasing menţionate în acest în scris.

După examinarea solicitărilor, societăţile de leasing au comunicat SC H. SRL punctul lor de vedere cu privire la acordarea finanţării.

Astfel, cererile de finanţare au fost aprobate în cazul SC T., SC V., SC Y. şi SC U., întocmindu-se chiar şi contractele de leasing ce urmau a fi semnate de părţi ulterior.

Pentru că acordarea finanţării în leasing era condiţionată de plata unui avans pe care inculpaţii nu au reuşit să-l procure, societăţile de leasing T., V., Y. şi U. nu au mai semnat contractele, reziliindu-le, astfel că nu a fost acordată finanţarea solicitată, faptele rămânând în forma tentativei la înşelăciune.

În cazul SC X., SC W. şi SC AA. - cererile de finanţare depuse de inculpaţi în numele SC H. SRL nu au fost aprobate de societăţile de leasing, faptele rămânând în forma tentativei la infracţiunea de înşelăciune.

La data de 7 iulie 2008, inculpaţii A. şi E. au fost depistaţi în flagrant în sediul U., în momentul în care încheiau contractul de leasing în numele SC H. SRL.

Cu prilejul legitimării lor de către ofiţerii de poliţie judiciară, inculpatul E. şi-a declinat identitatea falsă de BR., iar inculpatul A., pe cea de AC., identităţi false sub care apar în actele analizate în prezenta cauză.

În imediata apropiere a sediului societăţii U. a fost identificat inculpatul C. care îi aştepta pe ceilalţi doi inculpaţi, la volanul autoturismului pe care îl conducea şi cu care i-a transportat pe cei doi inculpaţi, după cum rezultă din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante.

În cazul relaţiei dintre SC H. SRL şi SC Ţ. - Sucursala Constanţa, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Inculpatul E. sub identitatea falsă de BR., în calitate de persoană de contact şi director la SC H. SRL a depus o scrisoare de intenţie şi o cerere de finanţare la SC Ţ. SA - Sucursala Constanţa, în care a solicitat achiziţionarea în sistem leasing a unui excavator, în valoare de 110.241 euro.

Pentru susţinerea cererii de finanţare, inculpaţii au depus la Ţ. SA şi un dosar de bonitate a SC H. SRL, întocmit în fals.

Ulterior, la data de 20 iunie 2008, a fost încheiat contractul de leasing financiar între Ţ. SA, în calitate de finanţator, SC H. SRL, în calitate de utilizator şi inculpatul A., sub identitatea falsă de AC., în calitate de garant.

Martora BT. s-a deplasat la punctul de lucru al SC H. SRL pentru semnarea contractului de leasing astfel încheiat. Contractul a fost semnat din partea SC H. SRL de inculpatul A., sub identitatea falsă de AC., de faţă fiind şi inculpatul E., sub identitatea falsă de BR., persoane recunoscute de martoră.

Anterior încheierii contractului de leasing, inculpaţii au indicat reprezentanţilor societăţii de leasing ca furnizor al utilajului pe SC BŢ. SRL, sens în care s-a întocmit şi o factură pro-formă între furnizor şi societatea de leasing, precum şi Contractul de vânzare-cumpărare din 20 iunie 2008 între SC BŢ. SRL, în calitate de vânzător, Ţ. SA, în calitate de cumpărător şi SC H. SRL, în calitate de utilizator.

În această modalitate a fost întocmită factura de livrare a excavatorului de către SC BŢ. SRL către Ţ. SA, din 23 iunie 2008, în val. de 476.865,37 RON.

La data de 24 iunie 2008, SC Ţ. SA a achitat suma de 476.865,37 RON către SC BŢ. SRL, reprezentând contravaloarea utilajului. În aceeaşi zi, respectiv 24 iunie 2008, SC BŢ. SRL a achitat către SC BU. SRL suma de 417.775,68 RON, reprezentând contravaloarea excavatorului ce face obiectul contractului de leasing şi pentru care SC BU. SRL a emis către SC BŢ. SRL factura din 16 iunie 2008, operaţiuni ce rezultă din extrasul de cont.

Aceste operaţiuni financiar-bancare s-au derulat în baza unor documente ce nu cuprind date reale deoarece, în materialitatea sa corporală, excavatorul nu a existat, nefiind fabricat, aşa cum rezultă din e-mail-ul trimis de SC BV. SRL, singurul importator autorizat din România de excavatoare marca respectivă.

Mai mult, între SC BU. SRL, ca furnizor final al excavatorului menţionat mai sus şi SC H. SRL nu a fost întocmit niciodată un proces-verbal de recepţie a utilajului care să ateste existenţa lui corporală.

Pentru plata avansului către SC Ţ. SA, în vederea achiziţionării excavatorului, inculpaţii au primit la data de 23 iunie 2008, în contul SC H. SRL deschis la AŞ. - Sucursala Constanţa, suma de 105.707,70 RON de la SC BU. SRL care a fost achitată în aceeaşi zi către Ţ. SA.

Pentru a crea o aparenţă de legalitate a acestei tranzacţii şi a masca originea infracţională a banilor, inculpaţii au emis în numele SC H. SRL factura fiscală din 20 iunie 2008 prin care atestau livrarea unei cantităţi de oţel beton către SC BU. SRL în valoare de 105.707,7 RON.

Fictivitatea rezultă din faptul că SC H. SRL nu a achiziţionat niciodată cantitatea de oţel beton menţionată în factura de mai sus (aspect confirmat şi de expertiza judiciar-contabilă) şi rezultat din concluziile Raportului de constatare grafoscopică din 6 noiembrie 2008 care menţionează că scrisul ce completează această factură a fost executat de inculpatul C., iar semnătura a fost executată de inculpatul A.

Din declaraţia administratorului SC BŢ. SRL, BX., audiat prin comisie rogatorie, a rezultat că excavatorul nu s-a aflat niciodată în posesia SC BŢ. SRL, ci a fost predat în mod direct către SC H. SRL, de către reprezentanţii SC BU. SRL.

Din declaraţia administratorului SC BU. SRL - BZ., a rezultat că excavatorul din cauză a fost transportat de către SC BŢ. SRL din Ungaria până în Oradea şi de acolo la Iaşi, aspect infirmat de reprezentantul SC BŢ. SRL, cât şi de reprezentantul SC BV. SRL, după cum s-a arătat mai sus.

Pentru a da o aparenţă de legalitate tranzacţiilor financiare derulate între SC BU. SRL şi SC BY. SRL la care inculpatul B. era asociat unic şi administrator, dar şi pentru a acoperi în mod legal partea de bani ce i se cuvenea din tranzacţia cu excavatorul, inculpatul B. a întocmit, în mod fictiv, mai multe facturi, prin care atesta, în mod nereal, o vânzare de oţel beton şi plasă sudată către SC BU. SRL. În baza acestor documente, SC BU. SRL a achitat către SC BY. SRL suma de 188.000 RON, sumă ce nu reprezintă altceva decât partea cuvenită din tranzacţia cu excavatorul.

În acest sens, inculpatul B. i-a solicitat inculpatului F. să-i întocmească o factură fictivă prin care se atesta în mod nereal că SC BP. SRL a livrat către SC BY. SRL oţel beton în valoare de 70.000 RON. Anterior întocmirii acestei facturi fiscale, potrivit declaraţiei inculpatului F., inculpatul B. a virat în două rânduri, în contul SC BP. SRL, cu ordinele de plată din 26 iunie 2008 şi 27 iunie 2008, sumele de 50.000 RON şi respectiv, 20.000 RON, menţionându-se pe primul ordin "contravaloare factură fiscală avans marfă", fără a o indica, iar pe cel de-al doilea "restanţă la factura fiscală din 26 iunie 2008", deşi SC BP. SRL nu a emis niciodată către SC BY. o factură fiscală în 26 iunie 2008. Banii plătiţi cu cele două ordine de plată au fost retraşi din contul SC BP. SRL, în numerar, de către inculpatul F. şi remişi inculpatului B.

Susţinerea aspectelor arătate mai sus este dovedită cu transcrierea înregistrării convorbirilor telefonice dintre inculpaţii B. şi F., din data de 5 august 2008, din care rezultă că inculpatul B. i-a solicitat inculpatului F. să-i lase o factură, însă acesta din urmă nu o completase. Ca urmare, la indicaţia inculpatului B., inculpatul F. a revenit la biroul celui dintâi şi a completat factura emisă în numele SC BP. SRL , cu datele solicitate de rubricatură.

Convorbirea astfel interceptată la data de 5 august 2008 dintre inculpaţii B. şi F. dovedeşte că factura din 29 iunie 2008 este întocmită la o dată ulterioară şi în mod fictiv, fără ca tranzacţia să aibă loc în materialitatea ei.

Deşi în declaraţia sa inculpatul B. a precizat că operaţiunea de livrare a cantităţii de oţel beton de la SC BP. SRL s-a efectuat direct către SC BU. SRL, prin intermediul SC BY. SRL, fără ca marfa să fie recepţionată şi de SC BY. SRL, în evidenţa contabilă a acesteia din urmă a fost identificată de Garda Financiară Constanţa Nota de intrare - recepţie aferentă facturii din 29 iunie 2008 privind recepţia cantităţii de oţel beton de 26.7389 Kg de la SC BP. SRL. Acest aspect rezultă şi din fişa de magazie.

Astfel, se constată că livrarea de oţel beton de către SC BY. SRL, prin inculpatul B., către SC BU. SRL este o livrare fictivă cu scopul disimulării adevăratei provenienţe a unei părţi din suma totală de 188.000 RON.

Deşi în evidenţa SC BU. SRL recepţia oţelului beton livrat de către SC BY. SRL este datată 25 iunie 2008, sens în care este emisă factura fiscală din 25 iunie 2008 prin care se atestă livrarea cantităţii de 27.010 kg oţel beton de către SC BY. SRL către SC BU. SRL, la respectiva dată SC BY. SRL nu achiziţionase nici faptic şi nici scriptic această marfă de la vreo societate, marfa fiind achiziţionată scriptic şi în mod fals la data de 29 iunie 2008, după cum s-a arătat mai sus.

În declaraţia din 27 noiembrie 2008, inculpatul B. a precizat că a întocmit facturile de livrare către SC BU. SRL la data de 25 iunie 2008, cu scopul ca această societate să i le plătească, iar la rândul său, să achite factura ce urma a fi emisă de SC BP. SRL pentru cantitatea de oţel beton ce urma a fi achiziţionată, prin intermediul inculpatului F.

Instanţa de fond a apreciat că apărarea inculpatului B. este combătută de declaraţiile inculpatului F. care a precizat că, niciodată SC BP. SRL nu a avut ca marfă oţel beton, fiindcă nu dispunea de depozite şi nici de utilaje speciale pentru încărcarea unui asemenea produs.

În acelaşi timp, inculpatul B. a mai precizat că întreaga cantitate de oţel beton livrată de SC BP. SRL ar fi fost ridicată de la depozitul acestei societăţi de către reprezentanţii SC BU. SRL, aspect infirmat total de inculpatul F.

În realitate, pentru a justifica diferenţa de bani încasată de la SC BU. SRL, inculpatul B. a prezentat ca documente justificative pentru facturile emise în mod fictiv către SC BU. SRL alte facturi care atestau în mod nereal faptul că SC BY. SRL ar fi achiziţionat oţel beton şi plasă sudată de la SC BW. SRL. Conform notei de constatare întocmită de Garda Financiară Constanţa la data de 29 august 2008, aceste mărfuri au fost primite de la SC BW. SRL în compensare cu mărfuri (electrozi) achiziţionate de la SC CA. SRL. Această ultimă marfă nu a fost achitată niciodată către SC CA. SRL.

În acest sens s-a reţinut că SC CA. SRL nu reprezintă altceva decât o societate fantomă, actele de constituire în original şi ştampila societăţii fiind identificate în portbagajul autoturismului inculpatului C. cu ocazia percheziţiei efectuate în data de 7 iulie 2008. În acelaşi loc au fost găsite şi acte încheiate între SC BY. SRL şi SC CA. SRL, respectiv facturi fiscale şi contract prestări servicii.

Administratorul SC CA. SRL - CB. - nu a fost identificat în cursul urmăririi penale de către lucrătorii de poliţie judiciară, cu ocazia verificărilor efectuate la domiciliul său, rezultând că acesta nu a locuit decât câteva zile la acea adresă, în vara anului 2007, ulterior schimbându-şi domiciliul.

Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul B. a încasat în numele SC BY. SRL suma de 188.000 RON de la SC BU. SRL, la data de 25 iunie 2008, adică a doua zi după ce SC BU. SRL a încasat banii de la SC BŢ. SRL (24 iunie 2008), bani ce au fost viraţi la SC BŢ. SRL de Ţ. SA, aşa după cum rezultă din extrasul de cont al SC BU. SRL.

Acest mod de operare, după cum a fost descris mai sus, este caracteristic inculpaţilor C. şi B. care mai sunt cercetaţi şi în alte dosare penale pentru infracţiuni de înşelăciune comise asemănător, după cum rezultă din rechizitoriile aflate la dosar.

Dorind să-şi achiziţioneze un autoturism în leasing, într-o modalitate frauduloasă, prin care ar fi achitat numai avansul şi una sau două rate, inculpatul B. a convenit cu inculpaţii C., A. şi E. să fie ajutat prin intermediul SC H. SRL.

În acelaşi timp, şi inculpatul A. a solicitat achiziţionarea unui autoturism cu finanţare leasing în numele SC H. SRL.

Prezentând acte false privind bonitatea SC H. SRL, inculpaţii au contactat reprezentanţii SC Ş. SA şi au încheiat contractele de leasing din 14 mai 2008 şi 12 mai 2008 prin care au fost achiziţionate în sistem leasing un autoturism CC. şi un autoturism CD., în valoare totală de 13.311,14 euro şi respectiv, 24.097,31 euro.

Actele au fost depuse la SC Ş. SA, iar autoturismele achiziţionate în mod fraudulos, după cum s-a arătat mai sus, au fost utilizate de inculpatul B. (CD.) şi de fiul inculpatului A., respectiv CE. (CC.).

La datele de 12 mai şi respectiv 16 mai 2008, au fost depuse în numerar în contul SC H. SRL deschis la AS., de către inculpatul A., sub identitatea falsă de AC., sumele de 12.100 RON şi respectiv 7.100 RON, care, ulterior, au fost viraţi ca plată în avans către SC Ş. SA pentru achiziţionarea celor două autoturisme, după cum rezultă din extrasul de cont de la banca AS. Despre această operaţiune, inculpatul B. a precizat că el a fost cel care a plătit întreaga sumă, cu titlu de avans, fără a încheia un înscris cu SC H. SRL care să ateste această plată, banii fiind daţi inculpatului F. care confirmă cele declarate de inculpatul B.

Cele două autoturisme astfel achiziţionate au fost folosite de inculpatul B. şi de martorul CE. până la data de 15 iulie 2008 şi, respectiv 28 iulie 2008, când au fost preluate de firma de leasing.

Faţă de această situaţie, SC Ş. SA a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 8.151,79 RON, inclusiv TVA, sumă ce reprezintă debite scadente şi neîncasate potrivit contractelor de leasing.

În sarcina inculpatului C. s-a mai reţinut următoarea faptă comisă prin folosirea aceluiaşi mod de operare descris mai sus, după cum urmează:

La data de 26 noiembrie 2007, inculpatul C., în numele SC CF. SRL, persoană juridică la care administrator era numitul CG., fără consimţământul acestuia, a încheiat o convenţie comercială cu SC D. SRL privind predarea a 2 file CEC, respectiv în val. de 37.700 RON şi în val. de 30.000 RON, cu titlu de garanţie pentru marfa cumpărată de la aceasta din urmă.

La aceeaşi dată de 26 noiembrie 2007, SC D. SRL a livrat către SC CF. SRL, reprezentată de inculpatul C., marfă în val. de 53.048,56 RON.

Întrucât inculpatul C. nu a respectat clauzele convenţiei comerciale şi nici precizarea făcută pe factura fiscală potrivit căreia scadenţa plăţii era la 31 decembrie 2007, reprezentanţii SC D. SRL au completat şi introdus la plată cele două file CEC lăsate garanţie de inculpatul C., semnate, ştampilate şi completate cu suma de plată, care au fost respinse la plată pentru lipsă disponibil în cont, trăgător în interdicţie bancară, CEC retras din circulaţie.

Pentru a menţine în eroare partea vătămată SC D. SRL cu privire la solvabilitatea sa, inculpatul C. a făcut promisiuni reprezentanţilor acesteia că va achita marfa achiziţionată la data de 26 noiembrie 2007, însă, partea vătămată dându-şi seama că a fost înşelată a refuzat să mai livreze altă cantitate de marfa către inculpat.

Audiat în cauză, inculpatul C. a precizat că în fapt, administratorul SC CF. SRL, respectiv CG. a încheiat cu el un contract de colaborare pentru achiziţionare de mărfuri alimentare. Acest contract a fost identificat în portbagajul autoturismului inculpatului C., cu prilejul percheziţiei auto efectuate în data de 7 iulie 2008 şi potrivit concluziilor Raportului de constatare grafoscopică din 6 noiembrie 2008, scrisul olograf ce completează în totalitate rubricile contractului sus-menţionat şi semnătura existentă la rubrica "colaborator" au fost executate de inculpatul C.

Totodată, cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului C. la data de 7 iulie 2008 a fost identificat în copie xerox, certificatul de înregistrare la O.R.C. Constanţa al SC CF. SRL.

Din declaraţia martorului CG. a rezultat că actele societăţii SC CF. SRL i-ar fi fost sustrase, fără a preciza în ce împrejurări, pierderea actelor fiind anunţată în ziarul local. Martorul a mai arătat că nu a avut niciodată vreo colaborare cu inculpatul C.

Cu prilejul audierii martorului CG., la data de 24 septembrie 2008, i-a fost prezentată fotografia inculpatului C. pe care însă nu l-a recunoscut nici după fizionomie şi nici după nume.

La data de 27 februarie 2008, partea vătămată SC D. SRL a formulat plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa care a fost înaintată Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa şi conexată la Dosarul penal nr. x/P/2008.

Din declaraţia inculpatul C. nu rezultă date care să poată fi verificate cu privire la modul în care a fost valorificată marfa achiziţionată de la SC D. SRL şi nici cu privire la modul de predare a acesteia către administratorul SC CF. SRL, pentru care efectua operaţiunea comercială.

Pe cale de consecinţă, se constată că inculpatul C. şi-a însuşit cantitatea de marfă în val. de 53.048,56 RON de la SC D. SRL, prin folosirea aceluiaşi mod de operare ca cel folosit în cazul SC G. SRL.

Totodată, se constată că pe factura emisă de SC D. SRL nu este menţionat ca delegat al SC CF. SRL, cu toate că inculpatul C. a lăsat o copie de pe cartea sa de identitate la sediul acestei societăţi, fiind recunoscut de reprezentantul SC D. SRL.

Având în vedere modul de operare al inculpaţilor care s-au folosit de cele două societăţi comerciale, respectiv SC G. SRL şi SC H. SRL, dar şi de SC AT. SRL, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize judiciar-contabile care să lămurească atât circuitul documentelor justificativ-contabile privind operaţiunile comerciale efectuate de cele trei societăţi, primele două inculpate, dar şi cuantumul obligaţiilor fiscale datorate statului în perioada februarie - iulie 2008.

Prima instanţă a apreciat că raportul de expertiză judiciar-contabilă întocmit în cauză, necontestat de părţi, confirmă analiza probelor aşa după cum a fost efectuată în rechizitoriu, reţinând următoarele:

Privitor la valoarea mărfurilor achiziţionate şi vândute de către SC G. SRL în perioada februarie - iulie 2008, expertiza judiciar-contabilă a concluzionat că această persoană juridică inculpată a achiziţionat mărfuri de la 11 societăţi comerciale arătate mai sus, în valoare totală de 1.386.754,41 RON, din care TVA 218.540,33 RON, pe bază de facturi fiscale, aşa după cum sunt evidenţiate în situaţia rulajului (intrări-ieşiri) de mărfuri prin SC G. SRL.

Din mărfurile achiziţionate în valoarea de 1.368.754,41 RON, SC G. SRL a vândut în aceeaşi perioadă mărfuri în sumă de 282.729,72 RON, din care TVA 45.135,71 RON, către SC AY. SRL, după cum s-a expus mai sus.

Alte mărfuri achiziţionate de SC G. SRL în modalitatea arătată, au fost valorificate prin alte societăţi, respectiv SC H. SRL, SC BP. SRL şi SC BY. SRL.

În aceeaşi perioadă februarie - iulie 2008, SC H. SRL nu a achiziţionat nici un material în vederea comercializării, însă a vândut mărfuri în val. de 205.689,95 RON către SC BŞ. SRL (profile şi accesorii cu factura fiscală din 11 iunie 2008 în val. de 99.982,25 RON, materiale achiziţionate de SC G. SRL de la SC J. SRL, cu factura din 27 mai 2008). Suma de 99.982,25 RON a fost încasată la 12 iunie 2008 cu ordin de plată şi apare evidenţiată în extrasul de cont al AS. - Agenţia Delfinariu.

De asemenea, SC H. SRL a vândut oţel beton în val. de 105.707,70 RON către SC BU. SRL, deşi în perioada de referinţă nu a procurat spre vânzare astfel de mărfuri şi nici vreo altă societate cercetată în dosarul cauzei, nu a achiziţionat oţel beton.

Suma de 105.707,70 RON a fost încasată prin AŞ. - Sucursala Constanţa şi este evidenţiată în extrasul de cont din data de 23 iunie 2008.

Ca activitate comercială efectuată şi neevidenţiată în contabilitatea SC H. SRL, în perioada februarie - iulie 2008, expertiza judiciar-contabilă a mai reţinut încheierea celor două contracte de leasing pentru procurarea autoturismelor CD. şi CC., aşa după cum s-a expus mai sus, precum şi încheierea contractului de leasing financiar la data de 20 iunie 2008 cu SC Ţ. SA, privind achiziţionarea unui excavator pe şenile în val. de 110.241 euro, contract garantat cu 60 de bilete la ordin, semnate de inculpatul A., sub identitatea falsă de AC.

Expertiza judiciar-contabilă a mai concluzionat că SC AT. SRL nu a desfăşurat nici o activitate în perioada februarie - iulie 2008, deşi aceasta apare în documente ca fiind preluată prin cesionare de inculpatul A., sub identitatea falsă de AC.

De altfel, începând cu data de 14 aprilie 2008, împotriva acestei societăţi s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei, potrivit Sentinţei civile nr. 933/COM din 14 aprilie 2008 a Tribunalului Constanţa, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, la solicitarea creditoarea SC CH. pentru o creanţă de 168.462,72 RON.

Privitor la SC BP. SRL, expertiza a concluzionat că, în perioada februarie - iulie 2008, aceasta nu a achiziţionat nici un material, deşi, din actele dosarului aceasta se evidenţiază prin vânzarea de tablă decapată către SC BO. SRL în val. de 62.447,34 RON, sumă primită cu ordinul de plată din 19 mai 2008 prin banca CI.

Din examinarea actelor justificative, expertiza a concluzionat că această tablă decapată a fost achiziţionată de SC G. SRL de la SC Q. SRL cu facturile fiscale din 15 mai 2008 şi 23 mai 2008.

Din Raportul de expertiză judiciar-contabilă rezultă că SC G. SRL, SC H. SRL şi SC BP. SRL au avut relaţii privind operaţiunile bancare, cu următoarele bănci, astfel: SC G. SRL cu AM. Agenţia Decebal prin care s-a încasat ca depuneri în numerar suma de 1.679,01 RON, cu AL. - Agenţia Constanţa prin care, potrivit extraselor de cont, s-au încasat 248.091,34 RON; cu AN. prin care s-a încasat suma 22.350,08 RON.

SC H. SRL a avut relaţii privind operaţiuni bancare cu AS. prin care s-a încasat suma de 122.190,33 RON, reprezentând depuneri numerar de inculpatul A., sub identitatea falsă de AC. de 22.200 RON, avans pentru procurarea celor două autoturisme; 99.982,25 RON de la SC BŞ. SRL, în modalitatea arătată mai sus; cu AS. - Sucursala Constanţa prin care s-a încasat suma de 105.707,70 RON de la SC BU. SRL, după cum s-a arătat mai sus, ce reprezintă contravaloarea cantităţii de 31.500 kg oţel beton, facturat cu factura fiscală din 20 iunie 2008 către SC BU. SRL, deşi marfa nu a intrat niciodată în gestiunea SC H. SRL şi nici în celelalte societăţi supuse expertizei.

SC BP. SRL prin împuternicitul inculpatul F. a încasat prin banca CI. suma de 62.447,33 RON, contravaloare tablă decapată, deşi nu a vândut niciodată acest produs, fiindcă nu-1 avea în stoc.

Totodată, expertiza a mai concluzionat că SC G. SRL a mai încasat, pe bază de chitanţe fiscale, suma de 282.729,72 RON de la SC AY. SRL, contravaloare tablă trasă şi tablă inox, după cum s-a expus mai sus.

Având în vedere modul de operare al inculpaţilor, expertiza judiciar-contabilă a arătat că aceştia efectuau operaţiuni de retragere de sume de bani, în numerar, numai prin două bănci, respectiv: AL. - Agenţia Constanţa prin care s-a retras suma de 64.300 RON prin 9 operaţiuni comerciale, banii fiind ridicaţi de inculpatul A., sub identitatea falsă de AC., fiindcă era singurul împuternicit care putea dispune de disponibilităţile din cont pe bază de specimen de semnătură şi prin AS. - Agenţia Delfinariu, prin care reprezentantul SC H. SRL, respectiv inculpatul F., a retras suma de 99.450 RON, prin 32 operaţiuni bancare.

De asemenea, în perioada 13 iunie 2008 - 18 iunie 2008, inculpatul F. a retras din contul SC H. SRL, pe bază de card, de la diferite bancomate, suma de 79.450 RON, întrucât era împuternicit să opereze pe contul bancar al acesteia.

Toate operaţiunile financiar-bancare astfel efectuate nu au fost evidenţiate în contabilitatea SC G. SRL, SC H. SRL şi nici SC BP. SRL. Privitor la aceasta din urmă, se constată că inculpatul F. nu i-a adus la cunoştinţă administratorului operaţiunile fictive efectuate.

Prin ascunderea sursei impozabile şi taxabile şi prin omisiunea evidenţierii în actele contabile ale SC G. SRL şi SC H. SRL, inculpatul A., sub identitatea falsă de AC., ajutat de ceilalţi inculpaţi, dar şi cele două societăţi ca persoane juridice, s-au sustras de la plata obligaţiilor fiscale către stat, în val. de 115.082,72 RON în cazul SC G. SRL, sumă compusă din impozit pe venit - 38.015 RON, TVA - 45.135,72 RON şi impozit pe dividende - 31.932 RON, şi, respectiv, în valoare de 76.385,25 RON în cazul SC H. SRL, sumă compusă din impozit pe venit - 27.656 RON; TVA - 32.841 RON, impozit pe dividende - 15.188 RON.

Expertiza a mai reţinut că şi SC BP. SRL s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale în sumă 18.367 RON, însă nu se poate reţine în sarcina acesteia comiterea infracţiunii de evaziune fiscală şi nici adevăratului administrator, respectiv BQ., întrucât aceştia nu au avut ştiinţă de activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul F., care, potrivit Procurii generale de administrare a SC BP. SRL nu avea obligaţii de înregistrare în contabilitatea societăţii a operaţiunilor comerciale efectuate.

Ca urmare, apreciindu-se dovedită vinovăţia inculpaţilor, prima instanţă a dispus condamnarea inculpaţilor pentru faptele reţinute în sarcina lor, la individualizarea judiciară a pedepselor fiind avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

II. Împotriva sentinţei instanţei de fond au declarat apel inculpaţii A., E., C., B. şi F.

În calea sa de atac, inculpatul A. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei, iar în rejudecare, reducerea corespunzătoare a pedepselor, având în vedere atitudinea sa parţial sinceră.

Inculpatul E. a criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul greşitei condamnări pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa, solicitând: achitarea în temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, în stare de recidivă postcondamnatorie, cu argumentare că faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii şi anume latura materială întrucât legăturile stabilite între coinculpaţi s-au realizat pe fondul unor relaţii comerciale, pe baze contractuale şi pur întâmplătoare; achitarea pe temeiul prevăzut de art. 10 alin. (l) lit. c) C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală în formă agravată şi continuată prevăzută de art. 9 lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu motivarea că această infracţiune poate fi comisă în calitate de autor sau de complice numai de către acele persoane care au o anumită calitate în raport cu societatea, respectiv administrator unic sau administrator numit de asociaţi, calitate ce îi conferă şi dreptul de a conduce, de a administra, de a efectua operaţiuni comerciale, pe care inculpatul nu a deţinut-o; achitarea pe temeiul prevăzut de la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă agravată şi continuată întrucât faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii respectiv vinovăţia, argumentându-se că faptul că la un moment dat la tras nu s-a mai găsit resursa financiară se explică prin legile care guvernează creditul comercial şi în primul rând prin dinamica activităţilor din domeniul comercial unde intrările şi ieşirile de capital sunt frecvente şi diferă de la o zi la alta sau de la o oră la alta, considerându-se că este firesc ca la un moment dat trăgătorul să nu mai găsească rezerva de bani la tras, dar acest aspect este nerelevant, părţile având posibilitatea să renegocieze termenii contractuali şi să ajungă la compromis.

Acelaşi temei al achitării a fost invocat de inculpatul E. şi în ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani sub forma ascunderii sau disimulării adevăratei naturi a provenienţei bunurilor, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni, în formă agravată şi continuată, arătându-se că această infracţiune nu poate fi reţinută în sarcina sa atâta timp cât nu s-a stabilit în mod cert, obiectiv, participarea la comiterea infracţiunii de evaziune fiscală şi participarea cu vinovăţie certă la comiterea infracţiunii de înşelăciune în urma cărora s-ar fi obţinut sumele de bani ce urmau a fi spălate, şi nici la acţiunile frauduloase care să stea la baza operaţiunilor ulterioare de spălare de bani.

În ceea ce priveşte infracţiunea de fals privind identitatea, inculpatul a solicitat instanţei de control judiciar să reaprecieze cuantumul pedepsei având în vedere împrejurările comiterii acestei faptei şi atitudinea sa sinceră.

În apelul inculpatului C. s-a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie.

O primă critică a vizat modul de efectuare a cercetării judecătoreşti, arătându-se că la instanţa de fond nu s-a administrat practic nicio probă, constatându-se de cele mai multe ori imposibilitatea audierii martorilor audiaţi în faza de urmărire penală.

Totodată, s-a arătat că hotărârea judecătorească de condamnare este o copie fidelă a actului de inculpare, aceasta fiind dovada faptului că nu a avut loc o judecată pe fond pentru că judecătorul fondului s-a limitat la însuşirea rechizitoriului, fără nici o cenzură.

În ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune s-a solicitat a se constata că din probatoriile aflate la dosarul cauzei nu rezultă care sunt manoperele dolosive, frauduloase, a prezentării unei fapte adevărate ca fiind mincinoase sau a unei fapte mincinoase ca fiind adevărată, astfel încât, să inducă în eroare partea civilă la momentul încheierii contractului sau ulterior.

Deopotrivă, s-a arătat că în speţă nu s-a demonstrat care a fost folosul obţinut de inculpatul C. pentru că nici în actul de inculpare nu se face referire la vreo sumă concretă pe care acesta să şi-o fi însuşit pentru sine sau pentru altul, nefiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.

Totodată, s-a susţinut că în cauză este vorba despre angajamente de plată ce conţin asumarea în mod unilateral a unei obligaţii pecuniare, astfel încât în caz de neplată este atrasă răspunderea civilă. Simpla neexecutare a unor contracte comerciale, a unor obligaţii civile nu poate conduce de plano la existenţa infracţiunii de înşelăciune.

În acest sens, s-a invocat practică judiciară în materie, respectiv Decizia penală nr. l36/R din 24 februarie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, precum şi Decizia penală nr. l3/A din 12 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti.

În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen. s-a arătat că nici această infracţiune nu subzistă în condiţiile în care tuturor celorlalte infracţiuni care au dus la condamnarea inculpatului li s-a aplicat agravanta prevăzută de dispoziţiile art. 75 lit. a) C. pen.

Totodată, s-a susţinut că nici elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) respectiv lit. d) din Legea nr. 241/2005 nu sunt întrunite în cauză întrucât inculpatul nu avea calitatea cerută de lege.

Deopotrivă, s-a susţinut că inculpatul nu poate să fie subiect activ al infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 întrucât probatoriile administrate în cauză nu identifică în nici un mod în ce a constat spălarea de bani, neexistând nicio explicaţie a modalităţii concrete în care s-ar fi comis această infracţiune.

În subsidiar, inculpatul a criticat greşita individualizare judiciară a pedepselor ce i-au fost aplicate de prima instanţă arătând că orientarea acestora spre maximul special prevăzut de lege, în condiţiile în care inculpatul are calitate de complice, iar nu de autor, nu corespunde exigenţelor art. 72 C. pen.

În calea sa de atac, inculpatul B. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate, iar pe fond, aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege redus cu 1/3 urmare aplicării dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., susţinând că în cauză este incidentă situaţia tranzitorie statuată prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 a Curţii Constituţionale întrucât hotărârea instanţei de fond a fost pronunţată la data de 15 iunie 2011, cu cinci luni înainte de a se fi pronunţat decizia sus-menţionată, iar inculpatul doreşte să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Totodată, s-a solicitat ca la individualizarea judiciară a pedepselor să fie avute în vedere circumstanţele personale favorabile, ale inculpatului, respectiv faptul că este o persoană tânără, cu familie organizată şi că inculpatul a recunoscut şi regretat faptele.

În apelul inculpatului F. s-a solicitat încetarea procesului penal pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. g) C. proc. pen., ca urmare a intervenirii decesului părţii.

În cursul judecăţii în apel s-a depus la dosar un extras din registrul de deces al Primăriei Constanţa privind decesul inculpatului F. intervenit la data de 20 iulie 2011.

Inculpatul C. a depus la dosar, în apel, mai multe înscrisuri privind desfăşurarea unor activităţi comerciale de către SC CF. SRL.

Instanţa de apel a audiat la termenul din data de 12 ianuarie 2012 pe martora CJ., martor propus de inculpatul C.; la acelaşi termen, s-a renunţat la audierea celuilalt martor admis de către instanţa de apel, respectiv martorul CG., având în vedere imposibilitatea precizării adresei martorului.

La termenul din 9 februarie 2012, inculpaţii prezenţi E. şi C. au precizat că nu doresc să dea declaraţie în faţa instanţei de apel, uzând de dreptul la tăcere prev. de art. 70 alin. (2) C. proc. pen. La acelaşi termen de judecată, inculpatul B. a fost de acord să fie audiat de către instanţa de apel, precizând în declaraţia sa că doreşte ca judecata să se desfăşoare potrivit procedurii prev. de art. 3201 C. proc. pen., menţionând că recunoaşte săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar şi că solicită judecarea cauzei doar pe baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale.

Prin Decizia penală nr. l9/P din 21 februarie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale şi cu minori şi de familie, s-a admis apelul declarat de inculpatul F., s-a desfiinţat sentinţa primei instanţe şi, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de art. 323 C. pen., art. 26 - 215 C. pen., art. 23 din Legea nr. 656/2002 şi art. 290 C. pen. (2 fapte), înlăturându-se dispoziţiile instanţei de fond cu privire la condamnarea inculpatului şi consecinţele acestei condamnări în ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile a cauzei şi obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Prin aceiaşi decizie au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii A., E., C. şi B. împotriva hotărârii instanţei de fond.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a constatat că prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reţinând vinovăţia celor cinci inculpaţi sub forma intenţiei directe prev. de art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.

Astfel, în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune reţinută în sarcina inculpaţilor s-au reţinut următoarele:

1. În ceea ce priveşte partea vătămată SC L. SRL, dovada comiterii faptei de către inculpaţii A. şi C., coordonaţi de inculpatul B., o constituie Raportul de constatare grafoscopică din 6 noiembrie 2008, ce concluzionează că scrisul şi semnăturile de pe documentele vizând respectiva firmă au fost executate de inculpatul A., iar avizul de însoţire din 7 mai 2008 a fost scris de către inculpatul C., precum şi existenţa în portbagajul autoturismului său a unor înscrisuri emise de SC L. SRL pentru SC G. SRL, respectiv notă de livrare şi facturi.

2. Fapta de înşelăciune asupra părţii vătămate SC K. SRL este probată cu documentele găsit în autoturismul inculpatului C., respectiv ofertă, contract, comandă şi facturi emise de SC K. SRL către SC G. SRL, după cum rezultă din procesul-verbal de percheziţie auto; în cauză, SC K. SRL a formulat plângere penală însoţită de documente justificative, care dovedesc operaţiunea comercială cu SC G. SRL.

3. În ceea ce priveşte partea vătămată SC I. SRL, fapta este dovedită cu cele 4 file CEC semnate de inculpatul A. sub identitatea falsă de AC., respectiv: din 24 iunie 2008, în val.de 20.564,22 RON; din 30 iunie 2008, în val. de 15.643,36 RON; din 7 iulie 2008, în val. de 33.956,82 RON; din 12 iunie 2008, în val. de 15.643,36 RON ce au fost respinse la plată ca urmare a menţiunii trăgător aflat în interdicţie bancară, filă CEC anulată, lipsă totală disponibil în cazul prezentării la plată la termen, cu faptul că inculpatul C. a fost recunoscut de reprezentantul părţii vătămate AZ. ca fiind persoana care a semnat contractul încheiat între cele două societăţi pentru SC G. SRL (conform procesului-verbal de recunoaştere din grup din data de 8 iulie 2008), inculpatul C. fiind cel care a efectuat comenzi în numele SC G. SRL, din faptul dovedit că de multe ori inculpatul C. semna actele încheiate în numele SC G. SRL cu semnătura inculpatului A., sub identitatea falsă de AC., aspect care rezultă şi din transcrierea interceptărilor convorbirii telefonice din data de 4 iulie 2008, din faptul că o parte din marfa achiziţionată de inculpatul C. de la SC I. SRL, în valoare 7.626,21 RON a fost găsită la domiciliul său din Constanţa, cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare din data de 7 iulie 2008, fiind restituită pe bază de proces-verbal reprezentanţilor părţii civile, iar cu ocazia percheziţiei efectuate în autoturismul inculpatul C. au fost identificate înscrisuri emise de SC I. SRL către SC G. SRL, respectiv oferte de produse.

4. Fapta de înşelăciune asupra părţii vătămate SC P. SRL este dovedită prin faptul că cele 12 file CEC emise de către SC G. SRL pentru plata cantităţii de tablă achiziţionată (fila CEC emisă la 10 iunie 2008, în val. de 18.000 RON, cu scadenţă la aceeaşi dată, pe care SC P. SRL a girat-o către SC BD. SRL, fila CEC cu scadenţă la 15 iunie 2008, în val. de 96.965,83 RON, fila CEC cu scadenţă la 11 iunie 2008, în val. de 8.000 RON, girată către SC BE., fila CEC cu scadenţă la 20 iunie 2008, în val. de 90.444,38 RON, girată către SC BF., la 20 iunie 2008; fila CEC cu scadenţă de 26 iunie 2008, în val. de 10.000 RON, girată către SC BG.

SRL, fila CEC în val. de 53.000 RON girat către SC BH. SA, fila CEC în valoare de 10.000 RON girat către SC BH. SA, fila CEC de 17.000 RON girat către SC BI.; fila CEC de 63.000 RON girat către SC BJ. SRL; fila CEC de 10.000 RON girat către o firmă transportoare din Deva; 2 file CEC în val. de 5.300 şi respectiv 17.000 RON, girate către SC BK. SA) au fost refuzate la plată, din lipsă totală de disponibil la termenul prezentării la plată şi pentru CEC emis de trăgător aflat în interdicţie bancară, CEC-urile aparţinând unui set de instrumente retrase din circulaţie şi în litigiu cu privire la drepturi de proprietate, precum şi din faptul că, cu prilejul percheziţiei auto efectuate în autoturismul utilizat de inculpatul C., la data de 7 iulie 2008, au fost descoperite în portbagajul acestuia, documente emise de SC P. SRL, respectiv: facturile fiscale din 25 aprilie 2004; 5 mai 2008; factura pro-forma comandă fermă cerere-ofertă încheiate între SC G.

SRL şi SC P. SRL, ceea ce dovedeşte participarea acestuia la comiterea activităţii infracţionale din cauză; din faptul că pe copia xerox a facturii fiscale din 5 mai 2008 arătată mai sus, sunt menţionate cu înscris olograf datele de identificare ale SC AY. SRL, scris, care, potrivit Raportului de constatare grafoscopică din 6 noiembrie 2008 a fost executat de inculpatul C.; din faptul dovedit că această cantitate de tablă inox achiziţionată în mod fraudulos de SC G. SRL de la SC P. SRL a fost vândută ulterior la SC AY. SRL, pe baza facturilor fiscale din 14 mai 2008, 16 mai 2008 şi 19 mai 2008, precum şi a avizelor de însoţire a mărfii din 7 mai 2007, 10 mai 2008, 15 mai 2008, fără ca operaţiunile comerciale să fie înregistrate în mod cronologic în evidenţa contabilă a SC G.

SRL pentru calcularea obligaţiilor fiscale către stat.

Deopotrivă, dovada comiterii faptei de către inculpaţii A. şi C., coordonaţi de inculpatul B., o constituie Raportul de constatare grafoscopică din 6 noiembrie 2008, ce concluzionează că scrisul şi semnăturile de pe documentele menţionate mai sus au fost executate de inculpatul A., iar avizul de însoţire din 7 mai 2008, a fost scris de către inculpatul C.

5. Fapta de înşelăciune asupra părţii vătămate SC M. SRL privind cantitatea de 378 mp plăci policarbonat celular, de diferite dimensiuni, în val. totală de 36.528,38 RON, potrivit facturii fiscale din 9 mai 2008, este dovedită prin faptul că fila CEC din data de 8 iunie 2008, CEC semnat de inculpatul A., sub identitatea falsă de AC., a fost refuzat la plată din lipsă totală de disponibil, fiind emis de trăgător aflat în interdicţie bancară şi aparţinând unui set de instrumente care a fost retras din circulaţie; din faptul că, cu prilejul percheziţiei auto efectuate în autoturismul utilizat de inculpatul C., la data de 7 iulie 2008, au fost descoperite în portbagajul acestuia, documente emise de SC M. SRL către SC G. SRL, respectiv: copia facturii fiscale din 9 mai 2008, emisă de SC M. SRL către SC G. SRL, ceea ce implică participarea inculpatului C., în înţelegere cu inculpatul B., la comiterea faptei de înşelăciune în paguba SC M. SRL, după cum rezultă şi din percheziţia domiciliară la locuinţa închiriată de inculpatul A. în Bucureşti, de unde au fost ridicate mai multe documente, printre care s-a identificat, în original, factura fiscală din 9 mai 2008, menţionată mai sus, precum şi cotorul CEC-urilor emise altor părţi vătămate din prezenta cauză în numele SC G. SRL.

6. Cu privire la partea vătămată SC R. SRL, fapta de înşelăciune reiese din faptul că cele două comenzi ferme de tablă navală au indicat în mod fals numele de AX., ca persoană de contact, pe baza cărora SC R. SRL a acceptat să încheie Contractul de vânzare-cumpărare din 12 mai 2008; din faptul că în evidenţele contabile ale SC G. SRL nu apare înregistrată această operaţiune, iar contractul de vânzare-cumpărare încheiat între cele două societăţi, în original şi copii, facturile fiscale şi avizele de însoţire a mărfii, în original, au fost identificate în portbagajul autoturismului inculpatului C., cu ocazia efectuării percheziţiei auto din data de 7 iulie 2008.

7. Fapta de înşelăciune privind partea vătămată SC Q. SRL reiese din Contractul de vânzare-cumpărare din 12 mai 2008 privind livrarea unei cantităţi de tablă decapată a cărei plată urma a fi efectuată cu file CEC, încheiat de SC G. SRL prin reprezentantul său, inculpatul A., sub identitatea falsă de AC.; din faptul că SC G. SRL a emis filele CEC din 16 iunie 2008, în val. de 74.594,22 RON şi respectiv, din 7 iunie 2008, în val. de 63.237,52 RON, care au fost refuzate la plată de către AL. - Sucursala Constanţa; din faptul că avizele de însoţire a mărfii, în original şi a celor două facturi, în copii, emise de SC Q. SRL către SC G. SRL, au fost găsite în portbagajul autoturismului inculpatului C.; din faptul că martorul BN. a acceptat să cumpere, în numele societăţii sale, tabla decapată şi pentru efectuarea operaţiunii comerciale, căreia trebuia să i se dea o aparenţă de legalitate, inculpatul B. i-a solicitat inculpatului F. să-i înlesnească operaţiunea, în sensul de a emite în fals o factură fiscală, prin care să se ateste o livrare de tablă de la SC BP. SRL către SC BO. SRL; prin faptul că inculpatul F. a acceptat să întocmească în fals, potrivit declaraţiei sale, factura fiscală din 16 mai 2008, la solicitarea inculpatului B., prin care a atestat în mod fals, că SC BP. SRL a vândut cantitatea de 21.075 Kg tablă decapată (a se vedea identitatea cu privire la cantitatea de tablă de pe factura fiscală din 15 mai 2008 emisă de SC Q. SRL către SC G. SRL) către SC BO. SRL, la un preţ mai mic decât preţul de achiziţie care, în factura fiscală din 15 mai 2008 emisă de SC Q. SRL, era de 74.594,22 RON, iar în factura emisă către SC BO. SRL era de 62.447,33 RON; prin faptul că în operaţiunea comercială descrisă mai sus, inculpatul B., împreună cu inculpaţii C., A. şi F. au disimulat adevărata natură a provenienţei cantităţii de tablă livrată către SC BO. SRL, cunoscând că aceasta provine din săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prin emitere de file CEC fără acoperire bancară în dauna SC Q. SRL din faptul că inculpatul F., care avea specimen de semnătură pe contul SC BP. SRL deschis la AS. - Sucursala Delfinariu a retras, în numerar, suma de 62.477,33 RON achitată de SC BO. SRL, cu ordinul de plată din 19 mai 2008, pe care i-a remis-o inculpatului B.

8. În ceea ce priveşte fapta de achiziţionare a cantităţii de 13.294 kg tablă în val. de 32.791,93 RON de la SC S. SRL, fapta de înşelăciune reiese din faptul că fila CEC-ul seria din 5 iunie 2008, în val. de 32.791,93 RON, a fost semnată de inculpatul A. sub identitatea falsă de AC., fila CEC fiind refuzată la plată pentru lipsă total disponibil şi trăgător aflat în interdicţie bancară, CEC aparţinând unui set de instrumente retras din circulaţie; din faptul că, cu ocazia percheziţiei auto efectuată în autoturismul inculpatului C. a fost găsită, în original, factura fiscală din 23 mai 2008, emisă de SC S. SRL; din faptul că operaţiunea comercială nu a fost evidenţiată în contabilitatea SC G. SRL.

9. Fapta de înşelăciune asupra părţii vătămate SC O. SRL reiese din faptul că în cererea de ofertă a fost trecută ca persoană de contact din partea SC G. SRL numitul AX., nume sub care nu a fost identificată nicio persoană, acest nume fiind folosit în mod fictiv de către inculpaţi pentru a nu putea fi descoperiţi; din faptul că pentru plata produselor inculpaţii au emis CEC-ul din 10 iunie 2008, semnat de inculpatul A. sub identitatea falsă de AC. care a fost refuzat la plată pe motiv că la data emiterii trăgătorul se afla în interdicţie bancară, potrivit sesizării formulate de banca AL. - Sucursala Constanţa; din împrejurarea că, cu prilejul percheziţiei auto efectuată în autoturismul inculpatului C. a fost găsit, în copie, un înscris, emis de SC O. SRL, transmis prin fax către SC G. SRL, ce cuprinde aceleaşi date cu cele din factura fiscală din 26 mai 2008, aspect care dovedeşte că operaţiunea comercială nu a fost evidenţiată în contabilitatea SC G. SRL.

10. Fapta de înşelăciune asupra părţii vătămate SC N. SRL pentru achiziţionarea de conductori, cu facturile din 26 mai 2008 şi 27 mai 2008 în val. de 36.266,44 RON, reiese din faptul că pentru plata acestora inculpaţii au emis în numele SC G. SRL fila CEC din 25 mai 2008, semnată de inculpatul A. sub identitatea falsă de AC., filă CEC care a fost refuzată la plată pentru lipsă total disponibil, societate înregistrată cu incidenţă de plată majoră la C.I.P., faptă pentru care a formulat sesizare penală şi banca AL., precum şi din faptul că, cu prilejul percheziţiei auto efectuată în autoturismul inculpatului C. a fost găsită în copie, în dublu exemplar, factura pro-formă din 23 mai 2008 emisă de SC N. SRL către SC G. SRL, transmisă prin fax către SC G. SRL, iar operaţiunea comercială nu a fost evidenţiată în contabilitatea SC G. SRL.

11. Fapta de înşelăciune asupra părţii vătămate SC J. SRL - Punct de lucru Chitila, privind achiziţionarea de profile şi accesorii PVC (termopan) în val. totală de 104.560,82 RON, reiese din faptul că inculpatul E., sub identitatea falsă de BR., a contactat-o pe martora BS. - manager zonal în cadrul SC J. SRL, căreia i-a transmis o comandă, aşa după cum i-a indicat-o inculpatul B. pe o foaie dintr-un bloc-notes tip matematică, (identificată în agenda personală a inculpatului E., găsită la punctul de lucru al SC H. SRL), aşa cum rezultă din Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 6 noiembrie 2008; din faptul că, pentru a da aparenţă de credibilitate acestei operaţiuni comerciale, spre sfârşitul lunii mai 2008, potrivit declaraţiei martorei BS., inculpatul E., sub identitatea falsă de BR., s-a prezentat la punctul de lucru din Chitila a SC J.

SRL, unde i s-au prezentat produsele furnizorului, precum şi detaliile tehnice; din faptul că Contractul de vânzare-cumpărare din 18 mai 2008, încheiat între SC J. SA şi SC G. SRL a fost semnat pentru aceasta din urmă de inculpatul A., sub identitatea falsă de AC.; din faptul că pentru plata facturilor fiscale din 27 mai 2008 şi 2 iunie 2008 inculpaţii au emis în numele SC G. SRL fila CEC din 26 iulie 2008 pe care inculpatul A., sub identitatea falsă de AC., a completat-o parţial, la momentul livrării produselor, în val. de 104.560,82 RON, fila CEC fiind refuzată la plată, întrucât trăgătorul se afla în interdicţie bancară iar CEC-ui aparţinea unui set de instrumente ce a fost retras din circulaţie; precum şi din faptul că, cu prilejul percheziţiei auto efectuată în autoturismul inculpatului C., au fost găsite avizele de însoţire a mărfii din 21 mai 2008 şi 27 mai 2008, în original şi copie, emise de SC J.

SRL către SC G. SRL, iar operaţiunea comercială nu a fost evidenţiată în contabilitatea SC G. SRL; din faptul că marfa astfel achiziţionată a fost valorificată de către inculpaţi în numele SC H. SRL al cărei administrator era inculpatul A., sub identitatea falsă de AC., către SC BŞ. SRL, în scopul disimulării adevăratei naturi a provenienţei mărfii, fiind întocmită în mod fals în numele SC H. SRL factura din 11 iunie 2008 privind vânzarea de profile şi accesorii PVC către SC BŞ. SRL în valoare de 99.982,25 RON, scrisul ce completează această factură fiind executat de către inculpatul C., iar semnătura de către inculpatul A., în timp ce contravaloarea mărfurilor menţionate a fost achitată de SC BŞ.

SRL în contul SC H. SRL deschis la AS.-Sucursala Delfinariu, conform extrasului de cont, suma de 99.982,25 RON fiind ridicată în numerar şi prin retragere de la bancomatul băncii de către inculpatul F. care, ulterior, a remis-o inculpaţilor C. şi B.

Deopotrivă, în baza propriului examen, instanţa de apel a reţinut ca fiind dovedită şi corect reţinută de prima instanţă şi activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii B., C., A., E. şi F. prin SC H. SRL, privind achiziţionarea de utilaje cu finanţare în leasing, reiterându-se argumentele factuale menţionate în hotărârea primei instanţe.

Raportat la situaţia de fapt reţinută, instanţa de control judiciar a constatat ca fiind neîntemeiată solicitarea inculpatului E. de achitare pentru toate faptele reţinute în sarcina sa, reţinându-se că vinovăţia acestuia este pe deplin dovedită, prezumţia de nevinovăţie fiind răsturnată prin probele administrate în cauză.

Deopotrivă, s-a apreciat că asocierea constituită de cei 5 inculpaţi în vederea săvârşirii activităţii infracţionale din cauză rezultă nu numai din situaţia de fapt expusă mai sus, ci şi de modul în care activitatea infracţională a inculpaţilor a fost coordonată de inculpaţii B. şi C.

În acest sens s-a reţinut că inculpatul C. a îndeplinit rolul de a asigura legătura între inculpaţii A., E., F. şi inculpatul B., coordonatorul principal al grupului care, prin acţiunile desfăşurate a reuşit să-i aducă în Constanţa, prin persoane intermediare pe inculpaţii E. şi A., după cum s-a expus anterior. Rolul inculpatului C. de a asigura legătura dintre ceilalţi inculpaţi şi inculpatul B., mai rezultă şi din împrejurarea că în autoturismul său au fost găsite, la percheziţia auto, toate actele de constituire şi de preluare a celor 3 societăţi de mai sus, precum şi ştampilele societăţilor, ceea ce denotă că acesta a avut în permanenţă controlul oricărui act întocmit în numele vreuneia dintre cele 3 societăţi.

Ca urmare, faţă de argumentele expuse, s-au apreciat ca neîntemeiate criticile recurentului inculpat E. potrivit cărora legăturile stabilite între coinculpaţi s-au realizat pe fondul unor relaţii comerciale, pe baze contractuale şi pur întâmplătoare.

De asemenea, s-a reţinut că din probatoriul administrat în cauză rezultă modalitatea prin care inculpatul E. a ajutat pe coinculpatul A. ca, sub identitatea falsă de AC. şi în calitate de administrator la SC G. SRL şi SC H. SRL, să se sustragă de la plata obligaţiilor fiscale către sta, în sumă totală de 115.082,72 RON şi respectiv 76.385,25 RON, prin ascunderea bunului şi a sursei impozabile sau taxabile, precum şi prin omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii în actele contabile ale celor două societăţi a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate şi să înşele 11 societăţi comerciale cu prilejul încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare privind achiziţionarea de mărfuri, în valoare totală de 1.386.754,41 RON, în numele SC G. SRL, prin emiterea de CEC-uri fără a avea disponibil la tras, precum şi firma de leasing SC Ţ. SA căreia i-a cauzat un prejudiciu în val. de 110.241 euro.

Deopotrivă dovedite s-au apreciat a fi şi faptele aceloraşi inculpaţi privind încercare de inducere în eroare a altor 8 societăţi de leasing, precum şi faptul că, prin comiterea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune şi complicitate la evaziune fiscală, inculpatul E. a disimulat adevărata natură a provenienţei sumei de 1.386.754,41 RON şi a sumei de 110.241 euro.

Nici criticile formulate de inculpatul C. nu au fost apreciate ca întemeiate, instanţa de apel reţinând că instanţa de fond a audiat inculpaţii care nu s-au prevalat de dreptul la tăcere prev. de art. 70 alin. (2) C. proc. pen., precum şi martorii indicaţi în actul de inculpare a căror ascultare a fost posibilă, astfel încât nu se poate susţine că în cauză nu s-a efectuat cercetare judecătorească.

Deopotrivă, s-a reţinut că hotărârea primei instanţe este adecvat motivată, în considerentele sentinţei fiind expuse mijloacele de probă care se coroborează în sensul reţinerii stării de fapt, motivele pentru care s-au înlăturat apărările inculpaţilor şi argumentele privind încadrarea juridică dată faptelor.

Neîntemeiată a fost apreciată critica aceluiaşi inculpat cu privire la omisiunea instanţei de fond de a indica manoperele dolosive folosite pentru realizarea activităţii infracţionale de înşelăciune, în argumentare făcându-se trimitere la considerentele expuse în analiza criticii similare formulate de inculpatul E.

În acelaşi sens, raportându-se la starea de fapt reţinută, instanţa de apel a constatat că în cauză că nu se poate vorbi de o simplă neexecutare a unor contracte comerciale, inculpaţii concepând de la început activitatea infracţională în sensul de a înşela mai multe societăţi comerciale, folosindu-se de societatea SC G. SRL, administrată de inculpatul A. sub identitatea falsă de AC., în numele căreia urmau să fie achiziţionate diferite mărfuri, în special materiale de construcţii, a căror plată urma a fi efectuată cu file CEC sau cu bilet la ordin. Faptul că inculpatul C. avea un rol important în luarea deciziilor în cadrul grupului, dar şi în asigurarea umor condiţii de habitat inculpaţilor veniţi din ţară, este susţinut de împrejurarea că acesta a fost cel care, prin intermediul unor societăţi imobiliare sau direct, i-a pus la dispoziţie inculpatului A. un spaţiu de locuit atât în Constanţa, cât şi în Bucureşti, plătind contravaloarea chiriei. În municipiul Constanţa, inculpatul A. a locuit cu chirie, într-un apartament aparţinând martorei AŢ., în perioada martie - mai 2008, iar plata chiriei pe prima lună a fost efectuată către proprietara apartamentului de către inculpatul C.

Instanţa de apel a apreciat ca neîntemeiată şi solicitarea inculpatului C. de achitare sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 323 C. pen., reţinându-se că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv intenţia de a iniţia, constitui, adera, sprijini un grup infracţional deja constituit.

Deopotrivă, solicitarea aceluiaşi inculpat de achitare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a), lit. d) din Legea nr. 241/2005, respectiv prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 a fost apreciată ca neîntemeiată, reţinându-se contribuţia inculpatului la săvârşirea faptelor sus-menţionate, astfel cum s-a reţinut în starea de fapt şi evidenţiindu-se contribuţia importantă a acestuia în coordonarea activităţii infracţionale, aspect care reiese şi din faptul că în posesia sa au fost găsite, cu ocazia percheziţiei autoturismului proprietatea personală, majoritatea documentelor referitoare la operaţiunile comerciale desfăşurate de SC G. SRL şi SC H. SRL.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., s-a apreciat că vinovăţia acestuia reiese din ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, inclusiv a declaraţiilor coinculpaţilor A. şi F.

Totodată, s-a apreciat ca neîntemeiată critica formulată de inculpat cu privire la modalitatea defectuoasă de administrare a probei testimoniale, urmare audierii unor martori din acte în lipsa sa, în perioada în care era arestat preventiv în altă cauză, reţinându-se că la termenele anterioare punerii sale în libertate, 22 decembrie 2010, 26 ianuarie 2011 şi 16 februarie 2011, martorii audiaţi CK., BN., CL., CM., BL. şi AZ. nu au relevat aspecte de fapt referitoare la inculpatul B., ci numai cu privire la inculpaţii E. şi C., astfel încât nu se justifica reaudierea acestora în calea de atac, inculpatul B. nefiind prejudiciat în niciun fel prin faptul audierii sus-menţionaţilor martori în lipsa sa.

Deopotrivă, s-a apreciat că, raportat la situaţia de fapt reţinută, încadrarea juridică dată faptelor este corectă, după cum, vinovăţia inculpaţilor fiind dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, soluţia de condamnare pronunţată de prima este instanţă este justă, iar pedepsele aplicate inculpaţilor temeinic individualizate, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor aplicate inculpaţilor s-a apreciat că, raportat la gravitatea faptelor comise, perseverenţa infracţională a inculpaţilor A., E., B. şi C., modalitatea elaborată a activităţii infracţionale şi cuantumul ridicat al prejudiciilor cauzate, în cauză nu se impune reţinerea în favoarea inculpaţilor a vreunei circumstanţe atenuante prev. de art. 74 alin. (1), (2) C. pen.

Totodată, instanţa de apel a reţinut că inculpatul A. nu poate beneficia de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., în referire la art. 13 C. pen., având în vedere, pe de o parte, faptul că recunoaşterea inculpatului a fost parţială, iar pe de altă parte, că nu există o manifestare de voinţă expresă a inculpatului în sensul aplicării procedurii prev. de art. 320 C. proc. pen. şi a recunoaşterii vinovăţiei sale pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată în prezenta cauză, recunoaştere care trebuie să fie integrală.

Deopotrivă, instanţa de prim control judiciar a apreciat că nici solicitarea similară formulată de inculpatul B. nu poate fi primită, argumentându-se, în esenţă, că inculpatul nu a solicitat în faţa instanţei de fond aplicarea prev. art. 3201 C. proc. pen., imediat după intrarea în vigoare a acestor dispoziţii legale (respectiv la 25 noiembrie 2010), ci a aşteptat să vadă dacă instanţa de fond pronunţă condamnarea sau achitarea sa, prevalându-se de respectivele dispoziţii legale abia în faţa instanţei de apel, după condamnarea sa, atitudine procesuală apreciată ca fiind expresia unui abuz de drept procesual din partea inculpatului.

Ca urmare, pentru considerentele expuse, constatând că toate criticile formulate de inculpaţii A., E., C. şi B. sunt neîntemeiate şi luând act de decesul inculpatului F., intervenit la data de 20 iulie 2011, instanţa de apel a admis apelul inculpatului F., a desfiinţat hotărârea instanţei de fond şi a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva acestuia, respingând, totodată, celelalte apeluri declarate în cauză.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs inculpaţii A., E., C. şi B.

În recursurile formulate, inculpaţii A. şi E. au criticat hotărârea atacată numai sub aspectul greşitei individualizări judiciare a pedepselor aplicate de prima instanţă, solicitându-se reevaluarea cuantumului şi a modalităţii de executare a acestora în raport de contribuţia efectivă a inculpaţilor la săvârşirea infracţiunii şi de circumstanţele personale ale acestuia, precum şi de atitudinea lor procesuală,cu trimitere la dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. în ceea ce îl priveşte pe inculpatul E. - în raport de declaraţie de recunoaştere formulată în faţa instanţei de recurs.

Inculpatul C. a criticat hotărârea atacată atât pentru aspecte de nelegalitate, cât şi pentru aspecte de netemeinicie, în cuprinsul motivelor de recurs depuse la dosarul cauzei, ca şi în cadrul concluziilor orale formulate la termenul de dezbateri şi redate ca atare în încheierea de amânare a pronunţării, apărarea inculpatului invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385/9 pct. 9, 12 raportat la 18 şi 172 C. proc. pen.

În cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., inculpatul a invocat faptul că deşi i se impută săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 323 C. pen., în cuprinsul hotărârii atacate nu se indică modalitatea în care a săvârşit infracţiunea, actele materiale care realizează elementul material al laturii obiective a infracţiunii şi probele pe care se sprijină această acuzaţie, instanţa de apel limitându-se numai la redarea conţinutului legal al infracţiunii, cuprins în art. 323 C. pen.

În aceeaşi sferă de argumentare, s-a susţinut că, deşi încă din faţa primei instanţe, apărarea a invocat greşita reţinere a agravantei prevăzute de art. 75 lit. a) C. pen. în încadrarea juridică dată tuturor infracţiunilor de care este acuzat inculpatul (deci, inclusiv în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 323 C. pen.), instanţa de apel nu s-a pronunţat în niciun fel asupra acestei apărări, omiţând chiar să o pună în discuţia părţilor. Cu toate acestea, deşi în motivarea instanţei de apel nu se face nicio menţiune cu referire la art. 75 lit. a) C. pen., efectul agravantei anterior menţionate a fost confirmat prin soluţia pronunţată de instanţa de prim control judiciar.

Totodată, s-a susţinut că nici criticile formulate în apel cu privire la infracţiunile de înşelăciune şi spălare de bani nu au fost în vreun fel analizate, instanţa de prim control judiciar limitându-se doar la menţionarea lipsei de temeinicie a respectivelor apărări, fără a marca nicio distincţie în analiza materialului probator administrat la fond, în raport de cel administrat în apel.

Deopotrivă, în incidenţa aceleiaşi critici s-a susţinut că materialul probator administrat în cursul urmăririi penale nu a fost corect evaluat de instanţa de apel şi de prima instanţă, ambele hotărâri fiind argumentate exclusiv pe situaţia de fapt expusă în rechizitoriu.

În cadrul criticilor de netemeinicie, inculpatul C., prin apărător, a invocat greşita interpretare a probatoriului administrat în cauză, care a condus la concluzia stabilirii vinovăţiei sale pentru toate infracţiunile reţinute în actul de inculpare, critică ce a fost subsumată cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. cu argumentarea că, subsecvent modificărilor aduse pct. 12 al art. 3859 C. proc. pen. prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 694/2010, textul legal sus-menţionat se interpretează în sensul că greşita condamnare a inculpatului vizează atât reţinerea greşită a stării de fapt, dar şi interpretarea greşită a probatoriului.

Deopotrivă, inculpatul a criticat şi maniera de efectuare a cercetării judecătoreşti în apel, arătând că aceasta nu respectă rigorile legii întrucât martorii care nu fuseseră audiaţi în fond, nu au fost audiaţi nici în apel, iar în privinţa acestora nu au fost respectată nici procedura prevăzută de art. 327 alin. (3) C. proc. pen., aceasta nefiind nici măcar posibilă, în condiţiile în care martorii nu au fost citaţi în apel. În plus, probele solicitate de inculpat în apărare, în apel, au fost respinse, în integralitate, în mod neîntemeiat, aceeaşi manieră discreţionară de efectuare a cercetării judecătoreşti caracterizând şi judecata în faţa primei instanţe, în condiţiile în care, deşi o parte din cererile probatorii ale părţii au fost admise, acestea nu au fost administrate în fapt, instanţa omiţând să pună în discuţie ipoteza renunţării la acestea, în condiţiile art. 329 C. proc. pen. sau să menţioneze în cuprinsul hotărârii pronunţate argumentele pentru care a revenit asupra dispoziţiilor iniţiale privind limitele probaţiunii.

În consecinţă, inculpatul C. a solicitat, în principal, în incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, iar în subsidiar, cu trimitere la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 12 teza a II-a C. proc. pen., admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, achitarea inculpatului pentru toate infracţiunile reţinute în sarcina sa, pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Cu titlu subsidiar, inculpatul C. a invocat şi cazul de casare prevăzut de pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea judiciară a pedepselor aplicate acestuia în raport de circumstanţele sale personale.

În recursul inculpatului B. a fost invocat, în principal, cazul de casare prevăzut de art. 385 pct. 17 C. proc. pen., susţinându-se că dosarul a fost investigat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, deşi natura infracţiunilor deduse judecăţii impunea ca urmărirea penală să fie efectuate de D.I.I.C.O.T.

Totodată, în sfera cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., inculpatul a criticat greşita încadrare juridică dată faptei de asociere reţinută în sarcina inculpatului, învederând că, în raport de aspectul dovedit al sarcinilor precis delimitate a membrilor grupării infracţionale, încadrarea juridică corectă a faptei trebuia raportată dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 39/2003, iar nu art. 323 C. pen.

Cu titlu subsidiar, în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 pct. 14 C. proc. pen., inculpatul a solicitat ca, în raport de poziţia procesuală adoptată în recurs - în sensul invocării beneficiului dispoziţiilor art. 320 C. proc. pen., dar şi de circumstanţele sale reale şi personale ale (familie organizată, tată a unui copil minor, profil socio-moral deosebit, absolvent de studii superioare), se se procedeze la o reindividualizare judiciară a pedepselor aplicate acestuia în sensul aplicării eficiente a dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., precum şi a celorlalte criterii prevăzute de art. 72 C. pen.

Recursurile declarate în cauză au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală sub nr. x/36/2011.

La termenele de judecată din :2 iunie 2012 şi 9 octombrie 2012, Înalta Curte a luat act de manifestarea de voinţă a recurenţilor inculpaţi B. şi E., exprimată nemijlocit în faţa instanţei, în sensul că înţeleg să invoce beneficiul art. 3201 C. proc. pen.

Totodată, Înalta Curte a luat act de manifestarea de voinţă a recurenţilor inculpaţi A. şi C., exprimată nemijlocit în faţa instanţei şi confirmată de apărătorii inculpaţilor, în sensul că nu invocă beneficiul dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.

În raport de manifestarea de voinţă a inculpaţilor, exprimată nemijlocit în faţa instanţei de recurs, examinând cauza prin prisma criticilor formulate şi cazurilor de casare invocate, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile declarate de inculpaţii A., E., C. şi B. sunt întemeiate în limitele care se vor prezenta, pentru considerentele ce urmează:

Prima instanţă şi instanţa de apel, uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat şi argumente juridice pertinente, au reţinut o corectă situaţie de fapt, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt reţinute în actul de inculpare şi dispoziţiilor legale care reglementează faptele deduse judecăţii.

În acest sens, confirmând valabilitatea reţinerilor factuale detaliat prezentate în considerentele prezentei hotărâri, reţineri care-şi găsesc fundamentarea în probatoriul administrat în cauză, deopotrivă amplu descris anterior, Înalta Curte constată că fapta comisă de inculpatul A. - recidivist postcondamnatoriu care, în luna februarie 2008, potrivit înţelegerii prealabile cu persoane necunoscute, le-a ajutat pe acestea la întocmirea unei cărţi de identitate, pe numele de AC., pe care a fost înlocuită fotografia persoanei reale cu fotografia inculpatului, constituie infracţiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; fapta aceluiaşi inculpat care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, în perioada februarie - 7 iulie 2008, şi-a atribuit identitatea falsă de AC. la instituţiile statului (ORC, Administraţia Finanţelor Publice), bănci, birouri notariale şi în faţa ofiţerilor de poliţie judiciară la data de 7 iulie 2008, constituie infracţiunea continuată de fals privind identitatea, prev. de disp. art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.; fapta inculpatului A. care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada februarie - 7 iulie 2008, folosindu-se de identitatea falsă de AC. a formulat declaraţii necorespunzătoare adevărului la birourile notarilor publici, unităţile bancare, constituie infracţiunea continuată de fals în declaraţii, prev. de disp. art. 292 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

Deopotrivă, fapta aceluiaşi inculpat care, în perioada februarie - 7 iulie 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, sub identitatea falsă de AC., în calitate de administrator la SC G. SRL şi SC H. SRL, a întocmit înscrisuri constând în facturi fiscale, completare CEC-uri, încheiere contracte de vânzare-cumpărare şi contracte de leasing, etc, constituie infracţiunea continuată de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen, în timp ce activitatea infracţională desfăşurată de inculpat constând în aceea că, în perioada februarie - 7 iulie 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, sub identitatea falsă de AC., cu rea-credinţă a formulat declaraţii inexacte la Oficiul Registrului Comerţului Constanţa şi menţiuni necorespunzătoare adevărului ce au produs consecinţe juridice prin înregistrarea pe un numele fals pe AC. a SC G. SRL, SC H. SRL şi SC AT., constituie infracţiunea continuată prev. de disp. art. 48 alin. (1) din Legea 26/1990 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

Totodată, se reţine că activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul A. - recidivist postcondamnatoriu, care, în perioada februarie - 7 iulie 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, sub identitatea falsă de AC., a determinat înmatricularea celor 3 societăţi în temeiul unor acte constitutive false, constituie infracţiunea prev. de disp. art. 280 din Legea 31/1990 Rep., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen, iar activitatea aceluiaşi inculpat care, în perioada februarie - 7 iulie 2008, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, sub identitatea falsă de AC., a folosit cu ştiinţă actele celor 3 societăţi create în modalitatea prev. de art. 280 în scopul producerii de efecte juridice, constituie infracţiunea prev. de art. 280 din Legea 31/1990 Rep., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

Cu privire la acelaşi inculpat se constată că fapta de a se asocia cu inculpaţii B., C., E. şi F. în scopul săvârşirii mai multor infracţiuni, aşa după cum sunt reţinute în prezentul rechizitoriu, constituie infracţiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen, iar activitatea infracţională constând în aceia că, în perioada februarie - 7 iulie 2008, ajutat de inculpaţii B., C., E. şi F., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, sub identitatea falsă de AC., în calitate de administrator la SC G. SRL şi SC H. SRL, s-a sustras de la plata obligaţiilor fiscale către stat, în sumă totală de 115.082,72 RON şi respectiv 76.385,25 RON, prin ascunderea bunului şi a sursei impozabile sau taxabile precum şi prin omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate, constituie infracţiunile de evaziune fiscală prev. de disp. art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.

Deopotrivă, just s-a reţinut că activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul A. - recidivist postcondamnatoriu, care, în perioada februarie - 7 iulie 2008, ajutat de inculpaţii B., C., E. şi F., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, sub identitatea falsă de AC., în calitate de administrator la SC G. SRL şi SC H. SRL, prin folosirea de înscrisuri false a indus în eroare 11 societăţi comerciale cu prilejul încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare privind achiziţionarea de mărfuri în valoare totală de 1.386.754,41 RON în numele SC G. SRL şi a emiterii de CEC-uri fără a avea disponibil la tras, precum şi cu prilejul încheierii contractului de leasing financiar cu SC Ţ. SA căruia i-a cauzat un prejudiciu în val. de 110.241 euro şi a încercat să inducă în eroare alte 8 societăţi de leasing, constituie infracţiunea continuată de înşelăciune, prev. de disp. art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., şi art. 75 lit. a) C. pen, în timp ce activitatea desfăşurată de acelaşi inculpat, care, în perioada februarie - 7 iulie 2008, împreună cu inculpaţii B., C., E. şi F., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, sub identitatea falsă de AC., în calitate de administrator la SC G. SRL şi SC H. SRL, prin activitatea infracţională desfăşurată de înşelăciune în paguba societăţilor comerciale şi a societăţilor de leasing şi de evaziune fiscală a disimulat adevărata natură a provenienţei sumei de 1.386.754,41 RON şi a sumei de 110.241 euro, constituie infracţiunea continuată de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.

Deopotrivă, fapta comisă de inculpatul B. - de a iniţia constituirea unei asocieri cu inculpaţii C., A., E. şi F. în scopul săvârşirii mai multor infracţiuni, aşa după cum sunt reţinute în prezentul rechizitoriu, constituie infracţiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. pen, în timp ce activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul B. - care, în perioada februarie - 7 iulie 2008, împreună cu inculpaţii C., E. şi F., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, l-a ajutat pe inculpatul A. ca sub identitatea falsă de AC. şi în calitate de administrator la SC G. SRL şi SC H. SRL, să se sustragă de la plata obligaţiilor fiscale către stat, în sumă totală de 115.082,72 RON şi respectiv 76.385,25 RON, prin ascunderea bunului şi a sursei impozabile sau taxabile precum şi prin omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate, constituie infracţiunile de complicitate la evaziune fiscală prev. de disp. art. 26 C. pen., rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 26 C. pen., rap. la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.

În sarcina aceluiaşi inculpat a fost probată şi activitatea infracţională constând în aceea că, în perioada februarie - 7 iulie 2008, împreună cu inculpaţii C., E. şi F., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, l-a ajutat pe inculpatul A. ca sub identitatea falsă de AC. şi în calitate de administrator la SC G. SRL şi SC H. SRL, prin folosirea de înscrisuri false să inducă în eroare 11 societăţi comerciale cu prilejul încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare privind achiziţionarea de mărfuri în valoare totală de 1.386.754,41 RON în numele SC G. SRL şi a emiterii de CEC-uri fără a avea disponibil la tras, precum şi cu prilejul încheierii contractului de leasing financiar cu SC Ţ. SA căreia i-a cauzat un prejudiciu în val. de 110.241 euro şi a încercat să inducă în eroare alte 8 societăţi de leasing, faptă care constituie infracţiunea continuată de complicitate la înşelăciune, prev. de disp. art. 26 C. pen., rap. la 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen.

Deopotrivă, fapta inculpatului B. care, în perioada februarie - 7 iulie 2008, împreună cu inculpaţii C., E., F. şi A., acesta sub identitatea falsă de AC. şi în calitate de administrator la SC G. SRL şi SC H. SRL, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, prin comiterea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune şi complicitate la evaziune fiscală a disimulat adevărata natură a provenienţei sumei de 1.386.754,41 RON şi a sumei de 110.241 euro, constituie infracţiunea continuată de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a C. pen, în timp ce faptele comise de acelaşi inculpat care, potrivit înţelegerii prealabile cu inculpatul F., l-a determinat pe acesta să întocmească în fals facturile fiscale în val. de 61.447,33 RON şi 70.000 RON, prin care a atestat date necorespunzătoare adevărului constituie două infracţiuni de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de disp. art. 26 C. pen., rap. la art. 290 C. pen.

Şi în ceea ce priveşte activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatului C., Înalta Curte constată că aceasta a fost temeinic dovedită prin probatoriul administrat în cauză şi corect încadrată juridic, după specificaţiile următoare: fapta de a iniţia constituirea unei asocieri cu inculpaţii B., A., E. şi F. în scopul săvârşirii mai multor infracţiuni, aşa după cum sunt reţinute în prezentul rechizitoriu, constituie infracţiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. pen; activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul C. - care, în perioada februarie - 7 iulie 2008, împreună cu inculpaţii B., E. şi F., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, l-a ajutat pe inculpatul A. ca sub identitatea falsă de AC.

şi în calitate de administrator la SC G. SRL şi SC H. SRL, să se sustragă de la plata obligaţiilor fiscale către stat, în sumă totală de 115.082,72 RON şi respectiv 76.385,25 RON, prin ascunderea bunului şi a sursei impozabile sau taxabile precum şi prin omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate, constituie infracţiunile de complicitate la evaziune fiscală prev. de disp. art. 26 C. pen., rap. la art. 9 alin. (1) lit.

a) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit.

a) C. pen. şi art. 26 C. pen., rap. la art. 9 alin. (1) lit.

b) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit.

a) C. pen; activitatea infracţională desfăşurată de acelaşi inculpat care, în perioada februarie - 7 iulie 2008, împreună cu inculpaţii B., E. şi F., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, l-a ajutat pe inculpatul A. ca sub identitatea falsă de AC. şi în calitate de administrator la SC G. SRL şi SC H. SRL, prin folosirea de înscrisuri false să inducă în eroare 11 societăţi comerciale cu prilejul încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare privind achiziţionarea de mărfuri în valoare totală de 1.386.754,41 RON în numele SC G. SRL şi a emiterii de CEC-uri fără a avea disponibil la tras, precum şi cu prilejul încheierii contractului de leasing financiar cu SC Ţ. SA căreia i-a cauzat un prejudiciu în val. de 110.241 euro şi a încercat să inducă în eroare alte 8 societăţi de leasing, constituie infracţiunea continuată de complicitate la înşelăciune, prev. de disp. art. 26 C. pen., rap. la 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit.

a) C. pen.

Deopotrivă, activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul C. - care, în perioada februarie - 7 iulie 2008, împreună cu inculpaţii B., E., F. şi A., acesta sub identitatea falsă de AC. şi în calitate de administrator la SC G. SRL şi SC H. SRL, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, prin comiterea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune şi complicitate la evaziune fiscală a disimulat adevărata natură a provenienţei sumei de 1.386.754,41 RON şi a sumei de 110.241 euro, constituie infracţiunea continuată de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. Activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul C., care, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada februarie - 7 iulie 2008, a emis în fals mai multe facturi fiscale prin care a atestat operaţiuni comerciale nereale, constituie infracţiunea continuată de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen, în timp ce fapta comisă de inculpatul C. care, la data de 24 ianuarie 2008, a emis 2 file CEC în val. de 30.000 RON şi 37.700 RON în numele SC CF. SRL, fără a avea vreo calitate la această societate, către SC D. SRL, CEC-uri ce au fost respinse la plată pentru lipsă total disponibil, constituie infracţiunea de înşelăciune prev. de disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen.

Şi în ceea ce priveşte activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpatului E., Înalta Curte constată că acestea a fost temeinic dovedită prin probatoriul administrat în cauză, detaliat în cuprinsul prezentelor considerente, precum şi just încadrată juridic, după cum urmează: fapta de a se asocia cu inculpaţii B., C., A., şi F. în scopul săvârşirii mai multor infracţiuni, aşa după cum sunt reţinute în prezentul rechizitoriu, constituie infracţiunea prev. de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit.

a) C. pen.; activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul E. - recidivist postcondamnatoriu, care, în perioada februarie - 7 iulie 2008, împreună cu inculpaţii B., C. şi F., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, l-a ajutat pe inculpatul A. ca sub identitatea falsă de AC. şi în calitate de administrator la SC G. SRL şi SC H. SRL, să se sustragă de la plata obligaţiilor fiscale către stat, în sumă totală de 115.082,72 RON şi respectiv 76.385,25 RON, prin ascunderea bunului şi a sursei impozabile sau taxabile precum şi prin omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile a operaţiunilor comerciale efectuate şi a veniturilor realizate, constituie infracţiunile de complicitate la evaziune fiscală prev. de disp. art. 26 C. pen., rap. la art. 9 alin. (1) lit.

a) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit.

a) C. pen. şi art. 75 lit.

a) C. pen. şi art. 26 C. pen., rap. la art. 9 alin. (1) lit.

b) din Legea 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit.

a) C. pen. şi art. 75 lit.

a) C. pen, iar activitatea desfăşurată de acelaşi inculpat care, în perioada februarie - 7 iulie 2008, împreună cu inculpaţii B., C. şi F., în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, l-a ajutat pe inculpatul A. ca sub identitatea falsă de AC. şi în calitate de administrator la SC G. SRL şi SC H. SRL, prin folosirea de înscrisuri false să inducă în eroare 11 societăţi comerciale cu prilejul încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare privind achiziţionarea de mărfuri în valoare totală de 1.386.754,41 RON în numele SC G. SRL şi a emiterii de CEC-uri fără a avea disponibil la tras, precum şi cu prilejul încheierii contractului de leasing financiar cu SC Ţ. SA căreia i-a cauzat un prejudiciu în val. de 110.241 euro şi a încercat să inducă în eroare alte 8 societăţi de leasing, constituie infracţiunea continuată de complicitate la înşelăciune, prev. de disp. art. 26 C. pen., rap. la 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit.

a) C. pen. şi art. 75 lit.

a) C. pen.

Totodată, activitatea infracţională desfăşurată de inculpatul E. - recidivist postcondamnatoriu, care, în perioada februarie - 7 iulie 2008, împreună cu inculpaţii B., C., F. şi A., acesta sub identitatea falsă de AC. şi în calitate de administrator la SC G. SRL şi SC H. SRL, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în mod repetat, prin comiterea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune şi complicitate la evaziune fiscală a disimulat adevărata natură a provenienţei sumei de 1.386.754,41 RON şi a sumei de 110.241 euro, constituie infracţiunea continuată de spălare de bani, prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea 656/2002, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 75 lit. a C. pen, fapta aceluiaşi inculpat care, la data de 7 iulie 2008 şi-a declinat identitatea falsă de "BR." în faţa ofiţerilor de poliţie judiciară, cu prilejul constatării infracţiunii flagrante, constituind infracţiunea de fals privind identitatea prev. de disp. art. 293 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

l. În raport de considerentele expuse, constatând că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor B. şi E. au primit o corectă încadrare juridică şi având în vedere manifestarea de voinţă a inculpaţilor sus-menţionaţi, exprimată de o manieră neechivocă în faţa instanţei de recurs, la termenele din 12 iunie 2012 şi 9 octombrie 2012, în sensul că înţeleg să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen., constatând incidentă în cauză situaţia tranzitorie prevăzută de art. XI din O.U.G. nr. 121/2011, Înalta Curte va da eficienţă dispoziţiilor legale menţionate urmând a reduce în mod adecvat pedepsele aplicate inculpaţilor sus-menţionaţi în limitele stabilite de art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

Cu privire la aplicabilitatea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., contestată de acuzare în ceea ce îl priveşte pe inculpatul E., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 320 C. proc. pen., introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010 (M. Of. nr. 714/26.10.2010), până la începerea cercetării judecătoreşti inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte faptele reţinute prin actul de sesizare a instanţei şi solicita ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În acest caz, instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

Prin Decizia nr. 1470 din 8 noiembrie 2011 (M. Of. nr. 853/2.12.2011) Curtea Constituţională a decis că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. sunt neconstituţionale în măsura în care nu permit aplicarea legii penale mai favorabile tuturor situaţiilor juridice născute sub imperiul legii vechi şi care continuă să fie judecate sub legea nouă, până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

Urmare acestei decizii, prin art. XI din O.U.G. nr. 121 din 22 decembrie 2011 (M.Of. nr. 931/29.12.2011) s-a stabilit că dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător la primul termen cu procedură completă, imediat următor intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă.

În cauză, cercetarea judecătorească a început înainte de intrarea în vigoare a art. 320 C. proc. pen., iar cauza a fost soluţionată în fond înainte de publicarea în M. Of. a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1470/2011 şi a O.U.G nr. 121/2011.

Ca urmare, în cauză fiind incidentă situaţia tranzitorie statuată de O.U.G nr. 121/2011, Înalta Curte constată că reţinerea în beneficiul inculpatului B. a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. este justificată de împrejurarea că inculpatul a solicitat aplicarea dispoziţiilor legale menţionate la primul termen cu procedura completă care permitea invocarea acestui beneficiu, 9 februarie 2012, manifestare de voinţă reiterată neechivoc în faţa instanţei de recurs, la termenul din 12 iunie 2012.

Deopotrivă, Înalta Curte constată că şi în partida inculpatului E. trebuie reţinut beneficiul dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. întrucât, deşi prezent în faţa instanţei de apel, la termenul din 9 februarie 2012, inculpatul nu a solicitat reţinerea în favoarea sa a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen., prevalându-se la momentul respectiv de dispoziţiile art. 70 C. proc. pen., manifestarea sa de voinţă, exprimată de o manieră neechivocă în faţa instanţei de recurs, la termenul din 9 octombrie 2012, vine să prezerve dreptul inculpatului aflat în situaţia tranzitorie reglementată de O.U.G nr. 121/2011, prin raportare la lipsa de diligenţă a instanţei de prim control judiciar care, conform dispoziţiilor alin. (3) al textului de lege invocat, avea obligaţia ca la termenul sus-menţionat să întrebe toţi inculpaţii dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

În acest sens se constată că instituţia ce reglementează judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei, introdusă prin disp. art. 3201 C. proc. pen. în peisajul procesual penal, statuează cu exactitate cu privire la momentul la care inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare al instanţei şi solicită ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, sens în care legiuitorul a statuat că această manifestare procesuală se poate produce până la începutul cercetării judecătoreşti.

Pe de altă parte, însă, nu se poate considera că instanţa de judecată nu ar avea vreo obligaţie de conduită procesuală în aplicarea instituţiei prevăzută de art. 3201 din C. proc. pen., atâta vreme cât disp. alin. (3) al acestui articol statuează că la termenul de judecată, instanţa întreabă inculpatul dacă solicită ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate la urmărirea penală.

O astfel de evaluare corespunde argumentelor de interpretare a instanţei de contencios constituţional expuse în considerentele deciziei sus-menţionate, în cuprinsul căreia s-a reţinut că acordul de recunoaştere a vinovăţiei are o dublă natură, de instituţie procesuală şi de drept material, norma de drept penal, respectiv dispoziţiile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., regăsindu-se în corpul unei norme de procedură şi fiind condiţionată de îndeplinirea anumitor condiţii procedurale. Or, principiul aplicării legii penale mai favorabile are în primul rând rang constituţional şi în subsidiar rang legal, neputând fi primită teza potrivit căreia producerea efectului în materia dreptului penal este condiţionată de îndeplinirea cerinţelor de drept procesual, deoarece principiul aplicării imediate a legii procesual penale nu poate înfrânge principiul constituţional al aplicării legii penale mai favorabile, care are în vedere situaţia infracţiunilor comise sub legea veche şi judecate sub imperiul legii noi.

Prin urmare, în raport de argumentele anterior expuse, se reţine că concluziile acuzării în sensul că inculpatul E. nu poate beneficia de prevederile art. 3201 C. proc. pen. întrucât la termenul din 19 februarie 2012 nu a declarat personal sau prin înscris autentic că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu a solicitat judecata conform acestor dispoziţii, s-ar fi dovedit întemeiate în condiţiile în care însăşi instanţa de prim control judiciar ar fi îndeplinit cerinţele prevăzute de art. 3201 alin. (3) C. proc. pen.

Ca urmare, în virtutea considerentelor ce preced, în sfera cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 raportat la art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpaţii B. şi E., va casa hotărârile pronunţate în cauză, iar în rejudecare, va proceda la o nouă reindividualizare judiciară a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi pentru infracţiunile reţinute în sarcina acestora, conform dispoziţiilor art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor vor fi avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., circumstanţele care atenuează şi agravează răspunderea penală a inculpaţilor urmând a fi valorificate conform distincţiilor prezentate în dispozitivul hotărârii.

Recursurile celor doi inculpaţi sunt întemeiate însă numai în limitele menţionate, critica privind necompetenţa organului de urmărire penală invocată de inculpatul B. fiind evident nefondată prin raportare la natura infracţiunilor deduse judecăţii care nu atrag competenţa D.I.I.C.O.T.

De altfel, în corelaţie cu această critică, în sfera cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., inculpatul B. a invocat greşita încadrare juridică dată faptei de asociere prevăzută de art. 323 C. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice în încadrarea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 39/2003, critică care însă nu va fi supusă examinării în casaţie întrucât reprezintă ab initio o încălcare a principiului non reformatio in pejus.

2. În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii C. şi A., Înalta Curte constată, deopotrivă, că faptele reţinute în sarcina acestora au fost temeinic probate prin probatoriul administrat în cauză şi corect încadrate juridic, aşa cam s-a arătat anterior, criticile de netemeinicie formulate exclusiv de inculpatul C. fiind vădit neîntemeiate.

În acest sens, cu trimitere la critica privind greşita interpretare a probatoriului administrat în cauză, care, în opinia apărării, a condus la concluzia injustă a vinovăţiei inculpatului pentru toate infracţiunile reţinute în actul de inculpare, critică ce va fi analizată în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. pentru că, în esenţă, prin argumetare, vizează greşita reţinere a stării de fapt, Înalta Curte constată caracterul ei evident nefondat, reţinând următoarele:

Din interpretarea coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză - în timpul urmăririi penale - plângerile penale ale societăţilor comerciale SC P. SRL, SC Q. SRL, SC R. SRL, SC I. SRL, sesizările unităţilor bancare, declaraţiile reprezentanţilor societăţilor comerciale părţi vătămate; proces-verbal de sesizare din oficiu încheiat de ofiţeri de poliţie judiciară la data de 23 iunie 2008 privind identitatea falsă de AC. folosită la preluarea a 3 societăţi comerciale şi anume SC H. SRL, SC G. SRL, SC AT. SRL; proces-verbal de sesizare din oficiu încheiat de ofiţeri de poliţie judiciară la data de 27 iunie 2008 privind pe inculpaţii A. (sub identitatea falsă de AC.) şi C.;proces-verbal încheiat la data de 25 iunie 2007 de ofiţer de poliţie judiciară prin care s-a constatat că datele numitului "AC." aparţin altei persoane, având o altă fizionomie decât cea a persoanei a cărei fotografie figurează pe copia cărţii de identitate; proces-verbal încheiat de ofiţeri din poliţia judiciară la data de 30 iunie 2008 privind preluarea SC H. SRL şi SC G. SRL prin utilizarea la Oficiul Registrului Comerţului a unei cărţi de identificare falsă care conţine date de identificare ale numitului "AC."; documente bancare; depoziţiile martorilor CN., AZ.; CJ., CO., contracte de leasing; contract de distribuţie încheiat între SC I. SRL şi SC G. SRL; file CEC; procesele-verbale de percheziţie domiciliară la locuinţa inculpatului C. şi asupra autoturismului său încheiate la data de 7 iulie 2008; procese-verbale de recunoaştere din grup încheiate la 8 iulie 2008 în care numitul AZ. l-a recunoscut pe inculpatul C. după fizionomia feţei ca fiind cel cu care a negociat încheierea contractului de distribuţie; procese-verbale de conducere în teren; procesele-verbale de transcriere a interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate între cei trei inculpaţi, declaraţiilor inculpaţilor, dar şi în timpul cercetării judecătoreşti; declaraţii de inculpaţi, declaraţiile martorilor CK., BN., BS., CM., BL., AZ., AF., rezultă întreaga activitate infracţională dedusă judecăţii, aşa cum a fost ea descrisă în rechizitoriu.

Probatoriul anterior menţionat se completează cu raportul de expertiză judiciar-contabilă, necontestat de niciuna dintre părţi, probă care a fost dispusă în timpul urmăririi penale în vederea lămuririi atât a circuitului documentelor justificativ-contabile privind operaţiunile comerciale efectuate de cele trei societăţi, dar şi a cuantumului obligaţiilor fiscale datorate statului în perioada februarie - iulie 2008.

Din analiza probelor anterior menţionate rezultă că, în perioada februarie - iulie 2008, inculpatul C. a iniţiat şi coordonat activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţii A. şi E., atribuindu-şi calitatea de contabil şi director resurse umane al SC H. SRL, sub identitatea falsă de CP., nume sub care era cunoscut şi de secretara acestei societăţi, numita CO.

Nucleul autonom al grupului a fost constituit iniţial de cei doi inculpaţi: B. şi C., prieteni de mai mulţi ani şi parteneri de afaceri, la care au aderat inculpaţii A., E. şi F. ce deţineau cunoştinţe similare cu privire la modul de operare previzionat, întrucât anterior fuseseră cercetaţi şi condamnaţi pentru fapte asemănătoare.

Asocierea constituită de cei 5 inculpaţi în vederea săvârşirii activităţii infracţionale din cauză rezultă nu numai din situaţia de fapt expusă mai sus, ci şi de modul în care activitatea infracţională a inculpaţilor a fost coordonată de inculpaţii B. şi C.

Acesta din urmă a îndeplinit rolul de a asigura legătura între inculpaţii A., E., F. şi inculpatul B., coordonatorul principal al grupului care, prin acţiunile desfăşurate a reuşit să-i aducă în Constanţa, prin persoane intermediare pe inculpaţii E. şi A., după cum s-a expus anterior. Rolul de legătură a inculpatului C. dintre ceilalţi inculpaţi şi inculpatul B., mai rezultă şi din împrejurarea că în autoturismul său au fost găsite, la percheziţia auto, toate actele de constituire şi de preluare a celor 3 societăţi de mai sus, precum şi ştampilele societăţilor, ceea ce denotă că acesta a avut în permanenţă controlul oricărui act întocmit în numele vreuneia dintre cele 3 societăţi.

Pentru materializarea activităţii infracţionale, inculpatul C. i-a asigurat coinculpatului A. închirierea unei locuinţe în Constanţa, transportul acestuia la bănci, societăţi de leasing, furnizori, Oficiul Registrului Comerţului, fiind încunoştiinţat de către inculpaţii A. şi E. asupra fiecărei acţiuni pe care o desfăşurau în numele SC H. SRL.

Pentru deplasările efectuate, inculpatul C. a folosit autoturismul în interiorul căruia, la percheziţia efectuată în data de 7 iulie 2008, au fost descoperite documente privind constituirea SC H. SRL, facturi fiscale emise în numele a 2 societăţi comerciale, cartea de identitate a coinculpatului E., documente ale SC CQ. SRL, cartele telefonice, cutii pentru telefoane mobile, documente care reliefează controlul pe care inculpatul îl avea asupra SC H. SRL şi SC G. SRL.

În luna mai 2008, inculpatul C. i-a cerut inculpatului A. ca în numele SC G. SRL să încheie un contract de distribuţie cu SC I. SRL, păstrând legătura telefonică cu reprezentantul societăţii furnizoare.

Pentru plata mărfurilor achiziţionate de la SC I. SRL, inculpatul A. sub identitatea falsă de "AC.", în numele SC G. SRL, ajutat de către inculpatul C., a emis mai multe file CEC în valoare de 70.000 RON, fără a avea disponibil la tras.

O parte din aceste produse achiziţionate de la SC I. SRL, în mod fraudulos şi în interes personal au fost descoperite la locuinţa inculpatului C. cu prilejul percheziţiei domiciliare efectuate la data de 7 iulie 2008.

De altfel, inculpatul C. a fost recunoscut din grup de către reprezentantul SC I. SRL - numitul AZ. - ca fiind persoana cu care a negociat contractul de distribuţie.

Totodată, se constată că, folosind acelaşi mod de operare şi coordonându-l telefonic şi prin discuţii personale cu inculpatul A., inculpatul C. l-a ajutat pe acesta să inducă în eroare şi alte societăţi comerciale precum SC P. SRL, SC Q. SRL, SC R. SRL, SC S. SRL, SC O. SRL cu prilejul încheierii de contracte, prin atribuirea de nume false de către ambii inculpaţi şi calităţi mincinoase, eliberând file CEC fără a se avea disponibil la tras pentru plata mărfurilor achiziţionate, prejudiciul total cauzat fiind în valoare totală de 1.876.685,29 RON.

Or, pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute, în absenţa cărora nu poate fi socotită gravă, şi anume să fie evidentă, adică starea de fapt reţinută să fie vădit şi necontroversat contrară probelor existente la dosar, şi să fie esenţială, adică să aibă o influenţă bine precizată asupra soluţiei.

Existenţa erorii de fapt, ca motiv de casare, nu poate rezulta dintr-o reapreciere a probelor administrate, ci, aşa cum s-a arătat anterior, numai dintr-o discordanţă evidentă dintre situaţia de fapt reţinută şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecinţă pronunţarea unei alte soluţii decât cea pe care materialul probator o susţinea.

În speţă, însă, Înalta Curte nu a identificat în cadrul situaţiei de fapt reţinute de prima instanţă niciun aspect esenţial care să vină în contradicţie evidentă şi necontroversată cu ceea ce indică dosarul prin probele sale sau cu situaţia factuală reţinută în actul de sesizare a instanţei.

Susţinerea apărării în sensul că nu se poate reţine în sarcina inculpatului săvârşirea vreunei infracţiuni întrucât avizele de însoţire a mărfii găsite în maşina sa nu au produs niciun fel de efecte juridice vătămătoare societăţilor comerciale părţi civile prin simplul fapt al completării lor de către acuzat, o astfel de consecinţă având numai menţiunile referitoare la destinaţia mărfurilor, care însă au fost înscrise de alte persoane, nu se circumscrie unei contradicţii evidente cu ceea ce indică dosarul prin probele sale, fiind doar expresia unei interpretări subiective, exoneratoare de răspundere, dar infirmată de probele dosarului.

În acest sens, în pofida celor susţinute de apărare, se reţine că în maşina inculpatului C. s-au găsit nu numai avize de însoţire a mărfii, ci şi toate actele de constituire şi de preluare a celor trei societăţi comerciale şi ştampilele acestora, ceea ce denotă că inculpatul a avut în permanenţă controlul oricărui act întocmit în numele vreuneia dintre cele 3 societăţi, precum şi contractele de vânzare-cumpărare, dosare cu documente ce conţineau date nereale şi contracte de colaborare care nu erau înregistrate în evidenţele respectivelor firme.

În acelaşi sens, actele dosarului au stabilit faptul că, în numele SC G. SRL, inculpatul C. a achiziţionat marfă de la SC I. SRL în valoare de 70.164,40 RON, pe care a valorificat-o în interes personal. Pentru plata mărfurilor achiziţionate, au fost emise 4 file CEC, semnate de inculpatul A. sub identitatea falsă de AC. O parte din marfa anterior menţionată, în valoare 7.626,21 RON a fost găsită la domiciliul inculpatului C. din Constanţa, cu ocazia efectuării percheziţiei domiciliare din data de 7 iulie 2008.

Deopotrivă, raportul de constatare grafoscopică efectuat în cauză este deosebit de relevant întrucât constată scrisul inculpatului C. atât pe avizele sus-menţionate, cât şi pe o factură cu date de identificare ale SC AY. SRL, precum şi pe alte acte referitoare la activitatea infracţională.

În raport de considerentele expuse, constatând că există o concordanţă deplină între situaţia de fapt reţinută de prima instanţă şi dovezile administrate, apărarea neindicând şi nici instanţa de recurs neidentificând vreo probă a cărei existenţă sau inexistenţă să fi fost în mod eronat reţinută de prima instanţă sau al cărei conţinut să fi fost redat contrar a ceea ce este evident şi fără posibilitate de controversă, Înalta Curte apreciază că în cauză nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., criticile inculpatului C. sub acest aspect fiind neîntemeiate.

Ca urmare, în raport de argumentele expuse, Înalta Curte apreciază că probatoriile administrate în cauză au fost corect interpretate de instanţele de fond şi de apel, acestea probând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, vinovăţia inculpaţilor.

De altfel, fără a antama critica formulată de apărarea inculpatului C. în sfera cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen., care nu va fi supusă examinării întrucât nu a fost formulată în termenul prevăzut de art. 38510 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că în cuprinsul hotărârilor atacate a fost analizată fiecare infracţiune dedusă judecăţii şi probatoriul care o susţine.

Raportat la acest ultim aspect, se constată că, prin natura lor, criticile formulate în recurs de apărarea inculpatului C. vizează modalitatea de administrare a probatoriului şi insuficienţa acestuia, inculpatul înţelegând să conteste în recurs raportul de expertiză financiar-contabilă întocmit în cursul urmăririi penale şi să justifice astfel o apărare prezumtiv nediligentă.

Deopotrivă, se contestă în recurs şi modalitatea de efectuare a cercetării judecătoreşti în apel, arătându-se că aceasta nu respectă rigorile legii întrucât martorii care nu fuseseră audiaţi în fond, nu au fost audiaţi nici în apel, iar în privinţa acestora nu au fost respectată nici procedura prevăzută de art. 327 alin. (3) C. proc. pen., aceasta nefiind nici măcar posibilă, în condiţiile în care martorii nu au fost citaţi în apel.

În cadrul aceleiaşi critici se susţine că probele solicitate de inculpat în apărare, în apel, au fost respinse, în integralitate, în mod neîntemeiat, aceeaşi manieră discreţionară de efectuare a cercetării judecătoreşti caracterizând şi judecata în faţa primei instanţe, în condiţiile în care, deşi o parte din cererile probatorii ale părţii au fost admise, acestea nu au fost administrate în fapt, instanţa omiţând să pună în discuţie ipoteza renunţării la acestea, în condiţiile art. 329 C. proc. pen. sau să menţioneze în cuprinsul hotărârii pronunţate argumentele pentru care a revenit asupra dispoziţiilor iniţiale privind limitele probaţiunii.

Criticile formulate sunt vădit neîntemeiate, cercetarea judecătorească efectuată în fond şi apel respectând rigorile legii atât sub aspectul modalităţii de administrare a probatoriului, cât şi a prevalenţei acordate principiilor dreptului la apărare şi la un proces echitabil, aspect confirmat de actele dosarului.

Totodată, se constată că în apel unica solicitare probatorie formulată de inculpatul C. şi admisă ca atare de instanţă a vizat audierea a doi martori pe situaţia de fapt, în fapt instanţa de prim control judiciar procedând la ascultarea unui singur martor dintre cei indicaţi de apărare întrucât, în ciuda diligenţelor efectuate de instanţă în vederea audierii martorului, prin raportare la atitudinea nediligentă a apărării care nu a putut indica cu exactitate adresa de domiciliu a acesteia, s-a constatat imposibilitatea obiectivă de administrare a probei testimoniale, făcându-se, ca atare, corecta aplicare a dispoziţiilor art. 329 C. proc. pen.

Deopotrivă, dreptul la apărare al inculpatului a fost respectat în limitele garantate de normele naţionale şi comunitare, modalitatea de efectuare a apărărilor neputând fi circumscrisă vreunei potenţiale culpe a instanţelor judecătoreşti în respectarea drepturilor procesuale ale părţilor. Elocvent în acest sens este faptul că, deşi se invocă îngrădirea dreptului la apărare al inculpatului prin faptul respingerii de plano a cererilor probatorii formulate în apel, aspect neconform realităţii, aşa cum s-a arătat mai sus, nu se indică ce anume probatorii erau oportune a fi administrate şi în ce fel situaţia juridică a inculpatului a fost prejudiciată în acest fel.

Prin urmare, Înalta Curte constată că toate aceste apărări formulate de inculpat, cu caracter general şi conjunctural, sunt neîntemeiate.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că recursurile inculpaţilor C. şi A. sunt întemeiate sub aspectul greşitei individualizării a pedepselor aplicare acestora, apreciind că elementele circumstanţiale reale şi personale ale celor doi inculpaţi nu au fost corect valorificate în cauză.

În acest sens, raportat la contribuţia efectivă a celor doi inculpaţi la activitatea infracţională dedusă judecăţii, dar şi la datele personale care caracterizează persoana acestora - cu referire specială la profilul socio-moral şi vârsta înaintată a inculpaţilor, precum şi la situaţiile particulare în care s-au aflat fiecare dintre ei la momentul săvârşirii faptei - inculpatul A. aflându-se în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., dar şi din perspectiva celorlalte elemente de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. - gradul de pericol social al faptei şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile săvârşite, Înalta Curte constată că aplicarea unor pedepse orientate la şi spre limita minimă prevăzută de lege pentru infracţiunile săvârşite, cu o corecţie adecvată în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A. în raport de reţinerea art. 37 lit. a) C. pen., cu executarea pedepsei în regim penitenciar, constituie expresia unei juste individualizări a pedepsei, apte să asigure realizarea scopului acesteia, aşa cum este prevăzut de art. 52 C. pen. şi corectă aplicare a principiului proporţionalităţii sancţiunii cu natura şi gradul de pericol al faptei săvârşite.

Ca urmare, în raport de argumentele prezentate, în limitele menţionate, Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpaţii A., E., C. şi B., va casa, în parte, hotărârile instanţei de fond şi de apel, numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, urmând ca în rejudecare, să procedeze la o nouă individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, conform distincţiilor făcute în dispozitivul prezentei decizii.

Având în vedere şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpaţii A., E., C. şi B. împotriva Deciziei penale nr. l9/P din 21 februarie 2012 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 256 din 15 iunie 2011 a Tribunalului Constanţa, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/118/2008 şi, în rejudecare:

I. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. aplicate inculpatului B. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul B. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul B. la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul B. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani sub forma ascunderii sau disimulării adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. (fapta din 16 mai 2008), art. 320 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 26 C. pen. raportat la 290 C. pen. (fapta din 29 iunie 2008), art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului B., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

Constată că inculpatul B. este arestat în altă cauză.

II. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. aplicate inculpatului E. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul E. la o pedeapsă de 3 ani pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul E. la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2), art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe inculpatul E. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani sub forma ascunderii sau disimulării adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 320 alin. (7) C. proc. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului E., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

Constată că inculpatul E. este arestat în altă cauză.

III. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. aplicate inculpatului A. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul A. la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale.

În baza art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea în formă continuată.

În baza art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii în formă continuată.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 48 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de declaraţii inexacte, făcute cu rea-credinţă, în baza cărora s-a operat o înmatriculare ori s-a făcut o menţiune în registrul comerţului în formă continuată.

În baza art. 2802 din Legea nr. 31/1990 introdus prin art. I pct. 188 din Legea nr. 441/2006, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de determinarea înmatriculării unei societăţi în temeiul unui act constitutiv fals în formă continuată.

În baza art. 2803 din Legea nr. 31/1990 introdus prin art. I pct. 188 din Legea nr. 441/2006, republicată, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de folosirea, cu ştiinţă, a actelor unei societăţi create în modalitatea prevăzută la art. 280, în scopul producerii de efecte juridice, în formă continuată.

În baza art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

În baza art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul A. la o pedeapsă de 12 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani sub forma ascunderii sau disimulării adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni, în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

IV. Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. aplicate inculpatului C. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 323 alin. (1) C. pen., condamnă pe inculpatul C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. condamnă pe inculpatul C. la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe inculpatul C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de spălare de bani sub forma ascunderii sau disimulării adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârşirea de infracţiuni, în formă agravantă şi continuată.

În baza art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen. (parte vătămată SC D. SRL) condamnă pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului C., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurenţilor inculpaţi A., E. şi B., în sumă de câte 400 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat C. până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 octombrie 2012.

Procesat de GGC - MI