Contestation of execution of foreign criminal judgments: scope of Art. 598 CPC and application of the more favorable new sentencing regime for concurrent offenses

Decizia nr. 311/2016

Deliberând asupra contestaţiei de faţă:

În baza actelor şi lucrărilor din dosar:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focşani sub nr. x/231/2015. condamnatul A. a formulat cerere de contopire a pedepselor.

În motivarea cererii, petentul a arătat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) şi art. 36 din vechiul C. pen., cu aplicarea art. 88 din vechiul C. pen. şi a solicitat contopirea pedepselor la care a fost condamnat potrivit acestor dispoziţii legale, apreciind că în mod eronat s-a dispus contopirea acestor pedepse potrivit noilor reglementări legale şi a solicitat ca instanţa să dispună în consecinţă.

La termenul de judecată din 09 noiembrie 2015, instanţa a dispus recalificarea obiectului cererii ca fiind contestare la executare, având în vedere că petentul a precizat că îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi ulterior a pus în discuţie excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Focşani în soluţionarea cauzei, în baza art. 598 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Prin seminţei penală nr. 2241 din 09 noiembrie 2015, Judecătoria Focşani a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Focşani şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare, formulată de petentul condamnat A. în favoarea Curţii de Apel Galaţi, apreciind că motivul invocat, se circumscrie cazului prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi în raport de prevederile alin. (2) al textului de lege mai sus menţionat, îi revine competenţa de a soluţiona în primă instanţă contestaţia la executare formulată de condamnatul A.

S-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 227/F din 12 decembrie 2014 a Curţii de Apel Galaţi. definitivă prin neapelare la data de 13 ianuarie 2015, petentului A. i s-a aplicat pedeapsa principală de 9 ani şi 20 zile închisoare, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi f) C. pen. pe durata executării pedepsei cu închisoarea şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi f) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii, ca urmare a recunoaşterii mai multor hotărâri pronunţate de instanţele italiene, în cauză fiind emis mandatul de executare a pedepsei din 13 ianuarie 2015, de către Curtea de Apel Galaţi.

Având în vedere că inculpatul se află în executarea unei pedepse privative de libertate, aplicată prin sentinţa penală nr. 227 din 12 decembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, în raport de dispoziţiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, pentru cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c), contestaţia se face la instanţa care a pronunţat hotărârea. Judecătoria Focşani şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei de în favoarea Curţii Apel Galaţi.

Contestaţia la executare a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi la data de 24 noiembrie 2015, sub nr. x/231/2015.

La termenul de judecată din data de 14 ianuarie 2016, condamnatul a făcut precizări cu privire la motivele contestaţiei, arătând că este nelămurit cu privire la temeiul de drept în baza căruia Curtea de Apel Galaţi, prin sentinţa penală nr. 227/F din 12 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/44/2014, a dispus contopirea pedepselor aplicate de o instanţă străină. În concret, condamnatul a susţinut că, în opinia sa, contopirea pedepselor ar fi trebuit efectuată în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. din 1969, care constituie legea penală mai favorabilă, şi nu în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen.

Prin sentinţa penală nr. 5/F din 14 ianuarie 2016, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A. privind sentinţa penală nr. 227/F din 12 decembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. x/44/2014.

S-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 227/F din 12 decembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. x/44/2014, Curtea de Apel Galaţi a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, având ca obiect cererea autorităţilor judiciare italiene, vizând transferarea persoanei condamnate A. în vederea executării pedepsei cu închisoarea dintr-un penitenciar din Italia într-un penitenciar din România. A recunoscut, în parte, numai sub aspectul pedepselor principale cu închisoare, pedepselor complementare şi pedepselor accesorii, următoarele hotărâri pronunţate de instanţele italiene, privindu-l pe condamnatul A.:

1. S-a reţinut că prin sentinţa penală nr. 28754/07 R.G. din 04 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul din Roma, secţia a 6-a penală, rămasă definitivă la 20 iulie 2009, prin care s-a dispus condamnarea numitului A. la pedeapsa de 7 ani şi 8 luni închisoare şi 1.900 euro amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 110, 628 alineatele 1 şi 3 Cod penal şi a infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 582, 585 relaţionat cu art. 576 alin. (1), 61 nr. 2 Cod penal - fapte care, potrivit legii penale române, constituie infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

2. Sentinţa penală nr. 20470/06 R.G. din 19 octombrie 2011, pronunţată de Tribunalul din Roma, secţia a lV-a penală, rămasă definitivă la 27 ianuarie 2012, prin care s-a dispus condamnarea numitului A. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 609 bis, 62 bis Cod penal - fapte care, potrivit legii penale române, constituie infracţiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi (3) lit. f) C. pen.

3. Sentinţa penală nr. 25711/10 din 04 decembrie 2010, pronunţată de Tribunalul din Roma, secţia a 5-a, rămasă definitivă la 15 octombrie 2011, prin care s-a dispus condamnarea numitului A. la pedeapsa de 8 luni închisoare şi 300 euro amendă, pentru săvârşirea infracţiunii de furt, prevăzută de art. 110, 624, 625 nr. 2, 5 şi 7 C. pen. - fapte care, potrivit legii penale române, constituie infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228, art. 229 alin. (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen.

S-a constatat că prin ordonanţa de executare a pedepselor concurente din 20 septembrie 2012 a Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul din Roma - Biroul Executări (Dosar nr. x/2012 SIEP) s-a dispus cumularea pedepselor mai sus menţionate, aplicate numitului A., persoana condamnată urmând să execute pedeapsa de 11 ani şi 10 luni închisoare.

Din totalul pedepsei aplicate s-a scăzut perioada deja executată, de 3 zile şi s-a constatat că persoana condamnată este arestată pentru executarea acestei pedepse începând cu data de 30 noiembrie 2010, cu expirarea termenului la data de 28 iunie 2022, ţinând cont de faptul că i-au fost acordate 90 de zile de eliberare anticipată.

În baza art. 154 alin. (6) lit. b) şi alin. (7) lit. b) din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Galaţi a adaptat pedeapsa rezultantă de 11 ani şi 10 luni închisoare, stabilită prin ordonanţa de executare a pedepselor concurente din 20 septembrie 2012 a Parchetului Republicii de pe lângă Tribunalul din Roma - Biroul Executări (Dosar nr. x/2012 SIEP), în sensul că a redus-o la 9 ani şi 20 zile închisoare, cuantum care reprezintă limita maximă admisă de legea penală română [art. 39 lit. b) C. pen.].

În baza art. 156 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a dispus ca persoana condamnată A. să execute în România pedeapsa de 9 ani şi 20 zile închisoare.

A dedus din pedeapsa ce urmează a fi executată durata arestării preventive de 3 zile (de la 16 iunie 2007 la 18 iunie 2007).

A constatat că numitul A. se află în executarea pedepsei în regim privativ de libertate începând cu data de 30 noiembrie 2010 până la zi.

Totodată, a constatat că prin ordonanţa emisă de Magistratul de Supraveghere din Roma la data de 01 septembrie 2011 i s-au acordat condamnatului 45 de zile liberare anticipată pentru perioada 30 noiembrie 2010 - 30 mai 2011, iar prin ordonanţa emisă de acelaşi magistrat la data de 26 martie 2012 i s-au acordat condamnatului 45 de zile liberare anticipată pentru perioada 30 mai 2011 - 30 noiembrie 2011.

S-a constatat că din motivarea sentinţei penale mai sus menţionate rezultă că, la stabilirea cuantumului pedepsei rezultante, instanţa a avut în vedere atât prevederile art. 5 din noul C. pen., privind aplicarea legii penale mai favorabile (în condiţiile în care de la data săvârşirii faptelor şi până la pronunţarea hotărârii de recunoaştere a hotărârii penale străine a intervenit o lege penală nouă, respectiv Noul Cod penal, intrat în vigoare la 01 februarie 2014), cât şi prevederile art. 135 alin. (7) lit. b), cu referire la alin. (6) lit. b) pct. (i) din Legea nr. 302/2004.

Prin urmare, s-a constatat că pedepsele aplicate condamnatului pentru fiecare dintre infracţiuni nu depăşesc limitele maxime speciale ale pedepselor prevăzute de legea penală română, astfel că nu se pune problema adaptării lor.

S-a apreciat însă că pedeapsa rezultantă de 11 ani şi 10 luni închisoare, stabilită de autorităţile judiciare italiene prin cumulul aritmetic al pedepselor aplicate pentru infracţiunile concurente, depăşeşte maximul pedepsei la care se poate ajunge prin aplicarea regimului sancţionator al concursului de infracţiuni prevăzut de art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., potrivit căruia pedeapsa rezultantă se stabileşte prin adăugarea la pedeapsa cea mai grea a unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse. Aplicând acest regim sancţionator, instanţa a redus pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului la 9 ani şi 20 de zile închisoare, condamnatul beneficiind astfel, în mod evident, de o situaţie mai favorabilă decât cea pe care ar fi avut-o dacă ar fi continuat executarea pedepsei în Italia.

S-a reţinut că solicitând ca, la contopirea pedepselor, să fie avute în vedere regulile prevăzute de art. 34 C. pen. din 1969, condamnatul ignoră faptul că, potrivit alin. (2) al textului de lege invocat, cuantumul pedepsei rezultante poate fi egal cu totalul pedepselor stabilite pentru infracţiunile concurente, astfel că, în cauza de faţă, ţinând cont şi de prevederile art. 135 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, mai sus expuse, ar trebui menţinută pedeapsa rezultantă de 11 ani şi 10 luni închisoare stabilită de autorităţile judiciare italiene.

Prin urmare s-a apreciat că în mod cât se poate de evident, îi este mai favorabil condamnatului regimul sancţionator al concursului de infracţiuni prevăzut de art. 39 alin. (1) lit. b) din noul C. pen., pe care instanţa l-a aplicat cu prilejul recunoaşterii hotărârilor penale străine - aspect care rezultă cu claritate din motivarea sentinţei penale nr. 227/F din 12 decembrie 2014, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în Dosarul nr. x/44/2014.

Constatând că nu s-a ivit nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, care să atragă incidenţa dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul A.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie condamnatul A., la data de 28 ianuarie 2016, a invocat dispoziţiile art. 598 lit. c) C. proc. pen. şi a solicitat admiterea contestaţiei la executare formulată, considerând că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererii astfel cum a fost formulată în scris şi precizată oral.

Analizând contestaţia formulată de revizuientul A., Înalta Curte constată că este nefondată.

Potrivit art. 598 lit. c) C. proc. pen., contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. Astfel, împiedicările la executare trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea acesteia.

Prin urmare, lipsa de precizie a dispozitivului hotărârii, caracterul său echivoc pot justifica formularea unei contestaţii la executare, însă în speţă, contestatorul practic solicită contopirea pedepselor, în sensul reducerii pedepsei aplicate.

Înalta Curte are în vedere că prin sentinţa penală nr. 227/F din 12 decembrie 2014, Curtea de Apel Galaţi a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi s-a dispus cumularea pedepselor aplicate de autorităţile italiene, urmând ca persoana condamnată A. să execute pedeapsa de 11 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 154 alin. (6) lit. b) şi alin. (7) lit. b) din Legea nr. 302/2004, Curtea de Apel Galaţi a adaptat pedeapsa rezultantă de 11 ani şi 10 luni închisoare, în sensul că a redus-o la 9 ani şi 20 zile închisoare, cuantum care reprezintă limita maximă admisă de legea penală română [art. 39 lit. b) C. pen.].

Potrivit art. 135 alin. (7) lit. b), cu referire la alin. (6) lit. b) pct. (i) din Legea nr. 302/2004, instanţa adaptează pedeapsa aplicată de instanţa străină atunci când durata pedepsei depăşeşte, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeaşi infracţiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română sau atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracţiuni depăşeşte totalul pedepselor stabilite pentru infracţiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

Înalta Curte constată că instanţa a avut în vedere şi dispoziţiile art. 5 C. pen. şi a constatat că îi este mai favorabil condamnatului regimul sancţionator al concursului de infracţiuni prevăzut de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., pe care l-a aplicat cu prilejul recunoaşterii hotărârilor penale străine, constatându-se totodată că pedepsele aplicate condamnatului pentru fiecare dintre infracţiuni nu depăşesc limitele maxime speciale ale pedepselor prevăzute de legea penală română.

Pedeapsa de 11 ani şi 10 luni închisoare, a fost stabilită de autorităţile judiciare italiene prin cumulul aritmetic al pedepselor aplicate pentru infracţiunile concurente, iar pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului la 9 ani şi 20 de zile închisoare, a fost stabilită prin aplicarea regimului sancţionator al concursului de infracţiuni prevăzut de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., potrivit căruia pedeapsa rezultantă se stabileşte prin adăugarea la pedeapsa cea mai grea a unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, fiind evident că revizuientului i-a fost aplicată o pedeapsă mai mică.

În consecinţă, Înalta Curte constată că motivul invocat de contestator nu se subsumează cazului de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 lit. c) C. proc. pen., şi prin urmare. constatând că nu s-a ivit nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 5/F din data de 14 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/231/2015.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva sentinţei penale nr. 5/F din data de 14 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/231/2015.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 08 martie 2016.