Drunk driver's 8-month sentence upheld after crashes; suspension and community service confirmed.

Decizia nr. 311/A/2015

Deliberând asupra apelului de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 6/F din data de 17 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală, în Dosarul nr. x/64/2014. în temeiul art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 374 alin. (4) şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe şi pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen. (interzicerea dreptului de a conduce orice vehicul), pe o durată de 2 ani. executată în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a dispus interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 lit. i) C. pen., ca pedeapsă accesorie şi suspendarea pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 (doi) ani.

în baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului A. pe durata termenului de supraveghere de 2 (doi) ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., i-a impus inculpatului obligaţia de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Municipiului Braşov.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. i-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 200 RON (din care 100 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală şi 100 RON în faţa instanţei).

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare al instanţei, s-a reţinut că, în data de 27 martie 2014, ora 17.40 inculpatul A., avocat în cadrul Baroului Braşov a condus autoturismul marca V. cu nr. de înmatriculare BVxxx, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 2,75 g/l la prima probă şi 2,50 g/l la cea de-a doua probă.

Această acuzaţie a fost reţinută, ca urmare a administrării, în faza de urmărire penală, a următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de depistare, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică, bonul etilotest, buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei. raportul de expertiză medico-legală, procesul-verbal de constatare a contravenţiei şi declaraţiile inculpatului.

Prin încheierea din data de 13 ianuarie 2015 a judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Braşov, s-a constatat, potrivit art. 342 C. proc. pen., legalitatea sesizării instanţei, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, dar şi competenţa instanţei.

În faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din data de 10 martie 2015, după ce i-au fost aduse la cunoştinţă, toate drepturile, inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza procedurii reglementate de art. 374 alin. (4) coroborat cu art. 375 şi art. 396 alin. (10) C. proc. pen., inculpatul recunoscând săvârşirea infracţiunii însuşindu-şi starea de fapt din sesizare.

Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, instanţa de fond a reţinut că. inculpatul A., în data de 27 martie 2014, în jurul orelor 17.30, s-a urcat la volanul autoturismului marca V. cu nr. de înmatriculare BVxxx, după ce a consumat băuturi alcoolice, pentru a se deplasa la reşedinţa sa din Braşov. Întrucât nu a păstrat distanţa corespunzătoare, faţă de autoturismul cu nr. de înmatriculare BVzzz, ce rula pe strada Carpaţilor a intrat în coliziune cu acesta. După ce a produs tamponarea, inculpatul s-a hotărât să se deplaseze la Secţia x Poliţie Braşov, pentru a anunţa evenimentul rutier, însă, în drum spre poliţie, neadaptând viteza a pierdut controlul volanului, a lovit bordura trotuarului, intrând apoi într-un stâlp de iluminat, pe contrasens. În urma impactului, inculpatul a suferit leziuni care au necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale şi a fost transportat la Spitalul Judeţean Braşov.

După incident. Biroul Rutier Braşov a fost sesizat cu privire la un eveniment rutier ce a avut loc pe strada Laminoarelor din Municipiul Braşov, echipajul de poliţie deplasându-se la faţa locului, unde a constatat că autoturismul marca V. cu nr. de înmatriculare BVxxx a tamponat, în condiţiile descrise anterior, stâlpul de iluminat.

În urma recoltării probelor biologice, în buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei, s-a reţinut că. inculpatul avea o îmbibaţie alcoolică de 2,75g/l la prima probă şi 2,50 g/l la cea de-a doua probă.

Această stare de fapt a fost reţinută, în baza mijloacelor de probă administrate, în faza de urmărire penală, în condiţii de legalitate, mijloacele de probă coroborându-se cu declaraţia de recunoaştere a inculpatului, dată în faţa primei instanţe.

Prima instanţă a reţinut că, în drept, fapta inculpatului A., care în data de 27 martie 2014, ora 17.40 a condus pe drumurile publice din Municipiul Braşov, autoturismul cu nr. de înmatriculare BVxxx având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 2,75g/l la prima probă şi 2,50 g/l la cea de-a doua probă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen. Astfel, au fost avute în vedere împrejurările comiterii infracţiunii, respectiv inculpatul s-a deplasat pe străzi intens circulate din municipiul Braşov, la o oră la care circulaţia rutieră era intensă, a intrat în coliziune cu un autoturism, iar apoi s-a izbit cu maşina într-un stâlp de iluminat. Prin urmare, inculpatul prin infracţiunea săvârşită a produs şi pagube de ordin material, respectiv avarierea propriului autoturism, dar şi vătămarea sa corporală, leziunile pe care şi le-a creat necesitând pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale. Mai mult, după impactul cu stâlpul de iluminat şi bordura trotuarului, inculpatul a fost transportat la Spitalul Judeţean Braşov, unde i-au fost acordate îngrijiri medicale.

Toate aceste aspecte care s-au desprins din starea de fapt şi raportate la criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., au fost apreciate ca evidenţiind o periculozitate socială ridicată a infracţiunii săvârşite de către inculpat.

Totodată, s-a reţinut că, alcoolemia extrem de ridicată, a fost un alt element care a subliniat periculozitatea socială ridicată a inculpatului, dar şi pericolul extrem de ridicat pe care inculpatul l-a reprezentat pentru ceilalţi participanţi la trafic, cât şi faţă de pietoni.

Infracţiunea săvârşită de către inculpat a produs aşa cum a reţinut instanţa de fond, rezultate grave, atât materiale, cât şi pentru integritatea fizică a inculpatului, acesta fiind un alt aspect care alături de celelalte, au justificat aplicarea pedepsei închisorii inculpatului A.

Prin urmare, s-a arătat că toate criteriile de individualizare care ţin de infracţiune, au fost în măsură să agraveze răspunderea penală a inculpatului, în acelaşi sens, fiind şi datele din buletinul de examinare clinică de la dosar urmărire penală, în care s-a arătat că inculpatul nu era orientat temporal, prezenta tremur, imprecizie în mişcări şi halenă alcoolică. S-a reţinut că această stare fizică a evidenţiat periculozitatea pe care inculpatul a prezentat-o atât pentru integritatea sa corporală, dar şi pentru securitatea celorlalţi participanţi la trafic.

Criteriile de individualizare enumerate la art. 74 C. pen., care ţin de persoana inculpatului, au fost de natură să atenueze răspunderea penală a inculpatului, având în vedere că nu era cunoscut cu antecedente penale, avea studii superioare, un comportament corespunzător, în societate, faţă de semeni şi la locul de muncă, adăugându-se şi atitudinea procesuală a acestuia de a recunoaşte săvârşirea infracţiunii, de a se prezenta în faţa organelor judiciare şi de a solicita ca judecarea cauzei să aibă loc, în baza procedurii de recunoaştere a învinuirii.

Raportat la toate aceste considerente, dar şi la limitele reduse cu o treime a pedepsei închisorii, instanţa de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 8 luni închisoare, egală cu minimul special prevăzut de lege, astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării prevederilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Cu privire la modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate, prima instanţă a constatat că, raportat la alcoolemia extrem de ridicată, la împrejurarea că a produs două evenimente rutiere în interval de timp apropiat, dar şi împrejurarea că la ora la care se deplasa circulaţia era una intensă, la starea sa fizică aşa cum a rezultat din buletinul de examinare clinică, s-a impus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aşa cum este ea reglementată de dispoziţiile art. 91 şi urm. C. pen.

De asemenea, circumstanţele personale favorabile, fără antecedente penale, cu studii superioare, recunoscându-şi vinovăţia, au condus la formarea convingerii primei instanţe că reeducarea şi reintegrarea socială a inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, se va produce şi prin intermediul acestei modalităţi de individualizare.

Instanţa de fond a reţinut că inculpatul şi-a manifestat acordul de a presta muncă în folosul comunităţii, la termenul de judecată din data de 10 martie 2015, fiind aşadar, îndeplinite toate cerinţele art. 91 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., având în vedere natura infracţiunii săvârşite, alcoolemia extrem de ridicată, împrejurarea că a produs evenimente rutiere, că şi-a produs vătămări integrităţii corporale, instanţa de fond i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen., respectiv, interzicerea dreptului de a conduce orice vehicul pe durata termenului de supraveghere, respectiv 2 (doi) ani.

Prima instanţă a constatat, ca nefondată, solicitarea formulată de către inculpat de renunţare la aplicarea pedepsei, prevăzută de dispoziţiile art. 80 C. pen., nefiind îndeplinite cerinţele acestui text de lege. S-a reţinut că instanţa de fond putea dispune renunţarea la aplicarea pedepsei, dacă erau îndeplinite cumulativ două condiţii: prima condiţie se referea la o gravitate redusă a infracţiunii săvârşite, la natura şi întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul şi împrejurările în care a fost comisă, motivul şi scopul urmărit, iar cea de-a doua condiţie, se referea la persoana inculpatului, conduita avută anterior comiterii infracţiunii, eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea efectelor infracţiunii, precum şi la posibilităţile acestuia de îndreptare.

Însă, din modul de redactare al art. 80 alin. (1) C. pen., instanţa de fond a considerat că legiuitorul cerea îndeplinirea cumulativă a împrejurărilor legate de faptă şi de persoana inculpatului.

Din analiza actelor dosarului, prima instanţă a constatat că, nu sunt îndeplinite cerinţele prev. de art. 80 alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv, prima dintre condiţiile mai sus arătate, deoarece infracţiunea săvârşită de inculpat era una de o gravitate ridicată, inculpatul având o alcoolemie extrem de ridicată (2.75g/l la prima probă şi 2.50 g/l la cea de-a doua probă), starea sa fizică şi aşa cum a rezultat din buletinul de examinare clinică, a produs două evenimente rutiere (mai întâi a intrat în coliziune cu un autoturism, deoarece nu a păstrat distanţa corespunzătoare faţă de acesta, iar puţin mai târziu, nu a adaptat viteza la condiţiile de drum, a pierdut controlul volanului şi a intrat într-un stâlp de iluminat pe contrasens). în urma celui din urmă eveniment rutier, inculpatul a necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale. Toate aceste aspecte coroborate, au conturat gravitatea infracţiunii săvârşite de către inculpat şi în mod implicit neîndeplinirea cerinţelor art. 80 alin. (1) lit. a) C. pen. De altfel, instanţa de fond a reţinut că, la momentul formulării acestei solicitări, inculpatul nu a făcut trimitere decât la circumstanţele personale, nu şi la cele privitoare la faptă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, inculpatul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 09 aprilie 2015, formându-se Dosarul nr. x/64/2014.

În concret, prin motivele de apel formulate, în scris, inculpatul A. a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale nr. 6/F din 17 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Braşov şi pronunţarea unei hotărâri raportat la disp. art. 80 alin. (1) lit. b) şi art. 81 C. pen., respectiv renunţarea la aplicarea pedepsei şi aplicarea unui avertisment.

În argumentare, în esenţă, inculpatul a criticat hotărârea atacată sub aspectul netemeiniciei, susţinând că a fost dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor privind criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv art. 74 şi art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. De asemenea, a solicitat renunţarea la aplicarea pedepsei şi aplicarea unui avertisment, în raport de împrejurările comiterii faptei, de pericolul social produs, de urmările produse şi faţă de persoana sa, buna conduită avută anterior, lipsa antecedentelor penale, posibilităţile reale de îndreptare, având în vedere profesia de avocat, precum şi atitudinea de recunoaştere a faptei comise.

Examinând cauza atât din perspectiva motivelor de apel invocate de inculpat, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, constată nefondat apelul declarat de inculpatul A., pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a analizat temeinic probele administrate în cauză în faza de urmărire penală şi a reţinut o situaţie de fapt concordantă sub toate aspectele împrejurărilor ce rezultă din aceste mijloace de probă.

Înalta Curte, reexaminând ansamblul probatoriu în virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, în urma propriului examen al materialului probator administrat în cauză, constată că săvârşirea de către inculpatul A. a faptei deduse judecăţii (conducerea unui vehicul sub influenţa alcoolemiei sau a altor substanţe) în modalitatea reţinută prin hotărârea instanţei de fond, este confirmată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, de probe certe şi legal administrate.

Probele şi mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale dovedesc pe deplin că în data de 27 martie 2014. inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul marca V., cu numărul de înmatriculare BVxxx, având o îmbibaţie alcoolică de 2.75g/l la prima probă recoltată la ora 18.25 şi 2.50 g/l la a doua probă recoltată la ora 19.25.

La reţinerea situaţiei de fapt s-a ţinut seama de conţinutul probelor administrate în faza de urmărire penală, şi anume de declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului care se coroborează cu procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa fotografică, adresa U.N.B.R.-Baroul Braşov, buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei, raportul de expertiză medico-legală, procesul-verbal de constatare a contravenţiei, ordonanţele de începere a urmăririi penale, de continuare a urmăririi penale, de punere în mişcare a acţiunii penale, procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a dreptului la apărare şi a punerii în mişcare a acţiunii penale.

În contextul acestui material probator, prima instanţă a reţinut, în mod corect, că, în drept, fapta inculpatului A., care în data de 27 martie 2014, ora 17.40 a condus pe drumurile publice din Municipiul Braşov, autoturismul cu nr. de înmatriculare BVxxx având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 2,75g/l la prima probă şi 2,50 g/l la cea de-a doua probă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Examinând actele dosarului, din perspectiva criticilor formulate de inculpatul A. vizând greşita individualizare a pedepsei, instanţa de control judiciar constată că prima instanţă a aplicat inculpatului o pedeapsă reprezentând minimul special prevăzut de lege pentru infracţiunea comisă, apreciind că prin executarea pedepsei în regim neprivativ de libertate este realizat scopul preventiv educativ al sancţiunii şi se realizează şi respectarea principiului proporţionalităţii între gravitatea faptei comise şi circumstanţele personale ale inculpatului.

Instanţa de control judiciar constată că, în mod corect, instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 74 C. pen. şi disp. art. 396 alin. (10) cu referire la art. 375 C. proc. pen. cărora le-a acordat eficienţa cuvenită.

În contextul concret al cauzei, Înalta Curte constată că, raportat la gradul de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a comis fapta de conducere a unui vehicul sub influenţa băuturilor alcoolice sau a altor substanţe (având în sânge o îmbibaţie alcoolică cu mult peste limita legală) şi de valorile sociale puse în pericol (provocând un accident după ce a intrat în coliziune cu un alt autoturism şi cu un stâlp de iluminat public) şi de rezultatul mult mai grav care se putea produce, instanţa de fond a individualizat în mod just cuantumul pedepsei aplicate, pedeapsa a fost în mod just individualizată atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare.

De asemenea, raportat la criteriile legale, prima instanţă a avut în vedere în cadrul operaţiunii de individualizare a pedepsei, atitudinea procesuală a inculpatului, care a recunoscut fapta.

Cât priveşte datele ce caracterizează persoana inculpatului, prima instanţă a avut în vedere profilul moral şi de personalitate pozitiv al inculpatului, vârsta acestuia, apreciind în mod corect că, raportat la împrejurările comiterii faptei, nu se justifică valorificarea acestora ca circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.

Aprecierile inculpatului referitoare la situaţia sa personală anterioară comiterii faptelor, lipsa antecedentelor penale, posibilităţile de îndreptare, nu pot conduce la reţinerea disp. art. 80 şi art. 81 C. pen. referitor la renunţarea aplicării pedepsei şi aplicarea unui avertisment. Înalta Curte reţinând că pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată şi proporţională cu gradul de pericol social produs prin faptele săvârşite şi de natură să satisfacă cerinţele prevăzute de legea penală, aşa cum în mod corect a reţinut prima instanţă.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte consideră că pedeapsa de 8 luni închisoare este de natură să constituie un mijloc suficient de constrângere, precum şi de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, această pedeapsă răspunzând în mod eficient dublului scop de prevenire şi sancţionare, contribuind în egală măsură la reeducarea şi atenţionarea reală a inculpatului.

În consecinţă, neexistând motive care să justifice o reindividualizare a pedepsei aplicată inculpatului, în temeiul dispoziţiilor art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 6/F din data de 17 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat A. la plata sumei de 460 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 6/F din data de 17 martie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia penală.

Obligă apelantul inculpat A. la plata sumei de 460 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 septembrie 2015.