Criminal tax fraud and abuse of office; erroneous declaration of statute of limitations for favoring an offender

Decizia nr. 286/RC/2015

Deliberând asupra cauzei de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 441 din 11 iunie 2013 pronunţată de Judecătoria Târgovişte s-au hotărât următoarele:

1. În baza art. 9 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu ref. la art. 12 teza a II-a şi teza a IlI-a din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi c) C. pen.

În baza art. 861 C. pen. a fost suspendată sub supraveghere pedeapsa aplicată.

În baza art. 861 C. pen., a fost fixat termen de încercare de 6 ani, compus din durata pedepsei aplicate, la care s-a adăugat intervalul de 3 ani fixat de instanţă.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul A. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86 alin. (1) şi (2) C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a făcut aplicarea art. 65 C. pen. şi s-a interzis inculpatului, conform art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., dreptul de a fi administrator într-o societate comercială.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi a fost suspendată executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

2. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 12 teza a II-a şi teza a IlI-a din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B., la 3 ani închisoare.

În baza art. 85 C. pen., a fost anulată suspendarea condiţionată pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 286 din 12 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa şi în baza art. 34 lit. b) C. pen. a contopit această pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen.

Face aplicarea art. 65 C. pen. şi s-a interzis inculpatului, conform art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., dreptul de a fi administrator şi asociat într-o societate comercială.

În baza art. 86 C. pen. a fost suspendată sub supraveghere pedeapsa aplicată.

În baza art. 861 C. pen., s-a fixat termen de încercare de 6 ani, compus din durata pedepsei aplicate, la care s-a adăugat intervalul de 3 ani fixat de instanţă.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul B. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86 alin. (1) şi (2) C. pen., referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi s-a suspendat executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

3. În baza art. 248 C. pen. rap. la art. 2481 C. pen. cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74, 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul C., la 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 65 C. pen. şi s-a interzis inculpatului, conform art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., dreptul de a exercita o funcţie de conducere în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În baza art. 82 C. pen. a fost fixat termen de încercare de 5 ani, compus din durata pedepsei aplicate, la care s-a adăugat intervalul de 2 ani prevăzut de lege.

S-a pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiţionate în situaţia în care acesta va săvârşi cu intenţie o nouă infracţiune.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. şi a fost suspendată executarea pedepselor accesorii prev. de art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul D., pentru infracţiunea prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. rap. la art. 249 alin. (2) C. pen.

5. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata E. (fostă F.), pentru infracţiunea prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. rap. la art. 249 alin. (2) C. pen.

6. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul J., pentru infracţiunea prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. rap. la art. 249 alin. (2) C. pen.

7. În baza art. 249 alin. (1) C. pen. rap. la art. 249 alin. (2) C. pen., art. 74,76 C. pen., a fost condamnată inculpata G. (fostă H.), la 11 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În baza art. 82 C. pen., a fost fixat termen de încercare de 2 ani şi 11 luni, compus din durata pedepsei aplicate, la care s-a adăugat intervalul de 2 ani prevăzut de lege.

S-a pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiţionate în situaţia în care acesta va săvârşi cu intenţie o nouă infracţiune.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

8. În baza art. 264 alin. (1) C. pen., cu art. 74, 76 C. pen., a fost condamnată inculpata I., la 2 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a Il-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În baza art. 82 C. pen. s-a fixat termen de încercare de 2 ani şi 2 luni, compus din durata pedepsei aplicate, la care s-a adăugat intervalul de 2 ani prevăzut de lege.

S-a pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 C. pen., referitoare la revocarea suspendării condiţionate în situaţia în care acesta va săvârşi cu intenţie o nouă infracţiune.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 346 C. proc. pen. cu art. 14 C. proc. pen. au fost obligaţi în solidar pe inculpaţii A., B., C. - în limita sumei de 2.271.767 lei - G. - în limita sumei de 1.285.966 lei - I. - în limita sumei de 1.224.880 lei - la plata sumei de 6.701.715 lei către Agenția Națională a Administrației Fiscale Bucureşti, sumă la care s-au adăugat penalităţile corespunzătoare.

S-a luat act că a fost recuperată suma de 1.680.801 lei.

În baza art. 353 C. proc. pen., s-au menţinut măsurile asigurătorii dispuse prin ordonanţa din 30 noiembrie 2009 de către Drecția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploieşti asupra bunurilor aparţinând inculpaţilor A., B. şi C. şi s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor prezente şi viitoare aparţinând inculpatelor G. şi I., precum şi asupra bunurilor viitoare aparţinând inculpaţilor A., B. şi C., până la concurenţa valorii prejudiciului produs de aceştia, în limita stabilită pentru fiecare.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpaţii A., B., C., G. şi I. au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploieşti, înregistrat sub nr. x/315/2009, au fost trimişi în judecată inculpaţii:

- 1. A. (fără antecedente penale, cercetat în stare de libertate) pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. „a)" şi „c)" din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 12 teza a II-a şi teza a III-a din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen.;

- 2. B. (cu antecedente penale, cercetat în stare de libertate) pentru complicitate la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. „a)" şi „c)" din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 12 teza a II-a şi teza a III-a din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen.;

- 3. C. (fără antecedente penale, cercetat în stare de libertate), sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 248 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 mari acte materiale);

- 4. D. (fără antecedente penale, cercetat în stare de libertate) pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu în formă agravantă prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. rap. la art. 249 alin. (2) C. pen.;

- 5. E. (fără antecedente penale, cercetată în stare de libertate) pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu în formă agravantă prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. rap. la art. 249 alin. (2) C. pen.;

- 6. J. (fără antecedente penale, cercetat în stare de libertate) pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu în formă agravantă prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. rap. la art. 249 alin. (2) C. pen.;

- 7. G. (fără antecedente penale, cercetată în stare de libertate) pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu în formă agravantă prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. rap. la art. 249 alin. (2) C. pen.;

- 8. I. (fără antecedente penale, cercetată în stare de libertate) pentru săvârşirea infracţiunii de favorizare a infractorului prev. de art. 264 alin. (1) C. pen.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut că:

Fapta inculpatului A. care, în calitate de administrator la SC K. SRL Târgovişte, judeţul Dâmboviţa şi preşedinte al comisiei de recepţie a mărfurilor, cu intenţie, prin acte materiale repetate, în perioada 27 ianuarie 2003 - 07 martie 2003 (151 acte materiale, corespunzător celor 151 facturi fiscale nereale de aprovizionare înregistrate în contabilitatea societăţii), a întocmit 151 Note de intrare - recepţie atestând operaţiuni comerciale nereale, respectiv achiziţii de băuturi alcoolice naturale (ţuică 24)-28°) în cantitate de 4.934.950 l de la SC L. SRL Dăeşti, judeţul Vâlcea, care au fost înregistrate în evidenţa financiar-contabilă a societăţii în scopul ascunderii sursei taxabile (accize) şi sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale pe linia impozitului pe profit şi T.V.A., consecinţa fiind prejudicierea bugetului de stat cu suma de 7.334.658 lei, reprezentând impozit pe profit - 1.641.320 lei, T.V.A. - 1.240.648 lei şi accize - 4.452.690 lei, constituie infracţiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu ref. la art. 12 teza a II-a şi teza a IlI-a din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului B. care, în calitate de asociat unic şi administrator în fapt al SC K. SRL Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, cu intenţie, în perioada 27 ianuarie 2003-07 martie 2003, prin acte materiale repetate, l-a determinat pe învinuitul A. - administrator al SC K. SRL Târgovişte, să întocmească în fals 151 Note de intrare-recepţie care atestau operaţiuni comerciale nereale, respectiv achiziţii de băuturi alcoolice naturale (ţuică 24° - 28°) în cantitate de 4.934.950 l de la SC L. SRL, Dăeşti, judeţul Vâlcea, prin poziţia deţinută în societate înlesnindu-i acestuia înregistrarea în evidenţa financiar-contabilă a celor 151 facturi fiscale având conţinut nereal, scopul urmărit fiind ascunderea sursei taxabile (accize) şi sustragerea de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, respectiv impozit pe profit şi T.V.A., consecinţa fiind prejudicierea bugetului de stat cu suma de 7.334.658 lei, reprezentând 1.641.320 lei impozit pe profit, 1.240.648 lei T.V.A. şi 4.452.690 lei accize, constituie complicitate la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu ref. la art. 12 teza a II-a şi teza a IlI-a din Legea nr. 87/1994, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 13 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului C. care, în perioada iunie 2003 - mai 2004, în calitate de şef Birou Administrare Contribuabili Mari din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmboviţa şi persoană delegată de conducerea unităţii pentru luarea măsurilor conform O.G. nr. 61/2002 la SC K. SRL Târgovişte, cu ştiinţă, prin acte materiale repetate, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu (alin. (1)1, alin. (3)3, alin. (3)4, alin. (3)5, alin. (4)3, alin. (4)4, alin. (5)3 din atribuţii Fişa postului şi a celor rezultate din Ordinul de deplasare nr. 1472/04 iunie 2003), materializate prin neidentificarea tuturor bunurilor sechestrabile, neaplicarea sechestrului în condiţiile de formă şi fond prev. de O.G. nr. 61/2002, nevalorificarea bunurilor sechestrate în termenul prevăzut de lege, precum şi nerespectarea procedurii legale privind vânzarea bunurilor aflate sub sechestru (şi anume cantitatea de 930.492 l băuturi alcoolice, în valoare de 1.224.880 lei vândute de SC K. SRL Târgovişte către SC M. SRL Târgovişte, fără aprobarea prevăzută de lege şi fără virarea sumei rezultate către bugetul de stat), consecinţa fiind producerea unui prejudiciu în sumă de 2.271.767 lei, în dauna bugetului de stat (suma reprezintă valoarea bunurilor nesechestrate şi vândute ulterior de SC K. SRL Târgovişte, fără ca valoarea să fie virată la bugetul de stat - 1.046.887 lei şi valoarea băuturilor alcoolice vândute de sub sechestru fără respectarea procedurilor legale - suma de 1.224.880 lei), constituie infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată, prev. de art. 248 C. pen. rap. la art. 248 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (3 mari acte materiale).

Fapta inculpatei G. care, în calitate de director general adjunct al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Dâmboviţa, în perioada iunie 2003 - august 2005, având responsabilităţi directe privind încasarea veniturilor bugetului de stat, inclusiv prin executarea silită, şi-a îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu (alin. (7) din Fişa postului - director general adjunct; lit. a) şi h) din Fişa postului - director executiv adjunct), prin ne verificarea şi nedispunerea aplicării sechestrului asigurător pe bunurile precizate de SC K. SRL Târgovişte prin adresele din 28 martie 2003, respectiv din 01 septembrie 2003, înregistrate la Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa din 28 august 2003 şi din 01 septembrie 2003 şi nu a urmărit respectarea metodologiei legale privind valorificarea bunurilor aflate sub sechestru; nu a luat măsuri pentru valorificarea bunurilor mobile şi imobile sechestrate la termenul prevăzut de lege, consecinţa fiind prejudicierea bugetului de stat cu suma de 1.285.966 lei (61.086 lei - reprezintă valoarea bunurilor imobile nesechestrate şi precizate în adresele SC K. SRL Targovişte; 1.224.880 lei reprezintă valoarea băuturilor alcoolice aflate sub sechestru şi vândute de SC K. SRL Targovişte către SC M. SRL Targovişte, fără respectarea dispoziţiilor legale), faptele fiind săvârşite din culpă, constituie infracţiunea de neglijenţă în serviciu în formă agravantă, prev. de art. 249 alin. (1) C. pen. rap. la art. 249 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatei I. care, în calitate de administrator al SC K. SRL Targovişte, începând cu data de 23 aprilie 2003, cu intenţie, prin întocmirea unui număr de 35 facturi fiscale la solicitarea învinuitului B., a înstrăinat cantitatea de 930.492 l băuturi alcoolice în valoare de 1.224.880 lei, aflate sub sechestru, către SC M. SRL Targovişte, facturi pe care le-a şi preluat în numele acestei ultime societăţi, deşi nu avea nici o calitate în această din urmă firmă, fără a se asigura că suma rezultată (1.224.880 lei) din vânzare fusese virată la bugetului de stat (Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dâmboviţa) în conformitate cu art. 149 alin. 4 din O.G. nr. 92/2003, asigurându-i în acest mod asociatului unic B., o parte din produsul infracţiunii de evaziune fiscală, constituie infracţiunea de favorizare a infractorului, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 264 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recursuri, recalificate ca fiind apeluri (filele 129/130 dosar Curte de apel), Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpaţii A., B., C., G. şi I., criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinic ie

Prin Decizia penală nr. 1257 din 10 decembrie 2014, Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Ploieşti şi de inculpaţii: G., I., C., A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 441 pronunţată la data de 11 iunie 2013 de Judecătoria Targovişte pe care a desfiinţat-o în parte în latură penală şi civilă, pronunţând o nouă hotărâre după cum urmează:

În aplicarea art. 5 C. pen., a constatat că legea penală mai favorabilă tuturor inculpaţilor apelanţi şi intimaţi este C. pen. anterior.

1. În baza art. 9 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu ref. la art. 12 teza a Il-a şi teza a III-a din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 13 alin. (1) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 5 ani închisoare.

Cu aplic. art. 71 şi 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior conform art. 12 din Legea nr. 187/2012.

Conform art. 65 C. pen. anterior a interzis inculpatului dreptul de a fi administrator într-o societate comercială, prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, în temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior.

A înlăturat dispoziţiile art. 86 -art. 86 şi cele ale art. 71 alin. (5) C. pen. anterior privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale şi suspendarea pedepsei accesorii.

2. În baza art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) şi c) din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 9 alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu referire la art. 12 teza a II-a şi teza a III-a din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 13 alin. (1) C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 a fost anulată suspendarea condiţionată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 286/12 septembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa şi în baza art. 34 lit. b) C. pen. anterior, a fost contopită această pedeapsă cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.

Cu aplic. art. 71 şi 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior conform art. 12 din Legea nr. 187/2012.

Conform art. 65 C. pen. anterior i-a fost interzis inculpatului dreptul de a fi administrator într-o societate comercială prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., pe o durată de 6 ani după executarea pedepsei, în temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior.

Au fost înlăturate dispoziţiile art. 86, 861 şi cele ale art. 71 alin. (5) C. pen. anterior privind suspendarea sub supraveghere a pedepsei principale şi suspendarea pedepsei accesorii.

3. În baza art. 248 rap. la art. 248 C. pen. anterior cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74, 76 C. pen. anterior, a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

Cu aplic. art. 71 şi 64 alin. (1), lit. a) teza a II-a, lit. b) şi c) C. pen. anterior conform art. 12 din Legea nr. 187/2012.

Conform art. 65 C. pen. anterior i-a fost interzis inculpatului dreptul de a fi administrator într-o societate comercială prev. de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen., pe o durată de 1 an după executarea pedepsei, în temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen. anterior.

Au fost înlăturate dispoziţiile art. 81-83 C. pen. anterior şi în baza art. 861 C. pen. anterior, a fost suspendată sub supraveghere pedeapsa aplicată inculpatului.

În baza art. 861 C. pen. anterior, a fost fixat termen de încercare de 7 ani, compus din durata pedepsei aplicate, la care s-a adăugat intervalul de 3 ani stabilit de instanţă.

În baza art. 861 C. pen. anterior, s-a dispus ca pe durata termenului de încercare, inculpatul C. să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune; b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă dacă este cazul; d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

S-au pus în vedere inculpatului dispoziţiile art. 86 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior a fost suspendată executarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior.

4. Au fost înlăturate soluţiile de achitare a intimaţilor-inculpaţi: D., E. şi J., de sub învinuirea comiterii câte unei infracţiuni prev. de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, pronunţate în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. anterior şi în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de aceşti trei inculpaţi, răspunderea lor penală fiind prescrisă.

5. A fost înlăturată soluţia de condamnare a apelantei-inculpate G. la pedeapsa 11 luni închisoare - pentru comiterea unei infracţiuni prev. de art. 249 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior cu aplic.art. 74-76 C. pen. anterior şi în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de această inculpată, răspunderea penală fiind prescrisă.

Au fost înlăturate dispoziţiile art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior şi cele ale art. 81-83 şi art. 71 alin. (5) din acelaşi cod.

6. A fost înlăturată soluţia de condamnare a apelantei-inculpate I., la pedeapsa 2 luni închisoare-pentru comiterea unei infracţiuni prev. de art. 264 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior cu aplic.art. 74-76 C. pen. anterior şi în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., a dispus încetarea procesului penal faţă de această inculpată, răspunderea penală fiind prescrisă.

Au fost înlăturate dispoziţiile art. 71, 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. anterior şi cele ale art. 81-83 şi art. 71 alin. (5) din acelaşi cod.

A fost înlăturată dispoziţia de obligare în solidar a inculpatelor G. şi I. la plata despăgubirilor civile către Agenția Națională a Administrației Fiscale Bucureşti, aşa cum s-a dispus prin sentinţa apelată, lăsând nesoluţionată acţiunea civilă exercitată împotriva acestor două inculpate conform art. 20 alin. (5) C. proc. pen.

Au fost obligaţi intimaţii-inculpaţi D., E. şi J. la plata sumei de câte 3000 lei cheltuieli judiciare către stat la instanţa de fond în baza art. 275 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Au fost menţinute, în rest dispoziţiile sentinţei apelate.

Cheltuielile judiciare avansate de stat cu soluţionarea apelurilor de faţă au rămas în sarcina acestuia, conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

Curtea de apel, examinând sentinţa apelată in raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale care au incidenţă în cauză, dar şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că, din ansamblul probelor care au fost strânse în faza urmăririi penale şi cele administrate de prima instanţă, rezultă atât existenţa faptelor pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, cât şi săvârşirea acestora, cu vinovăţie în forma cerută de lege, astfel că cererile de achitare de sub orice învinuire formulate în apel, nu sunt fondate.

Pe baza materialului probator administrat în cauză, Curtea de apel a reţinut, în ceea ce o priveşte pe inculpata I., că inculpatul B. a determinat-o să întocmească documente fiscale atestând nereal scoaterea din patrimoniul SC K. SRL Târgovişte de băuturi alcoolice aflate sub sechestru, fără a vira contravaloarea mărfii la bugetul de stat, pentru acoperirea prejudiciului. Totodată, a constatat că decisivă pentru descoperirea mecanismului de săvârşire a infracţiunii de evaziune fiscală este împrejurarea că, în cunoştinţă de cauză asupra nerealităţii menţiunilor înscrise în cele 151 facturi fiscale care nu provin de la SC L. SRL Dăieşti, inculpaţii A. şi B. au dispus înregistrarea acestora în contabilitatea societăţii, întocmind în acest sens 151 Note intrare - recepţie cu acelaşi conţinut nereal şi înregistrând cheltuieli de transport nereale, scopul urmărit fiind ascunderea sursei taxabile şi al sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale constând în impozitul pe profit şi T.V.A., consecinţa fiind prejudicierea bugetului de stat cu suma de 7.334.658 lei reprezentând 1.641.320 lei impozit pe profit, 1.240.649 lei T.V.A. şi 4.452.690 lei accize.

Totodată, instanţa de apel, constatând că între data săvârşirii faptelor şi cea a judecăţii a intervenit o succesiune de legi penale, în aplicarea art. 5 C. pen., a apreciat că legea penală mai favorabilă pentru fiecare dintre inculpaţi, este C. pen. anterior, pe baza criteriului aprecierii globale conform Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 a Curţii Constituţionale, luând în considerare limitele pedepselor şi cauzele de atenuare sau agravare, modalităţile de individualizare a pedepselor, inclusiv sfera obligaţiilor pe care le presupun, precum şi termenele de prescripţie a răspunderii penale.

Sub acest din urmă aspect, a constatat că răspunderea penală a inculpatei I. care a săvârşit o infracţiune prev. de art. 264 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior cu aplic, art. 74-76 C. pen. anterior, este prescrisă în raport de data faptelor şi de dispoziţiile art. 122 şi art. 124 C. pen. anterior. Astfel, a apreciat că se impune admiterea apelului parchetului şi inculpatei în temeiul art. 396 alin. (6) rap. la art. 17 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., şi a dispus încetarea procesului penal faţă de aceasta, răspunderea penală fiind prescrisă.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a formulat recurs în casaţie inculpata I.

Prin Încheierea nr. x/RC din 30 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/315/2009, Înalta Curte, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casaţie formulată de inculpata I. împotriva Deciziei penale nr. 1257 din 10 decembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În susţinerea căii de atac formulate, recurenta I. a invocat incidenţa cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., apreciind că în mod greşit instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.

Astfel, a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 264 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, infracţiunea de favorizare a infractorului se pedepseşte cu închisoarea de la 3 luni la 7 ani, iar conform art. 122 alin. (1) lit. c) rap. la art. 124 C. pen. anterior, termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana fizică este de 8 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani, la care se adaugă jumătate din aceste termen, adică 4 ani, în total 12 ani.

În consecinţă, în condiţiile în care infracţiunea de favorizare a infractorului a fost săvârşită începând cu data de 23 aprilie 2003, a apreciat că termenul de prescripţie specială a răspunderii penale se va împlini după data de 23 aprilie 2015 (termenul de prescripţie al răspunderii penale s-ar fi împlinit numai dacă instanţa de apel ar fi dispus schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, în infracţiunea prevăzută de art. 182 din Legea nr. 174/ 2004 pentru aprobarea O.G. nr. 92/ 2003 privind C. proc. fisc.).

De asemenea, a arătat că, după intrarea în vigoare, la 1 februarie 2014, a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., a completat motivele de recurs (apel) formulate la 20 ianuarie 2014 cu un nou motiv de apel, solicitând ca instanţa de apel să constate că infracţiunea de favorizare a infractorului, prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen. anterior se încadrează în dispoziţiile art. 269 alin. (1) din N.C.P., însă modalitatea normativă în care a fost reţinută - pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii - a fost dezincriminată conform dispoziţiilor art. 4 C. pen. anterior, care prevede că legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. In acest caz, a menţionat că executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.

Pe de altă parte, în opinia apărării, potrivit art. 3 din Legea nr. 187/2012, dispoziţiile art. 4 C. pen. anterior, privind legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţiile în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv a formei de vinovăţie, cerută de legea nouă pentru existenţa infracţiunii, motiv de apel care nu a fost analizat de instanţa de control judiciar.

În această situaţie, a apreciat că instanţa de apel trebuia să admită apelul şi să dispună în temeiul dispoziţiilor art. 421 pct 2 lit. a) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi achitarea pentru infracţiunea de favorizare a infractorului, să lase nesoluţionată acţiunea civila în baza art. 25 alin. (5), art. 397 alin. (5) şi art. 422 C. proc. pen., cu exonerarea de plata cheltuielilor judiciare în sumă de 14.000 lei, potrivit dispoziţiilor art. 275 alin. (3) şi art. 422 C. proc. pen.

Pentru aceste motive, a solicitat admiterea recursului în casaţie şi achitarea, potrivit dispoziţiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

Examinând recursul în casaţie formulat, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac, ce are ca scop verificarea conformităţii hotărârii atacate ca regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curţile de apel, ca instanţe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute de lege.

Astfel, recursul în casaţie nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalităţii hotărârii atacate, respectiv al concordanţei acesteia cu dispoziţiile legii materiale şi procesuale aplicabile, pornind de la situaţia de fapt avută în vedere de instanţa de apel.

Din această perspectivă, Înalta Curte reţine că, în esenţă, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., priveşte situaţiile în care s-a dispus în mod greşit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen., respectiv lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentm punerea în mişcare a acţiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

Pentru a se constata acest motiv de nelegalitate, existenţa cauzei de încetare a procesului penal se apreciază prin raportare la datele existente la momentul pronunţării hotărârii definitive atacate.

În cauza dedusă judecăţii, prin hotărârea pronunţată la data de 10 decembrie 2014, Curtea de apel a constatat, în temeiul art. 122 şi art. 124 C. pen. anterior, că a intervenit prescripţia răspunderii penale a inculpatei I. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 264 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, constând în întocmirea de către inculpată de documente fiscale care au atestat nereal scoaterea din patrimoniul SC K. SRL Târgovişte de băuturi alcoolice aflate sub sechestru, fără a vira contravaloarea mărfii la bugetul de stat, asigurându-i în acest mod asociatului unic B., o parte din produsul infracţiunii de evaziune fiscală; s-a reţinut că fapta a fost comisă începând cu data de 23 aprilie 2003.

Se observă că prin hotărâre nu a fost stabilită data săvârşirii infracţiunii, respectiv momentul epuizării activităţii infracţionale, dar, chiar şi în aceste condiţii, prin raportare la data de 23 aprilie 2003, termenul de prescripţie specială răspunderii penale nu se împlinise la data pronunţării deciziei de către instanţa de apel.

Astfel, potrivit art. 122 alin. (2) C. pen. anterior, termenele de prescripţie a răspunderii penale încep să curgă de la data săvârşirii infracţiunii, iar conform art. 122 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 8 ani în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani. Cum pedeapsa închisorii pentru infracţiunea prev. de art. 264 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior (favorizarea infractorului) este de maxim 7 ani, rezultă că, în aplicarea art. 124 C. pen. anterior, în varianta în vigoare la momentul săvârşirii faptei, prescripţia specială intervenea după trecerea unui termen de 12 ani, termen ce nu era împlinit Ia data pronunţării hotărârii atacate (10 decembrie 2014).

Ca atare, se constată că în mod greşit instanţa de apel a dispus încetarea procesului penal, împrejurare ce atrage incidenţa dispoziţiilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Analiza pe care o face Înalta Curte din perspectiva acestui caz de casare şi a tezei pusă în discuţie prin prezenta cale extraordinară de atac este strict limitată la verificarea împlinirii sau nu a termenului de prescripţie, pornind de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului prin hotărâre definitivă de condamnare şi având în vedere eventuala incidenţă a unor cauze de suspendare sau întrerupere a cursului acestui termen.

Instanţa de recurs în casaţie nu poate examina nici dacă legea penală veche a fost în mod corect identificată ca fiind legea penală mai favorabilă, după cum nici nu poate să cenzureze încadrarea juridică şi să verifice, prin prisma noii încadrări, incidenţa dispoziţiilor referitoare la prescripţia specială a răspunderii penale.

Ca atare, nu se poate achiesa la punctul de vedere exprimat de către parchet cu ocazia dezbaterilor, în sensul de a se respinge recursul şi de a se constata că, potrivit legii noi, fapta s-ar încadra în infracţiunea de tăinuire prev. de art. 270 C. pen. şi ar fi îndeplinite condiţiile pentru a incidenţa prescripţiei speciale răspunderii penale.

În fine, se mai impune a se menţiona faptul că, deşi aparent soluţia de încetare a procesului penal îi este favorabilă inculpatei, interesul în susţinerea prezentei căi de atac este evident, în condiţiile în care în faţa Curţii de apel a solicitat, în temeiul art. 13 C. proc. pen. anterior, continuarea procesului penal şi pronunţarea unei soluţii de achitare (atât prin motivele de apel depuse la termenul din 14 februarie 2014, după intrarea în vigoare a N.C.P.P. - filele 117-118, vol. I, Dosar nr. x/315/2009 al Curţii de Apel Ploieşti, cât şi la termenul din 21 noiembrie 2014, când s-a acordat cuvântul în dezbaterea căii de atac exercitate - fila 555, vol. II, Dosar nr. x/315/2009 al Curţii de Apel Ploieşti), fără însă ca instanţa de apel să analizeze această critică, limitându-se la a reţine doar că legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior şi că răspunderea penală a inculpatei este prescrisă în raport de data săvârşirii infracţiunii şi de dispoziţiile art. 122 şi art. 124 C. pen. anterior.

În cauză va deveni însă incident principiul non reformatio in pejus, prevăzut de dispoziţiile art. 444 alin. (1) C. proc. pen., astfel că situaţia inculpatei astfel cum aceasta a fost stabilită prin decizia penală atacată cu recurs în casaţie, nu va putea fi agravată.

În aceste circumstanţe, având în vedere că sfera de acţiune a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este limitată la constatarea nelegalităţii soluţiei de încetare a procesului penal, fără posibilitatea de rejudecare a acţiunii penale şi de verificare a aspectelor invocate de inculpată, prin care tinde la obţinerea unei soluţii de achitare, în temeiul art. 448 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va admite recursul în casaţie, va casa, în parte, decizia recurată, numai în ceea ce o priveşte de inculpata I. şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului inculpatei la Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală.

Aşa cum s-a arătat, rejudecarea se va face cu respectarea principiului neagravării situaţiei în propria cale de atac. dispoziţiile art. 444 alin. (1) C. proc. pen. fiind aplicabilitate şi în faţa instanţei sesizate cu rejudecarea cauzei după casare.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.

Având în vedere soluţia pronunţată în cauză, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de inculpata I. împotriva Deciziei penale nr. 1257 din data de 10 decembrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/315/2009.

Casează în parte decizia recurată, numai în ceea ce o priveşte de inculpata I. şi trimite cauza spre rejudecarea apelului inculpatei la Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 22 septembrie 2015.