Contestație la executare inadmisibilă: finalitatea hotărârii de apel și principiul non reformatio in pejus

Decizia nr. 270/2016

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 67/C din 03 decembrie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată ]n Dosarul nr. x/35/2015, în baza art. 4251 alin. (7) pct. l lit. b) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia la executare declarată de contestatorul A., împotriva deciziei penale nr. 16/A/2011 pronunţată de Curtea de Apel Oradea.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele:

Prin decizia penală nr. 16/A/2011 din 25 februarie 2011 pronunţată de către Curtea de Apel Oradea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterior, instanţa a admis apelurile penale declarate de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea şi de inculpaţii B. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 63 din 17 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care a desfiinţat-o, în sensul că, printre altele, a descontopit pedepsele rezultante de câte 6 luni închisoare aplicate inculpaţilor A., C., D., E. în pedepsele componente de câte 6 luni închisoare, 2 luni închisoare, 3 luni închisoare, 2 luni închisoare, aplicate fiecărui inculpat în parte.

A înlăturat dispoziţiile art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen. anterior şi a majorat pedepsele aplicate inculpaţilor de la câte 6 luni închisoare la câte 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, de la câte 2 luni închisoare la câte 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 290 alin. (1) din acelaşi cod, raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, de la câte 3 luni închisoare la câte 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. anterior, raportat la art. 289 din acelaşi cod, raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, respectiv de la câte 2 luni închisoare la câte 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 26 C. pen. anterior, raportat la art. 291 din acelaşi cod şi cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 33, 34 C. pen. anterior, a contopit pedepsele aplicate inculpaţilor A., C., D., E., respectiv cea de câte 2 ani închisoare cu cele trei pedepse de câte 6 luni închisoare aplicate fiecărui inculpat în parte, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

A menţinut dispoziţiile privind suspendarea executării pedepsei aplicate inculpaţilor în baza art. 81 C. pen. anterior majorând corespunzător durata termenului de încercare la 4 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare a dispus şi suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor A., C., D., E.

A reformat dispoziţiile privind anularea permiselor de conducere, în sensul că a dispus anularea şi confiscarea permiselor de conducere obţinute de inculpaţii F., A., C., D. şi E.

A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

Cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 63 din 17 martie 2010, Tribunalul Satu Mare a hotărât, printre altele, în baza art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen. anterior, condamnarea inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de cumpărare de influenţă, la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 290 alin. (1) din acelaşi cod, raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen. anterior, a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. anterior, raportat la art. 289 din acelaşi cod, raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen. anterior, a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals intelectual, la o pedeapsă de 3 luni închisoare.

În baza art. 26 C. pen. anterior, raportat la art. 291 din acelaşi cod şi cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. e) C. pen. anterior, a fost condamnat acelaşi inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la uz de fals, la o pedeapsă de 2 luni închisoare.

În baza art. 34 lit. b) C. pen. anterior, raportat la art. 33 lit. a) din acelaşi cod, s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior, i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) din acelaşi cod.

În baza art. 81 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilindu-se termen de încercare, conform art. 82 din acelaşi cod, un interval de timp de 2 ani şi 6 luni.

În baza art. 359 C. proc. pen. anterior, s-au învederat inculpatului dispoziţiile art. 83 C. pen. anterior referitoarea la revocarea beneficiului suspendării condiţionate.

S-a anulat menţiunea domiciliului de pe cartea de identitate, menţiune care se va comunica Serviciului de Evidenţă Informatizată a Persoanei Câmpulung, jud. Argeş.

Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 11 iulie 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea - Biroul Satu Mare, emis în Dosarul nr. x/P/2008 al acestei unităţi, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor F. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă prev. şi ped. de art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 1 lit. g) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior; complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior şi art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 33 lit. a) din acelaşi cod; G. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 1 lit. g) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 33 lit. a) din acelaşi cod; fals intelectual, prev. şi ped. de art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior; uz de fals, prev. şi ped. de art. 291 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 33 lit. a) din acelaşi cod; H. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la trafic de influenţă prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. anterior, raportat la art. 1 lit. g) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art. 290 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 33 lit. a) din acelaşi cod, fals intelectual, prev. şi ped. de art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior; uz de fals, prev. şi ped. de art. 291 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 33 lit. a) din acelaşi cod.

În data de 04 aprilie 2008, martorul I. a depus la D.N.A. - Biroul Satu Mare un denunţ din care rezultă că, în data de 03 aprilie 2008, învinuitul J. 1-a pus în legătură cu o persoană cu numele „X” care i-a pretins suma de 3.800 euro, lăsând să se înţeleagă faptul că are influenţă asupra unor funcţionari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Piteşti, pe care poate să-i determine să-1 ajute la examenul pentru obţinerea permisului de conducere, prin atribuirea unui chestionar care are bifate răspunsurile corecte. Pentru dovedirea susţinerilor sale, martorul I. a depus la Direcţia Naţională Anticorupţie - Biroul Satu Mare două înregistrări ale convorbirilor sale cu învinuitul J. şi „X”.

Numitul „X” a fost identificat ca fiind inculpatul F., astfel că, existând indicii că acesta a pretins şi primit sume importante în euro şi de la alte persoane din judeţul Satu Mare, în acelaşi scop, D.N.A. - Biroul Satu Mare s-a sesizat în data de 23 aprilie 2008 cu privire la săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 257 C. pen. anterior rap. la art. 1 lit. g) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, de către inculpatul F.

Astfel, în toamna anului 2007, inculpatul F. a efectuat cursurile de practică auto cu învinuitul J., administrator la SC K. SRL, însă, deşi s-a prezentat de două ori la examenul pentru obţinerea permisului de conducere la Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Satu Mare, nu a reuşit să treacă proba teoretică.

În aceste condiţii, în cursul lunii ianuarie 2008, o persoană rămasă neidentificată, având domiciliul în Austria, i-a spus că în judeţul Argeş, la Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, ar putea să-şi obţină permisul de conducere, cu condiţia să aibă domiciliul în acest judeţ. Fiind interesat în obţinerea permisului de conducere cu orice preţ, inculpatul F. a fost pus în legătură cu o persoană din judeţul Argeş, persoană care l-a ajutat să-şi întocmească actele necesare dobândirii domiciliului în judeţul Argeş, începând cu data de 11 februarie 2008, inculpatul F. şi-a stabilit domiciliul în comuna Răteşti, jud. Argeş, cu toate că învinuitul domiciliază, în fapt, în comuna Vama, jud. Satu Mare. Stabilirea noului domiciliu în jud. Argeş, urmată de eliberarea cărţii de identitate, s-a făcut formal, ca urmare a declaraţiei de primire în spaţiu pe care proprietarul de drept a făcut-o la Biroul de Evidenţă a Persoanelor Topoloveni.

Având obţinut domiciliul de drept în judeţul Argeş, inculpatul F. a fost pus în legătură cu inculpatul G., care i-a promis că-l va ajuta să-şi obţină permisul de conducere; în acest sens, inculpatul G. a plăsmuit acte de şcolarizare auto, care atestau în mod nereal că inculpatul F. s-ar fi adresat cu o cerere de înscriere la cursurile şcolii de şoferi SC L. SRL Piteşti pentru obţinerea permisului de conducere categoriile B, C, CE, la data de 13 noiembrie 2007, că ar fi încheiat un contract de şcolarizare cu SC L. SRL Piteşti, că ar fi urmat cursurile de legislaţie auto, precum şi că a efectuat cursurile de practică auto SC L. SRL Piteşti.

Conform fişei de şcolarizare din 14 februarie 2008 şi certificatului de absolvire - înscris ridicat de la Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Argeş, inculpatul H. - administrator la SC L. SRL Piteşti - a certificat în mod nereal că inculpatul F. a absolvit cursurile de pregătire pentru susţinerea examenului în vederea obţinerii permisului de conducere pentru categoriile B, C, CE în perioada 13 noiembrie 2007-14 februarie 2008. Din probele administrate, dar şi din declaraţia inculpatului H., a rezultat că acesta a semnat în fals acest înscris oficial şi la rubricile „Secretar” şi „Profesor de legislaţie auto”. De asemenea, inculpatul G. a semnat înscrisul la rubrica „Instructor de conducere auto”, certificând în fals că inculpatul F. a efectuat cursurile de practică auto în totalitate, respectiv 30 de ore.

În realitate, fiind audiat, inculpatul F. a recunoscut că nu a făcut nicio oră de legislaţie rutieră sau de practică auto, nici în perioada menţionată în „Certificatul de absolvire” şi nici în altă perioadă.

Având astfel dosarul confecţionat, inculpatul F. a fost anunţat de către inculpatul G. să se prezinte la examenul teoretic şi practic de obţinere a permisului, în data de 28 februarie 2008. Cu privire la modalitatea de susţinere a examenului teoretic la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Argeş, inculpatul F. a declarat că a copiat răspunsurile la chestionar de la un vecin de bancă, acesta primind acelaşi chestionar, bifat cu răspunsurile corecte, de la un funcţionar ce făcea parte din comisia de examinare, în aceste condiţii, inculpatul F. a reuşit să-şi obţină permisul de conducere, învinuitul susţinând că, pentru confecţionarea dosarului de şcolarizare, inculpatul G. i-a pretins, iar el i-a dat suma de 350 euro.

După obţinerea permisului, inculpatul G. i-a spus inculpatului F. că, dacă cunoaşte în judeţul Satu Mare şi alte persoane care doresc să-şi obţină în această modalitate permisul de conducere, să-i fie prezentate, afirmând totodată că preţul, în acest caz, se ridică la suma de 2.800-3.000 euro şi că, în afara acestei sume, poate să solicite pentru el un comision.

Întors în judeţul Satu Mare, inculpatul F. i-a spus învinuitului J. că şi-a obţinut permisul de conducere la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Argeş, explicându-i şi modalitatea. Totodată, cunoscând că este instructor auto, i-a spus că, dacă intră în contact cu persoane care doresc obţinerea permisului de conducere în această modalitate, să i le prezinte.

Astfel, în cursul lunii martie 2008, învinuitul J. i l-a prezentat inculpatului F. pe făptuitorul A. ca fiind o persoană care doreşte să-şi obţină permisul de conducere la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Argeş.

Făptuitorului A., inculpatul F. i-a pretins suma de 3.100 euro, 300 euro pentru sine şi 2.800 euro pentru persoane din Piteşti, spunându-i, în prezenţa învinuitului J. „(...) îl voi ajuta să-şi obţină permisul de conducere, că am relaţii la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Piteşti, fără să-i spun despre cine este vorba. De fapt, eu mă bazam pe relaţiile pe care le are inculpatul G.”.

Fiind de acord cu solicitarea, în data de 28 martie 2008, învinuitul A. s-a deplasat împreună cu inculpatul F. în judeţul Argeş. Aici, făptuitorul A. a fost prezentat inculpatului G., care a primit de la făptuitor suma de 1.000 euro, dându-i de înţeles că, în baza influenţelor pe care le are asupra funcţionarilor de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Argeş, îl va ajuta să-şi obţină permisul de conducere, întărind astfel afirmaţiile făcute de inculpatul F.. După primirea banilor, făptuitorul A. a fost trimis de inculpatul G. împreună cu o persoană rămasă neidentificată, în oraşul Câmpulung, unde s-au întocmit în fals actele necesare eliberării cărţii de identitate pe numele lui A., cu domiciliul fictiv în Câmpulung. Astfel, conform cărţii de identitate, făptuitorul A. a dobândit, începând cu data de 01 aprilie 2008, domiciliul în municipiul Câmpulung, judeţul Argeş, unde, la acelaşi domiciliu, în afara proprietarului de drept, mai figurează un număr de 7 persoane, toate din alte judeţe.

Ulterior acestui moment, mai precis în data de 09 aprilie 2008, făptuitorul A. a revenit, însoţit de către inculpatul F., în Piteşti, în vederea participării la examenul de teorie şi practică auto pentru obţinerea permisului de conducere; înainte de a intra la proba teoretică, la fel ca şi în cazul învinuitului F., la sediul SC L. SRL Piteşti, inculpaţii G. şi H. au plăsmuit în prima fază actele de şcoală auto pentru făptuitorul A., după care au certificat în fals, cu ocazia întocmirii „Fişei de şcolarizare” şi a „Certificatului de absolvire”, că făptuitorul a absolvit cursurile de pregătire practică şi legislaţie rutieră ale SC L. SRL Piteşti, în vederea obţinerii permisului de conducere pentru categoriile B, C, CE, în perioada 03 ianuarie 2008-09 aprilie 2008.

Conform probelor de la dosar, făptuitorul A. a participat la examenul teoretic şi practic pentru obţinerea permisului de conducere, fiind declarat admis, cu toate că are absolvite doar 4 clase. De altfel, inculpatul F. a declarat despre acesta că nu ştia nici să citească şi nici să scrie, lucru care, de altfel, se observă cu uşurinţă din studierea actelor. Din această cauză, ulterior ieşirii din sala de examinare, inculpatul H., după ce a primit de la făptuitorul A. suma de 1.800 euro, din totalul de 2.800 euro pretins de inculpatul F., i-a solicitat în plus 1.800 euro, spunându-i în prezenţa învinuitului F. că, dacă prietenii lui funcţionari la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Argeş ar fi ştiut că este analfabet, nu l-ar fi ajutat să treacă examenul nici pentru 10.000 euro.

În prima fază, făptuitorul A. a acceptat să-i plătească inculpatului H. această sumă, însă, după ce a intrat în posesia permisului de conducere, a refuzat să mai dea aceşti bani. Legat de acest aspect, extrem de relevante au fost discuţiile telefonice redate în cuprinsul proceselor verbale dintre inculpatul F. şi făptuitorul A., inculpatul F. şi mama făptuitorului A. şi învinuiţii F. şi J.

Întrucât făptuitorul A. a refuzat categoric să îi mai dea inculpatului H. sau învinuitului F. vreo sumă de bani peste cei 3.100 euro daţi până în data de 09 aprilie 2008, inculpatul G. l-a obligat pe inculpatul F. să dea aceşti bani în locul făptuitorului. Deoarece nu avea bani lichizi, inculpatul F. i-a dat în cursul lunii aprilie 2008 inculpatului G. mai multe bijuterii (inele, lănţişoare) din aur, bijuterii care au fost găsite cu ocazia percheziţiei la domiciliul inculpatului G. Cu toate că inculpatul F. a recunoscut această stare de fapt, inculpatul G. a negat-o vehement, susţinând, în prima fază, că bijuteriile le-a primit de la un prieten al cărui nume nu şi-l mai aminteşte ca, în final, să afirme că acestea provin de la inculpatul F., dar reprezintă contravaloarea taxelor de şcolarizare auto pe care nu le-a achitat făptuitorul A. Edificatoare sub aspectul probării vinovăţiei inculpatului G. au fost discuţiile telefonice dintre acesta şi inculpatul F.

În cursul lunii aprilie 2008, învinuiţii J. şi B. i-au mai prezentat inculpatului F. pe făptuitorii D. şi C. Lăsând să se înţeleagă că este în relaţii apropiate cu funcţionari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Argeş şi că poate să-i determine pe aceştia să le faciliteze obţinerea permisului de conducere, inculpatul F. a pretins şi primit de la făptuitorii D. şi C., prin intermediul învinuiţilor J. şi B., suma de 6.600 euro, din care 600 euro pentru sine şi 6.000 euro pentru persoane din Piteşti.

Modalitatea de operare, respectiv de întocmire a dosarului de şcoală auto, a „Fişei de şcolarizare” şi a „Certificatului de absolvire” este identică cu cea din cazul făptuitorului A., cu menţiunea că amândurora - D. şi C. - li s-au emis cărţi de identitate cu domiciliul în oraşul Mioveni, jud. Argeş, şi la această adresă figurând ca fiind domiciliate în mod fictiv mai multe persoane din diferite judeţe.

De asemenea, în cauză au fost administrate probe concludente care demonstrează implicarea cu intenţie a inculpaţilor G. şi H. în activitatea infracţională de întocmire în fals atât a înscrisurilor sub semnătură privată (actele de la dosarul de şcoală, registrul de evidenţă), cât şi a înscrisului oficial „Fişă de evidenţă” şi „Certificat de absolvire” pentru făptuitorii D. şi C. Şi în cazul celor doi făptuitori, suma de 6.000 euro a fost predată în două etape inculpatului G.

Tot în cursul lunii aprilie 2008, învinuitul B. i l-a prezentat inculpatului F. pe făptuitorul E., şi această persoană arătându-se interesată să obţină permisul de conducere în modalitatea mai sus descrisă, respectiv prin cumpărarea influenţei funcţionarilor de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Argeş, influenţă promisă de către inculpatul F. şi inculpatul G. De la făptuitorul E., inculpatul F. a pretins şi primit, prin intermediul învinuitului B., suma totală de 3.300 euro, din care 300 euro pentru sine şi 3.000 euro pentru persoane din Piteşti, banii în speţă fiind daţi inculpatului G.

Cu acelaşi „modus operandi”, făptuitorului E. i s-au întocmit, în fals, de persoane rămase până în prezent neidentificate, acte care să justifice schimbarea domiciliului din judeţul Satu Mare, în judeţul Argeş, astfel că acesta a dobândit în mod fictiv domiciliul în comuna Vedea, jud. Argeş, la această adresă avându-şi domiciliul mai multe persoane din judeţe diferite.

Cu toate că nici făptuitorul E. nu a fost decât de două ori în Piteşti (în 06 mai 2008, cu ocazia mai sus descrisă şi în data de 14 mai 2008, cu ocazia participării la proba teoretică şi practică în vederea obţinerii permisului de conducere) şi lui, la fel ca în cazul celorlalţi făptuitori, inculpaţii H. şi G. i-au întocmit în fals dosarul de şcoală, precum şi „Fişa de şcolarizare” şi „Certificatul de absolvire”, consemnând în mod neadevărat şi semnând că E. ar fi absolvit cursurile SC L. SRL Piteşti, în perioada 11 februarie 2008-12 mai 2008.

Şi făptuitorul E., cu toate că nu a efectuat nicio oră de practică sau legislaţie auto, neavând nicio experienţă, în data de 14 mai 2008 s-a prezentat la proba teoretică şi practică, fiind declarat admis.

Întrucât toţi făptuitorii, A., D., C. şi E., ulterior obţinerii permisului de conducere, au plecat din România, timpul fiind prea scurt pentru aflarea domiciliilor din străinătate, neexistând posibilitatea îndeplinirii procedurii de citare şi în vederea evitării tergiversării cauzei, Parchetul, faţă de aceştia, a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor într-un alt dosar sub aspectul săvârşirii infracţiunii de cumpărare de influenţă.

De asemenea, în dosar există probe certe şi concludente că învinuiţii J. şi B. au pretins de la făptuitorii A., D., C. şi E. şi pentru ei sume de bani, însă în lipsa făptuitorilor, cuantumul acestor sume nu a putut fi stabilit cu exactitate, astfel că, pentru aflarea adevărului, Parchetul a apreciat că şi faţă de aceştia se impune disjungerea cauzei, dată fiind starea de arest preventiv în care se află inculpaţii G. şi H.

Din probele administrate în dosar s-a reţinut că, în data de 03 aprilie 2008, învinuitul J. i-a intermediat martorului I. o întâlnire cu inculpatul F. Cu aceea ocazie, inculpatul F. i-a pretins martorului suma de 3.800 euro, 300 euro pentru sine şi 3.500 euro pentru persoane din Piteşti, spunându-i acestuia că „(...) şi la buletine am relaţii, peste tot acolo am relaţii” şi că, atunci când va intra în sala de examinare „acolo toată lumea ştie cum îi tot”, dat fiind faptul că fratele unei persoane importante din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative lucrează la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Argeş.

Martorul I. nu i-a mai dat bani inculpatului F. şi nici nu a făcut alte demersuri pentru obţinerea permisului de conducere în modalitatea prezentată de inculpatul F., depunând un denunţ la Direcţia Naţională Anticorupţie - Biroul Satu Mare, cu privire la aceea discuţie.

Ulterior denunţului depus de către martorul I., pentru aflarea adevărului în cauză, s-a dispus prin ordonanţă autorizarea folosirii investigatorului sub acoperire sub identitatea M., în perioada 30 aprilie 2008-30 mai 2008, autorizaţia fiind prelungită cu încă 30 de zile, în perioada 30 mai 2008-29 iunie 2008.

În baza autorizaţiei, investigatorul sub acoperire a întocmit procese-verbale, cu privire la toate activităţile desfăşurate în cadrul anchetei, procese-verbale care, conform legii, constituie mijloace de probă. Astfel, în data de 30 aprilie 2008, investigatorul sub acoperire M. l-a contactat telefonic pe inculpatul F., ocazie cu care i s-a pretins de către acesta suma de 3.800 euro în două tranşe, 2.000 euro avans şi 1.800 euro la obţinerea permisului de conducere, inculpatul menţionând şi actele de care va avea nevoie pentru întocmirea dosarului.

În data de 06 mai 2008, investigatorul sub acoperire M. s-a deplasat în Piteşti, unde i-a dat inculpatului F. suma de 2.000 euro şi a fost prezentat inculpatului G. În cuprinsul procesului-verbal, investigatorul M. a descris toate etapele parcurse în vederea obţinerii domiciliului în judeţul Argeş. Astfel, cartea de identitate a fost eliberată în data de 07 mai 2008, consemnându-se că M. are domiciliul în comuna Vedea, jud. Argeş.

Din procesul-verbal întocmit de către investigatorul sub acoperire a rezultat că şi alte persoane (E., N. şi O.) au parcurs aceleaşi etape, astfel că, deşi cele 4 persoane nu se cunoşteau, fiind din judeţe diferite, au dobândit toate în aceeaşi zi domiciliul în comuna Vedea, jud. Argeş. De asemenea, a rezultat că inculpatul G. a pretins şi primit sume de bani şi de la alte persoane decât din judeţul Satu Mare, lăsând să se înţeleagă că are influenţe la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Argeş şi că poate să-i determine pe funcţionari să le faciliteze obţinerea permisului. De altfel, cu ocazia tuturor întâlnirilor pe care investigatorul sub acoperire le-a avut cu inculpatul G., acesta din urmă, prin tot comportamentul său, nu a făcut decât să lase să se înţeleagă că este în relaţii apropiate cu funcţionarii de la Serviciul Public Comunitar Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Argeş, culminând cu afirmaţia „Acum (n.n. funcţionarii de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Argeş) trag tare că le trebuie bani de campanie electorală”.

În data de 13 mai 2008, investigatorul sub acoperire s-a deplasat din nou în Piteşti unde s-a întâlnit cu inculpatul F. şi inculpatul G. Cu acea ocazie, i s-a spus că diferenţa de 1.800 euro o va da în data de 14 mai 2008, după ieşirea de la proba teoretică, în aceeaşi zi, inculpatul F. i-a explicat investigatorului sub acoperire şi modul în care se va desfăşura examenul, mai precis că un funcţionar de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Argeş îi va da un chestionar auto care va avea bifate, cu carioca neagră, răspunsurile corecte şi că, la proba practică de conducere, va trebui doar să ţină volanul autovehiculului, întrucât altcineva va schimba vitezele.

Din motivele obiective, investigatorul sub acoperire nu a mai putut fi programat să intre la proba teoretică în data de 14 mai 2008. Ulterior acestei date, a rezultat că, în urma unor articole apărute în presă, în care se făcea referire la modalitatea frauduloasă de obţinere a permiselor în Argeş, activităţile infracţionale au fost încetate pentru o perioadă.

Cu privire la deplasările şi contactele directe pe care investigatorul sub acoperire le-a avut cu inculpatul F., cu inculpatul G., precum şi cu alte persoane, Parchetul a făcut precizarea că, în baza autorizaţiei emisă de Tribunalul Satu Mare, s-a procedat la înregistrarea audio-video ambientală a tuturor acestor evenimente.

Astfel, s-a putut stabili tară echivoc tot modul de operare descris în expozitivul rechizitoriului, metoda de falsificare a înscrisurilor private şi oficiale, precum şi folosirea lor la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Argeş, metoda fiind identică cu cea din cazul făptuitorilor A., D., C. şi E. De asemenea, s-a observat cu uşurinţă - acest aspect rezultând nu doar din procesele-verbale de investigator, ci şi din declaraţia învinuitului F. - că nicio persoană din cele menţionate mai sus nu a fost consultată medical (oftalmologie, intern, etc.) şi nici psihologic, cu toate să fişele medicale şi avizele psihologice atestă în fals contrariul.

În cauză s-a dispus începerea urmăririi penale şi faţă de învinuitul P., asociat la SC l. SRL Piteşti - sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de complicitate de trafic de influenţă şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, însă, în cazul acestuia, nu s-a putut demonstra vreo legătură subiectivă cu inculpatul F. sau vreo participare în folosirea actelor, de natură să atragă competenţa D.N.A. - Biroul Satu Mare. Totuşi, în cauză, au fost administrate probe din care rezultă că învinuitul P. era implicat în acelaşi gen de activităţi, similare cu cele reţinute în sarcina inculpaţilor H. şi G., însă având legături cu alte judeţe. Pentru acest motiv, s-a disjuns cauza şi a fost sesizată D.N.A. - Secţia I Bucureşti, unde s-au înaintat şi probele administrate faţă de P.

De altfel, cu ocazia percheziţiilor efectuate la domiciliile inculpatului H. şi învinuitului P. şi la sediul SC L. SRL Piteşti, fost identificate peste 400 de dosare ale unor candidaţi, toţi din alte judeţe decât Argeş, cu precădere romi din Bucureşti, dosare faţă de care există indicii temeinice că s-au întocmit în fals şi că permisele s-au obţinut prin fraudă. Aceste dosare au fost înaintate la D.N.A. pentru continuarea cercetărilor.

Spre deosebire de inculpatul F., care a recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, mai mult, contribuind şi la identificarea şi dovedirea participaţiei infracţionale a învinuiţilor J. şi B., inculpaţii H. şi G. au avut o atitudine total nesinceră, avansând cu ocazia audierilor apărări fără niciun suport probator.

Prin încheierea din data de 01 iunie 2009 dată în Dosarul nr. x/83/2009 al Tribunalului Satu Mare, fiind îndeplinite condiţiile conexării, s-a dispus, în baza art. 34 lit. d) C. proc. pen. anterior, conexarea Dosarului nr. x/83/2009 la Dosarul nr. x/83/2008.

Astfel, prin rechizitoriul din data de 15 aprilie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Oradea - Biroul Satu Mare, emis în Dosarul nr. x/P/2008 al acestei unităţi, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor J. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 1 lit. g) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior; complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 33 lit.

a) din acelaşi cod, B., pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la trafic de influenţă, prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. anterior raportat la art. 1 lit. g) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior; complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, cu aplic. art. 33 lit.

a) din acelaşi cod; A. pentru săvârşirea infracţiunilor de cumpărare de influenţă, prev. şi ped. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000; complicitate la fals intelectual, prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000; complicitate la uz de fals, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen. anterior; C. pentru săvârşirea infracţiunilor de cumpărare de influenţă, prev. şi ped. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000; complicitate la fals intelectual, prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000; complicitate la uz de fals, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen. anterior; D. pentru săvârşirea infracţiunilor de cumpărare de influenţă, prev. şi ped. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000; complicitate la fals intelectual, prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000; complicitate la uz de fals, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen. anterior; E. pentru săvârşirea infracţiunilor de cumpărare de influenţă, prev. şi ped. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior raportat la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000; complicitate la fals intelectual, prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 289 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000; complicitate la uz de fals, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 17 lit.

c) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 33 lit.

a) C. pen. anterior.

Împotriva acestei hotărâri, D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea a declarat apel în termen, solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii atacate ca fiind netemeinică şi nelegală şi să se pronunţe o nouă hotărâre prin care tuturor inculpaţilor să li se aplice pedeapsa închisorii în regim privativ de libertate, proporţional cu prevederile art. 72 C. pen. anterior.

###S-a solicitat condamnarea inculpatului H. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, a se dispune confiscarea în favoarea statului, de la inculpatul F., a echivalentului în lei al sumei de 1200 euro la data plăţii efective, de la G. a sumei de 10.000 euro, tot de la data plăţii efective şi 1.800 euro de la inculpatul H.. Totodată, s-a solicitat a se dispune confiscarea şi anularea permiselor de conducere ale inculpaţilor F., A., C., D. şi E. şi aplicarea pedepselor complementare şi accesorii prevăzute de art. 64 lit. c) C. pen. anterior în cazul inculpaţilor G. Mugureş şi H., la acesta din urmă solicitându-se a se dispune comunicarea hotărârii la Oficiul Registrului Comerţului Piteşti. În esenţă, s-a arătat că nelegalitatea hotărârii este apreciată prin prisma motivelor scrise susţinute şi oral, considerându-se că nelegalitatea se manifestă prin achitarea inculpatului H., care se fundamentează pe o gravă eroare de fapt şi analiză a probaţiunii. S-a arătat că, în motivele scrise ce fundamentează calea de atac, s-a făcut referire la probaţiune şi la argumentele greşite ce au fost avute în vedere la pronunţarea hotărârii apelate.

O altă critică a vizat dispoziţia de confiscare a sumei de 15.000 euro de la inculpatul F. şi a celei de 10.000 euro de la inculpatul G., motivul de nelegalitate legat de confiscare constând şi în aceea că s-a dispus confiscarea sumelor în euro, în condiţiile în care moneda naţională nu este euro.

Reprezentantul Ministerului Public a arătat că o altă critică adusă hotărârii constă în aceea că prima instanţă nu a dispus şi confiscarea permiselor de conducere, dispunându-se doar anularea acestora.

Ultimul motiv de nelegalitate a vizat neaplicarea pedepselor complementare, respectiv a pedepsei accesorii inserate în art. 64 lit. c) C. pen. anterior, pedepse care se impun în cazul celor doi inculpaţi menţionaţi anterior.

Netemeinicia hotărârii apelate a fost apreciată prin prisma pedepselor aplicate în condiţiile săvârşirii de infracţiuni grave.

împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat apel în termen şi inculpatul B., solicitând admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii şi, în baza art. ll pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) din Codul de procedură penală anterior, achitarea sa de sub învinuirea săvârşirii celor două infracţiuni ce i-au fost reţinute în sarcină.

De asemenea, a declarat apel şi inculpatul A., solicitând admiterea căii de atac, desfiinţarea hotărârii atacate şi, în temeiul art. l 1 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) din Codul de procedură penală anterior, achitarea sa.

Verificând apelurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate şi ale celor care, potrivit legii, se verifică din oficiu, instanţa a apreciat că apelul D.N.A - Serviciul Teritorial Oradea este întemeiat, în timp ce apelul inculpaţilor este întemeiat, dar pentru alte motive decât cele menţionate în declaraţiile de apel.

În ceea ce priveşte apelul declarat de către D.N.A - Serviciul Teritorial Oradea, s-a reţinut că un doilea motiv de apel vizează majorarea pedepselor

aplicate inculpaţilor, neimpunându-se reţinerea circumstanţelor atenuante şi aplicarea pentru toţi inculpaţii a unor pedepse privative de libertate.

S-a apreciat că apelul D.N.A este întemeiat şi pentru acest considerent, neimpunându-se reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpaţilor şi reducerea pedepselor aplicate sub limita minimă prevăzută de lege, în condiţiile în care, cu excepţia inculpatului Marincaş, nu au recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor şi nu au cooperat cu organele judiciare în vederea aflării adevărului.

În ceea ce-1 priveşte pe inculpatul Marincaş, aşa cum s-a arătat, acesta a cooperat cu organele judiciare pe tot parcursul procesului penal, a dat declaraţii ample în care a arătat modul în care s-au comis faptele reţinute în sarcina sa şi a celorlalţi inculpaţi. Cu toate acestea, faţă de numărul mare de acte materiale reţinute în sarcina sa şi care intră în componenţa infracţiunii de trafic de influenţă săvârşită în formă continuată, faţă de numărul mare de inculpaţi cărora le-a facilitat obţinerea de permise de conducere în mod fraudulos, folosindu-şi influenţa pe care o avea asupra inculpatului Căluşeru, instructor la Şcoala de şoferi din Piteşti, în scopul obţinerii acestor permise, în schimbul unor sume de bani, instanţa de apel a apreciat că se impune majorarea pedepsei aplicate la 3 ani închisoare, precum şi majorarea termenului de încercare stabilit conform art. 862 C. pen. anterior la 5 ani. Totuşi, faţă de atitudinea cooperantă a inculpatului, instanţa a apreciat că, în ceea ce-1 priveşte pe acest inculpat, pedeapsa îşi atinge scopul şi fără executarea ei în regim de detenţie.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii H. şi G., faţă de calitatea acestora de administrator, respectiv instructor auto la Şcoala de şoferi, de rolul decisiv al lor în obţinerea unor astfel de permise, prin falsificarea în prealabil a documentelor, inclusiv a celor care atestă că persoanele interesate în obţinerea în mod fraudulos a permiselor de conducere au absolvit cursurile şcolii de şoferi, instanţa a apreciat că scopul pedepsei nu poate fi atins decât în regim de detenţie. Inculpatul Căluşeru este persoana de contact din Piteşti cu care inculpatul Marincaş lua legătura ori de câte ori îi prezenta o nouă persoană interesată în obţinerea permisului de conducere în acest mod. Aşa cum a reieşit din convorbirile telefonice redate în cuprinsul proceselor-verbale aflate la dosar, inculpatul H. este cel care lua legătura cu persoane din poliţie, în vederea atingerii obiectivului final, acela privind obţinerea respectivelor permise ca urmare a săvârşirii faptelor corupţie. Date fiind implicaţiile grave pe care faptele reţinute în sarcina celor doi inculpaţi le au asupra ordinii sociale în general şi asupra siguranţei traficului rutier, în mod special, concretizate în obţinerea prin fraudă a unor permise de conducere de către persoane lipsite de pregătire în domeniul legii circulaţiei şi chiar persoane analfabete, dată fiind atitudinea lor constantă de nerecunoaştere a faptelor, chiar dacă nu au antecedente penale, instanţa a apreciat că se impune majorarea la 3 ani închisoare a pedepsei aplicate inculpatului Căluşeru pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trafic de influenţă, respectiv aplicarea unei pedepse în cuantum de 2 ani închisoare în ceea ce-1 priveşte pe inculpatul H. pentru comiterea aceleiaşi fapte, cu executarea lor în regim de detenţie.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii B. şi J., s-a apreciat că se impune şi cu privire la aceştia înlăturarea dispoziţiilor privind reţinerea circumstanţelor atenuante, date fiind faptele reţinute în sarcina lor, respectiv complicitate la trafic de influenţă şi complicitate la fals în înscrisuri sub semnătură privată, cei doi fiind intermediarii care i-au prezentat pe inculpaţii A., C., D. şi E. inculpatului Marincaş în vederea obţinerii permisului de conducere în mod fraudulos. Date fiind implicaţiile majore pe care le au asemenea fapte, s-a apreciat că nu se impune reţinerea unor astfel de circumstanţe. Având în vedere că rolul acestor doi inculpaţi este mult mai redus în comparaţie cu cel al inculpaţilor Căluşeru şi H., dată fiind lipsa antecedentelor penale, instanţa de apel a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii A., C., D. şi E., cumpărătorii de influenţă care au intrat în posesia unor astfel de permise de conducere, instanţa a apreciat că se impune înlăturarea dispoziţiilor privind reţinerea circumstanţelor atenuante şi majorarea pedepselor aplicate acestora, pedeapsa rezultată fiind de câte 2 ani închisoare. Dată fiind lipsa antecedentelor penale, instanţa a apreciat că scopul pedepselor aplicate acestora poate fi atins şi fără executare în regim de detenţie, menţinând dispoziţiile privind suspendarea executării lor în baza art. 81 C. pen. anterior.

În concluzie, s-a apreciat că dispoziţia de condamnare a inculpaţilor este legală şi temeinică, impunându-se majorarea pedepselor aplicate.

În ceea ce priveşte apelul declarat de inculpatul A., s-a reţinut că acesta a solicitat admiterea căii de atac, desfiinţarea hotărârii şi, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) din Codul de procedură penală anterior, achitarea sa, pe motiv că faptele nu au fost săvârşite de acesta.

A arătat că niciun alt inculpat nu a recunoscut că a primit bani de la el în scopul de a plăti vreun funcţionar public, iar ofiţerul sub acoperire a declarat că nu îl cunoaşte. De asemenea, a arătat că nu are cunoştinţă nici de infracţiunile de fals, neavând cunoştinţă de soarta actelor sale şi nici de demersurile făcute.

S-a constatat că nici apărarea acestui inculpat nu subzistă şi că relevantă pentru stabilirea vinovăţiei inculpatului este în primul rând declaraţia inculpatului Marincaş care, la f.56 dosar u.p, arată că, după ce au ajuns în Piteşti cu maşina proprietate personală, inculpatul Boc i-a remis lui Căluşeru la sediul Şcolii de şoferi suma de 1000 euro, după care a fost preluat de o persoană şi a plecat în oraş, iar când s-a întors, după cea. 3 ore, a semnat nişte documente la şcoală. Săptămâna următoare, când, la solicitarea inculpatului Căluşeru, inculpatul Marincaş 1-a însoţit pe inculpatul Boc la examen, în timp ce Marincaş aştepta ca inculpatul Boc să iasă din examen, a venit la el inculpatul Căluşeru care i-a spus că Boc nu ştie să scrie şi să mai pregătească încă 1800 euro. După o jumătate de oră, când Boc a ieşit din examen, s-au întâlnit cu G. şi „un bărbat Romeo, brunet, cu ochelari, de aproximativ 40 de ani”, căruia Boc i-a dat 1800 euro. Cu acea ocazie, numitul Romeo i-a zis „să mai pregătească 1800 euro, pe care urma să-i dea în ziua în care va primi permisul în mână. Romeo i-a spus lui Boc că cei 1800 euro sunt o taxă în plus pentru că el nu ştie

să scrie şi să citească.” (f.56, vol.I d.u.p.) Căluşeru i-a spus inculpatului Marincaş că, în timp ce inculpatul Boc era în sala de examen, poliţistul care îl examina i-a dat câteva peste cap văzându-l că nu ştie să scrie şi 1-a sunat să-i spună că trebuie să plătească încă 1800 euro.” (f.57, vol.I d.u.p.) În declaraţia aceluiaşi inculpat Marincaş, aflată la f.69, vol.I d.u.p., acesta susţine că, la ieşirea de la examen, Romeo 1-a atenţionat pe Boc că, dacă nu dă banii (1800 euro), nu primeşte permisul, fapt cu care Boc a fost de acord.” În aceeaşi declaraţie, la f.70, inculpatul Marincaş susţine că Romeo i-a spus lui Boc la ieşirea de la examen că 1-a făcut de râs în faţa prietenilor săi de la poliţie aflaţi în sala de examinare şi că, în situaţia în care ştia că nu ştie să scrie şi să citească, nu-i făcea permisul nici pentru 10.000 euro.”

Şi inculpatul Big, care 1-a prezentat pe inculpatul Boc lui Marincaş, a susţinut la f.50, vol.I d.u.p. că inculpatul Boc era analfabet.

În declaraţia de la f.291 inculpatul A. a arătat că a fost de două ori la Piteşti, prima oară însoţit de Marincaş pentru a-şi rezolva actele, a doua oară pentru a ridica permisul, nu a dat bani nimănui, nu a urmat cursuri la Piteşti, iar pe Marincaş 1-a cunoscut prin intermediul lui Big. Toate aceste afirmaţii coincid cu declaraţia inculpatului Marincaş, cu excepţia faptului că nu recunoaşte că ar fi remis sume de bani pentru obţinerea permisului de conducere în mod fraudulos, fapt care nu se putea realiza pe cale legală, atâta vreme cât inculpatul nu ştie să scrie şi să citească. De altfel, prin faptul că inculpatul Boc recunoaşte că nu a efectuat cursurile şcolii de şoferi, recunoaşte implicit că şi-a rezolvat permisul de conducere ca urmare a săvârşirii infracţiunilor de corupţie reţinute în prezentul dosar.

Cu privire la complicitatea la infracţiunile de fals reţinute în sarcina inculpatului, s-a constatat că şi aceasta este pe deplin dovedită, încredinţarea de către inculpat a buletinului şi a certificatului de naştere făcându-se în scopul obţinerii permisului de conducere prin mijloace frauduloase, inculpatul neavând în realitate domiciliul în jud. Argeş.

De asemenea, s-a apreciat că faptul că ofiţerul sub acoperire declară că nu îl cunoaşte pe inculpatul Boc nu prezintă relevanţă în prezenta cauză, atâta vreme cât din probele expuse mai sus rezultă că acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

În concluzie, s-a constatat că dispoziţia de condamnare a inculpatului este legală şi temeinică, impunându-se majorarea pedepselor aplicate.

Astfel, în temeiul dispoziţiilor art. 379 pct. 2 lit. a) din Codul de procedură penală anterior, au fost admise apelurile declarate de către D.N.A - Serviciul Teritorial Oradea şi de inculpaţii B. şi A. împotriva sentinţei penale nr. 63 din 17.03.2010 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, care a fost desfiinţată în sensul că, printre altele, au fost descontopite pedepsele rezultante de câte 6 luni închisoare aplicate inculpaţilor J. şi B. în pedepsele componente de 6 luni închisoare, respectiv 2 luni închisoare.

Au fost înlăturate dispoziţiile art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen. anterior şi au fost majorate pedepsele aplicate inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 257 C. pen. anterior, raportat la art. l lit. g) şi art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din

Codul penal anterior, de la câte 6 luni închisoare, la câte 2 ani închisoare, respectiv pedepsele aplicate inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior, raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior, de la câte 2 luni închisoare, la câte 6 luni închisoare.

În baza art. 33, 34 C. pen. anterior, s-a contopit, cu privire la fiecare inculpat în parte, pedeapsa de 6 luni închisoare cu cea de 2 ani închisoare, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Au fost menţinute dispoziţiile privind suspendarea executării pedepsei aplicate inculpaţilor, în baza art. 81 C. pen. anterior, majorându-se corespunzător durata termenului de încercare la 4 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare s-a dispus şi suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate celor doi inculpaţi.

Au fost descontopite pedepsele rezultante de câte 6 luni închisoare aplicate inculpaţilor A., C., D., E. în pedepsele componente de câte 6 luni închisoare, 2 luni închisoare, 3 luni închisoare, 2 luni închisoare, aplicate fiecărui inculpat în parte.

Au fost înlăturate dispoziţiile art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen. anterior şi au fost majorate pedepsele aplicate inculpaţilor de la câte 6 luni închisoare, la câte 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 6 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, de la câte 2 luni închisoare, la câte 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 290 alin. (1) C. pen. anterior, raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, de la câte 3 luni închisoare, la câte 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 289 C. pen. anterior, raportat la art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000, respectiv de la câte 2 luni închisoare, la câte 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 26 raportat la art. 291 C. pen. anterior şi cu aplicarea art. 17 lit. c) din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 33, 34 C. pen. anterior, au fost contopite pedepsele aplicate inculpaţilor A., C., D., E., respectiv cea de câte 2 ani închisoare cu cele trei pedepse de câte 6 luni închisoare, aplicate fiecărui inculpat în parte, în pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Au fost menţinute dispoziţiile privind suspendarea executării pedepsei aplicate inculpaţilor, în baza art. 81 C. pen. anterior, majorându-se corespunzător durata termenului de încercare la 4 ani.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare s-a dispus şi suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate inculpaţilor A., C., D., E..

Au fost reformate dispoziţiile privind confiscarea, în sensul că, în baza art. 118 lit. d) din Codul de procedură penală anterior şi art. 257 alin. (2) C. pen. anterior, s-a dispus confiscarea de la inculpatul F. a echivalentului în lei a sumei de 1200 euro la data plăţii, de la inculpatul G. a echivalentului în lei a sumei de 10.000 euro la data plăţii, de la

inculpatul H. a echivalentului în lei a sumei de 1800 euro la data plăţii, precum şi de la inculpatul J. a echivalentului în lei a suinei de 200 euro la data plăţii.

Au fost reformate dispoziţiile privind anularea permiselor de conducere, în sensul că s-a dispus anularea şi confiscarea permiselor de conducere obţinute de inculpaţii F., A., C., D. şi E..

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

împotriva acestei decizii a declarat contestaţie, în termen legal, inculpatul A., care a solicitat admiterea contestaţiei şi reformarea deciziei atacate în ceea ce îl priveşte.

În motivare s-a arătat că, deşi contestatorul A. a declarat apel în cauză, Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea nu a declarat apel în ceea ce îl priveşte pe acesta, astfel că nu i se putea crea o situaţie juridică mai gravă.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 461 lit. c) din Codul de procedură penală anterior.

Examinând contestaţia declarată prin prisma motivelor invocate şi a actelor şi materialelor din dosarul cauzei, instanţa a reţinut că textul de lege incident în cauză, respectiv art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. (normele de procedură penală sunt de imediată aplicare şi nu există norme tranzitorii în privinţa contestaţiei la executare) nu este incident în cauză, întrucât nu se poate susţine ipotetic că agravarea situaţiei juridice în propria cale de atac ar reprezenta o cauză de reducere sau de stingere a pedepsei.

Dimpotrivă, s-a reţinut că instanţa de control judiciar a constatat că, în apel, D.N.A a solicitat, printre altele, majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor, precum şi înlăturarea circumstanţelor atenuante.

În această privinţă, instanţa de control judiciar a reţinut în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii A., C., D. şi E., cumpărătorii de influenţă care au intrat în posesia unor astfel de permise de conducere, că se impune înlăturarea dispoziţiilor privind reţinerea circumstanţelor atenuante şi majorarea pedepselor aplicate acestora, pedeapsa rezultată fiind de câte 2 ani închisoare. Dată fiind lipsa antecedentelor penale, instanţa a apreciat că scopul pedepselor aplicate inculpaţilor poate fi atins şi fără executare în regim de detenţie, menţinând dispoziţiile privind suspendarea executării lor în baza art. 81 C. pen. anterior.

Întrucât motivul invocat în susţinerea contestaţiei la executare nu se identifică printre cazurile enumerate la art. 598 C. proc. pen., instanţa nu s-a putut apleca asupra problemei supuse dezbaterii, respectiv constatarea ori analizarea împrejurării că instanţa de control judiciar ar fi apreciat greşit că apelul declarat de către D.N.A ar fi vizat şi înrăutăţirea situaţiei juridice a contestatorului din prezenta cauză.

Mai mult, s-a constatat că decizia contestată a fost recurată doar de către inculpaţii G., J., B., H. şi E., iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia penală nr. 3435 din 05 octombrie 2011, a respins, ca nefondate, recursurile declarate în cauză.

Împotriva deciziei penale nr. 67/C din 03 decembrie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/35/2015, a formulat contestaţie condamnatul A. A solicitat admiterea căii de atac, urmând a se constata că, prin decizia penală împotriva căreia a declarat contestaţie la executare, a fost încălcat principiul non reformatio in pejus, agravându-i-se situaţia în propria cale de atac, context în care a apreciat că se impune desfiinţarea acestei din urmă decizii şi menţinerea soluţiei pronunţate de Tribunalul Satu Mare în ceea ce îl priveşte.

La termenul din 29 februarie 2016, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii contestaţiei, calea de atac fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat admiterea excepţiei şi respingerea, ca inadmisibilă, a căii de atac promovate în cauză.

Apărătorul contestatorului condamnat a solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii contestaţiei.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie este inadmisibilă, pentru considerentele care urmează.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

În speţă, condamnatul A. a formulat contestaţie împotriva deciziei penale nr. 67/C din 03 decembrie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/35/2015, prin care s-a soluţionat contestaţia la executare formulată de acesta împotriva unei hotărâri pronunţate în calea de atac a apelului, respectiv decizia penală nr. 16/A din 25 februarie 2011 a Curţii de Apel Oradea. În acest context, prin raportare la prevederile art. 598 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 597 alin. (8) din acelaşi cod, care au în vedere ipoteza în care sentinţa pronunţată de către instanţă poate fi atacată pe calea contestaţiei, faţă de împrejurarea că, pe calea contestaţiei la executare promovate, condamnatul A. a criticat o decizie penală pronunţată în calea de atac a apelului, hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia la executare - atacată pe calea prezentei contestaţii - este definitivă, neputându-se reţine incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 597 alin. (7) C. proc. pen.

Astfel, dacă s-ar recunoaşte promovarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 425 alin. (7) pct. l lit. a) teza finală C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul A.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 67/C din 03 decembrie 2015 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. x/35/2015.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 235 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 35 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 februarie 2016.