Appeal against terrorism facilitation conviction allowed in part to reduce sentence to 3.5 years and maintain 5-year entry ban.

Decizia nr. 25/A/2016

Deliberând asupra apelului penal de faţă, constantă că prin sentinţa penală nr. 283/F din 9 octombrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus condamnarea inculpatului A. (alias B.) la 7 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înlesnire a trecerii frontierei a unei persoane care a participat sau a comis acte de terorism, în formă continuată, prev. de art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., prin recalificarea, în baza art. 5 C. pen., încadrării juridice a faptei, din infracţiunea prev. de art. 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 535/2004, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1968, în art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 modificată prin art. 159 din Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 66 alin. (1) lit. c) C. pen., inculpatului i s-a interzis dreptul de a se afla pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

Pentru a pronunţa sentinţa, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală din data de 29 decembrie 2011, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunii de înlesnire a intrării/ieşirii în/din ţară, a persoanei despre care se cunoaşte că a sprijinit/săvârşit un act terorist, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Pentru a se dispune punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată, la urmărirea penală s-a reţinut că la 28 ianuarie 2008, prin rechizitoriul emis în Dosarul nr. x/D/P/2007, au fost trimişi în judecată inculpatul, dar şi coinculpaţii C., D. (fraţii săi), E., F. şi alţii sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de trafic de migranţi, constituire a unui grup infracţional organizat, fals, constând în aceea că în perioada anilor 2004-2008, prin falsificarea de înscrisuri şi înfiinţarea de societăţi comerciale fantomă, au facilitat intrarea, şederea şi tranzitarea ţării, a unui număr de aproximativ 250 cetăţeni irakieni. Prin acelaşi rechizitoriu, printre altele, s-a mai dispus disjungerea cauzei privind şi alte fapte, sens în care s-a constituit Dosarul nr. x/D/P2009. În acest dosar, prin ordonanţa din 30 iulie 2010, s-a disjuns cauza privind pe inculpat, în vederea efectuării de cercetări cu privire la implicarea sa în activităţi ce intră în sfera fenomenului terorist, constituindu-se Dosarul nr. x/D/P2010 în care s-a emis rechizitoriul din 29 decembrie 2011.

În acest act de sesizare, s-a reţinut că inculpatul a declarat şi folosit în România, trei identităţi diferite, respectiv: B., cetăţean irakian, născut la data de 04 octombrie 1975 în Al Qaem provincia Al Anbar, Irak; G., apatrid de naţionalitate irakiană, născut la data de 04 noiembrie 1976 în Bagdad, Irak; H., cetăţean irakian, născut la data de 07 septembrie 1975 în Al Anbar, Irak.

Autoritatea Naţională pentru Străini (actual Oficiul Român pentru Imigrări) a întocmit pentru inculpat, următoarele dosare:

- dosarul pe numele B.;

- dosarul pe numele G.;

- dosarul pe numele H.

Identitatea de B. a fost utilizată în perioada 13 aprilie 1994 (când inculpatul a pătruns pentru prima dată în România prin P.C.T.F. Henri Coandă) - până la 22 februarie 1997, când i-a expirat viza de şedere.

Vizele de şedere în România au fost obţinute de inculpat prin atribuirea calităţii de comerciant, sens în care a avut acordul Agenţiei Române pentru Dezvoltare, actual Agenţia Română pentru Investiţii Străine. în perioada menţionată, sub numele indicat, inculpatul a înfiinţat SC I. SRL, în prezent radiată.

La 9 iunie 1995, inculpatul a cedat părţile sociale ale societăţii şi a devenit asociat unic în SC J. SRL. După 22 februarie 1997, inculpatul nu a mai cerut prelungirea vizei de şedere în România cu identitatea B. şi nu a figurat, sub această identitate, cu ieşire din ţară.

La 10 noiembrie 1997, autorităţile germane i-au acordat statut de refugiat sub identitatea A., născut la 4 noiembrie 1976, documentul având valabilitate până la data de 9 noiembrie 1998 şi fiindu-i eliberat pentru că inculpatul a prezentat o hotărâre a unui tribunal din Fallujah - Irak, act prin care i se aprobase schimbarea numelui şi a datei de naştere, hotărâre ce s-a dovedit a fi falsă.

La 12 decembrie 1997, inculpatul a reintrat în România prin P.C.T.F. Henri Coandă, folosind identitatea şi documentele ce-i fuseseră eliberate în Germania, deci sub identitatea G.

La data de 22 ianuarie 2008, inculpatul s-a căsătorit cu K., de cetăţenie română, astfel, la 16 iulie 1998 şi 16 octombrie 1998 obţinând prelungirea dreptului de şedere în România în baza căsătoriei.

La 31 ianuarie 1998, autorităţile germane nu au prelungit inculpatului statutul de refugiat, iar Ambasada Germaniei de la Bucureşti a refuzat, la 17 noiembrie 1998, eliberarea unui nou document de refugiat.

La 16 iulie 1999, inculpatul a obţinut de la Oficiul Naţional pentru Refugiaţi un document de călătorie, în baza acestuia el având drept de şedere în România. La 4 septembrie 2001, inculpatul a intrat în posesia unui paşaport naţional sub identitatea G.

Pentru perioada 16 ianuarie 2002 - 15 aprilie 2002, inculpatul a fost depistat cu şedere ilegală în România, fiind preluat în Centrul de Cazare şi Triere a Cetăţenilor Străini Otopeni, i-a fost respinsă cererea de recunoaştere a statutului de refugiat, dar nefiind îndepărtat din ţară, a obţinut un nou document de călătorie care-i dădea dreptul de şedere în România.

La 26 iulie 2006, prin ordonanţa nr. 2594/II-5/2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus declararea, ca persoană indezirabilă pe teritoriul României a inculpatului, de această dată sub identitatea B., pe perioada de 15 ani, încetarea dreptului de şedere în România şi luarea lui în custodie publică până la îndepărtarea din ţară, măsură ce a fost pusă în aplicare la data de 27 iulie 2006, iar la 28 iulie 2006 a fost îndepărtat din România pe ruta Bucureşti - Damasc (Siria), cu tranzit prin Istanbul (Turcia).

La 3 iulie 2007, inculpatul G. a fost depistat de lucrători au Autorităţii Naţionale pentru Străini pe raza municipiului Bucureşti, inculpatul nu avea documente de identitate, la acel moment el prezentându-se cu datele de identitate folosite atunci când Germania i-a acordat statutul de refugiat.

Ca atare, inculpatul a fost luat în custodie publică şi introdus în Centrul de Cazare şi Triere a Cetăţenilor Străini, Otopeni.

La 19 iulie 2007, pentru că Oficiul Român pentru Imigrări a „omis” prelungirea perioadei de luare a inculpatului în custodie, acesta a fost scos din centru şi a beneficiat de un document de tolerat pe teritoriul României.

La data de 4 martie 2008, Judecătoria sector 5 Bucureşti i-a respins inculpatului, definitiv şi irevocabil, cererea de transfer de responsabilitate asupra statului de refugiat, concluzionându-se că acesta nu era în posesia vreunui astfel de document acordat de un stat membru al Uniunii Europene. Ca atare, inculpatul a rămas în România începând cu data de 2 august 2007 el fiind posesorul unui permis de tolerat.

Urmărirea penală a reţinut că inculpatul a intrat ilegal pe teritoriul României în perioada în care a fost declarat indezirabil, pe numele său fiind instrumentat dosarul penal nr. x/P/2007 pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 139 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 [fost art. 129 alin. (1)], în acesta Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 3 Bucureşti emiţând ordonanţa din 10 martie 2008 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.

Faptul că inculpatul G. este una şi aceeaşi persoană cu B. a fost probată prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 2 august 2006, înscris prin care, la solicitarea Autorităţii Naţionale pentru Străini, specialişti din cadrul Serviciului criminalistic din Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti au stabilit că fotografiile portret aflate în dosarele inculpatului reprezintă una şi aceeaşi persoană.

La 25 noiembrie 2011, Institutul Naţional de Criminalistică a comunicat că în urma verificării impresiunilor papilare stocate în baza de date AFIŞ (Sistem Automat de Impresiuni Papilare) şi IMAGETRACK (Sistem de Stocare şi Comparare a Fotografiilor), amprentele inculpatului G., amprentat la 1 iunie 2011, sunt identice cu cele ale numitului B. - amprentat la 27 iulie 2006.

Cu referire la identitatea de H., cetăţean născut la 7 septembrie 1975 în localitatea Al Anbar - Irak, folosită de inculpat pe teritoriul României începând cu 19 februarie 2007 urmărirea penală a stabilit următoarele: SC L. SRL, cu sediul social declarat în oraşul Pantelimon, judeţul Ilfov, avea ca asociat fondator pe inculpatul G., care însă a folosit identitatea de H., actul constitutiv apărând ca fiind semnat de asociat şi poartă încheierea de dată certă din 15 ianuarie 2007 a Biroului Notarului Public M. În dovedirea sediului social, a fost depus contractul de comodat încheiat între numitul N., în calitate de comodant şi SC L. SRL în curs de constituire (reprezentată prin asociat H., în calitate de comodatară). Documentul este autentificat în 12 ianuarie 2007 de către Biroul Notarului Public O. Pentru dovedirea existenţei depunerii capitalului social, a fost depusă foaia de depunere din 12 ianuarie 2007 ce apărarea ca fiind emisă de P. Bank şi fiind deponent H.

Operaţiunile menţionate în înscrisurile enumerate s-au dovedit a fi false, aspect probat şi descris pe larg în Dosarul nr. x/D/P/2007, iar prin sentinţa penală nr. 900 din 21 decembrie 2010 s-a dispus şi anularea înscrisurilor false folosire la constituirea fictivă a societăţii comerciale SC L. SRL.

S-a mai stabilit că în fapt, inculpatul G. a intrat ilegal în România, în luna martie 2007, cu identitatea de H., prin înfiinţarea societăţii comerciale fantomă SC L. SRL, astfel a obţinut viză, modalitate folosită şi pentru introducerea în ţară, în mod ilegal, a unor cetăţeni irakieni, activitate infracţională ce a făcut obiectul dosarelor de urmărire penală nr. x/D/P/2007 şi nr. x/D/P/2009.

Constatarea tehnico-ştiinţifică dispusă la 7 decembrie 2011 asupra fotografiilor de portret apaţinând inculpatului G. din evidenţele informatizate ale Oficiului Român pentru Imigrări şi cele ale lui H. depuse cu ocazia obţinerii vizei de intrare în România şi a prelungirii dreptului de şedere, potrivit raportului din 20 decembrie 2011 întocmit de specialiştii Institutului de Criminalistică a reţinut că fotografiile inculpatului G. şi ale lui H. reprezintă aceeaşi persoană.

Aspectul menţionat s-a coroborat şi cu rezultatul percheziţiei informatice efectuată asupra sistemelor informatice ridicate de la locuinţele numiţilor D. şi C., fraţii inculpatului, efectuată în Dosarul nr. x/D/P/2007, atunci fiind identificată şi o fotografie, identică cu cea aflată pe paşaportul eliberat pe identitatea H. Fotografia s-a regăsit şi în baza de date informatizate gestionate de Oficiul Român pentru Imigrări şi este datată 19 februarie 2007.

Toate acestea demonstrează că inculpatului G., alias B., în perioada declarării ca indezirabil pe teritoriul României pe o durată de 15 ani (ordonanţa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti) a intrat ilegal pe teritoriul ţării în luna martie 2007 sub identitatea de H.

La data urmăririi penale, declararea ca indezirabil pe teritoriul României a inculpatului, este în vigoare.

Rechizitoriul emis în Dosarul nr. x/D/P2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală - Serviciul de Prevenire şi Combatere a Infracţiunilor de Terorism şi a celor contra Siguranţei Statului, a reţinut că filiala irakiană a reţelei „Al Qaeda” intitulată „Al Qaeda Irak”, fondată în anul 2003, având ca scopuri iniţiale retragerea forţată din Irak a forţelor Coaliţiei internaţionale conduse S.U.A., răsturnarea guvernului interimar irakian, asasinarea colaboratorilor forţelor ocupante, marginalizarea populaţiei şiite şi înfrângerea militanţilor acestora, precum şi stabilirea unui stat islamic, era compusă şi susţinută de diverse grupări insurgente şi clanuri sunnite, formată în mare proporţie din irakieni, dar şi luptători străini, respectiva filială, în intervalul 2003-2010, fiind implicată în atacuri teroriste de amploare, exemplificate în cuprinsul actului de sesizare.

S-a mai exemplificat că după retragerea trupelor S.U.A. din Irak, filiala s-a racordat la agenda globală a obiectivelor Al Qaeda, la data de 2 martie 2005 ea fiind inclusă, în mod oficial, pe lista organizaţiilor teroriste, apoi reînregistrată sub acest regim la 17 februarie 2007, 1 noiembrie 2008 şi 29 octombrie 2010. Filiala operând cu preponderenţă în Irak, în special în regiunile Bagdad, Al-Anbar, Diyala, Kirkuk, Salahad Din Mosul, ea dispune de o reţea logistică extinsă la nivelul Orientului Mijlociu, Africii de Nord, Asiei de Sud şi Europei, astfel instigând la violenţă şi executând atacuri şi în afara statului irakian (exemplu Stockholm).

Actul de acuzare, cu referire la activitatea infracţională a inculpatului, de a înlesni intrarea/ieşirea din ţară a persoanelor despre care se cunoaşte că au sprijinit/săvârşit un act terorist, a descris că acesta, prin intermediul grupului infracţional organizat, cercetat în dosarele de urmărire penală nr. x/D/P/2007 şi x/D/P/2009, prin înfiinţarea de societăţi comerciale fantomă, sens în care a folosit înscrisuri false/falsificate, a facilitat intrarea în România a următorilor, despre care s-a probat că au fost implicate în activităţi teroriste în favoarea filialei teroriste Al Qaeda Irak.

l. Q., acesta, la data de 23 iunie 2006, prin P.T.F. Otopeni, având asupra sa paşaportul irakian, a intrat în România. În vederea obţinerii vizei, el, la 15 martie 2006, a depus la Ambasada României din Bagdad, o cerere justificată pe considerentul că va desfăşura activităţi comerciale, prin intermediul SC R. SRL), cerere respinsă de către Centrul Naţional de Vize.

La 17 aprilie 2006, acelaşi a depus o altă cerere, pentru acelaşi motiv, prin intermediul aceleiaşi societăţi comerciale, în baza avizului Agenţiei Române pentru Investiţii Străine din 27 februarie 2006, cerere aprobată, dreptul de şedere fiindu-i acordat pentru 90 de zile.

La 18 august 2006, Q. a cerut prelungirea vizei, pentru acelaşi motiv şi prin intermediul aceleiaşi societăţi comerciale, cerere admisă până la 17 august 2007, eliberându-i-se permisul de şedere.

Urmărirea penală a relevat că cercetările efectuate la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului au demonstrat că cetăţeanul irakian figura ca asociat/administrator la un număr de 24 societăţi comerciale.

Referitor acestui aspect, actul de sesizare concluzionează că Q. apare în calităţile menţionate ca urmare a cesiunii părţilor sociale ale acelor societăţi comerciale care înregistrau datorii către buget, în scopul sustragerii de la plata acestora, procedeu practicat de gruparea infracţională condusă de inculpatul G. şi cunoscut sub sintagma „ardere de firmă”, fiind relevantă societatea R. SRL cu sediul social în Bucureşti, sector 2, şi având ca obiect de activitate intermediere în comerţul cu ridicata.

Verificarea documentelor ce au stat la baza înfiinţării firmei, obţinerii avizului ARIS şi a vizei de intrare în România, a relevat că înscrisul contract de comodat folosit (între numitul S. şi T.) nu a fost întocmit la Biroul Notarial Public Ţ., nr. autentic fiind atribuit la 10 martie 2006 unui alt act notarial, respectiv un contract de mecenat, la fel, referitor la foaia de depunere ce apărea a fi emisă de P. Bank, acesta nu a fost emis de respectiva unitate bancară. Verificându-se în teren adresa sediului social declarat, s-a constatat că la adresă figura sediul SC U. SA, o firmă cu numele R. nefiind identificată.

Avizul ARIS fusese obţinut pe baza Planului de Afaceri al SC R. SRL prin intermediul numitei F., inculpată în Dosarele nr. x/D/P/2007 şi nr. x/D/P/2009.

La 25 noiembrie 2008, Q. a depus la O.R.I. o cerere de azil, invocând motive politice, el folosind identitatea V., la interviul necesar obţinerii statutului de refugiat declarând că a venit în România din Siria, pe ruta Turcia şi Bulgaria, ilegal, în perioada 20 mai 2008 - 19 iunie 2009, călătorind cu un camion.

Verificându-se amprentele realizate în baza de date centralizate EURODAC pentru solicitanţii de azil, s-a stabilit o coincidenţă cu Suedia, respectiv înregistrarea SEDUB 10010-662400, Q. apărând ca solicitant de azil şi în această ţară, la data de 7 februarie 2007.

Compararea bazelor de date ale autorităţilor române, a demonstrat că persoana solicitantă de azil sub identitatea V. este una şi aceeaşi persoană cu Q., aceasta plecând din România la 5 februarie 2007 cu o cursă aeriană, în Franţa, după care în Suedia, depunând cerere de azil în această din urmă ţară la 7 februarie 2007.

Cererea depusă în România a fost respinsă prin hotărârea din 19 februarie 2009 a O.R.I., aplicându-se şi procedura de transfer în Suedia.

În Suedia, Q., născut la 4 octombrie 1986, a figurat cu cerere de azil sub identitatea T., născut la 20 aprilie 1987, în Irak, iar în România a utilizat identitatea menţionată mai sus, cu data de naştere 20 aprilie 1985, în localitatea Anbar, Irak.

Ulterior, lui Q., i s-a comunicat, în lipsă, hotărârea de respingere a cererii de azil pe teritoriul României şi transferul în Suedia, fiind declarat cu şedere ilegală în România.

La 5 martie 2009, acesta însă a fost depistat cu şedere ilegală în România şi a fost returnat în Suedia, faţă de el luându-se şi măsura nepermiterii intrării în ţară până la data de 3 aprilie 2014.

Autorităţile suedeze au respins cererea de azil şi au aplicat măsura expulzării, Q. fiind returnat în Siria.

S-a mai constatat că în prezent (la data cercetărilor penale), Q. se afla în Republica Bulgaria, sub identitatea de W., născut la 18 aprilie 1985 în oraşul Ramadi, regiunea Anbar, Irak.

Cetăţenii irakieni X., alias Y. şi Z., evidenţele O.R.I. şi cele ale traficului de frontieră au evidenţiat că X. a intrat în România la 26 ianuarie 2007, prin P.T.F. Henri Coandă, cu paşaportul irakian eliberat la 25 iulie 2006 la Republica Irak.

În România acesta a figurat ca asociat/administrator al unui număr de 13 societăţi comerciale.

Din aceleaşi evidenţe, s-a constatat că Z. a intrat în România la 2 iulie 2007, prin acelaşi punct de trecere a frontierei, cu paşaportul irakian eliberat la 11 august 2005 de Republica Irak. Acesta a figurat ca asociat/administrator la un număr de 21 de societăţi comerciale, evidenţiindu-se dintre acestea, pentru cauza de faţă, modul în care s-a constituit societatea comercială SC AA. SRL utilizată pentru obţinerea vizei de intrare în România şi prelungirea dreptul de şedere. Această societate îi are ca asociaţi fondatori, alături de cetăţeanul irakian menţionat, şi pe BB. şi X., sediul social fiind stabilit în Bucureşti, sector 5, domeniul principal de activitate fiind producţia de receptoare radio şi televiziune, aparate de înregistrare şi reproducere audio sau video. Actul constitutiv apare ca semnat de cei 3 asociaţi şi i-a fost dată dată certă în 23 octombrie 2006 la B.N.P. CC., pentru dovedirea sediului social fiind depus contractul de comodat încheiat între DD. în calitate de comodant şi în curs de constituire, reprezentată de Z., în calitate de comodatară, înscrisul fiind semnat de acesta şi este însoţit de încheierea de autentificare din 20 octombrie 2006 apărând a fi fost emisă de B.N.P. Ţ.

Pentru obţinerea avizului ARIS, s-au depus extrasul de cont din 20 noiembrie 2006 pentru Z. şi din 20 noiembrie 2006 pentru X., apărând a fi fost emise de EE. Bank în vederea certificării că fiecare aveau în cont câte 50.000 euro. Acestea s-au depus la 5 februarie 2007 şi 30 ianuarie 2007.

Însă, evidenţele intrării/ieşirii cetăţeni străini, relevă că cetăţeanul irakian Z. a intrat în România la 2 februarie 2007, cu viză de lungă şedere, la 9 februarie 2007 a cerut prelungirea dreptului de şedere pentru activităţile comerciale, acest drept fiindu-i aprobat până la 21 februarie 2008.

Pentru dovedirea spaţiului locativ, cel în cauză a depus acelaşi contract de comodat menţionat, pentru perioada de 6 luni cu începere de la 7 februarie 2007 până la 6 august 2007, înscrisul apărând a fi autentificat în 7 februarie 2007 la B.N.P. O.

S-a mai constatat că s-a depus extrasul de cont din 8 februarie 2007 ce apărea ca fiind emis de EE. Bank spre a se dovedi că el dispune de suma de 10.000 euro necesară existenţei pe perioada şederii în România.

X. a intrat în ţară la 26 ianuarie 2007, cu viza de lungă şedere, acesta, la 2 februarie 2007 a cerut prelungirea dreptului de şedere motivându-se că va desfăşura activităţi comerciale, i s-a aprobat cererea până la data de 5 februarie 2008.

Şi acesta a depus acelaşi contract de comodat, susţinut a se fi încheiat pentru perioada de 6 luni cu începere de la 29 ianuarie 2007 până la 28 iulie 2007, încheierea de autentificare apărând a fi din 29 ianuarie 2007 la acelaşi notar public.

Ulterior, pentru cei doi cetăţeni irakieni, reprezentanţii O.R.I., verificând documentele ce li se prezentaseră, au constatat că prelungirea dreptului de şedere s-a obţinut prin folosirea de documente false sau falsificate.

Ca atare, li s-a anulat dreptul de şedere şi s-au emis decizii de returnare de pe teritoriul României (la 20 iunie 2007).

Verificându-se şi înscrisurile care au stat la baza înfiinţării societăţii comerciale şi implicit a obţinerii vizelor de intrare în România, s-a constatat că înscrisul contract de comodat nu a fost întocmit la B.N.P. Ţ., numărul de autenticitate fusese atribuit unui alt act notarial, părţile fiind altele.

Cu referire la documentele bancare utilizate, s-a comunicat că acestea nu au fost emise de EE. Bank, cei doi nu aveau conturi deschise la acea bancă, semnătura de pe ştampila dreptunghiulară neaparţinând vreunui salariat.

La fel, s-a constatat că B.N.P. O. nu a întocmit documentele utilizate, numele de autentic aparţinând altor acte materiale, cu alte părţi.

În teren, a fost identificată proprietatea imobilului, numita HH., aceasta a declarat că este unica proprietară, locuia la adresă din anul 1989, nu a închiriat niciodată apartamentul, nu a încheiat vreun contract de comodat, nu şi-a dat acordul, niciodată, privind înfiinţarea vreunei societăţi comerciale.

S-a concluzionat astfel că înscrisurile relevate au fost în totalitate false.

ARIS, în legătură cu cei doi cetăţeni irakieni, deţinea în arhivă că documentele copii (extrase de cont şi plan de afaceri) au fost predate personal celor doi, dar la o dată când ei nu intraseră încă în România. Aceeaşi agenţie a comunicat că ordinele au fost predate, pe baza unei procuri, numitei II., aceasta fiind recunoscută din planşe foto de inculpatul A. şi de fraţii lui, ei declarând că o cunoşteau ca fiind „Avocata”.

Cu referire la cetăţeanul irakian JJ. alias K.K., acesta apărea ca intrat în România la 25 mai 2007, prin acelaşi punct, având paşaport eliberat la 8 decembrie 2006 de Republica Irak.

Bazele de date ale O.N.R.C. au înregistrat că el figura ca asociat/administrator la un număr de 61 de societăţi comerciale, dintre acestea, în legătură cu cauza, interesând SC LL. SRL, folosită pentru obţinerea vizei de intrare în România şi pentru prelungirea dreptului de şedere.

Alături de cetăţeanul irakian menţionat, societatea comercială a avut ca asociaţi fondatori şi pe încă alţi doi cetăţeni irakieni (MM. şi NN.), sediul social declarat fiind oraşul Pantelimon, jud. Ilfov, obiectul de activitate fiind intermediere în comerţul cu ridicata.

Actul constitutiv apare, pentru această societate comercială, ca fiind semnat de cei 3, avea dată certă nr. 241 din 12 ianuarie 2007 la B.N.P. M., iar pentru dovedirea spaţiului sediului social s-a folosit un contract de comodat susţinută a fi fost încheiat între OO., comodant şi societatea comercială în curs de constituire, reprezentată prin asociat NN. - contractul se încheia pe perioada de 6 luni, între 12 ianuarie 2007 şi 11 iulie 2007, înscrisul apărând a fi fost autentificat în 12 ianuarie 2007 la B.N.P. O. Printre documentele puse la dispoziţie de O.N.R.C. nu s-a regăsit o declaraţie privind specimenul de semnătură pentru JJ.

La 28 iunie 2007, asociaţii au hotărât schimbarea sediului societăţii comerciale, depunându-se contractul de comodat încheiat între PP., QQ. şi societatea reprezentată de cei 3, contract susţinut a se fi încheiat pe 2 ani, prezentându-se şi actul de proprietate.

La ARIS s-au depus extrasul de cont din 19 ianuarie 2007 pentru JJ., ce apărea a fi fost emis de EE. Bank în vederea dovedirii că ar deţine în cont suma de 50.000 euro.

Verificându-se documentele enumerate s-a constatat că înscrisul contract nu a fost întocmit la B.N.P. menţionat, iar numărul de autentic înscris aparţinea altui act (procură).

În teren, s-a constatat că adresa nu exista.

La fel, verificarea reşedinţei declarată de JJ., aici s-a constatat că locuia o singură persoană, cetăţeanul irakian nefiind văzut vreodată la adresă.

Declaraţiile specimene de semnătură nu au fost întocmite la biroul notarial în scris, la numele indicate fiind identificate alte acte notariale cu alte părţi şi alt obiect. Aceeaşi situaţie s-a constatat şi în ce priveşte extrasele de cont, EE. Bank comunicând că cetăţenii irakieni nu figurau cu conturi deschise, foile de depunere în vederea dovedirii capitalului social, de asemenea, s-a constatat că nu au fost emise de P. Bank.

Cu referire la cererile depuse în limba română la ARIS, acestea sunt datate din perioade în care cei 3 nu se aflau în România, ordinele fiind predate aceleiaşi II.

Inculpatul, în Dosarul nr. x/D/P/2007 a declarat că în anul 2004 a întâlnit-o pe II., cu aceasta a stabilit că se pot obţine avize tehnice ARIS pentru cetăţeni irakieni care urmau să vină în România, inculpaţii obligându-se să achite sume de bani.

MM., cu ocazia interviului pentru obţinerea statutului de refugiat (cerere din 20 august 2007) a susţinut că a plecat din Irak contactându-l un anume „Şami”, nu a ştiut în ce ţară va ajunge, la sfârşitul anului 2006 l-a contactat pe „Şami”, acesta i-a cerut o nouă copie de pe paşaport, i-a spus că în Siria va fi căutat de un cetăţean irakian „Ali”, acesta împreună cu „Şami” obţinându-i viză pentru România.

Acelaşi a mai susţinut că în Irak a fost ameninţat de către terorişti pentru că era musulman sunnit, el fiind audiat ca martor în Dosarul nr. x/D/P/2007. De această dată, MM. a susţinut că la sfârşitul anului 2006, în Irak, a discutat cu RR., acesta i-a spus să plece în Siria, aici a stat circa 5 luni şi a fost contactat de un irakian căruia nu i-a putut preciza numele, acesta spunându-i că-l poate ajuta să obţină viză pentru România. Ulterior, paşaportul său avea aplicată viză de la Ambasada României din Bagdad.

În avionul cu care a călătorit se aflau mai mulţi cetăţeni irakieni şi sirieni, de la aceştia aflând că în zona Bucur Obor şi Colentina sunt mulţi cetăţeni irakieni, de la ei putându-se interesa unde va locui.

În zona Bucur Obor i s-a promis că i se va face rost de locuinţă, aici l-a cunoscut pe X., de la el a aflat că B. s-a ocupat de viză pentru a-l aduce în România, i s-a spus că ar fi rudă mai îndepărtată cu acesta, a înţeles că cetăţenii irakieni pe care i-a întâlnit se ocupă cu lucruri ilegale, l-a cunoscut pe B., a fost de mai multe ori la mama lui B., despre acesta precizând că a înţeles că se ocupă cu formalităţile de şedere în România pentru cetăţeni irakieni, la fel, se ocupa şi fratele lui, X.

Acelaşi a mai declarat că B. nu i-a spus niciodată că el s-a ocupat de obţinerea vizei, iar cu privire la fraţii aceluia îi cunoaşte, s-au întâlnit de mai multe ori dar nu le-a dat niciodată vreun document. Nu a ştiut că viza pentru el era pentru activităţi comerciale, nu a ştiut că ar avea calitatea de asociat într-o firmă, nu i s-a precizat denumirea firmei, nu s-a deplasat niciodată la vreun birou notarial. Prezentându-i-se înscrisurile care au stat la baza constituirii SC LL. SRL, MM. a declarat că nu are cunoştinţă despre ele, semnătura nu-i aparţine, nu a împuternicit pe nimeni să înfiinţeze vreo firmă, nu a depus bani pentru capitalul social, nu a solicitat vreunei bănci să elibereze un extras de cont, nu a avut niciodată suma de 50.000 euro în vreun cont din România sau din altă ţară.

Cu referire la cetăţeanul irakian SS. alias ŞŞ., acesta apărea ca intrat în România la 5 ianuarie 2007 prin P.T.F Otopeni, cu paşaportul eliberat la 8 octombrie 2006 de Republica Irak. În România, cel în cauză a figurat ca asociat sau administrator la 22 de societăţi comerciale.

Pentru obţinerea vizei de intrare şi prelungirea dreptului de şedere, s-a folosit SC TT. SRL ce apare ca avându-l asociat fondator, sediul social era în Bucureşti, sector 5, domeniul de activitate fiind comerţul cu ridicata al bunurilor de consum, altele decât cele alimentare. Pentru societatea amintită, actul constitutiv apare semnat de asociatul unic şi poartă încheiere de dată certă din 25 octombrie 2006 la B.N.P. CC. Pentru dovedirea spaţiului sediului social, s-a depus contractul de comodat încheiat între ŢŢ. (comodant) şi societatea în curs de constituire reprezentată prin asociat SS. Perioada contractată era un an, între 24 octombrie 2006 şi 23 octombrie 2007, încheierea de autentificare purtând nr. 7112 din 24 octombrie 2006 la B.N.P. Ţ. Şi de această dată s-a depus extras de cont din 1 noiembrie 2006 ce apărea a fi fost emis de EE. Bank susţinându-se că cetăţeanul irakian deţinea în cont suma de 50.000 euro necesară derulării activităţii comerciale.

La ARIS şi ORI documentele înscriau că cetăţeanului irakian i s-a prelungit viza de şedere până la 28 ianuarie 2008, ar fi intrat în România la 5 noiembrie 2006, s-a folosit acelaşi contract de comodat, acesta apărea încheiat numai pe 6 luni, începând cu 26 ianuarie 2007 până în 25 iulie 2007, încheierea de autentificare purtând nr. 342 din 26 ianuarie 2007 la BNP O. În dovedirea mijloacelor necesare existenţei s-a depus extrasul de cont din 26 ianuarie 2007 ce apărea a fi fost emis de EE. Bank pentru un cont de 10.000 euro.

Ulterior prelungirii dreptului de şedere, ORI, verificând autenticitatea documentelor enumerate, a constatat că acestea erau false sau falsificate, motiv pentru care s-a anulat dreptul de şedere şi s-a emis decizia de returnare de pe teritoriul României din 20 iunie 2007.

La fel, verificarea documentelor depuse la notar, număr de autenticitate 7112 fusese atribuit în anul 2006 unui alt act notarial, cu alte părţi.

La fel, înscrisurile susţinut a fi emanat de la EE. Bank, s-a constatat că cetăţeanul irakian nu figura cu conturi la acea bancă, semnătura de pe ştampila dreptunghiulară neaparţinând vreunui salariat bancar.

Contractul de comodat s-a constatat că nu a fost întocmit la B.N.P. O., iar numărul de autentic 342 din 26 ianuarie 2007 fusese atribuit pentru un alt act cu alte părţi.

Verificarea în teren a adresei sediului social şi în acelaşi timp susţinut ca reşedinţă pentru cetăţeanul irakian a constatat că adresa nu există.

UU., locatar al imobilului, a declarat că nu are cunoştinţă despre funcţionarea vreunei societăţi comerciale în acel bloc, el, ca locatar nu şi-a dat niciodată acordul în privinţa înfiinţării, acolo, a unei firme.

Cetăţeanul irakian SS. a părăsit România la 21 iunie 2007.

Şi în ce-l priveşte s-a constatat că lucrătorul ARIS VV. a predat copiile extrasului de cont şi a planului de afaceri pentru SC TT. SRL, personal cetăţeanului irakian, la o dată când acesta nu era în România. Documentele, conform evidenţelor aceleiaşi agenţii, au fost depuse în baza unei împuterniciri redactată în limba română pentru cetăţeanul român II. destinate cetăţeanului irakian, acesta neaflându-se în România.

Inculpatul A., în Dosarul nr. x/D/P/2007 a recunoscut că s-a întâlnit cu II. în anul 2004, ambii au stabilit că se pot obţine vize şi avize tehnice ARIS pentru cetăţenii irakieni care urmau să vină în România pentru activităţile comerciale, în schimbul unor sume de bani pe care le dădea aceleia. Inculpatul, în acelaşi dosar, a declarat că cetăţeanul irakian SS. se afla, în acel moment, în România, sub identitatea ŞŞ., beneficiind de protecţie subsidiară acordată în Republica Ungaria, solicitanţilor de azil.

În Dosarul nr. x/D/P/2007 SS., alias ŞŞ., a fost audiat în calitate de martor, el declarând că în luna mai 2007, cu autobuzul, a plecat cu cetăţeanul irakian WW., care i-a propus obţinerea unei vize de intrare în Italia, cerându-i 6.000 dolari S.U.A. şi o fotografie. După ce i-a plătit cei 6.000 dolari şi i-a dat o fotografie, cetăţeanul irakian i-a „aranjat” la Ambasada Italiei din Siria, obţinerea unei vize turistice pentru Italia. Ulterior, împreună cu WW. s-a deplasat în Turcia lăsându-şi paşaportul în Irak unor prieteni de-ai lui WW. Acelaşi a mai declarat că viza de tranzit pentru Turcia i-ar fi fost, crede, aplicată pe paşaportul turcesc sau bulgăresc pe care i l-a arătat WW., era pe un nume străin, dar avea aplicată fotografia lui. Deplasarea în Ungaria s-a făcut cu avionul, pe aeroportul din Budapesta, WW. i-a cerut să-i restituie paşaportul şi a dispărut. Constatând că WW. nu s-a reîntors, a mers la organele de poliţie din aeroport şi a cerut statutul de refugiat în Ungaria, aceasta petrecându-se pe 14 sau 15 mai 2007. În ziua următoare, a fost introdus într-un centru din oraşul Bekecscsaba, de aici a fugit peste 5 zile pentru a evita amprentarea, s-a deplasat la Budapesta, aici, timp de 4 luni a lucrat într-un restaurant, ulterior, 2 sau 3 tunisieni sau egipteni oferindu-se să-l ajute să ajungă în Olanda, destinaţie dorită de el. În continuare, martorul a relatat că pe 16 sau 17 ianuarie 2008 a fost depistat de autorităţile ungare în staţia de cale ferată Keleti, el a arătat documentul deţinut de la data internării în centrul din Bekecscsaba, dar acesta era expirat.

Fiind amprentat, a fost din nou introdus în centru, a adresat o cerere de obţinere a statutului de refugiat şi după 3 luni, a obţinut protecţie subsidiară. La acel moment, a prezentat autorităţilor ungare un document de şedere din Irak, bonuri pentru alimente din Irak, acte de identitate irakiană şi certificat de cetăţenie irakiană, toate eliberate pe numele de ŞŞ., unele dintre acestea fiindu-i transmise prin mail de familia din Irak, plus o adresă prin care se arăta că este căutat de Armata Al Mehdi.

SS., alias ŞŞ., a mai declarat că înainte de 12 august 2008, a fost sunat de vărul lui, D. (fratele inculpatului), acesta i-a comunicat că se află în Ungaria şi l-a întrebat dacă nu vrea să vină în România.

Acceptând, deplasarea au făcut-o împreună cu un autoturism, cazarea lui făcându-se, potrivit declaraţiei, la unchiul lui, XX. În realitate, pentru că acel unchi era decedat, martorul a locuit la soţia acestuia, mama lui D., aici locuind şi D. şi surorile lui. După ziua sosirii în România, martorul a declarat că a plecat la un prieten, YY., documentele lui din care documentul de călătorie unguresc, paşaport irakian vechi, permis de conducere internaţional irakian, hotărârea de acordare a statului de refugiat în Ungaria, documente bancare ZZ. Bank din Ungaria, rămânând la domiciliul lui D.

Acelaşi martor a mai susţinut că paşaportul irakian vechi era pe numele SS., iar permisul de conducere era eliberat pe numele ŞŞ., în România îi are ca rude pe A., C., D., surorile acestora şi pe mama lor, cu referire la A. a precizat că a discutat telefonic, arar, discuţiile au avut un caracter de generalităţi, îl cunoaşte numai sub acest nume şi în iarna anului 2006 l-a întâlnit în Siria.

Cu prilejul depunerii declaraţiei, martorului i s-a solicitat să-şi grafieze numele în arabă, a acceptat traducerea făcută de un traducător autorizat relevând că numele scris era SS., nu ŞŞ.

Acelaşi, după ce i s-au prezentat fotografia cetăţeanului irakian SS., născut la 1 iulie 1983, contracte de comodat, extrase de cont EE. Bank, paşaport, viza de intrare în România, actul constitutiv şi hotărâri ale Tribunalului Bucureşti privind SC TT. SRL, a declarat că nu cunoaşte nimic, iar despre cel din fotografie, a susţinut că seamănă puţin cu el. În realitate, actul de sesizare a reţinut că martorului i-a fost prezentată fotografia lui, deci a declarat nesincer.

În continuare, rechizitoriul reţine că la 5 februarie 2007, atunci când Q. a plecat din România în Franţa şi ulterior în Suedia, el a retras din contul SC R. SRL deţinut la ZZ. Bank suma de 600.000 RON, despre acest fapt cel în cauză declarând că a efectuat operaţiunea la cererea inculpatului A. şi a lăsat să se înţeleagă că acei bani au ajuns la acela cu intermedierea lui E., membru al grupului infracţional coordonat de A.

Acelaşi Q. a mai declarat că în perioada în care A. nu se afla în România urmare aplicării măsurii de declarare ca indezirabil, l-a sprijinit, prin intermediul celor doi fraţi ai lui şi a lui E. să întocmească documentaţia necesară vizei de intrare în Franţa.

În ce priveşte legăturile cetăţenilor irakieni Q., X., JJ., Z. şi SS. cu organizaţia Al Qaeda din Irak, dar şi faptul că inculpatul A. cunoştea acestea şi implicarea celor menţionaţi în activităţi teroriste, sens în care ei trebuia să părăsească Irakul, unii fiind căutaţi pentru comiterea de acte de terorism, rechizitoriul descrie că în Dosarul nr. x/D/P/2007 s-au cerut date şi informaţii, prin intermediul cererilor de asistenţă judiciară în materie penală, autorităţile judiciare din Republica Irak, Regatul Haşemit al Iordaniei, Regatul Suediei şi Republica Ungaria.

La fel, actul de sesizare reţine că în Dosarul nr. x/D/P2010 (rechizitoriu cauza de faţă), prin intermediul cererilor de asistenţă juridică în materie penală, s-au cerut date şi informaţii autorităţilor judiciare din Republica Bulgaria, acestora solicitându-se inclusiv audieri de martori prin comisie rogatorie, acele persoane aflându-se la acele date pe teritoriul statului bulgar.

Cetăţeanul irakian BBB., la 12 mai 2009, în faţa autorităţilor judiciare suedeze a declarat că îl cunoaşte pe inculpat sub identitatea B., la fel, pe fraţii acestuia, ei sunt veri cu Y. şi JJ., despre Y. susţinând că era emir al Al Qaeda între anii 2003-2006, şi că a fost arestat de mai multe ori de forţele militare în Irak, la data declaraţiei cunoştea că se află în Ungaria. Acelaşi a mai declarat că cetăţeanul irakian Q. a făcut parte din Al Qaeda, B. i-a ajutat pe 90% din irakieni să obţină paşapoarte şi documente de transport false, unii din ei fiind implicaţi în activităţi teroriste.

În ce-l priveşte pe Q., martorul a susţinut că are cunoştinţă că acela a luptat alături de Al Qaeda, ajutându-i pe mujahedinii din Irak, a delapidat bani de la Al Qaeda şi a fost pedepsit pentru aceasta.

Asemănător, sub acest aspect şi în legătură cu Q., cetăţeanul irakian ŞŞ., la 7 septembrie 2009, audiat ca martor, prin comisie rogatorie, de către autorităţile judiciare ungare a declarat că este terorist Al Qaeda.

Q., audiat ca martor în Dosarul nr. x/D/P/2009, a declarat că în Irak era rudă cu un lider important Al Qaeda, emir din zona Karbala, a avut contacte de serviciu cu mai mulţi membri Al Qaeda, însă nu a participat la activităţi teroriste, dar a fost răpit de luptătorii Al Qaeda în perioada cât s-a aflat în Siria, a fost torturat pentru că a furat de la Al Qaeda 100.000 dolari S.U.A., iar în schimbul eliberării lui, mama sa ar fi plătit o sumă cerută drept recompensă. În declaraţiile date, acelaşi a precizat cum a fost ajutat de inculpat să intre în România, respectiv prin intermediul SC R. SRL, a descris modul prin care a fost ajutat de acelaşi să obţină viză pentru a intra în Franţa la 5 februarie 2007 şi a recunoscut că la aceeaşi dată calendaristică a ridicat de la ZZ. Bank, cei 600.000 RON, din contul SC R. SRL, bani care ar fi ajuns la inculpat prin intermediul lui E. Cu aceeaşi ocazie, martorul a mai susţinut că în perioada cât s-a aflat în Irak, Y. i-a spus că face parte din Al Qaeda, că a fost implicat în diferite atacuri îndreptate împotriva forţelor americane din Irak, aceasta fiind de notorietate în zona Karbala.

Q., în faţa autorităţilor judiciare române, a declarat conform realităţii, parţial însă, el nerecunoscând implicarea sa în codul organizaţiei teroriste Al Qaeda.

La 14 decembrie 2010, autorităţile judiciare bulgăreşti au comunicat că în bazele lor de date a fost identificat cetăţeanul irakian W., născut la 18 aprilie 1985, acesta ceruse statutul de refugiat, amprentele şi fotografiile corespunzând cu cele ale numitului Q.

Fiind audiat ca martor sub identitatea de W., la 25 februarie 2011, acesta a recunoscut că s-a aflat în România sub identitatea de Q., şi-a menţinut declaraţiile date autorităţilor judiciare române cu privire la inculpatul A. şi grupul infracţional condus şi coordonat de acesta.

În legătură cu relatarea parcursului său după plecarea din România şi activităţile cu care s-a ocupat în ţările tranzitate, martorul a fost evaziv, nu a recunoscut că ar şti persoane care ar activa pentru organizarea teroristă Al Qaeda sau despre taberele de pregătire din Irak. Cu referire la irakianul Y., una din identităţile lui X., că a fost membru într-o organizaţie teroristă afiliată Al Qaeda. În ce priveşte împrejurarea că a fost răpit de Al Qaeda când se afla în Siria, în anul 2006, a recunoscut, dar a motivat că ar fi fost o „eroare”, recunoscând însă că mama lui a plătit nişte bani pentru a fi eliberat.

Autorităţile judiciare din Republica Irak, în ce-l priveşte pe numitul Q., la 22 august 2010, ca răspuns la cererea autorităţilor judiciare române de asistenţă judiciară în materie penală, au comunicat că cel menţionat era persoana însărcinată cu securitatea în cadrul organizaţiei teroriste Al Qaeda din regiunea Karbala şi că a fugit din Irak în anul 2006, împreună cu Y.

Cu acelaşi comunicat, s-a transmis că fratele teroristului Q. este arestat în Irak, iar tatăl acestuia a fost ucis de forţele americane în anul 2006, în timpul unei intervenţii.

Actul de acuzare a reţinut că răspunsul autorităţilor judiciare irakiene se coroborează cu declaraţiile lui Q. cu referire la episodul răpirii în anul 2006 de către Al Qaeda, moment după care a contactat gruparea infracţională condusă de A. care activa în România pentru a fi ajutat să ajungă în Siria şi cu declaraţiile lui CCC., acesta din urmă fiind audiat în calitate de martor în Dosarul nr. x/D/P2010, declaraţia regăsindu-se şi în dosarul penal nr. x/D/P/2009, în acesta el folosind numele pe care l-a avut atunci când, în România, a cerut acordarea statutului de refugiat.

CCC. a declarat că în anul 2006, Q. a fugit din Irak în Siria pentru a nu fi prins de forţele coaliţiei internaţionale, era căutat pentru acte de terorism şi era membru al unei grupări afiliată organizaţiei teroriste Al Qaeda, din aceasta făcând parte şi Y. Despre Q. a susţinut că a fost ajutat să vină din Siria în România de către A., fiind de notorietate că acesta de ocupa în România cu înfiinţarea de firme şi cu aducerea cetăţenilor irakieni. Totodată, cu acele prilejuri, martorul a mai declarat că ştie că Y. a ajuns în România sub identitatea de X., dar şi că era căutat atât de forţele americane cât şi de către Al Qaeda, iar cu referire la Q., acesta i-a spus că a apelat la sprijinul unui lider important Al Qaeda şi rudă îndepărtată de-a lui A. pentru a fi ajutat să-şi rezolve problemele cu Al Qaeda referitoare la sumele de bani furate de la aceasta.

DDD., la 8 noiembrie 2011, audiat în faţa autorităţilor judiciare bulgare (unde se află Q.) a declarat că îl cunoaşte din regiunea Al Anbar pe Q. şi a susţinut că acolo era notoriu că lucra pentru Al Qaeda. Cu referire la Y., acelaşi a susţinut că era vecin cu bunicul lui, ştie că activa în Al Qaeda, ştie că în România a fost adus de către A., ulterior a ajuns în Ungaria şi ulterior în Siria, unde locuieşte.

DDD. a precizat că A. nu avea cum să nu cunoască că Y., fratele lui, JJ. şi Q. au făcut parte din Al Qaeda.

Sunt relevante pentru dosarul de faţă, rezultatele percheziţiilor domiciliare realizate în Dosarul nr. x/D/P/2007, în conţinutul unei agende, la rubrica „contul lui Q.” menţionându-se sumele de bani primite de A., în Siria, de la mama lui Q., cu aceasta el întâlnindu-se în anul 2006 în Siria şi ea l-a rugat să-i ajute fiul să ajungă în România.

La fel, comunicările trimise de autorităţile judiciare irakiene se coroborează şi cu declaraţiile martorului JJ., audiat în Dosarul nr. x/D/P/2007 la data de 25 noiembrie 2008, actul de sesizare reţinând că acesta, iniţial, prin rezoluţia din 25 noiembrie 2008 a fost supus protejării datelor de identificare, potrivit disp. art. 861 C. proc. pen.

La 30 iulie 2009, prin ordonanţă, s-a dispus ridicarea identităţii protejate a martorului şi includerea în dosarul cauzei a declaraţiei.

În declaraţia relevată, martorul, cu referire la Q., a arătat că acesta a făcut parte din Al Qaeda, că a fost desemnat emir interimar al zonei Al Qaim având ca responsabilitate pe luptătorii străini aduşi să lupte pentru Al Qaeda, el, personal l-a văzut, în perioada 2004-2006, implicându-se în activităţi teroriste, că era îmbrăcat în uniforma luptătorilor Al Qaeda, purta mască, pistol şi mitralieră, l-a văzut, de asemenea, în zona Bilal Shuhada când, împreună cu alţii, ataca cu lansatoare de rachete R.P.G. trupele americane. Despre acest aspect, martorul a relatat că fraţii lui A. cunosc şi pentru că atunci ei se aflau în Irak.

În declaraţie, martorul amintit a relevat că A. i-a ajutat să vină în România pe Q. şi pe Z. pentru că ştia că cei doi erau căutaţi de forţele americane, de autorităţile din Irak şi de unele triburi zonale pentru a fi traşi la răspundere pentru actele teroriste în care fuseseră implicaţi.

Actul de sesizare, cu referire la persoana martorului, susţine că se cunoaşte că a făcut parte din gruparea teroristă în care a activat şi fratele lui, Y. şi X., aceasta având ca obiectiv uciderea celor suspectaţi de colaboraţionare cu forţele americane staţionate în Irak.

La urmărirea penală, A. a refuzat să dea detalii privind aspectele relevate, dar la momentul prezentării materialului de urmărire penală a declarat că nu recunoaşte învinuirea şi că probele indirecte administrate nu dovedesc că el ar fi cunoscut despre legăturile cetăţenilor irakieni ajutaţi să vină în România, cu terorismul.

În cauză, la urmărirea penală s-au administrat şi probe din care rezultă legăturile lui A. cu persoane implicate în activităţi teroriste în favoarea organizaţiei Al Qaeda, respectiv s-au identificat şi numere de apeluri telefonice utilizate de el pe teritoriul României, acestea fiind în conexiune cu persoane despre care sunt informaţii că fac parte din organizaţia teroristă.

La fel, în cauză, s-au depus documente clasificate ca fiind secrete de stat, categoria strict secret.

Pe tot parcursul desfăşurării urmăririi penale, inculpatul a fost asistat de apărător desemnat din oficiu, ulterior de apărător ales şi a fost prezent traducător de limbă arabă autorizat.

La judecarea fondului cauzei, inculpatul a fost audiat, au fost audiaţi martorii din rechizitoriu.

Totodată, a fost audiat, la cererea inculpatului, martorul E. şi s-a constatat imposibilitatea audierii martorilor JJ. despre care Oficiul Român pentru Imigrări a comunicat, că a părăsit teritoriul României la data de 1 august 2009 prin P.T.F. Henri Coandă, pe numele lui fiind instituită interdicţia de intrare în România pe o perioadă de 5 ani,

V., despre care Inspectoratul General pentru Imigrări a comunicat că la 5 iunie 2009 s-a returnat în mod voluntar în Irak şi a fost emis consemn de nepermitere a intrării în România, CCC., în legătură cu acesta admiţându-se reaudierea urmare poziţiei manifestată de el în scris, în sensul că la termenul de judecată 19 iunie 2011 a fost influenţat de prezenţa în sala de judecată a inculpatului, motiv pentru care „nu a avut curajul să-şi menţină declaraţiile anterior”. Pentru reaudiere, s-au acordat mai multe termene de judecată, la 15 septembrie 2014 constatându-se imposibilitatea reaudierii.

La 26 iunie 2012, instanţa de fond a dispus efectuarea de comisii rogatorii privind pe martorii EEE. şi Q. în Regatul Suediei şi, respectiv, în Republica Bulgaria.

Dintre probatoriile propuse de inculpat, s-au respins, la 14 octombrie 2013, proba cu expertiza medico-legală privindu-l cu motivarea că nu este utilă în raport de infracţiunea pentru care este judecat, la fel, proba cu expertiză grafologică a scrisului declaraţiei martorului JJ., la acel moment neputându-se, obiectiv, obţine scripte de comparaţie întrucât persoana părăsise România şi avea interdicţie de a reintra în România, la 17 februarie 2014, s-a respins cererea inculpatului de refacere a traducerii unor declaraţii din dosarul de urmărire penală de către traducătorul prezent cu motivarea că declaraţiile fuseseră deja traduse de o persoană traducător autorizat, la 15 septembrie 2014, efectuarea unei adrese la Ambasada Republicii Irak de la Bucureşti pentru certificarea unui înscris emanat de Ministerul de Externe al Republicii Irak prin care se arăta că inculpatul nu era cunoscut în ţara de origine ca desfăşurând activităţi teroriste, această cerere neavând legătură cu fapta pentru care era judecat în cauză, iar la 9 decembrie 2013 s-a respins cererea inculpatului de desecretizare a documentelor clasificate, instanţa considerând că jurisprudenţa C.E.D.O. a statuat că dreptul de divulgare a unor probe nu este absolut, într-o procedură penală concretă putând exista interese concurente cu cele de securitate naţională care necesită păstrarea secretă a unor date, care pot fi puse în balanţă cu drepturile acuzatului, aceasta constituind o excepţie de la principiul contradictorialităţii atunci când există o justificare serioasă ca cea ce priveşte siguranţa naţională.

în declaraţia dată la instanţa de fond, inculpatul a recunoscut că a facilitat intrarea în România a cetăţenilor irakieni Q., X., Z., JJ. şi SS., el susţinând că pentru aceasta a fost judecat în alte dosare, dar a precizat că nu a cunoscut cu ce se ocupau aceştia în ţara de origine şi nici în ţările în care ulterior au ajuns, el a plecat din Irak în 1993, nu l-a cunoscut pe Q., l-a cunoscut numai în România, îi cunoştea pe unchii lui, cu aceştia a vorbit pentru a-l aduce în România, el a întocmit actele pentru SC R. SRL, dar a predat documentele lui EEE., viza a obţinut-o acesta, nu s-a ocupat de obţinerea vizei pentru Franţa pentru că la acel moment se afla şi el în Siria, nu s-a întâlnit cu mama lui Q. în Siria pentru ca acesta să-l fi rugat să-i ajute fiul, s-a întâlnit cu mama aceluia, dar fiul ei era deja în România, tatăl lui Q. nu este adevărat că ar fi fost omorât când trupele americane au intrat în Irak, ştie că acela ar fi murit într-un accident auto înainte de acel moment, nu cunoaşte nimic în legătură cu o eventuală sumă de bani pe care Q. ar fi furat-o de la Al Qaeda, s-a ocupat, pentru acelaşi, de obţinerea avizului ARIS, dar l-a predat unchiului amintit.

Cu privire la X., inculpatul a recunoscut că l-a ajutat să ajungă în România, este vărul lui, în Siria fiind, s-a deplasat în Dubai, aici s-a întâlnit cu fratele aceluia, i-au fost trimise actele pe e-mail, iar la comanda sa, fratele C. şi E. s-au ocupat cu înfiinţarea unei societăţi comerciale, iar după obţinerea avizului ARIS, cu toate documentele, X. a obţinut viză pentru România. La reîntoarcerea inculpatului în România, în anul 2007, s-a întâlnit cu X. de mai multe ori, dar nu a cunoscut nimic în legătură cu activităţile lui iar societatea înfiinţată îl avea ca asociat şi pe Z., despre acesta ştie că s-a întâlnit cu mama lui, aceasta rugându-l să-i ajute fiul.

În legătură cu JJ., acesta este tot vărul lui, frate al lui X., tot în Siria a fost rugat să-l ajute să vină în România, din anul 2007 însă nu a vorbit cu el, nu a cunoscut cu ce se ocupa în ţară.

La fel, inculpatul, cu referire la SS., şi acesta este vărul lui, pentru el a înfiinţat SC TT. SRL, a obţinut avizul ARIS, dar la cererea lui, de toate formalităţile s-au ocupat fratele lui, acelaşi C. şi E., nici în legătură cu cel amintit necunoscând cu ce s-a ocupat în România.

Despre JJ., inculpatul a relatat că a cunoscut că a avut identitate protejară în ţară, i s-au plătit şi i s-a asigurat locuinţă şi protecţie, a plecat în Irak, despre Q. acesta a plecat în Suedia, a revenit în România, pe urmă s-a deplasat în Bulgaria.

În legătură cu organizaţia Al Qaeda, inculpatul a declarat că ştie că aceasta îşi are sediul aproape de graniţa cu Siria, dar, de asemenea, ştie că dacă o persoană face parte din organizaţie, acest lucru este notoriu, poliţia locală şi şeicii colaborează cu trupele americane.

Cu referire la acuzaţia din cauză, inculpatul a susţinut că şi anterior s-a încercat să i se instrumenteze un dosar de terorism, ulterior a fost şantajat de poliţişti, i-a denunţat pentru fapte de corupţie şi, deci, dosarul de faţă este o răzbunare.

Martorii amintiţi au declarat că îl cunosc pe inculpat sub numele de B./A. şi au fost ajutaţi de el să ajungă în România.

Ascultarea martorului Q. prin comisie rogatorie realizată prin intermediul autorităţilor judiciare bulgare (acolo acesta fiind cunoscut sub identitatea W., a relevat că acesta, potrivit spuselor lui, a avut probleme, în anul 2006, în Siria, cu gruparea Al Qaeda, din oraşul său natal, aproximativ 75% din populaţie sprijină Al Qaeda, inculpatul l-a ajutat să ajungă în România, i-a plătit pentru aceasta 5.000 dolari S.U.A., este rudă cu el, fratele inculpatului a urmat aceeaşi şcoală cu el, este vorba despre D., nu ştie dacă B. lucrează pentru Al Qaeda sau pentru poliţia din România, oamenii spuneau că el spăla banii pentru Al Qaeda, iar cu referire la persoanele X., JJ. şi K.K., Z. şi SS. îi cunoştea, locuiau pe aceeaşi stradă în Alkaim, i-a văzut în România, toţi sunt veri primari cu B., acesta i-a ajutat să vină în România, părerea lui fiind că B. face totul pentru bani, dar nu cunoaşte să-i fi ajutat în acţiunile teroriste.

Martorul EEE., audiat prin comisie rogatorie prin intermediul autorităţilor suedeze a declarat că nu cunoaşte ca inculpatul să facă parte din Al Qaeda, ştie că acesta a ajutat 90% din populaţia irakiană să obţină paşapoarte şi documente de intrare false, despre Q. cunoştea că sora lui ţinea legătura cu B. şi a auzit că ar fi avut probleme cu Al Qaeda pentru că a luat bani de la aceasta când se afla în Siria, iar tatăl lui a murit în anul 2000.

În cauză a fost audiat, în prezenţa inculpatului, a apărătorului ales al acestuia şi a traducătorului de limbă arabă autorizat, martorul cu identitate protejată, acesta declarând: „îl cunosc pe inculpat din Irak, din copilărie şi ştiu că în România nu se ocupă cu treburi legale, adică nu munceşte legal şi are probleme. Ştiu că inculpatul a adus oameni periculoşi din Irak, adică au lucrat cu Al Qaeda. Aceştia sunt Y., Q. şi JJ. Aceştia au fost aduşi cu viză în România. Inculpatul ştiu că aducea oameni din afară, adică face trafic de persoane. Despre cei trei nominalizaţi mai sus, ştiu din Irak că făceau parte din Al Qaeda. Despre JJ. ştiu că se află în Irak unde este arestat pentru acţiuni subversive. Nu ştiu dintre cei trei nominalizaţi să fie condamnaţi pentru terorism, dar am auzit că sunt căutaţi de către autorităţile irakiene şi autorităţile britanice”.

Martorul propus şi încuviinţat de instanţă la cererea inculpatului E., a declarat că nu ştie ca inculpatul să fi făcut acte de terorism.

Evaluând, prin coroborare, probatoriul administrat la urmărirea penală şi nemijlocit în faza judecăţii, instanţa de fond a reţinut aceeaşi situaţie de fapt ca şi cea din actul de sesizare.

În ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, instanţa de fond a reţinut că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului, actele de terorism fiind asimilate incriminării „înlesnirea intrării/ieşirii în/din ţară a persoanei despre care se cunoaşte că a sprijinit/săvârşit sau urmează să sprijine/săvârşească un act terorist”.

Termenul de „acţiuni teroriste” este definit de art. 4 alin. (1) pct. 7 din lege, astfel: „pregătirea, planificarea, favorizarea, comiterea, conducerea, coordonarea şi controlul asupra actului terorist, precum şi orice altă activitate desfăşurată ulterior comiterii acestuia, dacă are legătură cu actul terorist”.

Pedeapsa stabilită de lege pentru infracţiunea arătată este închisoarea de la 5 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (intrat în vigoare la 1 februarie 2014), art. 33 din Legea nr. 535/2004 a fost modificat, în sensul că s-au redus limitele de pedeapsă, respectiv pedeapsa de la 2 la 7 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi, infracţiunea dedusă judecăţii fiind descrisă în art. 33 alin. (2) lit. a).

Instanţa de fond, ca atare, a apreciat că noua încadrare juridică dată faptei prin art. 159 din Legea nr. 187/2012 este mai favorabilă. De asemenea, având în vedere că în cauză infracţiunea este continuată, în condiţiile prev. de art. 35 C. pen. nou, instanţa de fond a dat faptei o nouă încadrare juridică, respectiv în infracţiunea prevăzută de art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi a considerat că sub aspectul laturii obiective, elementul material constă în acţiuni de înlesnire a trecerii frontierei a unor persoane care au participat sau au comis acte de terorism.

Acţiunea inculpatului a fost realizată prin constituirea societăţilor comerciale fantomă, respectiv SC R. SRL, la data de 6 februarie 2006 prin care s-a obţinut viza de intrare în România şi ulterior a intrat în ţară, la 23 februarie 2006, cetăţeanul irakian Q., SC AA. SRL, la 15 noiembrie 2006, prin aceasta obţinând viză de intrare în România şi ulterior au intrat în ţară cetăţenii irakieni X., la 26 ianuarie 2007, respectiv Z., la 2 februarie 2007, SC LL. SRL, la 22 ianuarie 2007, prin care s-a obţinut viză de intrare în România şi ulterior a intrat în ţară, la 25 mai 2007, cetăţeanul irakian JJ. şi SC TT. SRL, la 27 octombrie 2006, prin care s-a obţinut viză de intrare în România şi ulterior, a intrat în ţară la 5 ianuarie 2007, cetăţeanul irakian ŞŞ.

Sub aspectul vinovăţiei inculpatului, instanţa de fond a reţinut că acesta a acţionat cu intenţie directă, el cunoscând că cetăţenii irakieni pe care i-a ajutat să intre în România prin intermediul firmelor menţionate, respectiv Q., Z., SS. şi JJ. aveau legături cu organizaţia teroristă Al Qaeda sau cu organizaţii teroriste locale.

Cu referire la individualizarea pedepselor, instanţa de fond a reţinut că materialul probator administrat, nu justifică relevarea vreunei cauze justificative sau a uneia de neimputabilitate, inculpatul a săvârşit fapta, a cunoscut, cert, caracterul ilegal al activităţii infracţionale în care s-a implicat, dar şi consecinţele acesteia.

Luând în considerare specificitatea infracţiunii deduse judecăţii, aceasta fiind de pericol, numărul persoanelor implicate, folosirea de către inculpat, de documente de identitate false/falsificate, inducerea în eroare a autorităţilor române, bulgare, germane, suedeze, ungare cu privire la identitatea reală, dat fiind itinerarul parcurs de persoanele introduse în ţară, dar şi pe teritoriul Uniunii Europene, orientându-se la stabilirea pedepsei, instanţa de fond, ţinând seama şi de criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C. pen., de periculozitatea persoanei inculpatului, de cerinţa apărării sociale, a reţinut că inculpatul G. a manifestat abilitate deosebită în a înşela autorităţile române şi germane, conduita infracţională întinsă pe o perioadă de timp relativ mare (anii 2006, 2007), el sau persoane apropiate lui, dar la „comanda” sa, întocmind, prin falsificarea unor înscrisuri şi a unor documente de identitate, identităţi false unor cetăţeni irakieni anume aleşi de către el, care îi erau rude mai apropiate sau mai îndepărtate, dar despre care ştia că au făcut parte din organizaţii teroriste, fapt ce a permis ca acestea să intre în România şi apoi să se deplaseze în spaţiul U.E., a aplicat inculpatului pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a se afla în România, după executarea pedepsei principale.

Cu referire la pedeapsa complementară, instanţa de fond a reţinut că inculpatul este cetăţean străin şi prin ordonanţa nr. 2594/11-5/2006 el a fost declarat indezirabil pe teritoriul României pe o durată de 15 ani.

Împotriva sentinţei instanţei de fond, inculpatul a declarat apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la data de 28 octombrie 2014, sub nr. x/2/2011.

În dosarul indicat, prin grija fostei soţii a inculpatului, numita K., s-a depus, alături de alte înscrisuri interesând o cauză civilă (Dosarul nr. x/300/2014 al Judecătoriei sector 2 Bucureşti) cartea de identitate (certificat de naştere seria eliberată de Republica Irak - Ministerul de Interne - Direcţia Generală de Cetăţenie şi stare civilă - Direcţia Alqaem, în aceasta menţionându-se data naşterii 4 octombrie 1975, locul naşterii Al Falujeh - Al Anbar, stare civilă - necăsătorit).

Anterior primului termen de judecată fixat, respectiv 9 decembrie 2014, inculpatul, aflat la acele momente în stare de executare a unei pedepse definitive, a solicitat şi i s-au comunicat la locul de detenţie, încheierile de şedinţă din dosarul Curţii de Apel Bucureşti, inclusiv încheierea de la termenul de dezbateri 15 septembrie 2014.

La 4 noiembrie 2014, în dosar, s-a comunicat, de către Compartimentul documente clasificate al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, că au fost depuse, pentru Dosarul nr. x/2/2011, înscrisuri cu caracter „strict secret” şi „secret de serviciu”.

Prin diligenţa instanţei de apel, inculpatului, anterior primului termen de judecată, i s-a asigurat apărarea din oficiu şi interpret autorizat de limbă arabă.

La cererea inculpatului apelant, la termenul de judecată 9 decembrie 2014, cauza a fost amânată pentru termenul 10 februarie 2015, în acest interval inculpatul urmând să-şi angajeze un avocat şi să-şi pregătească apărarea.

La 18 noiembrie 2014, în dosar a fost înregistrată împuternicirea avocaţială pentru avocat FFF.

La data de 21 ianuarie 2015 s-au înregistrat motivele de apel formulate de inculpat, acestea referindu-se la greşita condamnare, în cadrul acestei critici susţinându-se că martorul JJ. nu a fost audiat la fond, instanţa fondului, la termenul de judecată 17 octombrie 2013, în lipsa apărătorului ales al inculpatului, a dispus, în baza art. 327 alin. (3) C. proc. pen., citirea declaraţiei dată de martor la urmărirea penală, adresa emisă de Ministerul Afacerilor Externe din Irak interesa cauza, dar instanţa nu a avut rol activ, Q., persoană menţionată în adresa (copie) cu nr. 8/4/19 nu este una şi aceeaşi cu Q., acesta nu a fost niciodată arestat, este liber şi se află în Irak, deci nu este membru al vreunei organizaţii teroriste. În legătură cu respingerea probei cu expertiza grafologică a semnăturii aceluiaşi martor, inculpatul a motivat că proba a fost necesară în condiţiile în care în dosar există o cerere a martorului şi semnătura de pe acel document putea servi pentru a se stabili dacă semnătura de pe declaraţie aparţine sau nu martorului.

Cu referire la declaraţia martorului, inculpatul a solicitat înlăturarea ei, pentru că este neadevărată, ea este pro-causa pentru că este singura în original şi a fost luată în Dosarul nr. x/D/P/2007 şi înserierea ei este într-o ordine inversă decât ceea ce ar rezulta din compararea declaraţiei martorului MM. şi a altor înscrisuri.

În continuare, inculpatul, comentând informaţiile de pe site-ul Al Qaeda din 24 mai 2006, susţine că este neadevărată afirmaţia că SS. este văr cu un membru important Al Qaeda, ştirea de presă legată de acte teroriste din 2005 este o „piesă de teatru” şi în ce-l priveşte pe ŞŞ., acesta nu este cercetat, cunoscut, condamnat pentru fapte de terorism în ţara sa, este angajat al Ministerului Energiei din Irak, chiar personal acela a declarat că nu este membru al grupării teroriste, a absolvit, în 2012-2013 an universitar, iar fratele lui are o funcţie importantă în Guvernul Irakului, a călătorit în Ungaria şi Siria.

La fel, inculpatul susţine că nu este adevărat că Q. a fost văzut de martor în anii 2004-2006 ca fiind implicat în activităţi teroriste.

Cu referire la declaraţia martorului CCC., inculpatul susţine că nu este adevărată, convorbirile telefonice aflate în dosar sunt ulterioare venirii celor 5 persoane în România, el nu cunoştea că aceia fac parte dintr-o organizaţie teroristă, între el şi JJ. exista o stare de tensiune, conflictuală, legătura dintre JJ., CCC., Q. şi T. relevă că aceştia nu cunosc personal fapte, ci doar din auzite, toţi martorii, la momentul când au declarat aveau probleme cu legea, erau cercetaţi în dosare penale pentru fals privind identitatea, urma a fi expulzaţi, firmele pe care le conduceau aveau probleme financiare.

În legătură cu martorul CCC., apelantul inculpat susţine că deşi în declaraţia din 20 decembrie 2010 afirma că Q. era membru Al Qaeda, la termenul de judecată 19 iunie 2011, la instanţa de fond a afirmat că nu-şi menţine declaraţia, pentru ca ulterior acestei date, să se înregistreze un înscris prin care respectivul aduce la cunoştinţă că îşi menţine declaraţia de la urmărirea penală cu motivarea că prezenţa inculpatului i-a creat teamă.

Cu referire la declaraţia martorului EEE. că B. ar fi adus în România 90% dintre irakieni, unii fiind implicaţi în acţiuni teroriste, exemplu Q., inculpatul susţine că martorul nu are cunoştinţă despre fapte sau împrejurări care să ducă la presupunerea că el ar fi cunoscut şi introdus în România persoane care făceau parte din Al Qaeda, iar susţinerea spusă de martor, că Q. ar avea probleme cu Al Qaeda nu înseamnă că a fost implicat în activităţi teroriste.

În continuarea apărării vizând, în opinia apelantului, greşita condamnare, inculpatul susţine că cele 5 persoane la care s-a făcut referire că ar fi terorişti, nu au fost căutate, cercetate, nici în Irak şi nici în alt stat, nu s-a dovedit că el ar fi cunoscut că acelea ar fi avut legături cu organizaţii teroriste, iar declaraţiile lui JJ. şi CCC. nu sunt credibile, ei neprecizând fapte sau împrejurări cunoscute personal.

Cu referire la pedeapsa aplicată, inculpatul apelant a criticat soluţia instanţei de fond în sensul că, deşi a formulat un denunţ la Direcţia Naţională Anticorupţie înregistrat sub nr. x/P/2009, sens în care a solicitat reţinerea aplicării art. 19 din Legea nr. 682/2002, judecătorul nu a avut în vedere acest aspect.

În altă ordine de idei, inculpatul apelant, referindu-se la interzicerea dreptului de a se afla pe teritoriul României, a susţinut că ţara sa de origine se află încă în conflict, iar îndepărtarea sa din România în condiţiile în care este căsătorit cu o româncă de religie ortodoxă şi are trei copii minori de aceeaşi religie, pune în pericol viaţa sa şi a familiei sale.

Ca probe, inculpatul apelant a solicitat audierea martorilor CCC., JJ., Z., SS., efectuarea unei adrese la Serviciul Român de Informaţii pentru ca acesta să comunice dacă cele 5 persoane fac parte dintre cele căutate pentru acte de terorism şi desecretizarea volumului secret ataşat dosarului de urmărire penală.

În concluzii, inculpatul apelant a cerut achitarea sa în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen. şi, în subsidiar, aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 cu consecinţa reducerii pedepsei, iar cu referire la pedeapsa complementară, neaplicarea art. 66 alin. (1) lit. c) C. pen.

Pe parcursul judecării apelului, inculpatul apelant a fost asistat şi de avocat ales GGG.

La termenul de judecată 10 februarie 2015, inculpatul apelant a fost audiat în prezenţa ambilor apărători aleşi şi a interpretului de limbă arabă.

Pentru termenul de judecată 24 martie 2015, au fost citaţi toţi martorii încuviinţaţi în apărarea inculpatului, la adresele indicate în actul de inculpare, dar şi la cele relevate de inculpat. Este de subliniat că privind adresele acestora din Bucureşti, toate dovezile de citare s-au restituit cu menţiuni de genul destinatarul nu mai locuieşte la adresă, este absent, necunoscut.

Cu referire la martorul CCC., acesta, după citare la adresele reieşite din dosar (două în Bucureşti), în baza comunicărilor Inspectoratului General pentru Imigrări, a fost citat în localitatea Popeşti Leordeni, judeţul Ilfov, la mai multe termene de judecată, martorul neprezentându-se. În continuare, cu referire la acest martor, s-a dispus aducerea lui cu mandat, sens în care s-au acordat mai multe termene de judecată, mandatele neexecutându-se pe considerentul că respectivul, în dimineaţa zilei termenului, nu era găsit la acel domiciliu.

Totodată, pentru martorii cu domicilii indicate în Republica Irak, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, prin intermediul Ministerului Justiţiei, s-au adresat cererii de asistenţă judiciară internaţională.

La termenul de judecată 5 mai 2015, a fost audiat martorul cu identitate protejată, în prezenţa inculpatului apelant, a apărătorilor aleşi ai inculpatului şi a traducătorului de limbă arabă.

La cererea apărării inculpatului, s-a încuviinţat citarea martorului Q. şi în Bulgaria, continuarea transmiterii cererilor de asistenţă judiciară internaţională cu republica Irak şi solicitarea ca Ministerul de Externe - Direcţia Relaţii Consulare să întreprindă măsurile necesare pe lângă Ambasada României din republica Irak pentru a se comunica originalul înscrisului nr. 8/4/29/84195 aflat în copie în dosarul de urmărire penală nr. x/D/P2010. Este de menţionat că cererile de asistenţă judiciară internaţională au fost, de fiecare dată, traduse în limba arabă, iar înscrisul menţionat a fost ataşat cererii atât în redactarea din limba arabă, cât şi în traducerea în limba română şi limba engleză.

Pentru termenele de judecată acordate în vederea asistenţei judiciare internaţionale cu Republica Irak, Ministerul Justiţiei a comunicat faptul că respectivele cereri şi înscrisurile anexate au fost transmise misiunii diplomatice române din Bagdad atât pe cale electronică, cât şi prin curier diplomatic, s-au realizat reveniri, dar Republica Irak nu a răspuns.

La 17 iunie 2015, Ministerul Afacerilor Externe - Direcţia Relaţii Consulare a comunicat că inclusiv prin nota verbală (anexată) a transmis autorităţilor irakiene cererea de asistenţă judiciară internaţională, autorităţile de resort locale nu au răspuns solicitării misiunii diplomatice din cauza situaţiei de securitate din Republica Irak, din adresele de domiciliu ale cetăţenilor irakieni vizaţi reieşind că ei se află în zona de conflict.

Cu referire la martorul Q. despre care erau date că se află în Bulgaria, citarea acestuia s-a realizat, actele procedurale fiind traduse în limba bulgară.

La termenul de judecată 29 septembrie 2015 s-a dispus repetarea procedurii de aducere cu mandat cu însoţitor a martorului CCC., revenirea cu adresă la Ministerul de Externe - Direcţia Relaţii Consulare şi s-a încuviinţat cererea inculpatului apelant de a fotocopia documente considerate necesare aflate în dosarul cauzei, cu participarea traducătorului de limba arabă.

La solicitarea instanţei, Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Migraţie, la 8 octombrie 2015, a comunicat faptul că cetăţeanul irakian CCC. are permisul de şedere temporară emis la 14 mai 2015 valabil până la 13 mai 2020 şi are domiciliu acelaşi cu cel relevat anterior.

La 8 octombrie 2015, prin rezoluţie, s-a dispus, din nou, citarea martorului cu mandat de aducere, organelor de poliţie Popeşti Leordeni făcându-li-se cunoscute dispoziţiile legale proprii aducerii la îndeplinire a mandatului.

La data de 3 noiembrie 2015, s-a comunicat instanţei procesul-verbal de neexecutare a mandatului de aducere privind pe martorul CCC., organul de poliţie comunicând că la adresa din oraşul Popeşti Leordeni nu a fost găsită nicio persoană. La 10 noiembrie 2015, acelaşi organ de poliţie a comunicat că, posibil, martorul CCC. ar lucra la o societate comercială din Bucureşti, sector 3, aceste date cunoscându-le de la numita K., fosta soţie a inculpatului apelant.

La termenul de judecată 10 noiembrie 2015, s-a încuviinţat cererea inculpatului apelant de efectuare a comisiei rogatorii cu republica Irak privind martorii SS., Z. şi JJ. şi cu Republica Bulgaria, privind martorul Q.

Cu referire la veridicitatea adresei din 22 august 2010, s-a dispus revenirea cu adresă la Ministerul de Externe - Direcţia Relaţii Consulare.

Martorul CCC. s-a dispus a fi citat şi la adresa societăţii comerciale unde, posibil, acesta ar lucra.

Din oficiu, instanţa de apel, la acelaşi termen de judecată, a dispus audierea, ca martori, cu respectarea dreptului acestora de a nu fi de acord să fie audiaţi, a fraţilor inculpatului apelant, numiţii C. şi D., numele acestora fiind invocat de unii martori de la urmărirea penală.

Pentru comisiile rogatorii, instanţa a dispus ca întrebările să fie formulate de apărătorii inculpatului apelant, urmând ca traducerea acestora în limba arabă şi bulgară să se realizeze prin grija instanţei.

Anterior termenului de judecată amintit, în dosar s-au înregistrat, duplicate ale unor înscrisuri intitulate „Declaraţie” emanate de la Z. (susţinut născut la 27 septembrie 1982 în Al-Anbar, Irak) şi SS. (susţinut născut la 15 decembrie 1983 în Al-Anbar, Irak), înscrisurile fiind autentificate în 11 octombrie 2015 de Biroul Consular Erbil - Ambasada României din Bagdad şi nr. în 23 octombrie 2015 de Secţia Consulară Ambasada României Bagdad, respectivii, în esenţă, susţinând că nu au fost condamnaţi, nu sunt urmăriţi de către statul irakian, nu au legături cu grupările armate din interiorul sau exteriorul Irakului.

La data de 19 noiembrie 2015 Ministerul de Externe - Direcţia Relaţii Consulare, cu referire la documentul din 22 august 2010, a comunicat că Ambasada României din Bagdad a întreprins acţiuni de căutare a exemplarului original, dar acesta nu a fost identificat în arhiva misiunii diplomatice, în arhivă existând documente înregistrate ulterior datei de 1 ianuarie 2011.

Comisiile rogatorii pentru Republica Irak şi Bulgaria au fost transmise Ministerului Justiţiei - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate - Serviciul Cooperare Judiciară Internaţională la data de 23 noiembrie 2015.

Cu referire la cererea de comisie rogatorie adresată autorităţilor din Republica Irak, Ambasada României din Bagdad a comunicat că s-a remis autorităţilor irakiene (Ministerul de Externe şi Ministerul Justiţiei), solicitarea, prin notă verbală, din discuţii cu directorul adjunct rezultând că Ministerul Justiţiei din Irak nu a conferit niciun răăspuns, ambasada adresând încă o solicitare, la 10 noiembrie 2015.

În continuare, cu referire la comisiile rogatorii despre care s-a amintit, Ministerul de Externe - Direcţia Relaţii Consulare, prin intermediul Ministerului Justiţiei, a comunicat că prin nota verbală primită din partea M.A.E. irakian, acesta a menţionat că martorii nu au putut fi găsiţi (SS. şi Z.), iar referitor la martorii JJ. şi Q., cu toate că s-au transmis 6 note verbale, nu s-a primit un răspuns. Comunicarea are ataşat un înscris redactat în limba engleză provenit de la Minsiterul de Externe irakian.

La data de 11 decembrie 2015 s-a procedat la transmiterea prin fax, în Bulgaria, a citaţiilor şi încheierii instanţei, traduse în limba bulgară şi în limba arabă, privind pe martorul Q., autorităţile bulgare confirmând primirea documentelor.

Cu referire la diligentele instanţei privind audierea martorului CCC., este de subliniat că citarea acestuia, inclusiv pentru termenul de judecată 18 ianuarie 2016 la toate adresele arătate, acestea nu au dat rezultate, comunicându-se din nou, că respectivul nu a fost găsit, iar adresa menţionată este teren viran.

La termenul de judecată 18 ianuarie 2016 a fost audiat, în prezenţa inculpatului apelant, a apărătorului acestuia şi a interpretului de limbă arabă, martorul D., fratele inculpatului şi la cererea inculpatului, acesta a oferit o precizare privind declaraţia dată în apel.

Pentru ca inculpatul apelant şi apărătorii acestuia să depună concluzii scrise privind calea de atac declarată, epuizându-se probatoriul, soluţia a fost amânată pentru 26 ianuarie 2016.

Examinând cauza atât cu privire la motivele de apel invocate, cât şi din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că apelul declarat de inculpat este fondat, însă în limitele ce se vor arăta şi pentru următoarele considerente:

Încriminarea prevăzută de art. 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea şi combaterea terorismului (text încriminator aplicabil inculpatului la datele urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti în fond) asimilează actelor de terorism „înlesnirea intrării/ieşirii în/din ţară (...) a persoanei despre care se cunoaşte că a sprijinit/săvârşit sau urmează să sprijine/săvârşească un act terorist”.

Sintagma de „acţiuni teroriste” era definită în art. 4 alin. (1) pct. 7 din legea menţionată, astfel: „pregătirea, planificarea favorizarea, comiterea, conducerea, coordonarea şi controlul asupra actului terorist, precum şi orice alte activităţi desfăşurate ulterior comiterii acestuia, dacă au legătură cu actul terorist”.

Referitor sintagmei „despre care se cunoaşte” din cuprinsul art. 33 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, prin Decizia nr. 1335 din 9 decembrie 2008, publicată în M. Of. nr. 29 din 15 ianuarie 2009, Curtea Constituţională a României, respingând excepţia de neconstituţionalitate a statuat că din analiza gramaticală a sintagmei amintite, cuprinsă în textul legal, rezultă că este vorba de verb reflexibil impersonal, ce exprimă o acţiune sau o stare făcută, respectiv percepută, nu de un subiect unic, ci de o mulţime, care include, evident, un subiect subînţeles. Intenţia legiuitorului a fost de a consacra, prin exprimarea „despre care se cunoaşte”, o stare de notorietate, fără a înlătura posibilitatea ca subiectul activ al infracţiunii prev. de art. 33 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 535/2004 să fie exonerat de răspundere penală atunci când din probaţiunea administrată rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive, lipsind latura subiectivă.

În doctrină, este acceptată teza potrivit căreia notorietatea nu este neapărat absolută, ci ea depinde de gradul de notorietate a unei fapte sau împrejurare.

Obiectul juridic special al infracţiunii de terorism îl constituie relaţiile sociale referitoare la ordinea publică, siguranţa şi liniştea cetăţenilor, relaţii, incompatibile cu actele săvârşite în scopul provocării terorii, indimidării sau creării unei stări de panică. Obiectul material l-ar reprezenta bunurile celor prejudiciaţi sau împotriva cărora se acţionează.

În cauză, din punct de vedere al laturii obiective, se reţine că elementul material constă într-o acţiune/acţiuni de înlesnire a intrării/ieşirii în/din ţară a unor persoane despre care se cunoaşte că au săvârşit/sprijinit un act terorist.

Inculpatul, cu referire la activitatea de înlesnire a intrării în România, a realizat constituirea de societăţi comerciale de tip „fantomă”, respectiv SC R. SRL (la 6 februarie 2006), obţinând viză de intrare în România şi intrare, la 23 iunie 2006, cetăţeanul irakian Q.; SC AA. SRL, (la 15 noiembrie 2006), obţinând viză de intrare în România şi intrare, cetăţenii irakieni X., (la 26 ianuarie 2007), şi Z., (la 2 februarie 2007), SC LL. SRL, (la 22 ianuarie 2007), obţinând viză şi intrare, cetăţeanul irakian JJ. (la 25 mai 2007), şi SC TT. SRL, (la 27 octombrie 2006), obţinând viză şi intrare în România, cetăţeanul irakian ŞŞ. (la 5 ianuarie 2007).

Cum s-a relevat detaliat în prezenta, faptul că cetăţenii irakieni menţionaţi au avut legături cu gruparea teroristă Al Qaeda din Irak sau cu gruparea Orange Tanzim, afiliată Al Qaeda şi au fost implicaţi, anterior venirii în România, în sprijinirea unor acte de terorism pe teritoriul Irakului.

Martorul BBB. a declarat, în legătură cu Q., că a făcut parte din Al Qaeda, a luat bani de la aceasta, motiv pentru care a fugit din Irak, în parte chiar inculpatul recunoscând aceasta în declaraţia dată în Dosarul nr. x/3/2009, despre acelaşi Q., în sensul implicării în activităţi teroriste, declarând ŞŞ., audiat prin comisie rogatorie de autorităţile judiciare ungare, CCC., audiat şi la instanţa de fond, martorul cu identitate protejată audiat şi în apel, martorul JJ., acesta din urmă declarând că ştie că Q. era vărul unui membru marcant Al Qaeda şi că a executat, în anul 2005, acte teroriste de genul atacării unui convoi de 12 maşini care rulau dinspre Iordania spre Bagdad, convoi destinat poliţiei irakiene, au fost omorâţi oameni, iar autovehiculele au fost predate emirului Al Qaeda responsabil pe zona Fallujah.

Acelaşi martor a mai declarat că un alt act terorist la care au participat Q. şi vărul lui, a constat din atacarea unui alt convoi de 2-3 maşini care veneau dinspre Iordania spre Irak şi au fost omorâţi toţi ocupanţii maşinilor, Q., membru Al Qaeda fiind desemnat emir interimar al zonei Al Qaim însărcinat cu responsabilitatea luptătorilor străini racolaţi pentru Al Qaeda. Acelaşi martor, în continuare, a relatat că el personal l-a văzut pe Q., în perioada 2004-2006, implicându-se în activităţi teroriste, era îmbrăcat cu uniforma luptătorilor Al Qaeda, avea mască, pistol şi mitralieră, tot el văzându-l în zona Bilal Shuhadar, în compania altor luptători Al Qaeda, când atacau cu lansatoare de rachete de tip RPG, trupele americane. Despre activităţile lui Q., martorul a precizat că ştiau fraţii inculpatului D. şi C., ei, în acea perioadă aflându-se în Irak.

Cu referire la cetăşeanul irakian Z., martorul a declarat că inculpatul l-a adus în România deoarece era căutat de forţele americane, de autorităţile irakiene şi de triburi pentru a fi tras la răspundere pentru acte de terorism.

Datele cauzei, astfel cum au fost arătate de acest martor, converg spre participarea şi a lui la acte teroriste, fiind dovedit că şi fratele lui, Y., alias X. era în gruparea Al Qaeda şi se ocupa de omorârea celor suspectaţi de colaborare cu forţele americane, ei fiind veri cu inculpatul.

Martorii CCC. şi HHH. au declarat că inculpatul se ocupa şi lucra cu persoane suspecte, la aducerea în ţară, le înfiinţa societăţi comerciale, acei oameni aveau relaţii, lucrau cu Al Qaeda, pe urmă a plecat în Ungaria, acolo a cerut azil, pe urmă s-a reîntors în Irak, Y. avea un frate, JJ., ambii după ce s-au întors în Irak, au făcut parte din gruparea ISIS, a auzit că Y. a fost împuşcat de forţele guvernamentale. HHH. a mai relatat că Q. şi Z. au fost aduşi în România de către inculpat, ambii făceau parte din Al Qaeda, Y. i-a relatat că face parte din Al Qaeda, Z. şi JJ. aveau grad de rudenie cu inculpatul, a auzit, făcea parte, ca trib, din Al Qaeda şi acum, din ISIS, o persoană care a aderat la Al Qaeda putea face parte din guvern pentru că ei finanţează, plătesc bani, în Irak sunt mai multe guverne (provinciale).

Cu referire la numele corecte ale persoanelor nominalizate de martor, la întrebarea apărătorului ales al inculpatului, martorul le-a indicat ca fiind Y., JJ., Q., Z. În ce priveşte relaţiile oferite în declaraţie, despre Q., martorul a arătat că Y. i-a spus că şi el făcea parte din grupare, că a luptat împotriva americanilor în sensul că ocupau poziţiile armatei, tot ce luau de acolo le dădeau către Al Qaeda, Y. i-a povestit personal, despre legăturile celor patru cu Al Qaeda a auzit personal de la ei, dar şi de la Y., A. cunoştea despre aceştia pentru că erau verii lui, Y. vorbea şi povestea în România, erau suspecţi, făceau parte din Al Qaeda, ei spunând-i că dacă se reîntorc în Irak vor fi executaţi, i-au povestit, ei, că au fost căutaţi de forţele americane în Irak, Y. povestea că face parte din Al Qaeda, crede, martorul, în anul 2006.

În adresa Ministerul de Externe al Republicii Irak (din 22 august 2010), se menţionează că Q. este unul dintre cei însărcinaţi cu securitatea în cadrul organizaţiei Al Qaeda din regiunea Karbala, se afla în România împreună cu Y., a plecat din Irak în anul 2006, fratele teroristului este arestat de forţele americane, tatăl fiindu-i ucis de forţele americane în anul 2006, la domiciliu, în timpul intervenţiei.

Faptul că inculpatul cunoştea despre legăturile cetăţenilor irakieni menţionaţi, cu terorismul, alături de probele arătate, este susţinut de relaţiile de rudenie, avute în perioada 2004-2006, fraţii săi, dar şi mama lui se aflau în Irak, locuiau în zone în care martorii au declarat că au avut loc evenimentele descrise, unul din fraţi fusese chiar coleg de şcoală cu Q., Q. a recunoscut răpirea sa de către Al Qaeda în Siria, toate acestea constituind aspecte apte să probeze că el, ca lider al grupului infracţional organizat care a făcut obiectul Dosarelor nr. x/D/P/2007 şi x/D/P/2009, cunoştea legăturile cetăţenilor irakieni pe care i-a sprijinit să vină în România, cu organizaţiile teroriste.

Cum s-a mai arătat, organele abilitate au instrumentat în această cauză, informaţii clasificate secrete de stat, categoria strict secret, nedivulgarea acestora, potrivit practicii C.E.D.O. în materia dreptului la libertate şi siguranţă, neaînsemnând încălcarea principiului egalităţii armelor, inculparea persoanei acuzate nebazându-se exclusiv pe documente clasificate, protecţia statului împotriva terorismului justificând şi fiind suficientă pentru menţinerea probelor secrete (Brogan contra U.K.1998).

Infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată şi condamnat în fond, este de pericol, Legea nr. 535/2004 reglementând, în amănunt, regimul juridic al desfăşurării unor activităţi în scopul culegerii de informaţii (autorizări ş.a.).

Probele (înscrisuri) aduse de inculpatul apelant, se remarcă că nu datează din perioadele în care cetăţenii irakieni ajutaţi să vină în România au făcut parte sau s-au manifestat în acte teroriste, ci ulterior, după anul 2012, au fost obţinute de acesta la cererea sa, deci nu prin intermediul organelor abilitate şi nu au fost administrate în contradictoriu cu celelalte mijloace de probă, iar declaraţiile cetăţenilor irakieni Z. şi (ŞŞ.), martori, sunt pro-causa, ei având dreptul de a nu se acuza, autoincrimina.

Cu referire la înscrisul emis de Ministerul de Externe irakian, a cărei existenţă certă şi oficială inculpatul le-a contestat, acesta reprezintă adevărul, inculpatul neaducând vreo probă că ar fi fals, falsificat.

La fel, apărările inculpatului privind declaraţia martorului JJ. nu sunt pertinente, declaraţia se află în original în cauza instrumentată anterior (Dosar nr. x/D/P/2007), a fost certificată de procuror şi anexată dosarului de faţă, la fond, potrivit dispoziţiilor art. 381 alin. (7) C. proc. pen., dispunându-se citirea depoziţiei de la urmărirea penală.

Este de subliniat că cercetarea cauzei în apel a fost îngreunată şi de multitudinea de identităţi folosite de cetăţenii irakieni, la fel, de către inculpat, de grafia numelor, chiar inculpatul susţinând că numele unora sau ale martorilor, în limba arabă, se citeşte specific, deosebit de grafia limbii române, în opinia sa, astfel, făcându-se confuzii. Instanţa de apel a citat martorii strict cu identitatea specificată în dosarul de urmărire penală, fiecare persoană având datele menţionate în documentele puse la dispoziţie şi de către autorităţile abilitate, cum s-a arătat.

Sub aspectul identificării, în conformitate cu art. 5 C. pen., a legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, instanţa de fond, corect, a constatat că infracţiunea este descrisă în textul art. 33 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 535/2004 aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012 (art. 159) şi această calificare juridică este mai favorabilă, faţă de art. 33 alin. (1) lit. c) care prevedea pedeapsa de la 5 la 10 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi, prevăzându-se pedeapsa de la 2 la 7 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.

Întrucât inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracţiunea continuată, sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 35 C. pen.

Apelul inculpatului este fondat însă pentru considerentul că instanţa de fond, în mod greşit, nu a reţinut în favoarea lui aplicabilitatea art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, în cauză, inculpatul, încă din anul 2009 făcând un denunţ care a stat la baza Dosarului nr. x/P/2009 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Secţia de combatere a corupţiei, prin rechizitoriul din 22 mai 2009 fiind trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, inculpaţii FF., GG. şi III., toţi fiind condamnaţi definitiv (decizia penală nr. 1107 din 23 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală).

Aşa fiind, art. 19 din Legea nr. 682/2002 ne fiind modificat prin Legea nr. 187/2012, infracţiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată fiind gravă, în condiţiile prevăzute de art. 2 lit. h) din legea menţionată, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege (1-3 ani şi 6 luni închisoare).

Sub aspectul aplicării judiciare a pedepsei, având în vedere infracţiunea pentru care inculpatul este vinovat, infracţiune de pericol, el acţionând cu intenţie directă, consecinţele grave atrase atât de specificul infracţiunii, cât şi amploarea dată de numărul persoanelor cetăţenilor irakieni sprijiniţi să vină în România, utilizarea de documente de identitate false sau falsificate, inducerea în eroare a autorităţilor abilitate să acorde vize sau drept de şedere prin folosirea de identităţi nereale, în acord cu criteriile generale de individualizare prev. de art. 74 C. pen., inculpatul, anterior, fiind condamnat pentru constituire grup infracţional organizat, trafic de persoane, infracţiuni de fals, se apreciază că pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare va răspunde reeducării inculpatului.

Cu referire la pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a se afla pe teritoriul României [art. 66 alin. (1) lit. c) C. pen.] pe durata de 5 ani, aplicată de instanţa de fond, acesta este legală, inculpatul, anterior, prin ordonanţa nr. 2594/II-5/2006 a fost declarat indezirabil pe teritoriul României pe o durată de 15 ani, este cetăţean irakian, este divorţat încă din anul 2009 (sentinţa civilă nr. 6256 din 26 iunie 2009 pronunţată de Judecătoria sector 2 Bucureşti, definitivă prin neapelare la 19 februarie 2010), cei trei copii minori fiind încredinţaţi mamei lor, K.

Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în art. 8 parag. 2, prevede că nu este admis amestecul unei autorităţi publice în exercitarea dreptului la respectarea vieţii private şi de familie, decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie într-o societate democratică, o necesitate pentru securitatea naţională, siguranţa publică (...) apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale (...) ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora.

În altă ordine de idei, art. 66 alin. (4) C. pen., prevede că pedeapsa prevăzută în art. 66 alin. (1) lit. c) C. pen. nu se va dispune atunci când există motive întemeiate de a se crede că viaţa persoanei este pusă în pericol ori că persoana va fi supusă la tortură sau alte tratamente inumane ori degradante în statul unde va fi expulzată.

În cauză, nu s-a evidenţiat niciun motiv sau probă care să releve că inculpatul, după executarea pedepsei închisorii sau după o eventuală liberare condiţionată, având interzis, pe durata de 5 ani, dreptul de a se afla pe teritoriul României, ar fi supus torturii sau tratamentelor inumane sau degradante, cum s-a arătat, nici viaţa sa de familie nu mai este cea firească unei legături matrimoniale care să angajeze deplasarea într-un stat (acum, nedefinit) unde soţia şi copii săi, datorită religiei, ar fi torturaţi, maltrataţi (cum susţine inculpatul în apărarea sa).

Pentru considerentele expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., se va admite apelul declarat de inculpat şi se va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată, procedându-se corespunzător dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpatul B., alias A., împotriva sentinţei penale nr. 283/F din 09 octombrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Desfiinţează sentinţa penală apelată, numai cu privire la pedeapsa principală aplicată, pe care, prin reţinerea disp. art. 19 din Legea nr. 682/2002 modificată, o reduce de la 7 ani închisoare, la 3 ani şi 6 luni închisoare.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei care nu sunt contrare prezentei.

Constată că inculpatul s-a aflat în executarea unei pedepse cu închisoarea aplicată în altă cauză, până la data de 02 aprilie 2015.

Cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului declarat de inculpat rămân în sarcina statului.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului apelant, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 25 RON se plăteşte din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile pentru interpreţii de limbă arabă şi limbă bulgară, se plătesc din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 ianuarie 2016.