Decizia nr. 23/A/2016 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Decizia nr. 23/A/2016

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată şi reţine următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 95/P/2011 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti la data de 12 martie 2013 a fost pusă mişcarea acţiunii penale şi trimisă în judecată inculpata A., pentru comiterea în concurs real şi ideal de fapte penale, conform art. art. 33 lit. a) şi b) C. pen. a următoarelor infracţiuni:

1. folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, constând în aceea că, în calitate de director ai Penitenciarului de Femei Târgşor şi manager al Proiectului POSDRU/84/6.1/S/57840 „Persoanele private de libertate, în slujba protecţiei mediului înconjurător, pentru creşterea competitivităţii şi a atractivităţii teritoriilor”, cu adresa din 14 ianuarie 2011, a depus la A.M.P.O.S.D.R.U. cererea de rambursare în care, printre altele, a declarat, în fals: „cheltuielile solicitate sunt eligibile”, „regulile privind achiziţiile publice şi oportunităţi egale au fost respectate” şi „documentele anexate sunt conforme”, iar pentru justificarea prefinanţării primite şi obţinerii plăţii intermediare, la cererea de rambursare a anexat - ca document inexact - factura fiscală din 30 august 2010 emisă de SC A. SA şi următoarele documente false:

1. „tabel nominal participanţi seminar Sinaia 26-28 august 2010” (două înscrisuri);

2. proces-verbal de recepţie a serviciilor din 11 septembrie 2010;

3. nota din 25 august 2010 privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionare directă servicii de publicitate;

4. oferta din 02 septembrie 2010 emisă de SC B. SRL Bucureşti, din 25 august 2010;

5. contract de prestări servicii de tipărire şi furnizare bunuri din 26 august 2010, încheiat între SC B. SRL şi Penitenciarul de Femei Târgşor;

6. proces-verbal de recepţie a bunurilor din 26 august 2010;

7. nota din 02 decembrie 2010 privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionare directă materiale pentru pictură;

8. contract de furnizare bunuri din 03 decembrie 2010 încheiat cu SC C. SRL Băicoi;

9. contract de prestări servicii de reuniuni şi conferinţe din 11 noiembrie 2010 încheiat cu P.F.A. D.;

10. proces-verbal de recepţie a serviciilor din 12 noiembrie 2010;

11. nota privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionare directă materiale auxiliare de birotică din 22 noiembrie 2010;

12. contract de furnizare bunuri din 22 noiembrie 2010 încheiat cu SC E. SRL Ploieşti;

13. facturile fiscale din 28 noiembrie 2010 şi din 29 noiembrie 2010, toate emise de SC E. SRL Ploieşti;

14. proces-verbal de recepţie a bunurilor din 30 noiembrie 2010,

fapta având ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene (FSE) în cuantum de 352.321,30 RON (din care 123.312,45 RON deducere prefinanţare şi 229.008,85 RON cheltuieli solicitate spre rambursare), sumă ce reprezintă prejudiciu adus bugetului Comunităţilor Europene şi constituie o consecinţă deosebit de gravă în sensul art. 146 C. pen.;

2. înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., constând în aceea că, în calitate de director al Penitenciarului de Femei Târgşor şi manager al Proiectului POSDRU/84/6.1/S/57840 „Persoanele private de libertate, în slujba protecţiei mediului înconjurător, pentru creşterea competitivităţii şi a atractivitâţii teritoriilor”, cu adresa din 14 ianuarie 2011, a depus la A.M.P.O.S.D.R.U. cererea de rambursare în care, printre altele, a declarat, în fals: „cheltuielile solicitate sunt eligibile”, „regulile privind achiziţiile publice şi oportunităţi egale au fost respectate” şi „documentele anexate sunt conforme” şi în acest mod, dar şi prin anexarea la cererea menţionată, în scopul justificării prefinanţării primite şi obţinerii plăţii intermediare, a documentului inexact - factura fiscală din 30 august 2010 emisă de SC A. SA şi a următoarelor documente false:

1. „tabel nominal participanţi seminar Sinaia 26-28 august 2010” (două înscrisuri);

2. proces-verbal de recepţie a serviciilor din 11 septembrie 2010;

3. nota din 25 august 2010 privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionare directă servicii de publicitate;

4. oferta din 02 septembrie 2010 emisă de SC B. SRL Bucureşti, din 25 august 2010;

5. contract de prestări servicii de tipărire şi furnizare bunuri din 26 august 2010 încheiat între SC B. SRL şi Penitenciarul de Femei Târgşor;

6. proces-verbal de recepţie a bunurilor din 26 august 2010;

7. nota din 02 decembrie 2010 privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionare directă materiale pentru pictură;

8. contract de furnizare bunuri din 03 decembrie 2010 încheiat cu SC C. SRL Băicoi;

9. contract de prestări servicii de reuniuni şi conferinţe din 11 noiembrie 2010 încheiat cu P.F.A. D.;

10. proces-verbal de recepţie a serviciilor din 12 noiembrie 2010;

11. nota privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionare directă materiale auxiliare de birotică din 22 noiembrie 2010;

12. contract de furnizare bunuri din 22 noiembrie 2010 încheiat cu SC E. SRL Ploieşti;

13. facturile fiscale din 28 noiembrie 2010 şi din 29 noiembrie 2010, toate emise de SC E. SRL Ploieşti;

14. proces-verbal de recepţie a bunurilor din 30 noiembrie 2010,

faptă prin care a indus în eroare reprezentanţii autorităţii contractate şi a obţinut pe nedrept fonduri nerambursabile din bugetul naţional în cuantum de 73.959,76 RON (din care 25.885,92 RON deducere prefinanţare şi 48.073,84 RON cheltuieli solicitate spre rambursare), sumă ce reprezintă, totodată, prejudiciu adus acestuia;

3. fals intelectual, prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în calitatea menţionată a semnat, respectiv aprobat, următoarele documente, cunoscând că acestea conţin date necorespunzătoare adevărului:

1. nota din 25 august 2010 privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionare directă servicii de publicitate;

2. contract de prestări servicii de tipărire şi furnizare bunuri din 26 august 2010 încheiat între SC B. SRL şi Penitenciarul de Femei Târgşor;

3. nota din 02 decembrie 2010 privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionare directă materiale pentru pictură;

4. contract de furnizare bunuri din 03 decembrie 2010 încheiat cu SC C. SRL Băicoi;

5. contract de prestări servicii de reuniuni şi conferinţe din 11 noiembrie 2010 încheiat cu P.F.A. D.;

6. nota privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionare directă materiale auxiliare de birotică din 22 noiembrie 2010;

7. contract de furnizare bunuri din 22 noiembrie 2010 încheiat cu SC E. SRL,

faptă a cărei consecinţă juridică a fost obţinerea pe nedrept a sumei totale de 426.281,06 RON (din care 149.198,4 RON deducere prefinanţare şi 277.082,66 RON cheltuieli solicitate spre rambursare), reprezentând finanţare şi cofinanţare nerambursabilă din bugetul general al Comunităţilor Europene şi bugetul naţional şi, totodată, prejudiciu adus acestora.

Prin acelaşi rechizitoriu în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu referire la art. 10 lit. b1), c) şi d) C. proc. pen. şi art. 91 C. pen., au fost scoşi de sub urmărire penală şi sancţionaţi cu amenzi administrative cuprinse între 100 şi 1.000 RON, 13 învinuiţi după cum urmează:

1. F., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) şi b) C. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ - amendă în sumă de 1.000 RON.

2. G., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.; art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - cu aplic. art. 33 lit. a) şi b) C. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ - amendă în sumă de 500 RON.

3. H., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.; art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - cu aplic. art. 33 lit. a) şi b) C. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ - amendă în sumă de 500 RON.

4. I., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.; art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - cu aplic. art. 33 lit. a) şi b) C. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ - amendă în sumă de 400 RON.

5. J., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.; art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - cu aplic. art. 33 lit. a) şi b) C. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ - amendă în sumă de 400 RON.

6. K. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.; art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - cu aplic. art. 33 lit. a) şi b) C. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ - amendă în sumă de 800 RON.

7. L., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.; art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - cu aplic. art. 33 lit. a) şi b) C. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ - amendă în sumă de 400 RON.

8. M., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ - amendă în sumă de 300 RON.

9. N., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ - amendă în sumă de 300 RON.

10. O., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ - amendă în sumă de 300 RON.

11. D., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ - amendă în sumă de 300 RON.

12. P., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ - amendă în sumă de 100 RON.

13. R., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 290 alin. (1) C. pen. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ - amendă în sumă de 100 RON.

Totodată prin rechizitoriul sus-menţionat s-a mai dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei Q de sub învinuirea săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000; art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.; art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât faptele nu au fost comise de aceasta, respectiv nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor sub aspectul laturii subiective şi a învinuiţilor M., N. şi O., pentru infracţiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., întrucât lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, respectiv faptele nu au fost comise de aceştia.

Învinuirea inculpatei constă rezumativ în aceea că în calitate de director al Penitenciarului de Femei Târgşor şi manager al Proiectului POSDRU denumit „Persoane private de libertate, în slujba protecţiei mediului înconjurător pentru creşterea competitivităţii şi a atractivităţii teritoriilor” a ataşat la cererea de rambursare pe care a depus-o la A.M.P.O.S.D.R.U. cu adresa din 14 ianuarie 2011, un document inexact şi mai multe documente false, pentru a justifica prefinanţarea primită şi a obţine plăţi intermediare.

Deşi inculpata A. a declarat în cuprinsul cererii că „regulile privind achiziţii publice şi oportunităţi egale au fost respectate”, „cheltuielile solicitate sunt eligibile” şi „documentele anexate sunt conforme”, cercetările efectuate în cauză au demonstrat că o parte din achiziţiile de bunuri, servicii sau execuţii de lucrări au fost efectuate cu încălcarea prevederilor legislaţiei naţionale în vigoare în domeniul achiziţiilor publice, respectiv a dispoziţiilor art. 17 din O.U.G. nr. 34/2006, cu referire la dispoziţiile art. 2 alin. (2) lit. d) şi f) din acelaşi act normativ şi art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006.

Procurorul a susţinut că în fapt au fost încălcate şi dispoziţiile cuprinse în „Manualul procedurilor formalizate pe activităţi specifice sistemului administraţiei penitenciarelor” aprobat prin decizia nr. 452 din 04 iulie 2008 a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, emisă în baza art. 4 din O.G. nr. 119/1999, având în vedere art. 2 alin. (1) şi art. 3 din Ordinul ministrului finanţelor pulice nr. 946/2005.

Pentru a dovedi respectarea acestor proceduri, parchetul a susţinut că inculpata A. şi învinuiţii F., Q, G., H., I., J., K., L., M., N., O. - funcţionari în cadrul Penitenciarului de Femei Târgşor au întocmit şi semnat mai multe documente false, unele semnate şi de învinuiţii D., P. şi R. pentru societăţile prestatoare, documente care au fost anexate la cererea de rambursare formulată în derularea proiectului anterior menţionat.

Această faptă a avut ca rezultat obţinerea, pe nedrept, de fonduri europene (denumite în continuare FSE) în cuantum de 352.321,30 RON, sumă ce reprezintă o pagubă adusă bugetului Comunităţilor Europene, precum şi fonduri nerambursabile din bugetul naţional în cuantum de 73.959,76 RON.

Astfel, în actul de inculpare s-a reţinut că la data de 27 noiembrie 2009, Penitenciarul de Femei Târgşor a depus la A.M.P.O.S.D.R.U. cererea de finanţare pentru proiectul „Persoane private de libertate, în slujba protecţiei mediului înconjurător, pentru creşterea competitivităţii şi atractivităţii teritoriilor”.

Potrivit prevederilor cererii de finanţare, proiectul trebuia implementat în parteneriat cu 15 instituţii: Penitenciarul Târgu Jiu, Primăria comunei Alimpeşti, judeţul Gorj, Penitenciarul Drobeta Turnu Severin, Primăria Drobeta Turnu Severin, Primăria Godeanu, judeţul Iaşi, Penitenciarul Iaşi, Primăria Ţigăneşti, judeţul Iaşi, Penitenciarul Mărgineni, Primăria comunei I.L. Caragiale, judeţul Dâmboviţa, Primăria Ariceştii Rahtivani, judeţul Prahova, Centrul de Reeducare Buziaş, Primăria oraşului Buziaş, Asociaţia S. România, Association pour la Formation Professionnelle des Adultes din Montreuil Cedex - Franţa şi Association Mediterranee pour Developpment, Habilitation et Organisation des Comptences din Ajaccio - Franţa.

Proiectul avea ca obiectiv general promovarea formelor de parteneriat public - privat, grupând în jurul unităţilor administrativ-teritoriale serviciile responsabile de deţinerea şi reintegrarea persoanelor private de libertate, pentru a pregăti reintegrarea acestora în societate, prin ocupare şi ucenicie într-o meserie.

În acest sens a fost prevăzută crearea a 6 Grupuri de Acţiune Locală pentru Integrarea Persoanelor Private de Libertate prin Ocupare (denumit în continuare GALIPPLO) între parteneri, prin intermediul cărora se vor efectua activităţile de cercetare prevăzute în proiect.

Conform acordului de parteneriat din 28 iulie 2009 încheiat între solicitant şi cei 15 parteneri, Penitenciarul de Femei Târgşor îşi asuma deplina responsabilitate administrativă şi financiară şi toate obligaţiile faţă de parteneri, garanta legăturile permanente cu şi între parteneri, realiza rapoartele intermediare şi finale ale operaţiunilor, informa şi comunica asupra proiectului.

În urma evaluării cererii de finanţare şi a documentelor suport depuse de către solicitant, în data de 24 martie 2010 a fost emisă decizia directorului general A.M.P.O.S.D.R.U. de aprobare a acestei cereri pentru o finanţare nerambursabilă de maximum 7.312.329 RON, reprezentând 98% din totalul costurilor eligibile ale proiectului.

La data de 09 iunie 2010 a fost încheiat contractul de finanţare POSDRU 184/6.1./S/57840 între A.M.P.O.S.D.R.U., în calitate de ordonator de credite şi Penitenciarul de Femei Târgşor, în calitate de beneficiar al finanţării.

Potrivit acestui contract, valoarea eligibilă a acestui proiect a fost estimată la 7.461.560 RON (fără T.V.A.) din care: 6.043.639,92 RON - valoare eligibilă a finanţării nerambursabile acordată din FSE, 1.268.689,08 RON - valoarea eligibilă a finanţării nerambursabile acordată din bugetul naţional şi 149.231 RON - contribuţia eligibilă a beneficiarului.

Echipa de management a proiectului a fost formată din comisar şef A. - Manager de Proiect, comisar G. - Consilier Juridic, comisar şef J. - Responsabil Financiar, H. - Responsabil Control Financiar Preventiv, K. - Coordonator GALIPPLO, F. - Responsabil Achiziţii, comisar şef Q - Manager Asistent, T. - Auditor Extern, L. - Educator ş.a.

Penitenciarul de Femei Târgşor a transmis A.M.P.O.S.D.R.U. cererea de plată a prefinanţării în cadrul Proiectului nr. POSDRU/84/6.1/S/57840 la data de 18 iunie 2010, aceasta fiind înregistrată la destinatar în 01 iulie 2010. Suma cerută a fost în valoare de 1.797.676,77 RON, reprezentând 40% din valoarea eligibilă a contractului de finanţare pentru anul de implementare nr. 1.

Întrucât cererea de prefinanţare a fost refuzată, beneficiarul a revenit cu adresa din 02 iulie 2010, solicitând a fi reanalizată în funcţie şi de dispoziţiile art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1849/2004 şi anexa nr. 1, pct. 33, conform cărora finanţarea instituţiei beneficiare: Penitenciarul de Femei Târgşor se asigură din venituri proprii şi din subvenţii acordate de la bugetul de stat, potrivit legii şi astfel să se constate că penitenciarul nu face parte din instituţiile identificate în art. 5 alin. (1)-(3) din O.U.G nr. 64/2009 şi nici în situaţia de excludere stipulată de art. 5 alin. (2) din contractul de finanţare.

Ulterior, prin ordinul de plată din 03 august 2010, A.M.P.O.S.D.R.U. a plătit Penitenciarului de Femei Târgşor suma de 1.797.676,7 RON reprezentând plată prefinanţare POSDRU/84/6.1/S/57840.

Conform prevederilor art. 7 alin. (3) din contractul de finanţare, beneficiarul Penitenciarul de Femei Târgşor a avut obligaţia transmiterii cererii de rambursare intermediară în maxim 6 luni de la data primirii prefinanţării sau în maxim 6 luni de la data începerii perioadei de implementarea proiectului.

Art. 6 alin. (1) din contractul de finanţare a stabilit că sumele acordate cu titlu de prefinanţare se vor recupera prin deducerea din fiecare cerere de rambursare intermediară solicitată a unui procent de 35% din valoarea cheltuielilor eligibile solicitate de A.M.P.O.S.D.R.U.

Având în vedere aceste prevederi legale, pentru realizarea activităţilor proiectului şi justificarea sumei primite cu titlu de prefinanţare, Penitenciarul de Femei Târgşor a depus la A.M.P.O.S.D.R.U. cererea de rambursare aferentă proiectului (fiind înregistrată în 14 ianuarie 2011) semnată numai de inculpata A., în calitate de reprezentant legal al beneficiarului şi a fost însoţită de evidenţa cheltuielilor, raportul tehnico-financiar, registrul grupului ţintă, raportul auditorului financiar şi documentele justificative ale proiectului „Persoane private de libertate, în slujba protecţiei mediului înconjurător, pentru creşterea competitivităţii şi atractivităţii teritoriilor”.

Valoarea totală a sumei solicitată prin cererea de rambursare a fost de 434.980,67 RON, sumă care trebuia finanţată din bugetul Comunităţilor Europene (FSE) - 352.321,30 RON, bugetul de stat - 73.959,76 RON şi cofinanţare beneficiar - 8.699,61 RON.

Întrucât din această sumă de 434.980,67 RON trebuia reţinută suma de 157.897,98 RON reprezentând cofinanţarea beneficiarului (8.699,61 RON) şi justificarea proporţională a avansului primit (149.198,37 RON), Penitenciarul de Femei Târgşor ar fi trebuit să încaseze, în baza cererii de rambursare, suma de 277.082,69 RON.

Autoritatea de Management a Programului a aprobat această primă cerere de rambursare prezentată de Penitenciarul de Femei Târgşor şi a virat suma totală de 274.037,76 RON (200.078,06 RON cu O.P. din 03 iunie 2011 şi 73.959,76 RON cu O.P. din 03 iunie 2011).

Potrivit adresei Penitenciarului de Femei Târgşor din 16 ianuarie 2012, diferenţa în cuantum de 3.044,86 RON între suma solicitată la plată (277.082,69 RON) şi suma virată (274.037,76 RON) s-a datorat modului diferit de calcul utilizat de către M.M.F.P.S. al părţii de avans justificat - 152.243,23 RON, faţă de 149.198,37 RON - sumă calculată de beneficiar.

În cererea de rambursare, reprezentantul legal al Proiectului, inculpata A. a menţionat că Penitenciarul de Femei Târgşor, în calitate de partener principal în cadrul proiectului, a efectuat activităţi care au necesitat efectuarea unor achiziţii publice şi a depus în acest sens documente pentru atestarea eligibilităţii sumei de 434.980,67 RON, solicitată la rambursare.

În acelaşi timp, prin cererea de rambursare, inculpata A. a declarat, printre altele, că „regulile privind achiziţiile publice au fost respectate”, „documentele anexate sunt conforme”, şi „cheltuielile solicitate sunt eligibile” deşi probele administrate în cauză au demonstrat că o parte din documentele atestând efectuarea unui studiu al pieţii, alegerea celei mai bune oferte şi încheierea contractelor cu furnizorii anterior achiziţiei directe sunt inexacte/false şi au fost depuse cu scopul de a demonstra respectarea manualului de proceduri al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, aprobat prin decizia nr. 452 din 04 iulie 2008 a directorului general al A.N.P., respectiv, pentru a atesta eligibilitatea, economicitatea şi eficienţa costurilor angajate, documente obligatorii potrivit prevederilor art. 4 din contractul de finanţare POSDRU/84/6.1/S/57840.

Din documentele anexate de beneficiar la cererea de rambursare s-a constatat că în cadrul proiectului au fost efectuate achiziţii de bunuri şi servicii în valoare mai mică de 15.000 euro.

O.U.G. nr. 34/2006 prevede în art. 19 că, în măsura în care valoarea estimată a achiziţiei nu depăşeşte echivalentul în RON a 15.000 euro, Autoritatea Contractantă are dreptul de a achiziţiona direct produse şi servicii, achiziţie care se poate realiza şi exclusiv pe bază de document justificativ (factură sau contract).

Procurorul a considerat însă că prin Manualul procedurilor formalizate pe activităţi specifice sistemului administraţiei penitenciare - Procedura A00203013 - pct. 4 „Descrierea procedurii” s-a prevăzut că pentru achiziţii directe în valoare de peste 1.000 euro fără T.V.A., responsabilul desemnat cu achiziţia este obligat să solicite şi să obţină minim trei oferte pentru bunurile/serviciile achiziţionate, aşa încât Manualul de proceduri al sistemului penitenciar derogă de la prevederile art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006, instituind obligaţii suplimentare în sarcina responsabilului desemnat cu achiziţia directă, în vederea asigurării utilizării eficiente a fondurilor publice şi a celorlalte principii care stau la baza achiziţiilor publice.

Având în vedere dispoziţiile acestuia, acuzarea a argumentat că responsabilitatea în ceea ce priveşte efectuarea achiziţiilor publice în cadrul Penitenciarului de Femei Târgşor revenea următoarelor persoane: F. responsabil achiziţii; J. şi, după caz, H. - persoane împuternicite cu acordarea vizei de Control Financiar Preventiv Propriu; K. - director economic administrativ; inculpata A. - ordonator de credite.

În plus, faţă de aceste dispoziţii ale manualului anterior menţionat, potrivit art. 22 alin. (1) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice respective şi cu respectarea dispoziţiilor legale.

Alin. (2) al aceluiaşi art. 22 din Legea nr. 500/2002 prevede, totodată, că ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, şi de organizarea sistemului de monitorizare a programului de achiziţii publice şi a programului de lucrări de investiţii publice.

Art. 6 alin. (2) din Legea contabilităţii nr. 82/1991 prevede că documentele justificative care stau la baza înregistrărilor în contabilitate angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat şi aprobat, precum şi a celor care le-au înregistrat în contabilitate după caz.

Art. 10 din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern şi controlul financiar preventiv stabileşte că persoanele în drept să exercite controlul financiar preventiv propriu răspund, potrivit legii, în raport de culpa lor, pentru legalitatea, regularitatea şi încadrarea în limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajament aprobate, după caz, în privinţa operaţiunilor pentru care au acordat viza de control financiar preventiv propriu.

Conform Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 1792/2002 pentru aprobarea normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor instituţiilor publice, precum şi organizarea, evidenţa şi raportarea angajamentelor bugetare şi legale, documentele care atestă bunurile livrate, lucrările executate şi serviciile prestate sau din care reies obligaţiile de plată certe se vizează pentru „Bun de plată” de ordonatorul de credite sau persoana delegată cu aceste atribuţii, prin care se confirmă că bunurile furnizate au fost recepţionate, cu specificarea datei şi a locului primirii, lucrările au fost executate şi serviciile prestate, bunurile furnizate au fost înregistrate în contabilitate, cu specificarea gestiunii şi a notei contabile de înregistrare, alte condiţii prevăzute de lege sunt îndeplinite. Totodată, se arată că prin acordarea semnăturii şi menţiunii „Bun de plată” pe factură, se atestă că serviciul a fost efectuat corespunzător de către furnizor şi că toate poziţiile din factură au fost verificate.

În cererea de finanţare a proiectului, în secţiunea „Activităţi eligibile ale proiectului” s-a prevăzut în cadrul activităţii SCI-Al că va fi organizat, timp de 2 zile, un seminar de deschidere a proiectului, având 100 invitaţi.

Conform raportului tehnic de implementare din 06 ianuarie 2011 aferent cererii de rambursare intermediară, seminarul a fost organizat în perioada 26-28 august 2010 la SC A. SA - Hotel din oraşul Sinaia, judeţul Prahova, participând un număr de 69 de persoane.

În vederea desfăşurării acestei activităţi, Penitenciarul de Femei Târgşor a organizat o procedură de achiziţie directă a unor servicii de cazare şi conexe pentru 80 de camere single în hoteluri de 3 şi 4 stele din Sinaia, pentru perioada 26-27 august 2010.

Urmare acestei proceduri, a fost încheiat contractul de prestare servicii din 26 august 2010 între Penitenciarul de Femei Târgşor şi SC A. SA Sinaia.

Ulterior, pentru serviciile prestate, SC A. SA a emis factura din 30 august 2010 în valoare de 25.538 RON (inclusiv T.V.A.), care a fost achitată prin O.P. din 10 septembrie 2010, din 14 septembrie 2010 şi din 24 septembrie 2010.

Această sumă care a fost solicitată la decontare prin cererea de rambursare din 14 ianuarie 2011, reprezenta 24.563 RON - servicii de cazare şi 975 RON - închirierea sălii de conferinţă.

În dovedirea realizării activităţii şi justificării costurilor aferente, beneficiarul - Penitenciarul de Femei Târgşor, prin reprezentantul legal inculpata A., a prezentat la cererea de rambursare două documente intitulate „Tabel nominal participanţi seminar Sinaia”, datate 27 august 2010, respectiv 28 august 2010, care cuprind 68, respectiv 69 de poziţii aferente persoanelor participante la seminar, identificate după nume şi prenume, unitate, adresă e-mail, telefon şi semnătură, procesul-verbal de recepţie din 11 septembrie 2010 şi factura din 30 august 2010.

Din adeverinţa emisă de SC A. SA la data de 28 august 2010 rezultă că suma facturată a fost compusă, pe baza preţurilor menţionate prin oferta iniţială, din următoarele servicii: cazare, pauză de cafea şi cină pentru 68 de persoane la data de 26 august 2010, cazare, pauză de cafea, dejun şi cină pentru 69 de persoane la data de 27 august 2010 şi pauză de cafea şi dejun pentru 69 de persoane la data de 28 august 2010.

Probele administrate în cauză au demonstrat că cele două tabele cu participanţii la seminarul organizat la hotelul SC A. SA din Sinaia în perioada 26-28 august 2010, prezentate de inculpata A. la cererea de rambursare, cuprind şi persoane care nu s-au cazat şi nu au beneficiat de serviciile hoteliere aferente cazării, respectiv H., L., T. şi Ţ.

Astfel, învinuita H. a declarat că nu a participat la seminarul respectiv întrucât în perioada 26-28 august 2010 şi-a desfăşurat activitatea în incinta Penitenciarului de Femei Târgşor şi nu a semnat tabelul nominal, neputând preciza cui îi aparţine semnătura efectuată în numele său.

Declaraţia învinuitei se coroborează cu menţiunile din decizia zilnică a directorului unităţii din ziua de 26 august 2010 pentru ziua (zilele) de 27 august 2010, aprobată de directorul Penitenciarului Târgşor - inculpata A., conform cărora întrucât în perioada 26-28 august 2010 J. se afla în misiune în localitatea Sinaia, aceasta a fost înlocuită de H.

În această împrejurarea procurorul a susţinut că decizia a fost aprobată de inculpata A., ceea ce demonstrează că aceasta a cunoscut că H., deşi a fost menţionată în tabelul cu participanţii la seminar, în realitate nu a fost prezentă la desfăşurarea acestei activităţi.

L., la acea dată, era şef serviciu Educaţie în cadrul Penitenciarului de Femei Târgşor, şi a declarat că în perioada 26-28 august 2010 a participat la seminarul organizat la hotelul din Sinaia după orele de program, însă nu a fost cazat şi nu a servit masa la acest hotel şi nici nu a decontat cheltuielile de transport.

Cu ocazia audierii sale din data de 07 septembrie 2012 şi martorul T. a relatat că în luna august 2010, când ocupa funcţia de director în cadrul Direcţiei Siguranţă Deţineri şi Regim Penitenciar în cadrul A.N.P., a fost desemnat de directorul general să participe la seminarul organizat în localitatea Sinaia, în perioada 26-28 august 2012, de către Penitenciarul de Femei Târgşor, în derularea unui proiect cu finanţare europeană. Martorul a precizat că a participat efectiv la lucrările seminarului din data de 27 august 2010, nu îşi aminteşte dacă şi la data de 28 august 2010 însă, cu certitudine nu a fost cazat la hotel, ci doar a servit masa şi cafeaua la data de 27 august 2010. Fiindu-i prezentate tabelele nominale cu participanţii la seminar, şi-a recunoscut scrisul şi semnătura pe tabelul din data de 28 august 2010. Referitor la tabelul din data de 27 august 2010, martorul a arătat că „scrisul nu-mi aparţine, iar semnătura este aparent a mea”.

Şi martorul Ţ., conducător auto în cadrul A.N.P. a confirmat declaraţia lui T., declarând că în vara anului 2010 a fost prezent „împreună cu domnul T. la un simpozion organizat la Sinaia, de către Penitenciarul de Femei Târgşor. Am ajuns la hotel dimineaţa, iar în cursul aceeaşi zile am şi plecat, nu ne-am cazat la hotel şi-am servit masa în ziua respectivă”.

Fiindu-i prezentate cele două tabele nominale cu participanţii la acel seminar, Ţ. a afirmat că scrisul şi semnătura de pe tabelul datat 28 august 2010 îi aparţin. „În ceea ce priveşte tabelul datat în data de 27 august 2010, în care numele meu apare, arăt că scrisul nu-mi aparţine şi nici semnătura”.

În consecinţă acuzarea a susţinut că este fals şi procesul-verbal de recepţie din 11 septembrie 2010, ataşat cererii de rambursare de inculpata A., semnat de învinuiţii - agent N. pentru comisar Ş., de învinuiţii - agent M. şi de învinuitul - agent şef O., procesul-verbal conform căruia s-a constatat şi consemnat că serviciile care au făcut obiectul contractului de servicii din 26 august 2010 au fost prestate de către prestatorul SC A. SA cu respectarea cerinţelor, exigenţelor, cantităţilor şi în graficul de timp prevăzute în contractul de furnizare”, iar factura din 30 august 2010 ataşată aceleiaşi cereri de rambursare de învinuita A. este inexactă (deşi nu este rezultatul comiterii unei infracţiuni de fals în înscrisuri, este mijlocul fraudulos în cazul infracţiunilor comise prin inducere în eroare reţinute în cauză şi prevăzute de art. 181 din Legea nr. 78/2000 şi art. 215 art. C. pen.).

Având în vedere dispoziţiile deciziei zilnice a directorului unităţii din ziua de 26 august 2010 pentru ziua (zilele) de 27 august 2010, este evident că inculpata A., participantă la seminar a cunoscut că nu toate persoanele menţionate în tabel au fost prezente la acel seminar organizat la Sinaia, astfel încât se constată că aceasta, cu intenţie a ataşat cererii de rambursare, atât tabelul nominal cu participanţii la seminar, cât şi procesul-verbal de recepţie a serviciilor din 11 septembrie 2010 şi factura fiscală din 30 august 2010 emisă de SC A. SA, ştiind că acestea conţine menţiuni contrare realităţii, în scopul obţinerii unor fonduri europene şi din bugetul naţional.

Învinuitul M. a recunoscut că a semnat procesul-verbal de recepţie, precizând însă că nu l-a citit şi nici nu a participat la seminarul de la Sinaia, astfel încât nu poate indica persoanele care au participat, numele şi numărul persoanelor prezente.

La rândul său, învinuitul O. a recunoscut că a semnat procesul-verbal de recepţie a serviciilor din 11 septembrie 2010 în baza tabelelor întocmite cu ocazia desfăşurării seminarului, însă nu ştie cine a întocmit tabelele şi nici nu cunoaşte ce „colegi au participat la această acţiune”.

Învinuitul N. a susţinut că a semnat procesul-verbal de recepţie pentru Ş., care, la acel moment nu se afla în unitate, deşi nu a văzut contractul de prestări servicii şi nici tabelul cu persoanele care au participat la seminar.

Cei trei învinuiţi M., N. şi O. au susţinut că nu au ştiut că procesul-verbal de recepţie a serviciilor va fi ataşat cererii de rambursare.

Pentru desfăşurarea seminarului de la hotelul din Sinaia din perioada 26-28 august 2010, Penitenciarul de Femei Târgşor a organizat şi o procedură de achiziţii de servicii de tipărire şi furnizare bunuri: mape prezentare, pixuri, imprimare prezentări, ecusoane şi un banner.

La cererea de rambursare învinuita A. a prezentat următoarele documente justificative ale procedurii, în copie: notă internă din 20 august 2010 de achiziţionare a bunurilor şi serviciilor; referat de necesitate din 24 august 2010 privind achiziţionarea de servicii de publicitate; oferta din 18 august 2010 emisă de SC U. SRL Ploieşti, înregistrată la beneficiar în 25 august 2010; oferta din 02 septembrie 2010 emisă de SC B. SRL Bucureşti, înregistrată la beneficiar de către învinuitul F. în 25 august 2010; oferta din 24 august 2010 emisă de SC V. SRL Bucureşti, înregistrată la beneficiar în 25 august 2010; nota din 25 august 2010 privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionarea directă prin care s-a propus ca achiziţia să fie efectuată de SC B. SRL; contractul de prestări servicii de tipărire şi furnizare bunuri din 26 august 2010 încheiat între SC B. SRL şi Penitenciarul de Femei Târgşor, în valoare de 2.201,25 RON semnat de reprezentanţii celor două părţi; factura din 10 septembrie 2010 emisă de SC B. SRL, în valoare de 2.201,25 RON inclusiv T.V.A., achitată prin O.P. din 02 noiembrie 2010; procesul-verbal de recepţie a bunurilor din „26.08 decembrie 2010”.

Suma solicitată la decontare prin cererea de rambursare a fost de 2.201,25 RON, SC B. SRL eliberând factura din 10 septembrie 2010 care a fost achitată prin O.P. din 02 noiembrie 2010.

Analizând conţinutul acestor documente ataşate cererii de rambursare organul de urmărire penală a constatat că oferta câştigătoare emisă de către SC B. SRL la data de 02 septembrie 2010 a fost înregistrată la Penitenciarul de Femei Târgşor cu o dată anterioară (25 august 2010), de către învinuitul F., ceea ce demonstrează că, în fapt, nu s-a desfăşurat procedura de achiziţie prevăzută de Manualul procedurilor formalizate pe activităţi specifice sistemului administraţiei penitenciarelor.

Pentru a se crea aparenţa că procedura de achiziţie a fost respectată, pe lângă înregistrarea retroactivă a ofertei au fost falsificate şi următoarele înscrisuri ataşate cererii de rambursare:

- nota, antedatată 25 august 2010, privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionarea directă prin care s-a propus ca achiziţia să fie efectuată de la SC B. SRL (societate care la data de 25 august 2010 nu emisese oferta ataşată cererii de rambursare), întocmită de ofiţerul achizitor - învinuitul F., semnată la rubrica „propun spre avizare” de către învinuita I. (şef serviciu logistic), avizată pentru directorul adjunct economico-administrativ de către învinuita J. şi aprobată de către directorul penitenciarului, inculpata A.

- contractul de prestări servicii de tipărire şi furnizare bunuri, antedatat 26 august 2010, semnat din partea beneficiarului de către directorul Penitenciarului de Femei Târgşor, inculpata A., pentru directorul adjunct economico-administrativ de către învinuita J., de consilierul juridic G., de responsabilul achiziţii - învinuitul F. şi vizat pentru control financiar preventiv de învinuita H.

Pentru prestator există o semnătură indescifrabilă, directorul SC B. SRL declarând că nu a semnat acest contract.

- procesul-verbal de recepţie a bunurilor antedatat 26 august 2010 semnat de N. (pentru comisar Ş.), O. şi prestatorul X.

Cu ocazia audierii sale, învinuitul F. a susţinut că după ce a primit ofertele de la SC B. SRL, SC V. SRL şi SC U. SRL, a întocmit nota de evaluare a acestora în care a propus achiziţionarea materialelor de la SC B. SRL deoarece prezentase cea mai bună ofertă. Nota de evaluare a fost avizată de persoanele abilitate şi aprobată de directorul unităţii la data de 24 sau 25 august 2010, iar contractul de prestări servicii şi procesul-verbal de recepţie au fost semnate de reprezentanţii penitenciarului la data menţionată pe ele, date reale, după care au fost transmise prin poştă administratorului SC B. SRL, care le-a semnat ulterior.

Astfel, administratorul SC B. SRL Bucureşti, martorul X a declarat că, la data de 19 august 2010, în urma discuţiilor purtate cu învinuitul F. a transmis, prin e-mail, către Penitenciarul de Femei Târgşor, o ofertă nesemnată şi neştampilată în valoare de 1.526,44 RON reprezentând preţul pentru 100 mape A4 color faţă 1+faţă 4 cu buzunar, 400 bucăţi flyer A4 color faţă, 90 gmp, un banner de interior 3m X 1m, capse din metru în metru, 100 bucăţi pixuri, tampografie la o culoare.

Ulterior, la data de 02 septembrie 2010, la solicitarea învinuitului F., a emis o altă ofertă „finală”, semnată şi ştampilată, care, spre deosebire de prima ofertă, avea ca obiect nu 400 bucăţi pix, ci 200, dimensiunea şi preţul banner-ului erau modificate (3m X 1,3m, 148,2 RON) şi era adăugată o rubrică care conţinea DTP, machetare şi prepress, în valoare de 480 RON, fără T.V.A.

Martorul X a precizat că nu a semnat contractul de furnizare produse şi că nici nu a ştiut de existenţa acestuia până la controlul efectuat de D.L.A.F., marfa fiindu-i predată învinuitului F. la o dată pe care nu şi-o aminteşte.

Procesul-verbal de recepţie a bunurilor din 26 august 2010 i-a fost transmis de F., prin e-mail, la data de 29 decembrie 2010, când l-a semnat şi ştampilat, „fără a da atenţie conţinutului, numerelor de înregistrare şi datelor pe care le purta, cu excepţia sumelor care m-au interesat în mod direct”.

X a arătat că la acea dată de 29 decembrie 2010 procesul-verbal nu purta nici o semnătură la rubrica „beneficiar”.

Declaraţia martorului X este confirmată de înscrisurile depuse la dosar de către acesta, respectiv, ofertele din 19 august 2010 şi 02 septembrie 2010 şi corespondenţa electronică pe care a purtat-o cu F. în legătură cu aspectele anterior prezentate.

Conţinutul acestei corespondenţe electronice demonstrează, o dată în plus, că procedura de achiziţie nu a fost respectată, comanda produselor către SC B. SRL Bucureşti fiind făcută de către F. încă din data de 20 august 2010, deci anterior derulării procedurii de achiziţie, când i-a comunicat lui X, printre altele, că, „aveţi în ataşament varianta aleasă de pix, din care vrem 100 simple şi 100 imprimate”.

Din e-mail-ul din data de 02 septembrie 2010 rezultă că abia la acea dată învinuitul F. i-a solicitat reprezentantului SC B. SRL Bucureşti o ofertă pentru produsele care au făcut obiectul achiziţiei: „Într-o zi, când ai tu timp, fă-mi şi mie o ofertă pentru ce mi-ai făcut”.

Şi faptul că ulterior datei de 26 august 2010 a fost încheiat contractul de prestări servicii de tipărire şi furnizare bunuri fără a exista o procedură de achiziţie în conformitate cu Manualul de proceduri al sistemului penitenciar, este dovedit de corespondenţa din data de 13 septembrie 2010 şi 05 octombrie 2010 în cadrul căreia învinuitul F. solicita datele de identificare ale SC B. SRL Bucureşti „ca să pot face un contract de prestări servicii”.

Tot în acest context se remarcă faptul că în nota privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionare directă de servicii de publicitate din 25 august 2010 produsele ofertate de către SC B. SRL Bucureşti nu corespund cu cele menţionate în oferta din 19 august 2010 şi nici cu cele din oferta din 02 septembrie 2010. În schimb, obiectul contractului de prestări servicii de tipărire şi furnizare bunuri din 26 august 2010 are ca obiect serviciile şi produsele regăsite în nota din 25 august 2010, inclusiv ecusoane şi servicii de imprimare prezentări (poziţii neofertate) şi are preţul de 2.201,25 RON. identic cu preţul ofertei datată 02 septembrie 2010, ceea ce evidenţiază o dată în plus, că acest contract a fost antedatat.

Din concretizarea tuturor acestor dovezi coroborate cu declaraţiile învinuitei J. care recunoaşte că a semnat înscrisurile ulterior datei menţionate pe ele, acestea fiind antedatate, se constată că susţinerea învinuitei A. că a aprobat nota de evaluare ofertă la data de 25 sau 26 august 2010 este nereală.

Semnificative în acest sens sunt declaraţiile învinuitei J. care, în mod constant inclusiv, cu ocazia confruntării cu învinuitul F. a arătat că anterior seminarului de la Sinaia acesta din urmă „a venit la mine în birou pentru a mă întreba cum procedăm având în vedere că reprezentantul SC B. SRL i-a transmis prin e-mail trei oferte nesemnate şi neştampilate, iar învinuita A. a comandat deja produsele SC B. SRL”.

Învinuiţii M. şi O. au declarat că semnătura aplicată în dreptul numelui lor pe procesul-verbal de recepţie din 26 august 2010 nu le aparţine, O. aflându-se în concediu la data de 26 august 2010.

Învinuitul F. a declarat că nu îşi aminteşte împrejurările în care a semnat procesul-verbal de recepţie din 26 august 2010 pentru Ş.

În secţiunea „Activităţile eligibile ale proiectului” din cererea de finanţare „Persoanele private de libertate, în slujba protecţiei mediului înconjurător, pentru creşterea competitivităţii şi a atractivităţii teritoriilor” s-a prevăzut că în cadrul activităţii SCI - A25 va fi studiată modalitatea de a organiza expunerea, în cadrul târgurilor, a cunoştinţelor persoanelor private de libertate şi a produselor artizanale create de acestea.

În acelaşi timp, în secţiunea „Resurse alocate pentru implementarea proiectului” s-a prevăzut suma estimativă de 40.000 RON pentru organizarea de activităţi artistice de artizanat şi de realizare de icoane pe sticlă de către Penitenciarul de Femei Târgşor.

În raportul tehnic de implementare ataşat la cererea de rambursare formulată de Penitenciarul de Femei Târgşor s-a menţionat că obiectele de artizanat realizate în cadrul proiectului au fost prezentate publicului în cadrul expoziţiei „Între două lumi”, organizată în perioada 06-15 decembrie 2010 la sediul Primăriei Ariceştii Rahtivani, judeţul Prahova, şi a cuprins desene, picturi, obiecte de artizanat confecţionate de persoanele private de libertate din Penitenciarul de Femei Târgşor în cadrul activităţilor educative de terapie ocupaţională.

În vederea organizării acestei activităţi, partenerul principal - Penitenciarul de Femei Târgşor, a organizat trei proceduri de achiziţie directă, conform Manualului procedurilor formalizate pe activităţi specifice sistemului administraţiei penitenciare: procedura de achiziţionare a unor materiale de pictură, procedura de achiziţionare de „geam tras” pentru efectuarea de icoane pe sticlă şi procedura de achiziţionare de echipamente de realizare a ramelor din lemn.

Pentru procedura de achiziţionare de echipamente de realizare a ramelor din lemn pentru obiectele de artizanat, beneficiarul contractului de finanţare, prin reprezentantul său legal A., a prezentat, ataşat cererii de rambursare, următoarele documente: trei oferte nedatate emise de SC Y. SRL Ploieşti, SC C. SRL Băicoi şi SC Z. SRL Plopeni, înregistrate la data de 02 decembrie 2010 la beneficiar; nota din 02 decembrie 2010 privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionare directă, prin care a fost propusă spre contractare oferta SC C. SRL Băicoi. Această notă a fost semnată de învinuiţii L. şi F., propusă spre avizare de învinuita I., avizată de învinuita K. şi aprobată de inculpata A.; contractul de furnizare de bunuri din 03 decembrie 2010, încheiat între Penitenciarul de Femei Târgşor şi SC C. SRL Băicoi, în valoare de 11.160 RON (inclusiv T.V.A.), semnat de inculpata A. şi învinuiţii K., G., F. şi L., fiind avizat pentru control financiar preventiv propriu de către H. La rubrica prestator a semnat directorul SC C. SRL; procesul-verbal de recepţie a bunurilor din 06 decembrie 2010; facturile fiscale din 15 decembrie 2010 (843,20 RON, inclusiv T.V.A.), din 15 decembrie 2010 (1.180 RON, inclusiv T.V.A.), din 03 decembrie 2010 (8.853,60 RON, inclusiv T.V.A.). În cadrul rubricii „Date privind expediţia” din factura din 03 decembrie 2010 se menţionează că predarea bunurilor s-a efectuat la data de 23 noiembrie 2010 (dată anterioară datei la care a fost înregistrată la Penitenciarul de Femei Târgşor oferta SC C. SRL Băicoi).

Penitenciarul de Femei Târgşor a achitat aceste facturi prin O.P. din 23 decembrie 2010.

Procurorul a susţinut că materialul probator administrat în cauză dovedeşte că nota din 02 decembrie 2010 privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionarea directă materiale pentru pictură şi contractul de furnizare bunuri din 03 decembrie 2010 încheiat cu SC C. SRL Băicoi cuprinde menţiuni false, contrare realităţii, în scopul simulării respectării prevederilor Manualului de proceduri al sistemului penitenciar referitoare la achiziţia directă, bunurile fiind achiziţionate anterior desfăşurării aşa-zisei proceduri de licitaţie.

Astfel, din documentele comunicate de SC C. SRL Departamentului pentru Lupta Antifraudă, respectiv facturile emise către Penitenciarul de Femei Târgşor, aferente contractului din 03 decembrie 2010 rezultă că data menţionată pe factura prezentată la cererea de rambursare a fost falsificată, în sensul că această factură a fost emisă în data de 23 noiembrie 2010 şi nu în data de 03 decembrie 2010.

Şi în nota de recepţie şi constatare de diferenţă a bunurilor consemnate în factura din 03 decembrie 2010, s-a consemnat că documentul de achiziţie a bunurilor a fost factura din 23 noiembrie 2010, deci nu 03 decembrie 2010.

În plus, facturile fiind achitate prin O.P. din 23 decembrie 2010, beneficiarul Penitenciarul de Femei Târgşor a solicitat rambursarea sumei de 9.000 RON precizând că documentul de provenienţă a bunurilor a fost factura din 23 noiembrie 2010.

Împrejurarea că prin actele aferente acestei achiziţii de echipamente de realizare a ramelor din lemn prezentate cu cererea de rambursare de către inculpata A. nu s-a urmărit decât să se simuleze respectarea dispoziţiilor Manualului de proceduri al sistemului penitenciar, rezultă şi din aceea că cercetările efectuate în cauză au demonstrat că celelalte oferte nu au fost emise de SC Y. SRL şi SC Z. SRL.

S-a reţinut că din adresa din 12 aprilie 2011 a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, rezultă că SC Y. SRL a fost radiată anterior, la data de 05 februarie 2009, iar unicul asociat şi administrator al acestei societăţi de la înfiinţare şi până la radiere, AA. a comunicat echipei de control a D.L.A.F. că nu a emis şi nu a semnat oferta în cauză, semnătura aplicată pe document neaparţinându-i.

Şi administratorii şi asociaţii SC Z. SRL, BB. şi CC. au declarat aceleiaşi echipe a D.L.A.F. că nu au emis acea ofertă a SC Z. SRL şi nici nu au semnat sau ştampilat acel înscris.

Cercetările efectuate în cauză nu au demonstrat însă că inculpata A. a cunoscut că ofertele SC Y. SRL şi SC Z. SRL sunt false.

În cadrul acestei proceduri, pentru învinuita Q, nota de evaluare din 02 decembrie 2010 a fost semnată de învinuitul L., acesta din urmă semnând şi contractul încheiat cu SC C. SRL Băicoi, verificând doar dacă bunurile care făceau obiectul acestui contract satisfăceau nevoile atelierului de pictură.

Învinuita I. a declarat că la momentul la care a semnat nota de evaluare din 02 decembrie 2010, aceasta nu era înregistrată şi datată, iar K. a susţinut că a semnat această notă şi contractul din 03 decembrie 2010 la solicitarea lui F. şi a directorului A., fără a cunoaşte că bunurile menţionate în contract fuseseră achiziţionate încă din data de 23 noiembrie 2010.

Şi învinuiţii G. şi F. au declarat că nu au cunoscut că bunurile erau deja achiziţionate de penitenciar la momentul la care au semnat înscrisurile reţinute învinuire referitoare la SC C. SRL.

Deşi, la rândul său inculpata A. a susţinut că nu a cunoscut că bunurile au fost achiziţionate de la SC C. SRL Băicoi anterior semnării contractului de furnizare bunuri, în realitate organul de urmărire penală a stabilit contrariul pe baza declaraţiei învinuitului O. care a relatat că a fost delegat să ridice marfa de la SC C. SRL la data de 23 noiembrie 2010, nu-şi aminteşte cine l-a trimis la societatea menţionată, însă, de obicei, astfel de ordine primea fie de la I., fie de la K. sau de la directorul Penitenciarului, inculpata A.

Această declaraţie a fost coroborată cu declaraţia învinuitei H., conform căreia a vizat contractul din 03 decembrie 2010 la data de 13 decembrie 2010, când a fost chemată din concediul de odihnă de către directorul economic al unităţii - K. la ordinul directorului A., în acest sens fiind emisă decizia zilnică pe unitate din 10 decembrie 2010. Învinuita a precizat totodată că, pe lângă acest contract de furnizare bunuri, mai erau şi alte documente nevizate „deşi materialele erau la poarta unităţii după cum s-a exprimat doamna director economic”.

Într-adevăr, din „decizia zilnică a directorului unităţii din ziua de 10 decembrie 2010 pentru ziua/zilele de 11 decembrie 2010, 12 decembrie 2010, 13 decembrie 2010” rezultă că „H. a întrerupt concediul de odihnă pentru data de 13 decembrie 2010 şi s-a prezentat la serviciu pentru desfăşurarea unor activităţi pentru Proiectul aferent contractului POSDRU 84/6.1/S/57840” împrejurări ce demonstrează că inculpata A. a cunoscut că bunurile au fost achiziţionate fără a exista o procedură de licitaţie, astfel cum reglementează Manualul procedurilor formalizate pe activităţi specifice sistemului administraţiei penitenciarelor.

S-a mai susţinut în rechizitoriu că prin cererea de finanţare pentru proiectul „Persoanele private de libertate în slujba protecţiei mediului înconjurător, pentru creşterea competitivităţii şi atractivităţii teritoriilor” s-a prevăzut în cadrul activităţii C2 Al 3 că vor fi organizate trei conferinţe judeţene pe an de către fiecare GALLIPLO. Totodată, s-a prevăzut în cadrul activităţii ICI - A24 că vor fi stabilite prestările de servicii de utilitate publică pentru primării ce vor fi realizate de persoanele private de libertate.

Având în vedere aceste prevederi, la data de 12 noiembrie 2010 a fost organizată o conferinţă locală la sediul Primăriei comunei Ariceştii Rahtivani, judeţul Prahova, partener cu Penitenciarul de Femei Târgşor în cadrul GALLIPLO, în cadrul căreia au fost stabilite serviciile de utilitate publică pentru primării ce vor fi realizate de persoanele private de libertate.

Pentru realizarea acestei activităţi, Penitenciarul de Femei Târgşor, în calitate de beneficiar al contractului de finanţare, a organizat două proceduri de achiziţie directă conform manualului de proceduri al sistemului penitenciar: procedura de achiziţionare de servicii de catering pentru 30 de persoane şi procedura de achiziţionare de obiecte de papetărie inscripţionate.

Pentru procedura de achiziţionare de servicii de catering, beneficiarul a anexat, prin reprezentantul său legal inculpata A., la cererea de rambursare, următoarele documente: invitaţie la ofertare nenominalizată, înregistrată la beneficiarul Penitenciarul de Femei Târgşor din 09 noiembrie 2010 privind achiziţionarea de servicii de masă pentru 30 de persoane. La cererea de rambursare nu au fost depuse alte documente care să dovedească transmiterea, respectiv primirea acestei invitaţii; oferte de preţ nedatate, fără date de identificare şi număr de înregistrare, emise de PFA D. din comuna Ariceştii Rahtivani, judeţul Prahova, SC DD. SRL Ploieşti şi SC EE. SRL. Aceste oferte nu sunt înregistrate la beneficiarul Penitenciarul de Femei Târgşor, sunt redactate asemănător şi menţionează preţuri globale, fără a preciza dacă includ sau nu T.V.A. Toate cele 3 oferte menţionează în mod generic alimente şi băuturi, fără a specifica şi cantitatea ofertată; nota de evaluare a ofertelor din 10 noiembrie 2010 semnată de învinuita Q şi învinuitul F., propusă spre avizare de învinuita I., avizată de învinuita K. şi aprobată de inculpata A. Prin această notă se propune ca achiziţia directă să fie făcută de Ia PFA D.; contract de prestări servicii de reuniuni şi conferinţe din 11 noiembrie 2010, încheiat între PFA D. şi Penitenciarul de Femei Târgşor, semnat Ia rubrica beneficiar de învinuitele A. şi H., învinuitul F. pentru directorul adjunct K., G. şi învinuitul L., vizat pentru control financiar preventiv propriu de H., iar la rubrica prestator de învinuitul D. Preţul contractului a fost de 1.500 RON, inclusiv T.V.A.; procesul-verbal de recepţie a serviciilor din 12 noiembrie 2010, semnat de reprezentanţii Penitenciarului de Femei Târgşor - învinuiţii N. pentru Ş, M. şi O. la rubrica beneficiar şi de P. pentru prestator; factura din 23 noiembrie 2010, în valoare de 1.500 RON, reprezentând contravaloare servicii de reuniuni şi conferinţe (masă), achitată prin O.P. din 29 decembrie 2010.

Beneficiarul, prin reprezentantul său legal inculpata A., a solicitat prin cererea de rambursare, rambursarea sumei de 1.500 RON aferentă acestei achiziţii.

Şi în cazul acestei proceduri de achiziţie organul de urmărire penală a susţinut că au fost întocmite documente care conţin date contrare realităţii pentru a simula respectarea dispoziţiilor Manualului de proceduri al sistemului penitenciar.

Astfel, la data la care a fost organizată conferinţa locală la sediului Primăriei Ariceştii Rahtivani, judeţul Prahova, respectiv 12 noiembrie 2010, PFA D. nu era înmatriculată la Registrul Comerţului. Acest fapt s-a realizat ulterior, la data de 19 noiembrie 2010, certificatul de înmatriculare şi ştampila PFA fiindu-i eliberate învinuitului D. la 22 noiembrie 2010.

În consecinţă, procurorul a susţinut că sunt false, fiind antedatate: contractul de prestări servicii de reuniuni şi conferinţe din 11 noiembrie 2010 încheiat cu PFA D., precum şi procesul-verbal de recepţie a serviciilor din 12 noiembrie 2010 semnat şi ştampilat de învinuiţii D. în numele PFA D. şi M., O. pentru beneficiar.

Din adresa din 08 aprilie 2011 a Direcţiei Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Prahova rezultă că PFA D. nu figurează în baza de date, iar SC DD. SRL - una din societăţile ofertante în cadrul acestei achiziţii - nu a deţinut autorizare/înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor valabilă în anul 2010.

Probele administrate în faza de urmărire penală au demonstrat că învinuitul D. a falsificat şi „Oferta catering Restaurant X” fără număr şi dată.

Astfel, deşi oferta este intitulată „Ofertă catering Restaurant X” ştampila aplicată pe aceasta aparţine SC DD. SRL Ploieşti, iar învinuitul D. a recunoscut că a semnat şi ştampilat oferta menţionată cu ştampila SC DD. SRL, societate al cărei asociat unic şi administrator era soţia sa - P.

Totodată, învinuitul a precizat că SC DD. SRL nu a avut niciodată un punct de lucru intitulat „Restaurant X” şi nici nu ştie dacă societatea respectivă a desfăşurat activităţi de alimentaţie publică, situaţie de fapt confirmată şi de învinuita P.

Având în vedere că în cuprinsul contractului de prestări servicii de reuniuni şi conferinţe din 11 noiembrie 2010 se menţionează contul deschis de către PFA D. la Banca FF., cont care aşa cum rezultă şi din declaraţia învinuitului D., s-a putut deschide abia după data de 19 noiembrie 2010 - data înmatriculării societăţii, este evident că acest contract a fost tehnoredactat şi semnat de inculpata A., şi învinuiţii F., G., H., L. şi D., ulterior datei înregistrării, aceea din de 11 noiembrie 2010 şi momentului organizării conferinţei locale.

Din materialul de urmărire penală rezultă că oferta de catering a PFA D. a fost tehnoredactată şi transmisă Penitenciarului de Femei Târgşor anterior momentului organizării conferinţei locale, însă nu se poate stabili dacă data „notei privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionare directă - Servicii de reuniuni şi conferinţe” respectiv 10 noiembrie 2010 este reală şi, având în vedere şi faptul că nu s-a putut demonstra că învinuiţii Q, F., I. şi K. au cunoscut că PFA D. nu exista la acel moment nu s-a reţinut în sarcina acestor învinuiţi actul material referitor la această notă de evaluare.

Învinuiţii M. şi O. au declarat că le aparţine semnătura din dreptul numelui lor aplicată pe procesul-verbal din 12 noiembrie 2010, dar nu pot preciza data la care au semnat.

La rândul său, învinuitul N. a recunoscut că a semnat acest proces-verbal pentru Ş. atunci când i-a fost adus de către F., ulterior datei la care mărfurile au fost recepţionate.

S-a mai reţinut de organul de urmărire penală că în vederea desfăşurării activităţilor de management aferent proiectului, beneficiarul Penitenciarul de Femei Târgşor a organizat o procedură de achiziţie de bunuri de birotică-papetărie.

Pentru a dovedi îndeplinirea acestei proceduri în conformitate cu dispoziţiile Manualului de proceduri al sistemului penitenciar, inculpata A., în calitatea sa de reprezentant legal al beneficiarului, a ataşat cererii de rambursare următoarele documente:

- o invitaţie la ofertare nenominalizată, înregistrată la beneficiar în 17 noiembrie 2010 privind achiziţionarea unor bunuri diferite, indicându-se în mod expres în conţinutul acesteia că ofertanţii vor „preciza dacă oferta este cu T.V.A. sau fără T.V.A.”. Cu această invitaţie nu a fost ataşat vreun alt înscris care să dovedească transmiterea, respectiv, primirea invitaţiei de către ofertanţi.

- ofertele de preţ nedatate emise de SC GG. SNC Ploieşti, SC II. SRL Ploieşti şi SC E. SRL Ploieşti, înregistrate la beneficiar la data de 22 noiembrie 2010. Din analiza acestor oferte s-a constatat că sunt redactate asemănător şi menţionează olograf preţuri unitare la produsele solicitate, iar SC II. SRL şi SC GG. SNC Ploieşti nu au precizat dacă includ sau nu T.V.A., astfel cum se solicitase în invitaţia de ofertare;

- nota privind evaluarea ofertelor din 22 noiembrie 2010 prin care s-a propus ca achiziţia directă să fie făcută de la E. SRL, în condiţiile în care preţurile ofertate de către celelalte două societăţi au fost apreciate ca având T.V.A.-ul inclus, deşi această situaţie nu era menţionată în oferte, aşa cum s-a precizat anterior.

Şi această notă de evaluare a fost întocmită de învinuiţii Q şi F., avizată de directorul adjunct economico-administrativ, învinuita K. şi aprobată de inculpata A.

- contractul de furnizare din 22 noiembrie 2010 încheiat între SC E. SRL şi Penitenciarul de Femei Târgşor. Preţul contractului a fost de 11.840 RON (T.V.A. inclus).

Din partea beneficiarului Penitenciarul de Femei Târgşor contractul a fost semnat de inculpata A. şi învinuiţii K., G., L. şi vizat pentru control financiar preventiv de către învinuita J.

La rubrica prestator au fost aplicate ştampila SC E. SRL şi o semnătură indescifrabilă.

- procesul-verbal de recepţie a bunurilor din 30 noiembrie 2010, semnat de reprezentanţii Penitenciarului de Femei Târgşor: învinuiţii N., M. şi O. şi al prestatorului SC E. SRL - învinuitul R.

- factura fiscală din 29 noiembrie 2010 în valoare de 1.438,78 RON.

La rubrica „Date privind expediţia” din această factură se menţionează că bunurile au fost predate la data de 17 noiembrie 2010, deci anterior datei la care a fost înregistrată oferta de preţ a SC E. SRL la Penitenciarul de Femei Târgşor (22 noiembrie 2010), ceea ce demonstrează faptul că furnizorul a fost ales anterior desfăşurării procedurii de achiziţie directă, iar actele corespunzătoare acestei proceduri, ataşate la cererea de rambursare, nu corespund realităţii.

O altă dovadă în acest sens este şi nota de recepţie şi constatare de diferenţe întocmită la data de 02 decembrie 2010 de către Penitenciarul de Femei Târgşor în care se precizează că documentul de achiziţie a bunurilor a fost factura din 17 noiembrie 2010.

- factura fiscală din 28 noiembrie 2010 în valoare de 1.889,89 RON în care, la rubrica „Date privind expediţia” se menţionează că bunurile au fost predate la data de 22 noiembrie 2010 (data înregistrării ofertei SC E. SRL, data evaluării ofertelor emise în legătură cu această achiziţie şi data încheierii contractului de furnizare bunuri);

- factura fiscală din 29 noiembrie 2010 în valoare de 8.120,01 RON, conform căreia bunurile au fost predate la data de 25 noiembrie 2010.

Comparând aceste trei facturi cu copiile facturilor cu acelaşi număr, conforme cu originalul, transmise de către SC E. SRL Departamentului pentru Lupta Antifraudă, organul de urmărire penală a stabilit că datele menţionate pe facturile aferente acestei achiziţii prezentate la cererea de rambursare au fost falsificate prin alterarea documentelor originale, astfel: factura a fost emisă în data de 22 noiembrie 2010 şi nu în data de 28 noiembrie 2010; factura a fost emisă în data de 25 noiembrie 2010 şi nu în data de 29 noiembrie 2010; factura a fost emisă în data de 17 noiembrie 2010 şi nu în data de 29 noiembrie 2010.

Învinuitul R. - administrator al SC E. SRL a declarat că el a fost cel care a completat preţurile în oferta emisă în numele SC GG. SNC şi a prezentat-o reprezentantului acestei societăţi care a ştampilat-o şi/sau semnat-o, nu poate preciza cu exactitate.

Produsele menţionate în factură au fost livrate la data de 22 noiembrie 2010 delegatului JJ., care era însoţit de o persoană necunoscută, iar contractul l-a semnat ulterior momentului livrării produselor, fără a observa ce dată purta acel contract sau dacă era înregistrat.

Martorul JJ., responsabil auto în cadrul Penitenciarului de Femei Târgşor, desemnat prin decizia zilnică pe unitate în proiectul care face obiectul prezentei cauze, fără însă a i se stabili calitatea şi atribuţiile, a declarat că la solicitarea inculpatei A. şi a învinuitei K., a întocmit o notă de necesitate şi oportunitate privind achiziţionarea unor bunuri de birotică şi papetărie care i-au fost indicate de acestea pe o hârtie. Nota respectivă a întocmit-o în aceeaşi zi - 16 noiembrie 2010 - şi a predat-o spre avizare şefului serviciului logistic, învinuita I.

A doua zi, 17 noiembrie 2010, deşi ar fi trebuit să efectueze o deplasare la Bucureşti pentru a efectua o constatare tehnică la autobuzul unităţii la SC KK. SA Bucureşti, a fost chemat din nou în biroul directorului K., unde se afla şi directorul A. Cele două au copiat pe o hârtie bunurile din nota de necesitate întocmită de el cu o zi înainte şi după ce i-au înmânat-o, i-au solicitat să achiziţioneze bunurile menţionate în aceeaşi zi, până la ora 16.00, fără a-i indica însă şi furnizorul.

După ce a identificat societatea comercială E. SRL Ploieşti accesând programul ALOP ZET BUGET, la solicitarea inculpatei A., martorul a tehnoredactat o ofertă în care a menţionat doar produsele, fără a preciza societatea şi preţurile şi ulterior, împreună cu o altă persoană, conducătorul auto LL., s-a deplasat la sediul societăţii anterior menţionate unde a completat oferta care a fost semnată şi ştampilată de o persoană de sex masculin din cadrul SC E. SRL

La aceeaşi dată a şi achiziţionat produsele respective, fiindu-i emisă factura fiscală din 17 noiembrie 2010. Marfa a predat-o în aceeaşi zi martorei MM.

În continuare, martorul a precizat că în zilele de 22 noiembrie 2010 şi 25 noiembrie 2010 a primit ordin verbal de la directorul A. să se deplaseze la sediul aceleiaşi societăţi SC E. SRL pentru a ridica şi alte produse de birotică, papetărie şi curăţenie care, în momentul în care sosea la sediul societăţii, erau deja pregătite şi aveau factura emisă, însă nu cunoaşte în ce împrejurări şi de către cine au fost solicitate produsele ridicate în cele două zile. Marfa o preda în aceeaşi zi în care o achiziţiona gestionarei MM., de fiecare dată solicitându-i copie de pe factură pentru a demonstra că a predat toate acele bunuri. Relatările martorului sunt confirmate şi de copiile acestor facturi din 17 noiembrie 2010, din 22 noiembrie 2010, din 25 noiembrie 2010, depuse la dosarul cauzei cu ocazia audierii sale.

Situaţia de fapt a fost stabilită de organul de urmărire penală pe baza următoarelor mijloace de probă ce formează conţinutul celor 8 volume ale dosarului de urmărire penală nr. x/9/2011 şi constau în:

- sesizare formulată de Federaţia Sindicatelor din Administraţia Naţională a Penitenciarelor din 02 mai 2011;

- adresă D.L.A.F. de înaintare nota de control;

- contract de furnizare de bunuri din 03 decembrie 2010;

- proces-verbal de recepţie a bunurilor din 06 noiembrie 2010;

- nota privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionare directă material pentru pictură;

- ofertă comercială SC Y. SRL;

- ofertă comercială SC C. SRL;

- ofertă comercială SC Z. SRL;

- cerere de ofertă Penitenciarul de Femei Târgşor;

- referat aprobare efectuare achiziţie bunuri necesare pentru înfiinţarea atelierului;

- referat de necesitate privind achiziţionarea de produse din 18 noiembrie 2010;

- notă internă din 18 noiembrie 2010 a Penitenciarului de Femei Târgşor;

- notă de fundamentare din 18 noiembrie 2010 a Penitenciarului de Femei Târgşor;

- notă de fundamentare din 16 noiembrie 2010 a Penitenciarului de Femei Târgşor;

- contract de furnizare bunuri din 22 noiembrie 2010;

- proces-verbal de recepţie a bunurilor din 30 noiembrie 2010;

- nota privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionarea directă - materiale auxiliare de birotică;

- ofertă de preţ SC E. SRL;

- ofertă de preţ SC II. SRL;

- ofertă de preţ SC GG. SNC;

- cerere de ofertă Penitenciarul de Femei Târgşor din 17 noiembrie 2010;

- referat de necesitate privind achiziţionarea de produse din 16 noiembrie 2010;

- notă de necesitate şi oportunitate din 17 noiembrie 2010;

- notă internă din 16 noiembrie 2010;

- notă de determinare a valorii estimate a contractului de furnizare;

- contract de prestări servicii de reuniuni şi conferinţe din 11 noiembrie 2010;

- proces-verbal de recepţie a serviciilor din 12 noiembrie 2010;

- nota privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionarea directă servicii de reuniuni şi conferinţe;

- ofertă catering Casa Z;

- ofertă catering Restaurant X;

- ofertă catering PFA D.;

- cerere de ofertă din 09 noiembrie 2010;

- referat de necesitate privind achiziţionarea de produse din 09 noiembrie 2010;

- notă internă din 08 noiembrie 2010;

- extras de cont NN. Bank din 24 decembrie 2010;

- contract prestări servicii din 26 august 2010;

- proces-verbal de recepţie a serviciilor din 11 septembrie 2010;

- tabel nominal participanţii seminar Sinaia 26-28 august 2010;

- adresă Penitenciarul de Femei Târgşor din 26 august 2010 către Hotel S.;

- adresă din 26 august 2010 Penitenciarul de Femei Târgşor către toţii participanţii;

- notă privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionarea directă servicii de reuniuni şi conferinţe;

- adresă Penitenciarul de Femei Târgşor către Hotel I. de solicitare ofertă de preţ privind achiziţionare servicii de cazare, sala de conferinţă şi masă;

- adresă Penitenciarul de Femei Târgşor către Hotel M. de solicitare ofertă de preţ privind achiziţionare servicii de cazare, sala de conferinţă şi masă;

- adresă Penitenciarul de Femei Târgşor către Hotel R. de solicitare ofertă de preţ privind achiziţionare servicii de cazare, sala de conferinţă şi masă;

- adresă Penitenciarul de Femei Târgşor către Hotel N. de solicitare ofertă de preţ privind achiziţionare servicii de cazare, sala de conferinţă şi masă;

- adresă Penitenciarul de Femei Târgşor către Hotel S. de solicitare ofertă de preţ privind achiziţionare servicii de cazare, sala de conferinţă şi masă;

- adresă Penitenciarul de Femei Târgşor către Hotel C. de solicitare ofertă de preţ privind achiziţionare servicii de cazare, sala de conferinţă şi masă;

- adresă răspuns Hotel S. de solicitare ofertă de preţ privind achiziţionare servicii de cazare, sala de conferinţă şi masă;

- adresă răspuns Hotel I.;

- adresă răspuns Hotel N.;

- cerere de ofertă Penitenciarul de Femei Târgşor;

- adresă răspuns Hotel M.;

- cerere de ofertă Penitenciarul de Femei Târgşor;

- referat de necesitate privind achiziţionarea de servicii de cazare, masă, sală de conferinţe şi echipament din 24 august 2010;

- notă internă;

- contract de prestări servicii de tipărire şi furnizare bunuri;

- proces-verbal de recepţie a bunurilor din 26 august 2010;

- notă internă din 20 august 2010;

- referat de necesitate privind achiziţionarea de servicii de publicitate;

- notă privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionarea directă servicii de publicitate;

- ofertă de preţ - SC U. SRL;

- ofertă de produse şi servicii publicitare;

- ofertă de preţ SC V. SRL;

- proces-verbal încheiat la sediul Penitenciarului de Femei Târgşor în data de 15 aprilie 2011 de către consilieri din cadrul D.L.A.F.;

- adresa din 11 aprilie 2011 a A.R.R. - Agenţia Prahova către D.L.A.F.;

- anexe la nota de control din 16 iunie 2011 întocmită de D.L.A.F.;

- declaraţie olografă A.O. din 31 mai 2011 dată la D.L.A.F.;

- declaraţii olografe D. din 31 mai 2011 dată la D.L.A.F.;

- declaraţie olografă P. din 31 mai 2011 dată la D.L.A.F.;

- declaraţie olografă BB. din 01 iunie 2011 dată la D.L.A.F.;

- declaraţie olografă CC. din 01 iunie 2011 dată la D.L.A.F.;

- declaraţie olografă PP. din 01 iunie 2011 dată la D.L.A.F.;

- declaraţie olografă RR. din 01 iunie 2011 dată la D.L.A.F.;

- adresa din 09 mai 2011 a Instituţiei Prefectului Judeţului Prahova - S.P.C.R.P.C.I.V. către D.L.A.F. şi listingul anexat;

- declaraţie olografă AA. din 03 mai 2011 şi încheierea nr. 1601 din 05 februarie 2009 a Tribunalului Prahova anexată;

- adresa O.R.C. Bucureşti către D.L.A.F.;

- adresa din 14 ianuarie 2011 a Penitenciarului de Femei Târgşor, cererea de rambursare depusă la data de 14 ianuarie 2011 şi documentele anexate;

- proces-verbal de recepţie a serviciilor prestate de audit financiar şi documentele anexate;

- adresa din 06 mai 2011 a A.N.P. către D.L.A.F. şi „Manualul procedurilor formalizate de activităţi specifice sistemului administraţiei penitenciare” şi documente anexate;

- cerere de prefinanţare din 18 iunie 2010 depusă de Penitenciarul de Femei Târgşor şi documentele anexate;

- decizia de aprobare a cererii de finanţare din 24 martie 2010 şi documentele anexate;

- declaraţie privind respectarea cerinţelor de informare şi publicitate - solicitant Penitenciarul de Femei Târgşor;

- acord de parteneriat din 28 iulie 2009 şi documentele anexate;

- contract de finanţare din 09 iunie 2010 - D.G.A.M.P.O.S.D.R.U. - Penitenciarul de Femei Târgşor şi documentele anexate;

- adresă din 06 decembrie 2011 - SC S. SA de înaintare, în copie, documente: factură fiscală din 30 august 2010 şi fişele de anunţare a sosirii şi plecării împreună cu acestea;

- adresă din 19 ianuarie 2012 a D.G.A.M.P.O.S.D.R.U. către D.N.A. - Serviciul Teritorial Ploieşti;

- cererea de rambursare depusă de Penitenciarul de Femei Târgşor la data de 14 ianuarie 2011 şi documentele anexate;

- procesul-verbal de constatare al A.M.P.O.S.D.R.U. încheiat la data de 05 decembrie 2011 privind proiectul POSDRU/84/6.1/S/57840 şi documentele anexate;

- raport de constatare din 25 noiembrie 2011 al A.M.P.O.S.D.R.U.

- adresa răspuns din 17 ianuarie 2012 a D.L.A.F. şi actele înaintate

- documentele de verificare transmise de A.M.P.O.S.D.R.U. cu privire la Proiectul POSDRU/84/6.l/S/574840 „Persoanele private de libertate, în slujba protecţiei mediului înconjurător, pentru creşterea competitivităţii şi a atractivităţii teritoriilor”;

- proces-verbal de constatare din 13 decembrie 2011, încheiat la 05 decembrie 2011 privind Proiectul POSDRU/84/6.l/S/574840 „Persoanele private de libertate, în slujba protecţiei mediului înconjurător, pentru creşterea competitivităţii şi a atractivităţii teritoriilor”;

- raport de constatare din 25 noiembrie 2011 al A.M.P.O.S.D.R.U. privind rezultatele misiunii de verificare efectuate la Penitenciarul de Femei Târgşor în perioada 05-07 septembrie 2011;

- adresa răspuns din 08 iulie 2011 a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi documentul înaintat

- raportul de audit intern întocmit de către Direcţia de Audit Public Intern din cadrul A.N.P. privind Proiectul POSDRU/84/6.l/S/574840 „Persoanele private de libertate, în slujba protecţiei mediului înconjurător, pentru creşterea competitivităţii şi a atractivităţii teritoriilor”;

- raportul de audit intern din 01 iulie 2011 întocmit de A.N.P. - Direcţia Audit Public Intern;

- notă de constatare din 18 ianuarie 2011, încheiată de A.N.P.;

- notă de constatare din 22 martie 2011, încheiată de A.N.P.;

- notă de constatare din 29 martie 2011, încheiată de A.N.P.;

- adresa răspuns din 17 iunie 2011 a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi documentele înaintate

- notele de constatare din 29 martie 2011, 18 ianuarie 2011, 22 martie 2011, 24 mai 2011;

- nota de constatare din 24 mai 2011 întocmită de Administraţia Naţională a Penitenciarelor;

- raport de constatare din 26 ianuarie 2012 întocmit de specialistul financiar din cadrul D.N.A. - Serviciul Specialişti;

- adresa răspuns din 19 decembrie 2011 a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi documentele înaintate, cu opis;

- factura din 30 august 2010 şi duplicatul acesteia, emisă de Hotelul R.;

- tabel nominal participanţi seminar Sinaia, 26-28 august 2010;

- proces-verbal de recepţie a bunurilor din 26 august 2010;

- anexa din 25 august 2010,

- nota privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionare directă servicii de publicitate;

- oferta de preţ SC B. SRL Bucureşti, înregistrată la Penitenciarul de Femei Târgşor în 25 august 2010;

- contract de prestări servicii de tipărire şi furnizare bunuri din 26 august 2010 încheiat între Penitenciarul de Femei Târgşor şi SC B. SRL Bucureşti;

- cerere de ofertă, nenominală, emisă de Penitenciarul de Femei Târgşor din 18 noiembrie 2010;

- nota privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionare directă - Materiale pentru pictură, fără număr, întocmită de Penitenciarul de Femei Târgşor la 19 noiembrie 2010;

- nota privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionare directă - Materiale pentru pictură, anexa nr. 2, înregistrată sub în 02 decembrie 2010, întocmită de Penitenciarul de Femei Târgşor;

- proces-verbal de recepţie a bunurilor din 14 decembrie 2010, încheiat între Penitenciarul de Femei Târgşor şi SC SS. SRL;

- nota privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionare directă - Materiale pentru pictură, anexa nr. 2, din 02 decembrie 2010, întocmită de Penitenciarul de Femei Târgşor;

- contract de furnizare de bunuri din 03 decembrie 2010 încheiat între Penitenciarul de Femei Târgşor şi SC C. SRL Băicoi;

- oferta catering, P.F.A. D.;

- nota privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionare directă - Servicii de reuniuni şi conferinţe, anexa nr. 2, din 10 noiembrie 2010, întocmită de Penitenciarul de Femei Târgşor;

- contract de prestări servicii de reuniuni şi conferinţe din 11 noiembrie 2010;

- proces-verbal de recepţie a serviciilor din 12 noiembrie 2010 încheiat între Penitenciarul de Femei Târgşor şi SC D.;

- nota privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionare directă - Materiale auxiliare de birotică, din 22 noiembrie 2010, întocmită de Penitenciarul de Femei Târgşor;

- contract de furnizare bunuri din 22 noiembrie 2010 încheiat între Penitenciarul de Femei Târgşor şi SC E. SRL Ploieşti;

- ofertă de preţ SC GG. SNC;

- factura fiscală emisă de SC E. SRL Ploieşti la 28 noiembrie 2010 către Penitenciarul de Femei Târgşor;

- factura fiscală emisă de SC E. SRL Ploieşti la 29 noiembrie 2010 către Penitenciarul de Femei Târgşor;

- factura fiscală emisă de SC E. SRL Ploieşti la 29 noiembrie 2010 către Penitenciarul de Femei Târgşor;

- proces-verbal de recepţie a bunurilor din 30 noiembrie 2010 încheiat între Penitenciarul de Femei Târgşor şi E. SRL Ploieşti;

- extras file registru evidenţă salariaţi Penitenciarul de Femei Târgşor;

- foi de prezenţă, pontaje, centralizator ore lucrate şi ore suplimentare, transmise în original de Penitenciarul de Femei Târgşor;

- adresa din 15 decembrie 2008 a A.N.P. către Penitenciarul de Femei Târgşor şi documentul înaintat - fişa postului pentru funcţia de director, avizată de către ministrul justiţiei;

- adresă răspuns din 21 septembrie 2012 - Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale;

- extras de cont din 09 februarie 2012 ATCP Municipiul Bucureşti;

- adresa din 28 mai 2012 a Autorităţii Naţionale pentru Reglementare a şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice către Penitenciarul de Femei Târgşor privind încetarea procedurii de supraveghere şi raportul de control încheiat ca urmare a derulării procedurii de supraveghere din 28 mai 2012;

- minută din 13 decembrie 2010 a Penitenciarului de Femei Târgşor;

- adresa răspuns din 29 noiembrie 2011 a Penitenciarului de Femei Târgşor - nu s-a reluat implementarea proiectului POSDRU/84/6.1/S/57840;

- adresa răspuns din 13 ianuarie 2012 a Primăriei Sectorului 3 al Municipiului Bucureşti - Direcţia Impozite şi Taxe Locale - bunuri A.;

- O.U.G. nr. 91 din 26 septembrie 2007;

- Ordinul nr. 313 din 29 iunie 2011 al Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice.

- adresă din 14 noiembrie 2011 - Penitenciarul de Femei Târgşor de înaintare, în fotocopie, secţiuni aferente sectoarelor „Economico-Administrativ”. „Secretariat” şi „Registratură” din Manualul de proceduri al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, precum şi cuprinsul manualului împreună cu documentele aferente;

- adresă din 16 ianuarie 2012 - Penitenciarul de Femei Târgşor şi documentele înaintate împreună cu aceasta;

- adresă din 04 septembrie 2012 de înaintare, în copie certificate pentru conformitate cu originalul, notă de absenţe luna august 2010 şi copia manualului de proceduri al sistemului penitenciar împreună cu documentele aferente.

- declaraţie olografă A.;

- declaraţie olografă A. şi documentele depuse de aceasta;

- declaraţie învinuit formular A.;

- declaraţie învinuit formular A.;

- declaraţie olografă F.;

- documente depuse de F.;

- declaraţii olografe F.;

- declaraţie învinuit formular F.;

- declaraţie olografă F.;

- declaraţie învinuit formular F.;

- declaraţie învinuit formular F.;

- declaraţie olografă K.;

- declaraţie olografă K.;

- declaraţie formular învinuit K. şi documentele depuse de aceasta;

- declaraţie învinuit formular K.;

- declaraţie olografă Q;

- declaraţie olografă Q;

- declaraţie învinuit formular;

- declaraţie formular învinuit Q;

- declaraţie olografă G.;

- declaraţie olografă G.;

- declaraţie învinuit formular G.;

- declaraţie învinuit formular G.;

- declaraţie olografă J.;

- declaraţie olografă J.;

- declaraţie învinuit formular J. şi documentele depuse de aceasta;

- declaraţie învinuit formular J.;

- declaraţie olografă H.;

- declaraţie olografă H.;

- declaraţie olografă H.;

- declaraţie învinuit formular H. şi documentele depuse de aceasta;

- declaraţie formular învinuit H.;

- declaraţie olografă L.;

- declaraţie formular învinuit L. şi documentele aferente;

- declaraţie olografă L.;

- declaraţie formular învinuit - L. şi documentele depuse de acesta;

- declaraţie învinuit formular L.;

- declaraţie olografă M.;

- declaraţie învinuit formular M.;

- declaraţie învinuit formular M.;

- declaraţie olografă I. şi documentele depuse de acesta;

- declaraţie olografă I.;

- declaraţie învinuit formular l. şi documentele depuse de aceasta;

- declaraţie formular învinuit I.;

- declaraţie olografă I.;

- declaraţie olografă O.;

- declaraţie olografă O. şi documentele aferente;

- declaraţie învinuit formular - O.;

- declaraţie olografă O.;

- declaraţie învinuit formular O.;

- declaraţie învinuit formular O.;

- declaraţie olografă N.;

- declaraţie olografă N.;

- declaraţie învinuit formular N.;

- declaraţie olografă N.;

- declaraţie învinuit formular N.;

- declaraţie învinuit formular N.;

- declaraţie olografă D.;

- declaraţie învinuit D. şi documentele depuse de acesta;

- declaraţie olografă P.;

- declaraţie învinuit formular - P.;

- proces-verbal de aducere la cunoştinţă R.;

- declaraţie olografă R.;

- declaraţie învinuit formular R.;

- declaraţie olografă Ş.;

- declaraţie olografă JJ.;

- declaraţie formular martor JJ. şi documente depuse de acesta;

- declaraţie formular martor Ţ.;

- declaraţie formular martor T.;

- declaraţie formular martor LL.;

- declaraţie formular martor X şi documentele depuse de acesta;

- declaraţie olografă MM.;

- raport de constatare în completarea raportului de constatare din data de 26 ianuarie 2012;

- adresa din 13 decembrie 2012 a Penitenciarului de Femei Târgşor;

- proces-verbal de confruntare dintre J. şi F.;

- proces-verbal de confruntare dintre K. şi A.;

- process verbal de confruntare;

- proces-verbal de prezentare material de urmărire penală;

- proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală;

- proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală;

- proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală.

Pentru a dispune sesizarea curţii de apel procurorul a invocat dispoziţiile art. 68 alin. (4) coroborat cu art. 9 alin. (2) lit. c) şi alin. (3) lit. b) din Legea nr. 293 din 28 iunie 2004, republicată, şi calitatea inculpatei A. de la momentul săvârşirii faptelor, aceea de comisar în cadrul Penitenciarului de Femei Târgşor, argumentând că în conformitate şi cu dispoziţiile art. 28 pct. l lit. d) şi art. 30 lit. d) C. proc. pen., competenţa materială şi teritorială de judecare a cauzei aparţine Curţii de Apel Ploieşti.

La această curte de apel cauza a fost înregistrată sub nr. x/P/2013 la data emiterii rechizitoriului - 13 martie 2013, fiind citaţi inculpata A. şi partea vătămată Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane denumită în continuare A.M.P.O.S.D.R.U.

Inculpata A. a solicitat la termenul de judecată din 03 iunie 2013 restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale şi să să se constate, pe cale de excepţie, nelegala sesizare a instanţei.

În susţinerea acestor cereri, inculpata a arătat pe de o parte că urmărirea penală şi ulterior sesizarea instanţei s-au realizat cu încălcarea normelor fundamentale de procedură penală, încălcările sunt grave, nu pot fi înlăturate decât prin refacerea actelor viciate fiindcă vizează nulităţi absolute şi constau în:

- neefectuarea de către procuror a actelor de urmărire penală deşi potrivit legii, acestea erau în competenţa sa obligatorie;

- rezoluţia de începere a urmăririi penale din 22 noiembrie 2011 nu avut la bază un proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare;

- soluţiile dispuse prin actul de sesizare în rezolvarea acţiunii penale sunt contradictorii existând dubii majore asupra formei de vinovăţie şi încadrării juridice a faptelor;

- încălcarea dispoziţiilor art. 6, 70 C. proc. pen. şi ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului referitoare la lipsa descrierii faptelor şi a unei informări detaliate şi complete asupra acestora;

- încălcarea dispoziţiilor art. 25-258 C. proc. pen. privind procedura prezentării materialului de urmărire penală.

Aceste încălcări nu pot fi înlăturate nici de îndată nici prin acordarea unui termen de judecată, astfel că se impune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale.

Pe de altă parte, inculpata a invocat excepţia de nelegală sesizare a instanţei constând în esenţă în faptul de a nu fi fost realizată, în cuprinsul rechizitoriului, descrierea faptelor reţinute în sarcina sa în maniera de a fi evidenţiate elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată şi de a permite stabilirea obiectului judecăţii, fiind astfel încălcate prevederile art. 6 şi art. 262-264 C. proc. pen., precum şi ale art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Aceste solicitări au fost puse în dezbaterea contradictorie a părţilor, iar după luarea concluziilor acestora, Curtea, verificându-le pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, dar şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, le-a respins ca fiind neîntemeiate pentru considerentele inserate în încheierea de şedinţă pronunţată la data de 21 iunie 2013 prin care s-a constatat regularitatea actului de sesizare a instanţei, conform art. 300 C. proc. pen.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti a fost audiată inculpata, care a declarat că nu doreşte să beneficieze de procedura simplificată de judecată, precum şi toţi martorii din acte.

La cererea inculpatei, după ce o primă solicitare a fost respinsă, instanţa de fond a încuviinţat efectuarea unei expertize de contabile specialitatea gestionarea fondurilor europene pentru motivele arătate în încheierea de şedinţă de la 14 martie 2014.

Raportul de expertiză a fost întocmit de expert OO. şi depus la dosar (avizat CECCAR) pentru termenul de judecată din 24 iunie 2014.

Inculpata A. a depus înscrisuri în circumstanţiere personală, iar în şedinţa dezbaterilor din 07 octombrie 2014 a formulat în scris cereri de recalificare a faptelor şi de schimbare a încadrării juridice date faptelor prin rechizitoriu al căror conţinut şi dezlegare fac obiectul analizei ce succede.

În egală măsură, atât procurorul, cât şi inculpata au formulat şi depus concluzii scrise.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a se constatat următoarele:

Inculpata A. având funcţia de comisar, a fost numită începând cu data de 15 noiembrie 2008, director la Penitenciarului Târgşor urmare a promovării concursului organizat de Administraţia Naţională a Penitenciarelor, ceea ce atrăgea competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei de către curtea de apel.

La data de 27 noiembrie 2009 Penitenciarul de Femei Târgşor a depus la A.M.P.O.S.D.R.U. cererea de finanţare pentru Proiectul „Persoanele private de libertate, în slujba protecţiei mediului înconjurător, pentru creşterea competitivităţii şi atractivităţii teritoriilor” (denumit în continuare Proiectul) finanţat în cadrul Programului Operaţional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane din Fondul Social European”.

Proiectul avea ca obiectiv general promovarea formelor de parteneriat public-privat, grupând în jurul unităţilor administrativ-teritoriale serviciile responsabile de deţinerea şi reintegrarea persoanelor private de libertate, pentru a pregăti reintegrarea acestora în societate, prin ocupare şi ucenicie într-o meserie.

În urma evaluării cererii de finanţare sus-menţionate şi a documentelor depuse de către solicitant, la data de 24 martie 2010 a fost emisă decizia directorului general A.M.P.O.S.D.R.U. nr. 1449/A8/2010 de aprobare a acestei cereri pentru o finanţare nerambursabilă de maximum 7.312.329 RON, reprezentând 98% din totalul costurilor eligibile ale proiectului.

La data de 09 iunie 2010 a fost încheiat contractul de finanţare POSDRU 184/6.1./S/57840 între A.M.P.O.S.D.R.U., în calitate de ordonator de credite şi Penitenciarul de Femei Târgşor, în calitate de beneficiar al finanţării, contract semnat de inculpată în calitate de manager, echipa de proiect fiind compusă din funcţionari ai penitenciarului după cum urmează: comisar G. - consilier juridic, comisar şef J. - responsabil financiar, H. - responsabil control financiar preventiv, K. - coordonator Grupuri de Acţiune Locală pentru Integrarea Persoanelor Private de Libertate prin Ocupare, F. - responsabil achiziţii, comisar şef Q. - manager asistent, T. - auditor extern, L. - educator şi alţii.

Pentru îndeplinirea obiectivului proiectului a fost prevăzută crearea a 6 Grupuri de Acţiune Locală pentru Integrarea Persoanelor Private de Libertate prin Ocupare (GALIPPLO) între parteneri, prin intermediul cărora trebuiau efectuate activităţile de cercetare prevăzute în proiect.

Conform acordului de parteneriat din 28 iulie 2009 încheiat între solicitant şi cei 15 parteneri, Penitenciarul de Femei Târgşor îşi asuma deplina responsabilitate administrativă şi financiară şi toate obligaţiile faţă de parteneri, garanta legăturile permanente cu şi între parteneri, realiza rapoartele intermediare şi finale ale operaţiunilor, informa şi comunica asupra proiectului.

Penitenciarul de Femei Târgşor a transmis A.M.P.O.S.D.R.U. cererea de plată a prefinanţării în cadrul Proiectului nr. POSDRU/84/6.1/S/57840 la data de 18 iunie 2010, aceasta fiind înregistrată la destinatar în 01 iulie 2010. Suma cerută a fost în valoare de 1.797.676,77 RON, reprezentând 40% din valoarea eligibilă a contractului de finanţare pentru anul de implementare nr. 1.

Întrucât cererea de prefinanţare a fost refuzată, beneficiarul a revenit cu adresa din 02 iulie 2010, solicitând a fi reanalizată în funcţie şi de dispoziţiile art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1849/2004 şi anexa nr. 1 pct. 33, conform cărora finanţarea instituţiei beneficiare - Penitenciarul de Femei Târgşor, se asigură din venituri proprii şi din subvenţii acordate de la bugetul de stat, potrivit legii şi astfel să se constate că penitenciarul nu face parte din instituţiile identificate în art. 5 alin. (1)-(3) din O.U.G nr. 64/2009 şi nici în situaţia de excludere stipulată de art. 5 alin. (2) din contractul de finanţare.

Ulterior, prin ordinul de plată din 03 august 2010, A.M.P.O.S.D.R.U. a plătit Penitenciarului de Femei Târgşor suma de 1.797.676,70 RON reprezentând plată prefinanţare POSDRU/84/6.1/S/57840.

Conform prevederilor art. 7 alin. (3) din contractul de finanţare, beneficiarul Penitenciarul de Femei Târgşor avea obligaţia transmiterii cererii de rambursare intermediară în maxim 6 luni de la data primirii prefinanţării sau în maxim 6 luni de la data începerii perioadei de implementarea proiectului.

Art. 6 alin. (1) din acelaşi contract de finanţare stabileşte că sumele acordate cu titlu de prefinanţare se vor recupera prin deducerea din fiecare cerere de rambursare intermediară solicitată, a unui procent de 35% din valoarea cheltuielilor eligibile solicitate de A.M.P.O.S.D.R.U.

Având în vedere aceste prevederi legale, pentru realizarea activităţilor Proiectului şi justificarea sumei primite cu titlu de prefinanţare, Penitenciarul de Femei Târgşor a depus la A.M.P.O.S.D.R.U. cererea de rambursare aferentă proiectului care a fost înregistrată în 14 ianuarie 2011, fiind semnată de inculpata A., în calitate de reprezentant legal al beneficiarului care a solicitat plata sumei de 277.082,69 RON.

Pentru dovedirea acestei plăţi, la această cerere de rambursare au fost anexate: evidenţa cheltuielilor, raportul tehnico-financiar, registrul grupului ţintă, raportul auditorului financiar şi documentele justificative ale Proiectului, iar valoarea totală a sumei solicitate spre decontare prin cererea de rambursare a fost de 434.980,67 RON, sumă care trebuia finanţată astfel: din bugetul Comunităţilor Europene - 352.321,30 RON, din bugetul de stat - 73.959,76 RON şi cofinanţarea beneficiarului - 8.699,61 RON.

A.M.P.O.S.D.R.U. a aprobat această primă cerere de rambursare depusă de Penitenciarul de Femei Târgşor şi a virat suma totală de 274.037,76 RON efectuând două plăţi: pentru suma de 200.078,06 RON cu O.P. din 03 iunie 2011, iar pentru suma de 73.959,76 RON cu O.P. din 03 iunie 2011, rezultând din adresa Penitenciarului Târgşor din 16 ianuarie 2012 că diferenţa în cuantum de 3.044,86 RON între suma solicitată la plată (277.082,69 RON) şi suma virată efectiv (274.037,76 RON) s-a datorat modului diferit de calcul utilizat de către Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale pentru partea de avans justificat de 152.243,23 RON, faţă de sumă calculată de beneficiar de 149.198,37 RON.

În cererea de rambursare, reprezentantul legal al proiectului, inculpata A. a menţionat că Penitenciarul de Femei Târgşor în calitatea sa de partener principal în cadrul Proiectului a desfaşuratt activităţi care au necesitat efectuarea unor achiziţii publice şi a depus în acest sens documente pentru atestarea eligibilităţii sumei de 434.980,67 RON, solicitată la rambursare.

În acelaşi timp, prin cererea de rambursare, inculpata a declarat, printre altele, în mod expres şi în următorii termeni că „regulile privind achiziţiile publice au fost respectate” „documentele anexate sunt conforme” şi „cheltuielile solicitate sunt eligibile”.

În concret, fiindcă în cererea de finanţare a Proiectului a fost stabilită o secţiune denumită „Activităţi eligibile ale Proiectului” pe parcursul derulării acestuia au fost organizate următoarele activităţi:

- un seminar de deschidere a Proiectului, conform raportului tehnic de implementare din 06 ianuarie 2011 aferent cererii de rambursare intermediară, seminarul a fost organizat în perioada 26-28 august 2010 la Hotelul R. din Sinaia aparţinând SC A. SA -activitatea SCI-Al;

- activităţi de expunere în cadrul târgurilor sau expoziţiilor, a cunoştinţelor persoanelor private de libertate şi a produselor artizanale create de acestea, în raportului tehnic de implementare aferent cererii de rambursare intermediară fiind organizată expoziţia „Între două lumi” în perioada 06-15 decembrie 2010 la sediul Primăriei Ariceştii Rahtivani, judeţul Prahova, care a cuprins desene, picturi, obiecte de artizanat confecţionate de persoanele private de libertate din Penitenciarul de Femei Târgşor în cadrul activităţilor educative de terapie ocupaţională - activitatea SC1-A25”;

- organizarea unei conferinţe locale care a avut loc la data de 12 noiembrie 2010 la sediul Primăriei comunei Ariceştii Rahtivani, judeţul Prahova, partener cu Penitenciarul de Femei Târgşor în cadrul GALLIPLO, în cadrul căreia au fost stabilite serviciile de utilitate publică pentru primării ce vor fi realizate de persoanele private de libertate - activitatea C2-A13;

Pentru realizarea acestor activităţi, Penitenciarul de Femei Târgşor, în calitate de beneficiar al contractului de finanţare, a organizat mai multe proceduri de achiziţie directă a unor servicii de cazare şi conexe, pentru materiale de pictură şi echipamente de realizare a unor rame de lemn pentru obiecte de artizanat, servicii de catering şi pentru materiale de papetărie (inscripţionate) şi de birotică.

Referitor la achiziţiile efectuate în cadrul proiectului, astfel cum acestea vor fi prezentate distinct în cele ce succed, contractul de finanţare prevede în art. 9 că beneficiarul trebuie să asigure managementul şi implementarea proiectului în concordanţă cu prevederile contractului, ale legislaţiei comunitare şi naţionale, fiind totodată obligat să respecte prevederile cuprinse în cererea de finanţare şi să asigure conformitatea cu legislaţia şi politicile Uniunii Europene şi naţionale, în special cele privind achiziţiile publice.

În egală măsură, conform alin. (13) al aceluiaşi art. 9 din contractul de finanţare, în situaţia în care implementarea proiectului presupune achiziţionarea de bunuri, servicii sau execuţia de lucrări, beneficiarul are obligaţia de a respecta prevederile legislaţiei naţionale în vigoare în domeniul achiziţiilor publice.

Actul normativ din legea română în vigoare la epoca faptelor era O.U.G. nr. 34/2006, privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi Hotărârea nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006.

Prin actul de inculpare s-a reţinut că prin decizia nr. 452 din 04 iulie 2008 a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, emisă în baza art. 4 din O.G. nr. 119/1999, având în vedere şi art. 2 alin. (1) şi (3) din O.M.F.P. nr. 946/2005, pentru respectarea legii în materia achiziţiilor publice a fost elaborat „Manualul procedurilor formalizate pe activităţi specifice sistemului administraţiei penitenciarelor (denumit în continuare Manualul de Proceduri) conceput în baza prevederilor legale în vigoare fiecărui compartiment de activităţi şi care urmăreşte aplicarea unitară a acestora, directorii, şefii de servicii, birouri şi compartimente din Administraţia Naţională a Penitenciarelor fiind obligaţi să dispună toate măsurile necesare punerii în aplicare a deciziei în ceea ce priveşte activitatea proprie, şi de aceea reprezintă un act normativ în sensul prevederilor art. 9 alin. (1) din contractul de finanţare, pe care Penitenciarul de Femei Târgşor trebuia să îl respecte în implementarea proiectului.

Inculpata A. a susţinut că procedurile cuprinse în Manualul de Proceduri sus-citat nu sunt aplicabile în cazul implementării Proiectului cum greşit a concluzionat procurorul invocând drept argument pentru a dovedi incidenţa acestuia, raportul de constatare al specialistului financiar al D.N.A., întocmit la 26 ianuarie 2012.

Pentru a verifica această apărare, instanţa de fond a încuviinţat inculpatei proba cu expertiză contabilă specialitatea gestionarea fondurilor europene, care între alte obiective, a avut a stabili şi în ce măsură Manualul de proceduri reprezintă un act normativ în sensul prevederilor art. 9 alin. (1) din contractul de finanţare.

Expertul OO. a concluzionat că aplicabilitatea acestuia este restrânsă exclusiv la nivelul Administraţiei Penitenciarelor şi nu are caracter naţional şi drept urmare, nu face parte din categoria actelor normative ale legislaţiei naţionale la care se referă clauza contractuală din contractul de finanţare POSDRU 184/6.1./S/57840.

Această concluzie se corobora cu cele ale Raportului de control încheiat ca urmare a derulării procedurii de supraveghere la Penitenciarul de Femei Târgşor efectuat de o echipă de control aparţinând Autorităţii Naţionale pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, care a verificat efectiv modul de atribuire a procedurilor, dosarele de achiziţii publice, notele justificative, contractele şi facturile aferente precum şi programul anual al achiziţiilor publice pentru anii 2010 şi 2011, stabilind fără putinţă de tăgadă că actul normativ naţional incident este exclusiv O.U.G. nr. 34/2006 şi H.G. nr. 925/2006 dată în aplicarea acestuia.

Aşa cum s-a arătat în cele ce preced, în vederea desfăşurării activităţilor de management aferente Proiectului, beneficiarul Penitenciarul de Femei Târgşor, a organizat mai multe proceduri de achiziţie astfel:

a) pentru seminarul de deschidere a Proiectului, conform raportului tehnic de implementare din 06 ianuarie 2011 aferent cererii de rambursare intermediară, organizat în perioada 26-28 august 2010 la Hotelul R. Sinaia aparţinând SC A. SA - activitatea SCI-Al, s-a efectuat o procedură de achiziţie directă a unor servicii de cazare şi conexe pentru 80 de camere single în hoteluri de 3 şi 4 stele din Sinaia, pentru perioada 26-27 august 2010, încheindu-se contractul de prestare servicii din 26 august 2010 între Penitenciarul de Femei Târgşor şi SC A. SA şi o procedură de achiziţii de servicii de tipărire şi furnizare bunuri: mape prezentare, pixuri, imprimare prezentări, ecusoane şi un banner.

Pentru prima dintre acestea, pentru serviciile prestate, SC A. SA a emis factura din 30 august 2010 în valoare de 25.538 RON incluzând şi T.V.A., care a fost achitată prin O.P. din 10 septembrie 2010, din 14 septembrie 2010 şi din 24 septembrie 2010.

Această sumă care a fost solicitată la decontare prin cererea de rambursare din 14 ianuarie 2011, reprezenta 24.563 RON - servicii de cazare şi 975 RON închirierea sălii de conferinţă.

În dovedirea realizării acestei activităţi şi justificării costurilor aferente, beneficiarul Penitenciarul de Femei Târgşor, prin inculpata A. a anexat la cererea de rambursare două documente intitulate „Tabel nominal participanţi seminar Sinaia”, datate 27 august 2010 şi 28 august 2010, care cuprind 68, respectiv 69 de poziţii aferente persoanelor participante la seminar, identificate după nume şi prenume, unitate, adresă e-mail, telefon şi semnătură, procesul-verbal de recepţie din 11 septembrie 2010 şi factura din 30 august 2010.

Din adeverinţa emisă de SC A. SA la data de 28 august 2010 rezultă că suma facturată a fost compusă, pe baza preţurilor menţionate prin oferta iniţială, din următoarele servicii: cazare, pauză de cafea şi cină pentru 68 de persoane la data de 26 august 2010, cazare, pauză de cafea, dejun şi cină pentru 69 de persoane la data de 27 august 2010 şi pauză de cafea şi dejun pentru 69 de persoane la data de 28 august 2010.

Cele două tabele cu participanţii la seminarul organizat la Hotelul R. Sinaia în perioada 26-28 august 2010, anexate la cererea de rambursare, cuprind şi persoane care nu s-au cazat şi nu au beneficiat de serviciile hoteliere aferente cazării, respectiv H., L., T. şi Ţ., care au fost scoşi de sub urmărire penală, aşa cum s-a arătat, fiind audiaţi în calitate de martori.

Astfel, martora H. a declarat că nu a participat la seminarul respectiv deoarece în perioada 26-28 august 2010 şi-a desfăşurat activitatea în incinta Penitenciarului de Femei Târgşor şi nu a semnat tabelul nominal, neputând preciza cui îi aparţine semnătura făcută în numele său.

Declaraţia acesteia se coroborau cu menţiunile din decizia zilnică a directorului unităţii nr. 167 din ziua de 26 august 2010 pentru ziua/zilele de 27 august 2010, aprobată de directorul Penitenciarului Târgşor inculpata A., conform căreia, în perioada 26.08-28 august 2010 J. aflându-se în misiune în localitatea Sinaia, aceasta a fost înlocuită de H., ceea ce demonstrează în mod evident că inculpata a cunoscut că în realitate funcţionara H. nu a fost prezentă la desfăşurarea seminarului de la Sinaia.

La rândul lui, martorul L., la acel moment şef serviciu Educaţie în cadrul Penitenciarului de Femei Târgşor, a declarat că în perioada 26-28 august 2010 a participat la seminarul organizat la Hotelul R. Sinaia, însă după orele de program, astfel că nu a fost cazat şi nu a servit masa la acest hotel şi nici nu a decontat cheltuielile de transport.

Cu ocazia audierii sale şi martorul T. a relatat că în luna august 2010, când ocupa funcţia de director în cadrul Direcţiei Siguranţă Deţineri şi Regim Penitenciar în cadrul A.N.P., a fost desemnat de directorul general să participe la seminarul organizat în localitatea Sinaia, în perioada 26-28 august 2010 de către Penitenciarul de Femei Târgşor, în derularea unui proiect cu finanţare europeană. Martorul a precizat că a participat efectiv la lucrările seminarului numai în ziua de 27 august 2010, că nu îşi aminteşte dacă şi la 28 august 2010 a fost prezent, însă cu certitudine nu a fost cazat la hotel, ci doar a servit masa şi cafeaua la data de 27 august 2010. Fiindu-i prezentate tabelele nominale cu participanţii la seminar, martorul şi-a recunoscut scrisul şi semnătura pe tabelul din data de 28 august 2010, iar referitor la tabelul din data de 27 august 2010, martorul a arătat că scrisul nu-i aparţine, dar semnătura este aparent a sa.

Martorul Ţ. conducător auto în cadrul A.N.P. a confirmat declaraţia martorului T., declarând că în vara anului 2010 a fost prezent împreună cu domnul T. la un simpozion organizat la Sinaia, că a ajuns la hotel dimineaţa, iar în cursul aceeaşi zi a şi plecat, nu au fost cazaţi la hotel şi-au servit masa doar în ziua respectivă. Fiindu-i prezentate cele două tabele nominale cu participanţii la acel seminar, martorul Ţ. a afirmat că scrisul şi semnătura de pe tabelul datat 28 august 2010 îi aparţin. În ceea ce priveşte tabelul datat 27 august 2010, în care numele său apare a susţinut că nici scrisul şi nici semnătura nu-i aparţin.

Martorul M. a confirmat semnarea procesuui-verbal de recepţie, precizând însă că nu l-a citit şi nici nu a participat la seminarul de la Sinaia. asttel încât nu poate indica persoanele care au participat, numele şi numărul persoanelor prezente nu-mi aparţine.

La rândul său, martorul O. a susţinut că a semnat procesul-verbal de recepţie a serviciilor din 11 septembrie 2010 în baza tabelelor întocmite cu ocazia desfăşurării seminarului, însă nu ştie cine a întocmit tabelele şi nici nu cunoaşte ce colegi au participat la această acţiune, iar martorul N. a susţinut că a semnat procesul-verbal de recepţie pentru Ş., care, la acel moment nu se afla în unitate, deşi nu a văzut contractul de prestări servicii şi nici tabelele cu persoanele care au participat la seminar.

În consecinţă, pe baza acestor dovezi s-a apreciat că este fals procesul-verbal de recepţie din 11 septembrie 2010, ataşat cererii de rambursare, cerere însuşită de inculpata A., semnat de martoriI agent N. pentru comisar Ş., agent M. şi agent şef O., proces-verbal conform căruia s-a constatat şi consemnat că serviciile care au făcut obiectul contractului de servicii din 26 august 2010 au fost prestate de către prestatorul SC A. SA „cu respectarea cerinţelor, exigenţelor, cantităţilor şi în graficul de timp prevăzute în contractul de furnizare”, iar factura din 30 august 2010 ataşată aceleiaşi cereri de rambursare de inculpata A. este inexactă, constituind mijlocul fraudulos în cazul infracţiunilor comise prin inducere în eroare reţinute în cauză şi prevăzute de art. 18 din Legea nr. 78/2000 şi art. 215 C. pen. anterior.

Pentru desfăşurarea seminarului de la Hotelul R. Sinaia din perioada 26-28 august 2010, Penitenciarul de Femei Târgşor a organizat şi o procedură de achiziţii de servicii de tipărire şi furnizare bunuri: mape prezentare, pixuri, imprimare prezentări, ecusoane şi un banner, iar la cererea de rambursare inculpata A. a prezentat următoarele documente justificative ale acestei proceduri, în copie:

- notă internă din 20 august 2010 de achiziţionare a bunurilor şi serviciilor;

- referat de necesitate din 24 august 2010 privind achiziţionarea de servicii de publicitate;

- oferta din 18 august 2010 emisă de SC U. SRL Ploieşti, înregistrată la beneficiar în 25 august 2010;

- oferta din 02 septembrie 2010 emisă de SC B. SRL Bucureşti înregistrată la beneficiar de către învinuitul F. în 25 august 2010;

- oferta din 24 augsut 2010 emisă de SC V. SRL Bucureşti, înregistrată la beneficiar în 25 august 2010;

- nota din 25 august 2010 privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionarea directă prin care s-a propus ca achiziţia să fie efectuată de SC B. SRL;

- contract de prestări servicii de tipărire şi furnizare bunuri din 26 august 2010 încheiat între SC B. SRL şi Penitenciarul de Femei Târgşor, în valoare de 2.201,25 RON, semnat de reprezentanţii celor două părţi;

- factura din 10 septembrie 2010 emisă de SC B. SRL, în valoare de 2.201,25 RON inclusiv T.V.A., achitată prin O.P. din 02 noiembrie 2010;

- procesul-verbal de recepţie a bunurilor din 26 august 2010.

Suma solicitată la decontare prin cererea de rambursare a fost de 2.201,25 RON, SC B. SRL eliberând factura din 10 septembrie 2010 care a fost achitată prin O.P. din 02 noiembrie 2010.

Analizând conţinutul acestor documente ataşate cererii de rambursare se constată că oferta câştigătoare emisă de către SC B. SRL la data de 02 septembrie 2010 a fost înregistrată la Penitenciarul de Femei Târgşor cu o dată anterioară (25 august 2010) de către martorul F., ceea ce demonstrează că, în fapt, nu s-a desfăşurat procedura de achiziţie, dar pentru a se crea aparenţa că procedura de achiziţie a fost respectată, pe lângă înregistrarea retroactivă a ofertei au fost falsificate şi următoarele înscrisuri ataşate cererii de rambursare;

- nota antedatată 25 august 2010, privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionarea directă prin care s-a propus ca achiziţia să fie efectuată de la SC B. SRL societate care la data de 25 august 2010 nu emisese oferta ataşată cererii de rambursare, întocmită de ofiţerul achizitor F., semnată la rubrica „propun spre avizare” de martora I. în calitate de şef serviciu logistic, avizată pentru directorul adjunct economico-administrativ J. şi aprobată de către directorul penitenciarului, inculpata A.

- contractul de prestări servicii de tipărire şi furnizare bunuri antedatat 26 august 2010, semnat din partea beneficiarului de directorul Penitenciarului de Femei Târgşor inculpata A., pentru directorul adjunct economico- administrativ de martora J., de consilierul juridic martora G., de responsabilul achiziţii martorul F. şi vizat pentru control financiar preventiv de martora H.

Pentru prestator există o semnătură indescifrabilă, directorul SC B. SRL declarând că nu a semnat acest contract.

- procesul-verbal de recepţie a bunurilor antedatat 26 august 2010 semnat de martorii N. (pentru comisar Ş.), O. şi prestatorul X.

Cu ocazia audierii sale, martorul F. a susţinut că, după ce a primit ofertele de la SC B. SRL, SC V. SRL şi SC U. SRL, a întocmit nota de evaluare a acestora în care a propus achiziţionarea materialelor de la SC B. SRL deoarece prezentase cea mai bună ofertă. Nota de evaluare a fost avizată de persoanele abilitate şi aprobată de directorul unităţii la 24 sau 25 august 2010, iar contractul de prestări servicii şi procesul-verbal de recepţie au fost semnate de reprezentanţii penitenciarului la data menţionată pe ele, date reale, după care au fost transmise prin poştă administratorului SC B. SRL, care le-a semnat ulterior.

În legătură cu data de 02 septembrie 2010, înscrisă pe oferta câştigătoare, martorul F. a precizat că oferta a fost transmisă anterior evaluării, însă, ulterior a constatat că nu este ştampilată, motiv pentru care i-a solicitat administratorului societăţii să-i transmită o ofertă ştampilată.

În realitate, administratorul SC B. SRL Bucureşti, martorul X a declarat că, la data de 19 august 2010, în urma discuţiilor purtate cu F. a transmis, prin e-mail, către Penitenciarul de Femei Târgşor, o ofertă nesemnată şi neştampilată. în valoare de 1.526,44 RON reprezentând preţul pentru 100 mape A4 color faţă 1+faţă 4 cu buzunar, 400 bucăţi flyer A4 color faţă, 90 gmp, un banner de interior 3m X 1m, capse din metru în metru, 100 bucăţi pixuri, tampografie la o culoare, iar ulterior, la data de 02 septembrie 2010, la solicitarea aceluiaşi F., a emis o altă ofertă „finală”, semnată şi ştampilată, care, spre deosebire de prima ofertă, avea ca obiect nu 400 bucăţi pix, ci 200, dimensiunea şi preţul banner-ului erau modificate (3m X 1,3m, 148,2 RON) şi era adăugată o rubrică care conţinea DTP, machetare şi prepress, în valoare de 480 RON, fără T.V.A.

Martorul X a precizat că nu a semnat contractul de furnizare produse şi că nici nu a ştiut de existenţa acestuia până la controlul efectuat de D.L.A.F., marfa fiindu-i predată învinuitului F. la o dată pe care nu şi-o aminteşte, iar procesul-verbal de recepţie a bunurilor din 26 august 2010 i-a fost transmis de F., prin e-mail, la data de 29 decembrie 2010, când l-a semnat şi ştampilat, fără a da atenţie conţinutului, numerelor de înregistrare şi datelor pe care le purta, cu excepţia sumelor care l-au interesat în mod direct. El a mai susţinut că la acea dată de 29 decembrie 2010 procesul-verbal nu purta nici o semnătură la rubrica „beneficiar”.

Declaraţia martorului X a fost confirmată de înscrisurile depuse la dosar constând în ofertele din 19 august 2010 şi 02 septembrie 2010 şi corespondenţa electronică pe care a purtat-o cu F. în legătură cu aspectele anterior prezentate.

Conţinutul acestei corespondenţe electronice demonstrează că procedura de achiziţie nu a fost respectată deoarece comanda produselor către SC B. SRL Bucureşti a fost făcută de către F. încă din data de 20 august 2010, deci anterior derulării procedurii de achiziţie, când i-a comunicat lui X, printre altele, că, „aveţi în ataşament varianta aleasă de pix, din care vrem 100 simple şi 100 imprimate”.

Din e-mail-ul din data de 02 septembrie 2010 rezultă că abia la acea dată martorul F. i-a solicitat reprezentantului SC B. SRL Bucureşti o ofertă pentru produsele care au făcut obiectul achiziţiei: „Într-o zi, când ai tu timp, fă-mi şi mie o ofertă pentru ce mi-ai făcut”.

Totodată, ulterior datei de 26 august 2010 a fost încheiat contractul de prestări servicii de tipărire şi furnizare bunuri fără a exista o procedură de achiziţie fiindcă în corespondenţa din 13 septembrie 2010 şi 05 octombrie 2010 martorul F. solicita datele de identificare ale SC B. SRL Bucureşti ca să poată face un contract de prestări servicii.

În acelaşi timp, instanţa de fond a reţinut că în nota privind evaluarea ofertelor pentru achiziţia directă de servicii de publicitate din 25 august 2010, produsele ofertate de SC B. SRL Bucureşti, nu corespund cu cele menţionate în oferta din 19 august 2010 şi nici cu cele din oferta din 02 septembrie 2010. În schimb, obiectul contractului de prestări servicii de tipărire şi furnizare bunuri din 26 august 2010 are ca obiect serviciile şi produsele regăsite în nota din 25 august 2010, inclusiv ecusoane şi servicii de imprimare prezentări-poziţii care nu au fost ofertate şi are preţul de 2.201,25 RON, identic cu preţul ofertei datată 02 septembrie 2010, ceea ce dovedeşte antedatarea contractului.

Martora J. a recunoscut la rândul său că a semnat înscrisurile ulterior datei menţionate pe ele, acestea fiind antedatate, aşa încât aprobarea notei de evaluare ofertă la data de 25 sau 26 august 2010 este nereală.

b) în secţiunea „Activităţile eligibile ale Proiectului” din cererea de finanţare s-a prevăzut că în cadrul activităţii SC1-A25 va fi studiată modalitatea de a organiza expunerea, în cadrul târgurilor, a cunoştinţelor persoanelor private de libertate şi a produselor artizanale create de acestea.

În acelaşi timp, în secţiunea „Resurse alocate pentru implementarea proiectului” s-a prevăzut suma estimativă de 40.000 RON pentru organizarea de activităţi artistice de artizanat şi de realizare de icoane pe sticlă de către Penitenciarul de Femei Târgşor.

În raportul tehnic de implementare ataşat la cererea de rambursare formulată de Penitenciarul de Femei Târgşor s-a menţionat că obiectele de artizanat realizate în cadrul Proiectului au fost prezentate publicului în cadrul expoziţiei „Între două lumi”, organizată în perioada 06-15 decembrie 2010 la sediul Primăriei Ariceştii Rahtivani, judeţul Prahova, şi a cuprins desene, picturi, obiecte de artizanat confecţionate de persoanele private de libertate din Penitenciarul de Femei Târgşor în cadrul activităţilor educative de terapie ocupaţională.

În vederea organizării acestei activităţi, Penitenciarul de Femei Târgşor a organizat trei proceduri de achiziţie directă, pentru materiale de pictură, pentru „geam tras” pentru efectuarea de icoane pe sticlă şi pentru echipamente de realizare a ramelor din lemn.

Pentru aceasta din urmă, beneficiarul contractului de finanţare, prin reprezentantul său legal inculpata A., a prezentat, ataşate cererii de rambursare, următoarele documente:

- trei oferte nedatate emise de SC Y. SRL Ploieşti, SC C. SRL Băicoi şi SC Z. SRL Plopeni, înregistrate la data de 02 decembrie 2010 la beneficiar;

- nota din 02 decembrie 2010 privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionare directă, prin care a fost propusă spre contractare oferta SC C. SRL Băicoi. Această notă a fost semnată de martorii L. şi F., propusă spre avizare de martora I., avizată de martora K. şi aprobată de inculpata A.;

- contractul de furnizare de bunuri din 03 decembrie 2010, încheiat între Penitenciarul de Femei Târgşor şi SC C. SRL Băicoi, în valoare de 11.160 RON inclusiv T.V.A., semnat de inculpata A. şi martorii K., G., F. şi L., fiind avizat pentru control financiar preventiv propriu de H. La rubrica prestator a semnat directorul SC C. SRL - X;

- procesul-verbal de recepţie a bunurilor din 06 decembrie 2010;

- facturile fiscale din 15 decembrie 2010 (843,20 RON, inclusiv T.V.A.), din 15 decembrie 2010 (1.180 RON, inclusiv T.V.A.), din 03 decembrie 2010 (8.853,60 RON, inclusiv T.V.A.).

În cadrul rubricii „Date privind expediţia” din factura din 03 decembrie 2010 se menţionează că predarea bunurilor s-a efectuat la data de 23 noiembrie 2010 (dată anterioară datei la care a fost înregistrată la Penitenciarul de Femei Târgşor oferta SC C. SRL Băicoi).

Penitenciarul de Femei Târgşor a achitat aceste facturi prin O.P. din 23 decembrie 2010.

Astfel, din documentele comunicate de SC C. SRL Departamentului pentru Lupta Antifraudă, adică facturile emise către Penitenciarul de Femei Târgşor, aferente contractului din 03 decembrie 2010 rezultă că data menţionată pe factura prezentată la cererea de rambursare a fost falsificată, în sensul că această factură a fost emisă la data de 23 noiembrie 2010 şi nu la data de 03 decembrie 2010.

Şi în nota de recepţie şi constatare de diferenţă a bunurilor consemnate în factura din 03 decembrie 2010 s-a menţionat că documentul de achiziţie a bunurilor a fost factura din 23 noiembrie 2010, deci nu din 03 decembrie 2010.

În plus, facturile fiind achitate prin O.P. din 23 decembrie 2010, beneficiarul Penitenciarul de Femei Târgşor a solicitat rambursarea sumei de 9.000 RON, precizând că documentul de provenienţă a bunurilor a fost factura din 23 noiembrie 2010.

În egală măsură, celelalte două oferte nu au fost emise de SC Y. SRL şi SC Z. SRL fiindcă din adresa din 12 aprilie 2011 a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, SC Y. SRL a fost radiată anterior adică la data de 05 februarie 2009, iar unicul asociat şi administrator al acestei societăţi de la înfiinţare şi până la radiere - AA. - a comunicat echipei de control a D.L.A.F. că nu a emis şi nu a semnat oferta în cauză, semnătura aplicată pe document neaparţinându-i.

Şi administratorii SC Z. SRL, BB. şi CC., au declarat aceleiaşi echipe a D.L.A.F. că nu au emis acea ofertă a SC Z. SRL şi nici nu au semnat sau ştampilat acel înscris.

Faptul că inculpata A. a cunoscut că ofertele SC Y. SRL şi SC Z. SRL sunt false rezultă din declaraţia martorei I. care a susţinut că la momentul la care a semnat nota de evaluare din 02 decembrie 2010, aceasta nu era înregistrată şi datată, iar martora K. a susţinut că a semnat această notă şi contractul din 03 decembrie 2010 la solicitarea lui F. şi a inculpatei A., fără a cunoaşte că bunurile menţionate în contract fuseseră achiziţionate încă din 23 noiembrie 2010.

La rândul lui, martorul O. a declarat că a fost delegat să ridice marfa de la SC C. SRL la data de 23 noiembrie 2010, nu-şi aminteşte cine l-a trimis la societatea menţionată, însă, de obicei, astfel de ordine primeşte fie de la I., fie de la K. sau de la directorul penitenciarului A.

Această declaraţie se corobora cu declaraţia martorei H., conform căreia a vizat din 03 decembrie 2010 la data de 13 decembrie 2010, când a fost chemată din concediul de odihnă de către directorul economic al unităţii -K. la ordinul directorului A., în acest sens fiind emisă decizia zilnică pe unitate nr. 242 din 10 decembrie 2010. Martora a precizat totodată că, pe lângă acest contract de furnizare bunuri, mai erau şi alte documente nevizate „deşi materialele erau la poarta unităţii după cum s-a exprimat doamna director economic”.

Într-adevăr, „decizia zilnică a directorului unităţii nr. 242 din ziua de 10 decembrie 2010 pentru ziua/zilele de 11 decembrie 2010, 12 decembrie 2010, 13 decembrie 2010” rezultă că „H. întrerupe concediul de odihnă pentru data de 13 decembrie 2010 şi se prezintă la serviciu pentru desfăşurarea unor activităţi pentru Proiectul aferent contractului POSDRU84/6.1/S/57840”.

Materialul probator administrat în cauză, aşa cum a fost examinat mai sus, demonstrează că nota din 02 decembrie 2010 privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionarea directă materiale pentru pictură şi contractul de furnizare bunuri din 03 decembrie 2010 încheiat cu SC C. SRL Băicoi cuprind menţiuni false, contrare realităţii, bunurile fiind achiziţionate anterior desfăşurării pretinsei proceduri de licitaţie.

c) în cadrul activităţii C2-A13 s-a prevăzut organizarea a 3 conferinţe judeţene pe an de către fiecare GALLIPLO. Totodată, s-a prevăzut în cadrul activităţii IC1-A24 că vor fi stabilite prestările de servicii de utilitate publică pentru primării ce vor fi realizate de persoanele private de libertate.

Având în vedere aceste prevederi, la data de 12 noiembrie 2010 a fost organizată o conferinţă locală la sediul Primăriei comunei Ariceştii Rahtivani, judeţul Prahova, partener cu Penitenciarul de Femei Târgşor în cadrul GALLIPLO, în cadrul căreia au fost stabilite serviciile de utilitate publică pentru primării ce vor fi realizate de persoanele private de libertate.

Pentru realizarea acestei activităţi, Penitenciarul de Femei Târgşor, în calitate de beneficiar al contractului de finanţare, a organizat două proceduri de achiziţie directă de servicii de catering pentru 30 de persoane şi de obiecte de papetărie inscripţionate.

Pentru procedura de achiziţionare de servicii de catering, inculpata A. a prezentat, anexând la cererea de rambursare, următoarele documente:

- invitaţie la ofertare nenominalizată, din 09 noiembrie 2010, privind achiziţionarea de servicii de masă pentru 30 de persoane. La cererea de rambursare nu au fost depuse alte documente care să dovedească transmiterea, respectiv, primirea acestei invitaţii;

- oferte de preţ nedatate, fără date de identificare şi număr de înregistrare, emise de PFA D. din comuna Ariceştii Rahtivani, judeţul Prahova. SC DD. SRL Ploieşti şi SC EE. SRL.

Aceste oferte nu sunt înregistrate la Penitenciarul de Femei Târgşor, sunt redactate asemănător şi menţionează preţuri globale, fără a preciza dacă includ sau nu TVA. Toate cele 3 oferte menţionează în mod generic alimente şi băuturi, fără a specifica şi cantitatea ofertată.

- nota de evaluare a ofertelor din 10 noiembrie 2010 semnată de martorii Q şi F., propusă spre avizare de martora I., avizată de martora K. şi aprobată de inculpata A..

Prin această notă se propune ca achiziţia directă să fie făcută de la PFA D.

- contract de prestări servicii de reuniuni şi conferinţe din 11 noiembrie 2010, încheiat între PFA D. şi Penitenciarul de Femei Târgşor, semnat la rubrica beneficiar de învinuitele A. şi H., învinuitul F. pentru directorul adjunct K., G. şi învinuitul L., vizat pentru control financiar preventiv propriu de H., iar la rubrica prestator de învinuitul D.

Preţul contractului a fost de 1.500 RON, inclusiv T.V.A.

- procesul-verbal de recepţie a serviciilor din 12 noiembrie 2010, semnat de reprezentanţii Penitenciarului de Femei Târgşor martorii: N. pentru Ş, M. şi O. la rubrica beneficiar şi de P. pentru prestator;

- factura din 23 noiembrie 2010, în valoare de 1.500 RON reprezentând contravaloare servicii de reuniuni şi conferinţe (masă) achitată prin O.P. din 29 decembrie 2010.

Din adresa din 08 aprilie 2011 a Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Prahova rezultă că PFA D. nu figurează în baza de date, iar SC DD. SRL, una din societăţile ofertante în cadrul acestei achiziţii, nu a deţinut autorizare/înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor valabilă în anul 2010.

În acelaşi timp, deşi oferta intitulată „Ofertă catering Restaurant X”, ştampila aplicată pe aceasta aparţine SC DD. SRL Ploieşti, iar martorul D. a recunoscut că a semnat şi ştampilat oferta menţionată cu ştampila SC DD. SRL, societate al cărei asociat unic şi administrator era soţia sa P. Totodată, el a precizat că SC DD. SRL nu a avut niciodată un punct de lucru intitulat „Restaurant X” şi nici nu ştie dacă societatea respectivă a desfăşurat activităţi de alimentaţie publică, situaţie de fapt confirmată şi de martora P.

Având în vedere că în cuprinsul contractului de prestări servicii de reuniuni şi conferinţe din 11 noiembrie 2010 se menţionează contul deschis de PFA D. la Banca FF., cont care, aşa cum rezultă şi din declaraţia martorului D., a fost deschis abia după data de 19 noiembrie 2010, data înmatriculării societăţii, instanţa de fond a considerant că este evident faptul că acest contract a fost semnat de inculpata A. şi martorii F., G., H., L. şi D., ulterior datei de 11 noiembrie 2010 - data înregistrării, dar şi ulterior momentului organizării conferinţei locale din 12 noiembrie 2010.

Martorii M. şi O. au declarat că le aparţine semnătura din dreptul numelui lor aplicată pe procesul-verbal din 12 noiembrie 2010, dar nu pot preciza data la care au semnat, iar N. a recunoscut că a semnat acest proces-verbal pentru Ş. atunci când i-a fost adus de F., ulterior datei la care mărfurile au fost recepţionate.

Pe baza aceastor dovezi s-a constatat că la data la care a fost organizată conferinţa locală la sediului Primăriei Ariceştii Rahtivani, judeţul Prahova, adică 12 noiembrie 2010, PFA D. nu era înmatriculată la Registrul Comerţului. Acest fapt s-a realizat ulterior, la data de 19 noiembrie 2010, certificatul de înmatriculare şi ştampila PFA fiindu-i eliberate martorului D. la 22 noiembrie 2010.

În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că sunt false fiind antedatate contractul de prestări servicii de reuniuni şi conferinţe din 11 noiembrie 2010 încheiat cu PFA D., precum şi procesul-verbal de recepţie a serviciilor din 12 noiembrie 2010 semnat şi ştampilat de D. în numele PFA D. şi M., O. pentru beneficiarul Penitenciarul de femei Târgşor.

d) în vederea desfăşurării activităţilor de management aferente Proiectului, beneficiarul Penitenciarul de Femei Târgşor a organizat şi o procedură de achiziţie de bunuri de birotică-papetărie.

Pentru a dovedi îndeplinirea acestei proceduri inculpata A., în calitatea sa de reprezentant legal al beneficiarului, a prezentat, fiind ataşate cererii de rambursare, următoarele documente:

- o invitaţie la ofertare nenominalizată, înregistrată la beneficiar în 17 noiembrie 2010 privind achiziţionarea unor bunuri diferite, indicându-se în mod expres în conţinutul acesteia că ofertanţii vor „preciza dacă oferta este cu T.V.A. sau fără T.V.A.”. La această invitaţie nu a fost ataşat vreun alt înscris care să dovedească transmiterea, respectiv, primirea invitaţiei de către ofertanţi.

- ofertele de preţ nedatate emise de SC GG. SNC Ploieşti, SC II. SRL Ploieşti şi SC E. SRL Ploieşti, înregistrate la beneficiar la data de 22 noiembrie 2010. Din analiza acestor oferte se constată că sunt redactate asemănător şi menţionează olograf preţuri unitare la produsele solicitate, iar SC II. SRL şi SC GG. SNC Ploieşti nu au precizat dacă includ sau nu T.V.A., astfel cum se solicitase în invitaţia de ofertare;

- nota privind evaluarea ofertelor din 22 noiembrie 2010 prin care s-a propus ca achiziţia directă să fie făcută de la E. SRL, în condiţiile în care preţurile ofertate de către celelalte două societăţi au fost apreciate ca având T.V.A.-ul inclus, deşi această situaţie nu era menţionată în oferte, aşa cum s-a precizat anterior.

Şi această notă de evaluare a fost întocmită de martorii Q şi F., avizată de directorul adjunct economico-administrativ martora K. şi aprobată de inculpata A.

- contractul de furnizare bunuri din 22 noiembrie 2010 încheiat între SC E. SRL şi Penitenciarul de Femei Târgşor. Preţul contractului a fost de 11.840 RON inclusiv T.V.A. Din partea beneficiarului Penitenciarul de Femei Târgşor, contractul a fost semnat de inculpata A. şi martorii K., G., L. şi vizat pentru control financiar preventiv de către martora J.

La rubrica prestator au fost aplicate ştampila SC E. SRL şi o semnătură indescifrabilă.

- proces-verbal de recepţie a bunurilor din 30 noiembrie 2010, semnat de reprezentanţii Penitenciarului de Femei Târgşor martorii N., M. şi O. şi al prestatorului SC E. SRL martorul R.;

- factura fiscală din 29 noiembrie 2010 în valoare de 1.438,78 RON. La rubrica „Date privind expediţia” din această factură se menţionează că bunurile au fost predate la data de 17 noiembrie 2010, deci anterior datei la care a fost înregistrată oferta de preţ a SC E. SRL la Penitenciarul de Femei Târgşor - 22 noiembrie 2010, ceea ce demonstrează fără putere de tăgadă că furnizorul a fost ales anterior desfăşurării procedurii de achiziţie directă, iar actele corespunzătoare acestei proceduri, ataşate la cererea de rambursare nu corespund realităţii. O altă dovadă în acest sens este şi nota de recepţie şi constatare de diferenţe întocmită la data de 02 decembrie 2010 de către Penitenciarul de Femei Târgşor în care se precizează că documentul de achiziţie a bunurilor a fost factura din 17 noiembrie 2010.

- factura fiscală din 28 noiembrie 2010 în valoare de 1.889,89 RON în care, la rubrica „Date privind expediţia” se menţionează că bunurile au fost predate la data de 22 noiembrie 2010 (data înregistrării ofertei SC E. SRL, data evaluării ofertelor emise în legătură cu această achiziţie şi data încheierii contractului de furnizare bunuri);

- factura fiscală din 29 noiembrie 2010 în valoare de 8.120,01 RON, conform căreia bunurile au fost predate la data de 25 noiembrie 2010.

Comparând aceste trei facturi cu copiile facturilor cu acelaşi număr, conforme cu originalul, transmise de către SC E. SRL Departamentului pentru Lupta Antifraudă s-a constatat că datele menţionate pe facturile aferente acestei achiziţii prezentate la cererea de rambursare au fost falsificate prin alterarea documentelor originale, respectiv:

- factura a fost emisă în data de 22 noiembrie 2010 şi nu în data de 28 noiembrie 2010;

- factura a fost emisă în data de 25 noiembrie 2010 şi nu în data de 29 noiembrie 2010;

- factura a fost emisă în data de 17 noiembrie 2010 şi nu în data de 29 noiembrie 2010.

Martorul R., administrator al SC E. SRL a declarat că el a fost cel care a completat preţurile în oferta emisă în numele SC GG. SNC şi a prezentat-o reprezentantului acestei societăţi care a ştampilat-o şi/sau semnat-o; că produsele menţionate în factură au fost livrate la data de 22 noiembrie 2010 delegatului JJ., care era însoţit de o persoană necunoscută, iar contractul l-a semnat ulterior momentului livrării produselor, fără a observa ce dată purta acel contract sau dacă era înregistrat.

Martorul JJ., responsabil auto în cadrul Penitenciarului de Femei Târgşor desemnat prin decizia zilnică pe unitate în Proiectul care face obiectul prezentei cauze, fără însă a i se stabili calitatea şi atribuţiile, a declarat că la solicitarea inculpatei A. şi a martorei K., a întocmit o notă de necesitate şi oportunitate privind achiziţionarea unor bunuri de birotică şi papetărie care i-au fost indicate de acestea pe o hârtie. Nota respectivă a întocmit-o în aceeaşi zi, adică la 16 noiembrie 2010, şi a predat-o spre avizare şefului serviciului logistic, martora I.

A doua zi, 17 noiembrie 2010, deşi ar fi trebuit să efectueze o deplasare la Bucureşti pentru a face o constatare tehnică la autobuzul unităţii la SC KK. SA Bucureşti, a fost chemat din nou în biroul directorului K., unde se afla şi directorul A. Cele două i-au copiat pe o hârtie bunurile din nota de necesitate întocmită de el cu o zi înainte şi după ce i-au înmânat-o, i-au cerut să achiziţioneze bunurile menţionate în aceeaşi zi, până la ora 16.00, fără a-i indica însă şi furnizorul.

După ce martorul a identificat societatea comercială E. SRL. Ploieşti accesând programul ALOP ZET BUGET, la solicitarea inculpatei A., a tehnoredactat o ofertă în care a menţionat doar produsele, fără a preciza societatea şi preţurile şi, ulterior, împreună cu o altă persoană, conducătorul auto LL., s-a deplasat la sediul societăţii anterior menţionate unde a completat oferta care a fost semnată şi ştampilată de o persoană de sex masculin din cadrul SC E. SRL.

La aceeaşi dată a şi achiziţionat produsele respective, fiindu-i emisă factura fiscală din 17 noiembrie 2010 pe care a depus-o în copie la momentul audierii sale în faza de urmărire penală. Marfa a predat-o în aceeaşi zi martorei MM.

În continuare, martorul a precizat că în zilele de 22 noiembrie 2010 şi 25 noiembrie 2010 a primit ordin verbal de la directorul A. să se deplaseze la sediul aceleiaşi societăţi SC E. SRL pentru a ridica şi alte produse de birotică, papetărie şi curăţenie care, în momentul în care sosea la sediul societăţii, erau deja pregătite şi aveau factura emisă, însă nu cunoaşte în ce împrejurări şi de către cine au fost solicitate produsele ridicate de el în cele două zile. Marfa o preda în aceeaşi zi în care o achiziţiona gestionarei MM., de fiecare dată solicitându-i copie de pe factură pentru a demonstra că a predat toate acele bunuri.

Instanţa de fond a precizat că împrejurările de fapt de mai sus sunt confirmate şi de copiile de pe aceste facturi din 17 noiembrie 2010, din 22 noiembrie 2010, din 25 noiembrie 2010, pe care martorul le-a depus la dosarul cauzei cu ocazia audierii sale.

Astfel s-a apreciat că probele examinate fac dovada că inculpata A., cu intenţie, a semnat şi prezentat Autorităţii Contractante ataşat cererii de rambursare, în care a făcut declaraţii false, acte privind organizarea procedurilor de achiziţii de bunuri şi servicii întocmite ulterior momentului achiziţiei efective. implicându-se, în mod direct, în unele cazuri, aşa cum s-a arătat, în cumpărarea acestora fără a fi organizată procedura legală, dar şi acte despre al căror conţinut cunoştea că nu corespunde realităţii, în vederea obţinerii unor fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene şi din bugetul naţional.

Starea de fapt expusă pe larg mai sus a fost stabilită pe baza mijloacelor de probă administrate atât la urmărirea penală, cât şi cu prilejul cercetării judecătoreşti şi constând în:

- nota de control din 16 iunie 2011 a D.L.A.F. înregistrată la A.M.P.O.S.D R U. la data de 01 iulie 2011,

- raportul de audit intern al A.N.P. din 01 iulie 2011,

- raportul de constatare AMPOSDRU din 25 noiembrie 2011

- procesul-verbal de constatare din 13 decembrie 2011,

- cererea de finanţare şi decizia de aprobare,

- contractul de finanţare din 09 iunie 2010,

- raportul de constatare întocmit de specialistul fnanciar la D.N.A.,

- expertiza contabilă specialitatea gestionarea fondurilor europene OO.,

- cererea de rambursare înregistrată la AMPOSDRU în 14 ianuarie 2011,

- tabelele nominale participanţi seminar Sinaia 26-28 august 2010,

- proces-verbal de recepţie a serviciilor din 11 septembrie 2010,

- nota din 25 august 2010 privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionare directă servicii de publicitate,

- oferta din 02 septembrie 2010 emisă de SC B. SRL Bucureşti,

- contract de prestări servicii de tipărire şi furnizare bunuri din 26 august 2010 încheiat între SC B. SRL şi Penitenciarul de Femei Târgşor;

- proces-verbal de recepţie a bunurilor din 26 august 2010;

- nota din 02 decembrie 2010 privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionare directă materiale pentru pictură;

- contract de furnizare bunuri din 03 decembrie 2010 încheiat cu SC C. SRL Băicoi;

- contract de prestări servicii de reuniuni şi conferinţe din 11 noiembrie 2010 încheiat cu P.F.A. D.;

- proces-verbal de recepţie a serviciilor din 12 noiembrie 2010;

- nota privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionare directă materiale auxiliare birotică din 22 noiembrie 2010;

- contract de furnizare bunuri din 22 noiembrie 2010 încheiat cu SC E. SRL Ploieşti;

- facturile fiscale din 28 noiembrie 2010, din 29 noiembrie 2010, toate emise de SC E. SRL Ploieşti,

- proces-verbal de recepţie a bunurilor din 30 noiembrie 2010 declaraţiile martorilor: F., Q, G., H., I., J., K., L., M., N., O., D., P., R., Ş., JJ., Ţ., T., LL., X., MM.

Instanţa de fond a precizat că inculpata A. pe tot parcursul procesului penal, şi-a susţinut nevinovăţia apărându-se în esenţă prin aceea că eventualele nereguli în procedurile de achiziţii se explică prin aceea că toate documentele anexate cererii de rambursare purtau viza de control financiar, semnăturile contabilului şi ale directorului economic şi menţiunea „bun de plată”, ceea ce i-a creat convingerea că cel puţin aparent, acestea erau legale în condiţiile în care managerul financiar al Proiectului a semnat toate actele ataşate la cererea de rambursare astfel că nu era atribuţia sa de a verifica legalitatea înscrisurilor, recunoscând doar că în termenul de circa 6 luni avut la dispoziţie pentru a face achiziţiile publice alături de toţi membri echipei de management a lucrat sub presiunea încadrării în parametric de timp în care aveau posibilitatea de a cheltui un procent de 10% din suma primită cu titlu de prefinanţare pentru prima etapă a Proiectului.

Raportul de expertiză contabilă specialitatea gestionarea fondurilor europene OO. a concluzionat că documentaţia financiar-contabilă depusă la A.M.P.O.S.D.R.U. odată cu cererea de rambursare în cadrul Proiectului POSDRU 86/6.1.S/57840 a parcurs înainte de decontare toate procedurile prealabile de verificare şi avizare prevăzute de contractul de finanţare din 09 iunie 2010, precum şi de Ghidul solicitantului, celelalte documente ale Proiectului şi de regulile de egibilitate a cheltuielilor.

Cu toate acestea, instanţa de fond a precizat că nu poate fi contestată prezentarea unor documente false şi/sau inexacte anexate cererii de rambursare şi care împreună cu declaraţia inculpatei că regulile privind achiziţiile publice au fost respectate, iar cheltuielile solicitate erau eligibile, au generat aprobarea unei prefinanţări şi obţinerea unei plăţi intermediare din partea Autorităţii Contractante de 15.329,89 RON.

Instanţa de fond a reţinut şi faptul că atribuţiile inculpatei decurgând din calitatea sa de manager al Proiectului implică o răspundere de natură preponderent obiectivă care se explică prin aceea că şi în măsura în care nu a prevăzut posibilitatea inserării în documentele întocmite, semnate şi sau avizate efectiv de funcţionarii penitenciarului a unor date inexacte, false sau care nu corespund realităţii, trebuia şi putea să prevadă acest fapt tocmai în îndeplinirea obligaţiei de diligenţă maximă pe care responsabilitatea de a semna cererea de rambursare conţinând menţiunile exprese „regulile privind achiziţiile publice au fost respectate”, „documentele anexate sunt conforme”, şi „cheltuielile solicitate sunt eligibile” a instituit-o în sarcina sa.

Instanţa de fond a reţinut în acelaşi timp că atât caracterul real sau nereal al documentelor depuse, cât şi conformitatea tuturor documentelor justificative cu realitatea, nu se constată de expert, ci este atributul exclusiv al instanţei de judecată care, prin coroborarea ansamblului dovezilor administrate în cele două faze ale procesului penal, are obligaţia de a verifica în ce măsură acuzaţia penală se confirmă sau nu, iar în caz afirmativ, dacă faptele stabilite în materialitatea lor constituie infracţiuni în sensul de a fi fost săvârşite de inculpată cu forma de vinovăţie prevăzută de lege şi pot atrage răspunderea penală a acesteia.

Instanţa de fond a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatei este Codul penal anterior atât sub aspectul condiţiilor de incriminare şi de tragere la răspundere penală, cât şi cele referitoare la pedeapsă inclusiv tratamentul sancţionator care, în cazul concursului de infracţiuni este întotdeauna mai sever în noua reglementare, conform art. 39 C. pen.

În aceşti termeni, instanţa de fond a apreciat că faptele inculpatei A. care în calitatea sa de director al Penitenciarului de Femei Târgşor şi manager al Proiectului POSDRU 86/6.1.S/57840, cu adresa din 14 ianuarie 2011, a depus la A.M.P.O.S.D.R.U. cererea de rambursare în care, printre altele, a declarat, în fals: „cheltuielile solicitate sunt eligibile”, „regulile privind achiziţiile publice şi oportunităţi egale au fost respectate” şi „documentele anexate sunt conforme”, iar pentru justificarea prefinanţării primite şi obţinerii plăţii intermediare, la cererea de rambursare a anexat ca document inexact factura fiscală din 30 august 2010 emisă de SC A. SA şi unele documente false pe care le-a aprobat prin mai multe acte materiale repetate, cunoscând că acestea conţin date necorespunzătoare adevărului, inducând astfel în eroare reprezentanţii autorităţii contractate pentru obţinerea pe nedrept de fonduri nerambursabile din bugetul general al Comunităţilor europene şi a celui naţional sunt prevăzute de legea penală respectiv de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 - folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor; de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.anterior - înşelăciune şi de art. 289 alin. (1) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. - fals intelectual în formă continuată; ele se află în concurs real şi formal de fapte penale conform art. 33 lit. a) şi b) C. pen. anterior şi au fost comise cu vinovăţie sub forma intenţiei.

Inculpata A. a susţinut că răspunderea sa penală nu poate fi legal stabilită deoarece nici elementele constitutive obiective, nici cele subiective ale infracţiunilor ce compun acuzaţia nu sunt îndeplinite, aşa încât se impune achitarea sa conform art. 396 alin. (5) rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen.

Instanţa de fond a considerat că pentru a atrage răspunderea penală a inculpatei faptele comise de aceasta, trebuie să îndeplinească cumulativ cerinţele art. 17 şi 18 C. pen. anterior (adoptat prin Legea nr. 15/1968) care este legea penală mai favorabilă inculpatei, potrivit cu care infracţiune este fapta care prezintă pericol social, adică orice acţiune sau inacţiune prin care se aduce atingere uneia din valorile arătate în art 1 din cod şi pentru sancţionarea căreia este necesară aplicarea unei pedepse, a fost săvârşită cu vinovăţie şi este prevăzută de legea penală.

Potrivit art. 181 din acelaşi cod, nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.

Instanţa de fond a reţinut că dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret - fiind lipsită în mod vădit de importanţă - nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, atunci o faptă prevăzută de legea penală nu este considerată infracţiune iar gradul de pericol social se stabileşte în funcţie de criteriile enumerate de legiuitor ce trebuie raportate efectiv la circumstanţele concrete ale cauzei deduse judecăţii.

În această privinţă, instanţa de fond a constatat pe de o parte, că activitatea inculpatei A. nu poate fi sub nicio formă disociată de cea a celorlalte persoane implicate în Proiect şi care au constituit echipa de management a acestuia fiindcă toate documentele anexate cererii de rambursare au fost efectiv întocmite şi/sau semnate de aceste persoane, scoase de sub urmărire penală chiar prin actul de trimitere în judecată a inculpatei, cu argumentul că faptele lor nu prezintă pericolul social al unor infracţiuni, astfel cum s-a arătat în cele ce preced.

În condiţiile în care pentru justificarea acestei soluţii procurorul a reţinut sumar: împrejurările în care au fost săvârşite faptele de către învinuiţi (număr mic de acte materiale şi consecinţele acestora), precum şi persoana acestora au fost analizate motivele pentru care acelaşi tratament juridic nu a fost aplicat şi inculpatei A.

Acuzarea a stabilit că învinuiţii F., Q, G., H., I., J., K., L., M., N., O. care, în majoritate au studii superioare, sunt încadraţi în muncă şi se află la prima încălcare a unor norme de drept penal, au recunoscut faptele, declarând că au întocmit sau/şi semnat înscrisurile reţinute în cauză ca fiind false la solicitarea directorului A. sau a învinuitului F., neavând timpul necesar verificării menţiunilor înscrise în acestea, iar învinuitul F. a declarat că în activitatea desfăşurată nu a urmărit să încalce vreo dispoziţie sau să obţină pe nedrept, pentru sine sau pentru altă persoană un folos material injust, iar ceea ce s-a întâmplat s-a datorat nepregătirii sale în materia achiziţiilor publice, a grabei şi a volumului mare de muncă, timpului scurt în care trebuiau realizate achiziţiile, precum şi presiunii de a respecta termenul stabilit de directorul penitenciarului.

Spre deosebire de aceştia, inculpata A. a fost trimisă în judecată pentru că nu a colaborat cu organele de anchetă penală în sensul că nu a recunoscut acuzaţiile aduse şi folosindu-se de funcţiile deţinute, a contribuit în mod esenţial la obţinerea fondurilor nerambursabile, în condiţii de nelegalitate şi, indiferent de valoarea prejudiciului, activitatea acesteia prezintă un pericol social sporit. Sunt de menţionat: prejudiciul total cauzat - care nu a fost acoperit integral, numărul mare de acte reţinute, atitudinea de nerecunoaştere a săvârşirii infracţiunilor şi faptul că A. a încercat să scape de răspundere penală, acuzându-şi subalternii de neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

Nu în ultimul rând, în aprecierea pericolului social al faptelor trebuie să se aibă în vedere impactul profund negativ pe plan naţional şi european al unor asemenea infracţiuni, consecinţe deloc dorite în relaţiile cu Comunităţile Europene, care furnizează din buget propriu bani pentru diverse programe necesare ţării noastre.

În realitate, aceste elemente care ar fi conferit faptelor penale pericolul social al infracţiunilor la care se referă actul de inculpare, nu justifică dispoziţia de trimitere în judecată deoarece:

- ca orice persoană care beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, într-un stat democratic în care valorile sociale ocrotite prin legea penală sunt aceleaşi pentru toţi cetăţenii lui, inculpata A. are dreptul de a nu contribui la propria inculpare ceea ce presupune că atitudinea de a nega învinuirea nu poate fi valorificată în defavoarea sa ca argument pentru a o deferi justiţiei.

- în egală măsură apărarea formulată în sensul că a impus subalternilor săi, membri ai echipei de management al Proiectului să respecte termenele stabilite, să fie eficienţi şi să respecte toate dispoziţiile actelor normative incidente în activitatea de implementare a acestuia, astfel cum ei înşişi au declarat în mod unanim, nu semnifică încercarea de a scăpa de răspundere penală aşa cum s-a susţinut, fiindcă este dovedit cu depoziţiile acestor persoane că inculpata nu le-a impus să încalce legea, nu le-a ordonat să întocmească sau semneze acte care conţin date inexacte sau false, iar în circuitul documentelor, aşa cum este organizat în sistemul penitenciar, nu poate fi stabilită verosimil o culpă excusivă a directorului unităţii care semnează zilnic o multitudine de acte întocmite, avizate în prealabil din punct de vedere financiar sau juridic de funcţionari care au atribuţii exprese în acest sens şi sunt remuneraţi pentru îndeplinirea lor corectă şi corespunzătoare.

Instanţa de fond a precizat că nu poate fi trecută cu vederea împrejurarea că în cadrul Proiectului inculpata a fost manager de Proiect, însă ceilalţi membri ai echipei erau funcţionari ai penitenciarului cu atribuţii efective de specialitate care le-au conferit îndreptăţirea de a întocmi efectiv şi/sau semna documentele anexate Proiectului, purtând din acest motiv, cel puţin aceeaşi răspundere asupra exactităţii datelor conţinute sau conformităţii lor cu legea ca şi managerul de Proiect.

Astfel: comisar G. - Consilier Juridic, comisar şef J. - Responsabil Financiar, H. - responsabil Control Financiar Preventiv, K. - coordonator GALIPPLO, F. - responsabil Achiziţii, comisar şef Q. - manager asistent, T. -auditor Extern, L. - educator, toţi audiaţi ca martori, fiindcă au fost scoşi de sub urmărire penală, sunt persoane care au desfăşurat activităţi efective în cadrul proiectului, au întocmit sau şi au semnat documentele anexate acestuia între care se regăsesc şi cele false, precum şi cele care conţin date inexacte, în condiţiile în care expertiza de specialitate a concluzionat că responsabilitatea activităţilor financiar-contabile ale Proiectului intra în sarcina responsabilului financiar purtând semnătura şi ştampila de control financiar-preventiv iar managerul de Proiect nu avea atribuţii pentru ordonarea şi efectuarea plăţilor (obiectivul 2 al expertizei).

Instanţa de fond a menţionat că în cauza de faţă, paguba a fost acoperită, suma datorată ca debit Autorităţii Contractante fiind de 15.329,89 RON şi a fost integral restituită încă de la data de 09 februarie 2012 conform extrasului de cont ataşat la adresa din 21 septembrie 2012 a M.M.F.P.S. - A.M.P.O.S.D.R.U., aşa încât raportată la valoarea şi importanţa Proiectului, paguba efectiv creată şi care a fost recuperată semnifică atingerea minimă adusă prin activitatea infracţională bugetului Uniunii şi celui naţional.

Instanţa de fond a reţinut că pretinsul impact profund negativ pe plan naţional şi european al unor asemenea infracţiuni care nu a fost explicitat, ar exista în condiţiile în care fonduri europene nerambursabile puse la dispoziţia persoanelor române care accesează diferitele Programe Structurale Operaţionale ale Uniunii sunt obţinute pe nedrept sau sunt folosite în mod fraudulos, schimbându-le destinaţia şi deturnând scopul pentru care au fost acordate, ori în cauza de faţă, nici inculpata A., nici membri echipei de management a Proiectului nu au fost remuneraţi pentru această activitate, nu au beneficiat nici personal, nici pentru altul de vreo sumă din fondurile europene accesate, aşa încât atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de normele penale ale art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. şi art. 289 alin. (1) C. pen. este de asemenea minimă.

În concret, faptul că cele două tabele cu participanţii la seminarul de deschidere a Proiectului de la Sinaia au fost semnate în privinţa cazării şi a mesei de două persoane care au fost la lucrările acestuia dar nu s-au cazat în hotel şi nu au servit masa, iar altele două nu au fost la seminar, precum şi împrejurarea că serviciile de catering (masa pentru 30 de persoane) asigurate pentru conferinţa ce a avut loc la Primăria comunei Ariceştii Rahtivani de PFA D. în valoare de 1.500 RON au fost achiziţionate în condiţiile unor nereguli referitoare la selectarea ofertei şi statutul juridic legal al firmei de catering, ar demonstra în fapt evidenta lipsă de importanţă, în sensul art. 181 C. pen. anterior a conţinutului faptelor penale săvârşite în dorinţa de a asigura reuşita Proiectului şi a se încadra în termenele şi condiţiile impuse în contractul de finanţare.

De asemenea, s-a precizat că scopul urmărit prin modalitatea în care, la data faptelor, inculpata şi membri echipei manageriale a Proiectului au înţeles să acţionzeze în perioada de timp aflată la dispoziţie şi în condiţiile în care Proiectul a fost cel dintâi implementat la nivel penitenciar în România după aderare, nu a fost acela de a frauda fondurile accesate, ci de a plasa persoanele private de libertate în slujba mediului înconjurător pentru a responsabiliza entităţile administrativ teritoriale în legătură cu reinserţia socială şi reintegrarea lor prin ocupare şi ucenicie într-o meserie.

S-a apreciat că la stabilirea în concret a gradului de pericol social trebuie să se ţină seama de persoana şi conduita făptuitorului ori inculpata A. nu doar că se află la primul conflict cu legea penală fiindcă, deşi cercetată în dosarul penal nr. x/P/2013 al Parchetului Curţii de Apel Ploieşti pentru fapte penale disjunse prin rechizitoriul de faţă prin rezoluţia din 20 septembrie 2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale, dar cu înscrisurile depuse la dosar a făcut dovada unei conduite anterioare de excepţie atât sub aspectul pregătirii sale profesionale, cât şi al comportamentului social onest şi demn, precum şi preocuparea pentru rigoarea profesională, implicarea, devotamentul, umanismul şi moralitatea ce caracterizează structura personalităţii sale.

În raport de toate considerentele expuse, instanţa de fond constatând că legea penală mai favorabilă inculpatei este codul penal anterior, a dispus în baza art. 19 din Legea nr. 255/2013 comb. cu art. 396 alin. (5) şi art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. rap. la art. 18 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior achitarea acesteia de sub învinuirea comiterii, în concurs real şi formal de infracţiuni conform art. 33 lit. a) şi b) C. pen. anterior, a faptelor penale de: fraudă împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene prevăzută de art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. anterior şi fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior deoarece acestea nu prezintă pericolul social al unor infracţiuni, ca şi condiţie prevăzută de lege pentru a atrage răspunderea sa penală.

În raport de persoana inculpatei, aşa cum datele circumstanţiale ale acesteia au fost reţinute mai sus, instanţa de fond a apreciat că aplicarea unei amenzi administrative conform art. 181 alin. (3) rap. la art. 91 lit. c) C. pen. anterior este necesară dar suficientă atât pentru a sancţiona faptele comise, cât şi pentru a preîntâmpina în viitor o conduită de abatere sau de încălcare, chiar minimă, a ordinii de drept.

Instanţa de fond a precizat că deşi temeiul juridic al achitării dispuse, art. 25 alin. (5) C. proc. pen. în vigoare de la 1 februarie 2014 instituie obligaţia de a lăsa nesoluţionată acţiunea civilă, conform actului de sesizare a instanţei, neconstituirea ca parte civilă de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane cu diferenţa de 410.951,17 RON nerecuperată este vădit nelegală în raport de prevederile art. 221 alin. (4) C. proc. pen.

Conform acestui articol, procurorul a susţinut că atunci când prin săvârşirea unei infracţiuni s-a produs o pagubă uneia dintre unităţile la care se referă art. 145 C. proc. pen., unitatea păgubită este obligată să sesizeze de îndată organul de urmărire penală, să prezinte situaţii explicative cu privire la întinderea pagubei, date cu privire la faptele prin care paguba a fost pricinuită şi să se constituie parte civilă.

În aceste condiţii, instanţa de fond a constatat că partea vătămată Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - A.M.P.O.S.D.R.U. preluată de Ministerul Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice nu s-a constituit parte civilă în cadrul acestui proces penal datorită împejurării că suma datorată ca debit, aceea de 15.329,89 RON şi a fost integral restituită încă de la data de 09 februarie 2012 conform extrasului de cont ataşat la adresa din 21 septembrie 2012.

Această sumă a fost stabilită urmare constatărilor efectuate de D.L.A.F. în nota de control din 16 iunie 2011, înregistrat la A.M.P.O.S.D.R.U. în 01 iulie 2011.

În lipsa oricăror dovezi din care să rezulte suma menţionată în rechizitoriu ca fiind prejudiciul total de 426.281,06 RON şi a constituirii de parte civilă a Autorităţii Contractante cu pretinsa diferenţă de prejudiciu de 410.951,17 RON care ar fi rămas nerecuperată, instanţa de fond a stabilit că partea vătămată A.M.P.O.S.D.R.U. nu a exercitat acţiunea civilă în procesul penal de faţă deoarece nu a constatat şi înregistrat prejudiciul menţionat de organul de urmărire penală şi de acea nu a întreprins demersurile legale pentru eventuala lui recuperare.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., instanţa de fond a dispus desfiinţarea următoarelor înscrisuri:

- cererea de rambursare înregistrată la A.M.P.O.S.D.R.U. în 14 ianuarie 2011;

- tabel nominal participanţi seminar Sinaia 26-28 august 2010 (două înscrisuri);

- proces-verbal de recepţie a serviciilor din 11 septembrie 2010;

- nota din 25 august 2010 privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionare directă servicii de publicitate;

- oferta din 02 septembrie 2010 emisă de SC B. SRL Bucureşti, din 25 august 2010;

- contract de prestări servicii de tipărire şi furnizare bunuri din 26 august 2010 încheiat între SC B. SRL şi Penitenciarul de Femei Târgşor;

- proces-verbal de recepţie a bunurilor din 26 august 2010;

- nota din 02 decembrie 2010 privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionare directă materiale pentru pictură;

- contract de furnizare bunuri din 03 decembrie 2010 încheiat cu SC C. SRL Băicoi;

- contract de prestări servicii de reuniuni şi conferinţe din 11 noiembrie 2010 încheiat cu P.F.A. D.;

- proces-verbal de recepţie a serviciilor din 12 noiembrie 2010;

- nota privind evaluarea ofertelor pentru achiziţionare directă materiale auxiliare birotică din 22 noiembrie 2010;

- contract de furnizare bunuri din 22 noiembrie 2010 încheiat cu SC E. SRL Ploieşti;

- facturile fiscale din 28 noiembrie 2010 şi din 29 noiembrie 2010, toate emise de SC E. SRL Ploieşti;

- proces-verbal de recepţie a bunurilor din 30 noiembrie 2010 - ca fiind documente false, respectiv conţinând date inexacte, folosite la săvârşirea faptelor penale.

Împotriva sentinţei penale nr. 139 din 17 octombrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti şi inculpata A.

Hotărârea instanţei de fond a fost atacată de parchet fiind apreciată ca netemeinică pentru următoarele considerente:

- s-a precizat faptul că pentru stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama printre altele de persoana şi conduita făptuitorului. Astfel se arată faptul că inculpata a dat declaraţii pe parcursul procesului penal a negat infracţiunea reţinută în sarcina sa contrar probelor administrate ceea ce în opinia parchetului ar dovedi faptul că a încercat să scape de răspundere penală.

Prin această atitudine, susţine Parchetul, inculpata a demonstrat faptul că nu s-a îndreptat.

- s-a apreciat faptul că inculpatei A. nu-i poate fi aplicabil acelaşi tratament ca şi celorlalte persoane implicate în proiect din următorele considerente:

În primul rând în momentul în care a trimisă documentaţia aferentă cererii de rambursare a declarat în fals că toate achiziţiile publice şi cheltuielile solicitate sunt eligibile fiind efectuate aceste activităţi în concordanţă cu legislaţia în vigoare.

Inculpata a ataşat cu intenţie cererii de rambursare un document inexact factura fiscală din 30 august 2010 şi un număr de 14 înscrisuri false, inculpat a aprobat şi semnat 7 documente cunoscând că acestea conţin date necorespunzătoare adevărului.

Spre deosebire de aceste persoane restul persoanelor implicate în proiect ar fi semnat un număr mai redus de înscrisuri false.

Astfel F. a semnat şase înscrisuri, G. două înscrisuri, H. trei înscrisuri, I. un înscris, J. două înscrisuri, K. două înscrisuri, L. un înscris.

De asemenea, se arată faptul că prejudiciul produs în cauză astfel cum a fost reţinut de instanţa de fond în sumă de 15.329,89 RON nu este real în condiţiile în care în conţinutul celei de rambursare se stipulează că în situaţia în care se descoperă informaţii incorecte sau false acest lucru atrage după sine reţinerea sumelor sau neplata acestora se face trimitere la Regulamentul nr. 2052/88 în care se stipulează faptul că se recuperează de la beneficiar în integralitatea unei subvenţii acordate pentru motivul că în calitatea sa de autoritate contractantă în sensul Directivei nr. 92/50 beneficiarul menţionat nu a respectat prevederile acestei directive în ceea ce priveşte atribuirea unui contract de achiziţii publice de servicii.

De asemenea, în opinia Parchetului faptul că cererea de rambursare a fost însoţită de înscrisuri false prezentate de inculpata A. dovedesc intenţia acesteia de a obţine fonduri europene şi din bugetul naţional fapt care au produs timp un impact profund negativ pe plan naţional şi european consecinţe deloc dorite în relaţiile cu comunităţile europene care furnizează din bugetul propriu bani pentru diverse programe necesare.

Pentru aceste considerente în temeiul disp. art. 421 pct. 2 C. proc. pen., s-a solicitat admiterea apelului desfiinţarea sentinţei instanţei de fond şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice de condamnarea inculpatei A.

Critica adusă hotărârii instanţei de fond de către inculpata A. este structurată pe trei direcţii.

În primul rând s-a reţinut faptul că instanţa de fond în mod greşit pe baza unei motivări insuficiente contradictorii a reţinut întrunirea elementului material al laturii obiective a infracţiunii de fraudă împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, fals şi infracţiunea de înşelăciune.

Această concluzie a instanţei în opinia apelantei ar contraveni flagrant legislaţiei aplicabile şi probatoriului administrat în cauză. Se arată faptul că considerentele hotărâri apelate sunt confuze şi contradictorii condiţie în care practic avem o veritabilă lipsa motivării.

Se solicită instanţei de apel să se constate faptul că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile prevăzute în „Manualul de proceduri al Administraţiei Naţionale al Penitenciarelor” pentru activităţile specifice sistemului administraţiei penitenciarelor.

Astfel, se arată că achiziţiile efectuate în cadrul proiectului POSDRU trebuiau să respecte doar legislaţia naţională şi anume O.U.G. nr. 34/2006.

Se arată faptul că manualul de proceduri instituie obligaţii suplimentare care nu sunt prevăzute în legislaţia privind achiziţiile publice.

Se arată că din raportul de constatare AMPOSDRU documentele care atestă îndeplinea procedurilor de achiziţie sunt cele reglementate de O.U.G. nr. 34, respectiv contractul sau şi factura în aceste condiţii se solicită instanţei de apel să constate că în acest dosar Penitenciarul Târgşor nu trebuia să deruleze niciun fel de procedură concurs de oferte negociere licitaţie pentru achiziţii sub 15.000 euro se putea achiziţiona direct de la orice comerciant din piaţă bunurile şi serviciile de valoare modică iar singure documente justificative cerute de lege erau contractul sau factura fiscală.

În opinia apărării actele ataşate cererii de rambursare, acte semnate de către inculpată, nu reprezintă din perspectiva apărării acte justificative necesare, condiţii în care acestea nu sunt apte să producă efecte juridice, respectiv să conducă la rezultatul cerut de lege şi anume obţinerea pe nedrept a fondurilor.

De asemenea, în motivarea apelului inculpata A. solicită să se constate faptul că instanţa de fond în mod greşit a reţinut existenţa vinovăţiei sub forma intenţiei ca element constitutiv al faptelor imputate în baza unui raţionament greşit şi care nu ţine cont de probatoriul administrat.

Prima critică se referă la faptul că instanţa de fond a menţionat referindu-se la forma de vinovăţie, respectiv intenţia, faptul că inculpata nu a prevăzut posibilitatea inserării în documentele întocmite semnate sau avizate efectiv de către funcţionarii penitenciarului a unor date inexacte false sau care nu corespund realităţii, deşi trebuia şi putea să prevadă acest fapt se arată faptul că în în acest caz pentru reţinerea infracţiunilor de înşelăciune şi fraudare a fondurilor europene forma intenţiei prevăzută de lege este cea directă sau indirectă condiţii în care culpa nu poate să stea la baza existenţei vinovăţiei în altă ordine de idei se solicită să se ţină cont de faptul că responsabilitatea activităţilor financiar contabile ale proiectului intrau în sarcina responsabilităţii financiară condiţie în care inculpata, de asemenea, nu putea să fie condamnată pentru cele trei infracţiuni.

Toate documentele justificative purtau viza contului financiar preventiv condiţii în care de asemenea inculpata nu putea să realizeze faptul că documentele respective nu corespundeau din punct de vedere al legalităţii şi corectitudinii.

Este de menţionat aici şi cererea inculpatei, care printr-o adresă înregistrată în data de 18 noiembrie 2010, adresată direct lui directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor prin care se semnalează deficienţe legate de managementul financiar, se solicită numirea unui nou manager şi de asemenea efectuarea unei unui audit ad-hoc care să evalueze calitatea activităţilor derulate până în momentul respectiv în cadrul proiectului.

Se arată faptul că pentru a se demonstra că inculpata A. a cunoscut despre falsificarea anumitor documente au fost utilizaţi martori a căror opinie nu putea fi una obiectivă, aceste mărturii fiind înlăturate de mărturiile unor martori obiectivi.

Cu privire la infracţiunea de fals apelanta precizează că lipseşte orice analiză a actelor materiale imputate condiţii în care apărarea nu putea să critice decât sub acest aspect hotărârea atacată.

Se contestă, de asemenea, implicarea inculpatei în ceea ce priveşte denaturarea adevărului în sau mai exact cu trimitere la cele şapte documente acolo semnarea este imputată acesteia, astfel, se arată că inculpata nu avea nicio atribuţie privind înregistrarea documentelor şi nici nu se ocupa de transmiterea sau recepţia ofertelor ori a altor documente prin procedura de achiziţii în cadrul penitenciarului în condiţii în care ofiţerul de achiziţii era martorul F.

În punctul trei al motivării se arată că nu poate fi reţinut existenţa unui prejudiciu ca element al constituit ca element constitutiv al infracţiunii imputate astfel se arată faptul că este nerelevant sub acest aspect faptul că, facturile reţinute de către D.L.A.F., atunci când a constatat nereguli, nu corespund facturilor şi documentelor incriminate în rechizitoriu, ca reprezentând documente false ori inexacte ataşate cererii de rambursare.

Astfel, se arată că din cele şapte facturi doar trei corespund în actele materiale incluse în conţinutul rechizitoriului, respectiv facturile din 09 noiembrie 2010 în valoare totală de 10.576,25 RON, respectiv aproximativ 2.300 euro, în vreme ce restul documentelor reţinute de către D.L.A.F. exced cadrului sesizării instanţei.

Examinând cauza, faţă de criticile formulate, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform dispoziţiilor art. 417 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, este fondat, urmând să fie admis, iar apelul declarat de inculpata A., este nefondat, urmând să fie respins.

În legătură cu cererea de schimbare a încadrării juridice, formulată de inculpata A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

În motivele depuse se menţionează faptul că infracţiunea prev. de art. 181 din Legea nr. 78/2000 ar fi o formă atipică a formei de înşelăciune, acest argument, în opinia apărării, conducând la concluzia existenţei unei singure infracţiuni, pentru faptul că există un singur administrator al celor două bugete, în speţă, partea civilă, autoritatea contractantă.

Înalta Curte constată că suntem în prezenţa a două infracţiuni distincte având în vedere modalitatea în care este redactat textul incriminatoriu şi natura acestor infracţiuni.

Astfel, infracţiunea prevăzută în art. 181 din Legea nr. 78/2000 constă în folosirea sau prezentarea de documente sau declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, prin natura sa, fiind, aşadar, o infracţiune de uz de fals specifică domeniului fondurilor europene.

Din economia textului de lege anterior rezultă că activitatea infracţională incriminată este una premeditată în condiţiile în care acest uz de fals este în mod evident o infracţiune subsecventă unor infracţiuni de fals în înscrisuri oficiale sau sub semnătură privată, utilizate tocmai în scopul de a fi obţinute fonduri externe în condiţii de nelegalitate.

Înalta Curte observă faptul că sub aspectul laturii obiective această infracţiune se poate comite în două modalităţi alternative, respectiv prin folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete şi, presupune utilizarea sau folosirea efectivă a unor înscrisuri sau declaraţii în cadrul procedurilor de accesare a fondurilor alocate de Uniunea Europeană al căror conţinut să fie nereal prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare ori mistificate prin alterarea lor în orice mod.

Se reţine că infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene au fost reglementate prin Legea nr. 78/2000 ca o componentă în prevenirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, acestea atentând la bugetul Uniunii Europene, fiind strâns legate de faptele de fraudă.

În acest context, folosirea şi prezentarea de documente, declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri europene reprezintă fraude care se comit în dauna bugetului Uniunii Europene şi care trebuie sancţionate prompt, întrucât afectează, în primul rând, imaginea României şi în al doilea rând patrimoniul comun al cetăţenilor Uniunii.

Înalta Curte reţine că potrivit dispoziţiilor art. 215 alin. (1) C. pen. anterior este sancţionată fapta persoanei care prezintă o faptă mincinoasă ca fiind adevărată, în scopul obţinerii unui folos dacă s-a pricinuit o pagubă.

Conform alin. (2) al aceluiaşi text de lege se reţine că legiuitorul incriminează înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase.

Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincţiile acolo arătate [alin. (3)].

Astfel, infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, este o infracţiune de pericol care se consumă în momentul în care se obţin fonduri în mod nelegal, nefiind condiţionată de existenţa unui prejudiciu sau de modalitatea în care ulterior s-a derulat proiectul şi au fost folosite aceste fonduri europene, întrucât modalitatea defectuoasă de utilizare a acestor fonduri este prevăzută de art. 181 din Legea nr. 78/2000, spre deosebire de infracţiunea de înşelăciune, care este condiţionată de obţinerea rezultatului material, de prejudiciul material cauzat la finalul desfăşurării activităţii infracţionale.

În al doilea rând faptul că, deşi suntem în prezenţa unui singur administrator al celor două bugete, al statului român şi Uniunii Europene, nu poate conduce automat la concluzia existenţei unei singure infracţiuni în condiţiile în care există totuşi două bugete, separate, aparţinând unor entităţi juridice diferite.

Înalta Curte constată că faptele inculpatei A. care în calitatea sa de director al Penitenciarului de Femei Târgşor şi manager al Proiectului POSDRU 86/6.1.S/57840, cu adresa din 14 ianuarie 2011, a depus la A.M.P.O.S.D.R.U. cererea de rambursare în care, printre altele, a declarat, în fals: „cheltuielile solicitate sunt eligibile”, „regulile privind achiziţiile publice şi oportunităţi egale au fost respectate” şi „documentele anexate sunt conforme”, iar pentru justificarea prefinanţării primite şi obţinerii plăţii intermediare, la cererea de rambursare a anexat ca document inexact factura fiscală din 30 august 2010 emisă de SC A. SA şi unele documente false pe care le-a aprobat prin mai multe acte materiale repetate, cunoscând că acestea conţin date necorespunzătoare adevărului, inducând astfel în eroare reprezentanţii autorităţii contractate pentru obţinerea pe nedrept de fonduri nerambursabile din bugetul general al Comunităţilor europene şi a celui naţional sunt prevăzute de legea penală, respectiv de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 - folosire sau prezentare de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor; de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. anterior - înşelăciune şi de art. 289 alin. (1) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen - fals intelectual în formă continuată; ele se află în concurs real şi ideal de fapte penale conform art. 33 lit. a) şi b) C. pen. anterior şi au fost comise cu vinovăţie sub forma intenţiei.

Inculpata a criticat hotărârea atacată susţinând că a fost reţinută comiterea unor infracţiuni la care latura subiectivă presupune existenţa intenţiei directe sau indirecte nu comiterea lor din culpă. Astfel, se arată faptul că inculpata nu a prevăzut posibilitatea inserării în documentele întocmite semnate sau avizate efectiv de către funcţionarii penitenciarului a unor date inexacte false sau care nu corespund realităţii, deşi trebuia şi putea să prevadă acest fapt. Într-adevăr instanţa de fond a reţinut, printre altele, faptul că atribuţiile inculpatei decurgând din calitatea sa de manager al Proiectului implică o răspundere de natură preponderent obiectivă care se explică prin aceea că şi în măsura în care nu a prevăzut posibilitatea inserării în documentele întocmite, semnate şi sau avizate efectiv de funcţionarii penitenciarului a unor date inexacte, false sau care nu corespund realităţii, trebuia şi putea să prevadă acest fapt tocmai în îndeplinirea obligaţiei de diligenţă maximă pe care responsabilitatea de a semna cererea de rambursare conţinând menţiunile exprese „regulile privind achiziţiile publice au fost respectate”, „documentele anexate sunt conforme” şi „cheltuielile solicitate sunt eligibile” a instituit-o în sarcina sa. În dorinţa de a motiva responsabilitatea suplimentară care îi revenea inculpatei, în dubla calitate pe care o avea, instanţa de fond a făcut trimitere la elemente care presupun comiterea unei infracţiuni din culpă în condiţiile în care pentru reţinerea infracţiunilor de înşelăciune, fals şi fraudare a fondurilor europene, forma intenţiei prevăzută de lege este cea directă sau indirectă, condiţii în care culpa nu poate să stea la baza constatării existenţei vinovăţiei.

Cu privire la intenţia infracţională, Înalta Curte constată că inculpata A., cu intenţie, a semnat şi prezentat Autorităţii Contractante ataşat cererii de rambursare, în care a făcut declaraţii false, acte privind organizarea procedurilor de achiziţii de bunuri şi servicii întocmite ulterior momentului achiziţiei efective, implicându-se, în mod direct, în unele cazuri, aşa cum s-a arătat, în cumpărarea acestora fără a fi organizată procedura legală, dar şi acte despre al căror conţinut cunoştea că nu corespunde realităţii, în vederea obţinerii unor fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene şi din bugetul naţional, asfel încât sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute, respectiv art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 - de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. anterior - înşelăciune şi de art. 289 alin. (1) C. pen. anterior cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen - fals intelectual în formă continuată.

În legătură cu apărarea inculpatei referitoare la faptul că aceasta nu ar fi trebuit să aplice Manualul de proceduri al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor pentru activităţile legate de achiziţiile în cadrul proiectul POSDRU, ci dispoziţiile prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006, Înalta Curte face următoarele precizări:

Este greu de admis faptul că activitatea derulată în cadrul proiectului POSDRU, activitate în care erau implicate mai mult penitenciare, inclusiv inculpata în calitate director de penitenciar şi de manager de proiect, putea fi divizată de aşa natură încât o parte a activităţii să respecte acel manual de proceduri al A.N.P., iar cealaltă activitate cea strict legată de proiectul POSDRU să nu respecte aceaste dispoziţii, în condiţiile în care tot ceea ce înseamnă administrarea unor fonduri aparţinând bugetului Uniunii Europene, presupune existenţa unor sancţiuni mai severe pentru derularea necorespunzătoare a gestionării acestor fonduri. Oricare ar fi răspunsul la întrebarea privind procedura care ar fi trebuit urmată, este important de observat faptul că inculpata în cadrul proiectului derulat, a înţeles să aplice dispoziţiile „Manualului” privind achiziţiile publice în cadrul A.N.P.

În condiţiile în care a fost urmată această cale în ceea ce priveşte achiziţiile despre care vorbeam, proceduri în cadrul cărora Înalta Curte ca şi instanţa de fond a constatat existenţa unor documente care conţin menţiuni inexacte sau acte care au fost întocmite în fals, este imposibil de acceptat teza apărării conform căreia acesta nu se poate face vinovată de săvârşirea infracţiunii prev. de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Inculpata a ales să urmeze această procedură în ceea ce priveşte aceste achiziţii şi ulterior acestei alegeri a înţeles să folosească aceste documente în vederea obţinerii fondurilor nerambursabile. Aceste documente sunt singurele care au stat la baza obţinerii fondurilor despre care vorbeam, condiţii în care este practic imposibil să nu ţinem cont de utilizarea acestor documente, care conţin date inexacte sau sunt false, pentru derularea proiectului.

Referitor la apărarea conform căreia căreia toate documentele puteau viza controlului financiar şi în consecinţă inculpata fiind de bună credinţă şi având încredere în angajaţii săi, a semnat pentru obţinerea fondurilor, confirmând legalitatea acelor acte Înalta Curte constată că nici această apărare nu poate fi reţinută.

Din probatoriul administrat a reieşit în mod indubitabil faptul că inculpata a cunoscut faptul că cel puţin o parte a documentelor folosite conţineau date inexacte, dar, în dorinţa ei de a obţine fondurile şi pentru a asigura continuarea proiectul început, a înţeles să dea girul său acestor documente.

În ceea ce priveşte apărarea prin care se arată că doar trei din cele şapte facturi precizate de către D.L.A.F. corespund actelor materiale reţinute în conţinutul rechizitoriului, Înalta Curte constată faptul că acest aspect nu are relevanţă atâta vreme cât s-a demonstrat că facturile reţinute au fost încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale.

Referitor la reţinerea agravantei prevăzute de art. 181 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, referitor la consecinţe deosebit de grave, Înalta Curte reţine că aceste se circumscriu noţiunii de consecinţe deosebit de grave definite de art. 146 teza a II-a C. pen. anterior, respectiv perturbarea importantă a activităţii unei autorităţi publice.

Înalta Curte apreciază că s-a creat pericol social pentru buna funcţionare şi a activităţii, atât a penitenciarului condus de inculpată, cât şi în ceea ce priveşte activitatea celorlalte penitenciare implicate în programul „Proiectul POSDRU” 86/6.1.S/57840 chiar la nivelele superioare, atât prin problemele de implementare a obiectivelor programului, precum şi prin numărul mare de persoane, angajaţi ai sistemului penitenciar, implicate, creându-se o stare generală de suspiciune şi neîncredere, conduita infracţională a inculpatei conducând în mod cert la consecinţele cerute de lege.

Un motiv în plus cu privire la pericolul social şi la reţinerea agravantei prevăzute de art. 18 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, este şi faptul că neregulile constatate, care au dus la deschiderea acestui dosar penal, au avut drept consecinţă firească blocarea la plată a celorlalte tranşe care fac obiectul „Proiectul POSDRU” 86/6.1.S/57840”, acestea fiind şi în acest moment neprocesate, nevalidate şi neplătite.

Înalta Curte constată şi ea, ca şi instanţa de fond că prejudiciu de 15.329,89 RON a fost acoperit, suma datorată ca debit Autorităţii Contractante fiind integral restituită în data de 09 februarie 2012 conform extrasului de cont ataşat la adresa din 21 septembrie 2012 a M.M.F.P.S. - A.M.P.O.S.D.R.U.

În ceea ce priveşte reţinerea disp. art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. în dispozitiv în Ioc de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., Înalta Curte precizează că aceasta s-a datorat unei erori materiale evidente, în condiţiile în care pentru infracţiunea de înşelăciune nu s-a reţinut această agravantă în niciuna dintre fazele procesului penal.

În ceea ce priveşte apelul Parchetului, Înalta Curte nu îşi poate însuşi critica referitoare la faptul că aplicarea unor măsuri mai uşoare celorlalte persoane implicate în acest dosar, respectiv scoaterea lor de sub urmărire penală şi sancţionarea lor cu amendă administrativă este justificată strict prin trimitere la prin numărul de acte falsificate.

Fără să negăm de principiu importanţa numărului de acte falsificate nu putem să apreciem pericolul infracţional doar privind acest aspect al problemei.

În schimb este adevărat faptul că inculpata în calitate sa de conducător al instituţiei, care gestiona acest proiect, avea o responsabilitate mult mai mare, resposabilitate care ar fi trebuit să fie materializată într-o atenţie deosebită în ceea ce priveşte administrarea acestor fonduri inclusiv, prin verificarea mai atentă a documentelor trimise pentru obţinerea fondării fondurilor europene şi refuzul de a trimite documente inexacte sau false pentru obţinerea fondurilor care se derulau în cadrul proiectului.

Este, de asemenea, adevărat faptul că în momentul luării unei soluţii de scoatere, sub motivaţia că fapta nu prezintă gradul de pericol social a unei infracţiuni, atitudinea făptuitorului în sensul recunoaşterii sau nerecunoaşterii faptei, este importantă în ceea ce priveşte adoptarea acestui tip de hotărâre.

Astfel nerecunoaşterea faptelor poate constitui, în principiu, un motiv care să conducă la neadoptarea unei soluţii de scoatere de sub urmărire penală dar nici într-un caz acesta nu ar trebui să constituie singurul motiv în acest sens.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.

Instanţa de fond a reţinut că prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret - fiind lipsită în mod vădit de importanţă - fapta inculpatei A., nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, condiţii în care s-a apreciat că fapta inculpatei A., deşi prevăzută de legea penală, nu este infracţiune.

Înalta Curte, contrar celor reţinute de instanţa de fond consideră că faţă de natura şi importanţa valorilor sociale ocrotite de lege şi puse în pericol prin activitatea infracţională a inculpatei, caracterul şi gravitatea urmărilor care au fost produse şi care ar fi putut să fie produse (infracţiunea prev. de art. 18 alin. (1), fiind o infracţiune de pericol), de împrejurările în care fapta a fost comisă, circumstanţele personale ale inculpatei, conduc la concluzia existenţei a gradului de pericol social al infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata.

Totuşi ţinând cont de faptul că inculpata se afla la primul contact cu legea penală, că prejudiciul relativ redus ca şi cuantum şi a fost recuperat, urmează să stabilească pedepse într-un cuantum sub minimul special prevăzut de lege pentru fiecare dintre infracţiuni, respectiv de 3 ani pentru infracţiunea prev. de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, 2 ani şi 6 luni pentru infracţiunea de înşelăciune şi, respectiv de 2 luni pentru infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. anterior, acestea fiind apte să asigure realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen. În ceea ce priveşte modalitatea de exacutare a pedepsei se apreciează că suspendarea a executării acesteia va fi suficientă pentru atingerea scopului prevăzut de lege, ţinând cont şi de circumstanţele personale ale inculpatei.

În ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte constată că legea veche este mai favorabilă inculpatei.

Potrivit art. 5 alin. (1) C. pen., în cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În ceea ce priveşte modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile, Înalta Curte apreciază trebuie respectat principiul aplicării globale a legii penale mai favorabile şi nu principiul aplicării pe instituţii autonome.

Numai interpretarea prevederilor art. 5 C. pen. în sensul că legea penală mai favorabilă se aplică în ansamblul ei este singura care poate fi considerată viabilă.

Conform C. pen. anterior infracţiunea de înşelăciune, prev. de art. art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. anterior, avea limite cuprinse între între 3 şi 15 de ani închisoare.

Această infracţiune se regăseşte în noul C. pen. la art. 244 alin. (2), pedeapsa pentru această infracţiune fiind închisoarea de la 1 an la 5 ani.

Infracţiunea prev. de art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 era pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani, iar forma nouă are limite cuprinse între 3 ani şi 10 ani şi 6 luni. Infracţiunea prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. era prevăztă cu pedepse dea la 6 luni la 5 ani în timp ce în noul C. pen. infracţiunea prev. de art. 322 alin. (1) este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Inculpatei i s-a reţinut forma continuată a faptei conform legii penale vechi, lucru care este posibil conform noilor prevederi legale.

Înalta Curte constată că circumstanţele prev. de art. 74 alin. (1) lit. a) din C. pen. anterior, care pot şi vor fi avute în vedere în această cauză de către instanţa de apel, nu pot fi reţinute dacă s-ar aplica dispoziţii penale din Codul penal în vigoare.

De asemenea, Înalta Curte constată că dacă s-ar reţine legea nouă ca fiind mai favorabilă, cu consecinţa aplicării dispoziţiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., ar trebui aplicate acest dispoziţii penale noi, care reglementează concursul de infracţiuni. Aceste dispoziţii prevăd adăugarea unui spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, la pedeapsa cea mai grea. Faţă de toate aceste considerente instanţa apreciează că legea veche este mai favorabilă inculpatei.

Referitor la solicitarea de confiscare a sumei de 410.951,17 RON formulată de Ministerul Public în baza art. 118 lit. e) din vechiul C. pen., reprezentând diferenţa dintre cuantumul prejudiciului stabilit în rechizitoriu în cuantum de 426.281,06 RON, respectiv valoarea sumei ce a însoţit cererea de rambursare în legătură cu care se reţine activitatea infracţională imputată inculpatei, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată.

Suma de 426.281,06 RON este defalcată pe sumele reprezentând finanţare europeană şi naţională, respectiv 352.321,30 RON reprezentând fonduri europene şi 73.959,76 RON bugetul naţional, iar pentru fiecare fond fiind evidenţiate cele două categorii de cheltuieli solicitate, şi anume deducere spre finanţare şi cheltuieli solicitate la rambursare. În opinia parchetului acesta este prejudiciul concret al cauzei, întrucât în situaţia în care s-a putut dovedi existenţa unor manopere ilicite în solicitarea şi ulterior obţinerea de fonduri comunitare şi fonduri de la bugetul naţional, în speţă prin încălcarea legislaţiei naţionale privind achiziţiile publice, beneficiarul acestor subvenţii trebuie obligat la restituirea întregii subvenţii, respectiv la valoarea solicitată prin cererea de rambursare, cerere de rambursare care a fost însoţită de documentaţii incomplete şi inexacte.

S-a făcut trimitere la hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene din 21 decembrie 2011 prin s-a stabilit în mod concret noţiunea de abatere şi cadrul legal care fundamentează necesitatea restituirii întregii subvenţii, iar potrivit motivării hotărârii anterior menţionate prin referire la art. 23 alin. (1) din Regulamentul nr. 4253/88 justificarea fiind evidentă cu privire la necesitatea şi obligaţia statelor naţionale de a solicita recuperarea întregii subvenţii în condiţiile în care s-a prefigurat o încălcare a dispoziţiilor legale privind desfăşurarea procedurii de achiziţie publică, situaţie prezentă în speţa de faţă.

Înalta Curte constată faptul că C.J.U.E. a stabilit în cadrul „Cererii de pronunţare a unei hotărâri preliminare” nr. 465-2010, faptul că potrivit celui de al treilea şi celui de al cincilea considerent ale Regulamentului nr. 2988/95, constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct in numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate.

În aceste condiţii, Regulamentul nr. 2052/88 poate constitui un temei juridic care să permită autorităţilor naţionale să recupereze de la beneficiar integralitatea unei subvenţii acordate în temeiul FEDR pentru motivul că, în calitatea sa de „autoritate contractantă”, în sensul Directivei nr. 92/50, beneficiarul menţionat nu a respectat prevederile acestei directive în ceea ce priveşte atribuirea unui contract de achiziţii publice de servicii, care avea ca obiect realizarea acţiunii în temeiul căreia i-a fost acordat beneficiarului subvenţia respectivă.

Astfel, art. 1 lit. a) primul parag. din Directiva nr. 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de servicii, defineşte „contractele de achiziţii publice de servicii” ca fiind, în principiu, contracte cu titlu oneros, încheiate în scris între un prestator de servicii şi o autoritate contractantă.

Este precizat faptul că sunt considerate „autorităţi contractante” statul, colectivităţile teritoriale, organismele de drept public, asociaţiile formate din una sau mai multe din aceste colectivităţi sau din aceste organisme de drept public.

Cu toate acestea, Înalta Curte constată că nu orice fel de achiziţie publică poate să facă obiectul abaterii precizate mai sus. Astfel, art. 7 din Directiva nr. 92/50, prevede că aceasta se aplică contractelor de achiziţii publice de servicii a căror valoare estimată, fără taxa pe valoarea adăugată, este egală sau mai mare de 200.000 euro.

Înalta Curte a constatat că valoarea totală a sumei solicitată prin cererea de rambursare a fost de 434.980,67 RON, precum şi faptul că în cadrul proiectului au fost efectuate achiziţii de bunuri şi servicii în valoare mai mică de 15.000 euro.

Partea vătămată Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - A.M.P.O.S.D.R.U. preluată de Ministerul Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice nu s-a constituit parte civilă în cadrul acestui proces penal datorită împejurării că suma datorată ca debit, aceea de 15.329,89 RON (mai puţin de 4.000 euro) a fost integral restituită încă de la data de 09 februarie 2012, conform extrasului de cont ataşat la adresa din 21 septembrie 2012.

Această sumă a fost stabilită urmare constatărilor efectuate de D.L.A.F. în nota de control din 16 iunie 2011, înregistrat la A.M.P.O.S.D.R.U. în 01 iulie 2011.

În lipsa unor probe din care să rezulte suma menţionată în rechizitoriu ca fiind prejudiciul total de 426.281,06 RON şi a constituirii de parte civilă a Autorităţii Contractante cu pretinsa diferenţă de prejudiciu de 410.951,17 RON, care ar fi rămas nerecuperată, Înalta Curte constată că partea vătămată A.M.P.O.S.D.R.U. nu a exercitat acţiunea civilă în procesul penal de faţă, deoarece nu a constatat şi înregistrat prejudiciul menţionat de organul de urmărire penală.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, de confiscare de la inculpata A., a sumei de 426.281,06 RON.

Faţă de toare aceste considerente, Înalta Curte va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti împotriva sentinţei penale nr. 139 din 17 octombrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Va desfiinţa, în parte, sentinţa atacată şi rejudecând:

În baza art. 18 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 (cu modificările până la data de 01 februarie 2014) va condamna inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare cu reţinerea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. anterior şi art. 76 lit. a) C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei va aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 65-66 C. pen. anterior, va interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.

În baza art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. anterior şi art. 76 lit. c) C. pen. anterior, va condamna pe inculpata A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 65-66 C. pen. anterior, va interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen., cu aplicarea art. 76 lit. a) şi c) C. pen. anterior şi art. 76 lit. e) C. pen. anterior, va condamna inculpata la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) şi b) rap. la art. 34 din vechiul C. pen., va contopi pedepsele aplicate şi va dispune ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei va aplica inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 65-66 C. pen. anterior, va interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.

În baza art. 81 C. pen. anterior, va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În baza art. 82 C. pen. anterior, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei va stabili termenul de încercare de 5 ani.

Va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 84 vechiul C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se va suspenda şi executarea pedepselor accesorii.

Va respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, de confiscare de la inculpata A., a sumei de 426.281,06 RON.

Va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale şi va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Va obliga apelanta intimată inculpată la plata sumei de 1.060 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 60 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, vor rămâne în sarcina statului.

Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti împotriva sentinţei penale nr. 139 din 17 octombrie 2014 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Desfiinţează, în parte, sentinţa atacată şi rejudecând:

În baza art. 181 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000 (cu modificările până la data de 01 februarie 2014) condamnă inculpata A. la pedeapsa de 3 ani închisoare cu reţinerea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. anterior şi art. 76 lit. a) C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 65 - 66 C. pen. anterior, interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.

În baza art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) C. pen. anterior şi art. 76 lit. c) C. pen. anterior, condamnă inculpata A. la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 65 - 66 C. pen. anterior, interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.

În baza art. 289 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. cu aplicarea art. 76 lit. a) şi c) C. pen. anterior şi art. 76 lit. e) C. pen. anterior, condamnă inculpata la pedeapsa de 2 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 33-34 din vechiul C. pen., contopeşte pedepsele aplicate şi dispune ca inculpata A. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior.

În baza art. 65 - 66 C. pen. anterior, interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 3 ani ca pedeapsă complementară.

În baza art. 81 C. pen. anterior, dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În baza art. 82 C. pen. anterior, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei stabileşte termenul de încercare de 5 ani.

Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 şi art. 84 din vechiul C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, de confiscare de la inculpata A. a sumei de 426.281,06 RON.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Obligă apelanta intimată inculpată la plata sumei de 1.060 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 60 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Ploieşti, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 ianuarie 2016.