Influence trafficking conviction rejected due to failure to prove causal link between sponsorship and judicial intervention beyond reasonable doubt

Decizia nr. 223/A/2015

Asupra apelului de faţă, constată următoarele:

La data de 25 aprilie 2013 a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj Napoca rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Oradea emis în Dosarul nr. x/P/2012, urmare a admiterii cereri de strămutare formulată de către petentul A. cu privire la judecarea cauzei ce formează obiectul Dosarul nr. x/35/2013 de la Curtea de Apel Oradea la Curtea de Apel Cluj.

Instanţa a fost sesizată sub aspectul săvârşirii de către inculpaţii B., C. şi A. a infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 raportat la art. 6 şi 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, C. sub aspectul comiterii infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 257 raportat la art. 6 şi 7 alin. (3) din Legea nr. 78/2000, şi A. pentru comiterea infracţiunii de cumpărare de influenţă prev. şi ped. de art. 61 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 83 C. pen.

S-a reţinut în sarcina inculpaţilor că prin sentinţa penală nr. 1241 din 21 decembrie 2010 a Judecătoriei Satu Mare, învinuitul A. a fost condamnat în baza art. 239 alin. (2) C. pen. la o pedeapsă de 8 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj. Hotărârea Judecătoriei Satu-Mare a rămas definitivă prin decizia penală nr. 428/R din 17 mai 2011 a Curţii de Apel Oradea (Dosar nr. x/296/2009).

Prin apărătorul ales, învinuitul A. a formulat o contestaţie în anulare în 15 iulie 2011, fixându-se termen de judecată pentru data de 4 octombrie 2011.

Cu toate acestea, un alt avocat decât cel ales de către învinuitul A. a formulat la dosarul cauzei (x/296/2009) o cerere de preschimbare a termenului de judecată acordat (4 octombrie 2011), cerere care prin rezoluţia preşedintelui de complet a fost admisă, preschimbându-se termenul pentru data de 23 august 2011. La acest termen, completul de judecată format din judecătorii D., E. şi F. au admis contestaţia în anulare formulată de către învinuitul A. împotriva deciziei penale nr. 428 din 17 mai 2011 a Curţii de Apel Oradea dispunând desfiinţarea în totalitate a acestei decizii şi a sentinţei penale nr. 1241 din 21 decembrie 2010 a Judecătoriei Satu-Mare. Totodată, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. j) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal împotriva lui A. pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj în formă prev. de art. 239 alin. (2) C. pen.

Învinuitul A. este în relaţii de prietenie cu inculpatul B. - comisar şef în cadrul I.P.J. Satu-Mare şi şef al Serviciului de Investigaţii Criminale în cursul anului 2011, inculpatul C. fiindu-i subordonat în cadrul acestei formaţiuni. La rândul său, inculpatul C. este în relaţii apropiate, de prietenie, cu numitul G. - comisar şef în cadrul BCCO Oradea şi soţul numitei E. - judecător la Curtea de Apel Oradea, secţia penală, membră a completului de judecată care a soluţionat contestaţia în anulare formulată de către învinuitul A.

În baza acestor relaţii de prietenie, inculpatul B. şi-a exercitat influenţa prin intermediul inculpatului C. asupra numitului G., în vederea determinării soţiei acestuia, numita E., să pronunţe o soluţie favorabilă în Dosarul nr. x/296/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea.

Astfel, în seara de 19 august 2011, după o vizită făcută învinuitului A., inculpatul B. a luat legătura cu inculpatul C., căruia i-a cerut în mod expres şi direct, să intervină la numitul G. care „ ştie el ce are de făcut" în legătură cu termenul învinuitului A. din 23 august 2011. Relevantă în acest sens este discuţia telefonică dintre cei doi, din data de 19 august 2011 ora 1934.

În cadrul aceleiaşi discuţii inculpatul B. i-a spus inculpatului C. să-i transmită numitului G. că învinuitul A. se va revanşa faţă de ei.

Inculpatul C. şi-a însuşit solicitarea şefului său, inculpatul B., astfel că în data de 21 august 2011, ora 17.30 îi transmite următorul mesaj SMS numitului G.: „Marţi unchiu V. trebuie să meargă la control. Te rog să-l programezi la cabinetul d-nei doctor", iar în data de 22 august 2011 ora 9.46 cu o zi înainte de termenul din 23 august 2011 de la Curtea de Apel Oradea al învinuitului A., inculpatul C. îi cere numitului G. într-un limbaj codat să intervină cel mai probabil la soţia sa, deşi susnumitul este în relaţii de prietenie şi cu numitul D. - preşedintele de complet al Dosarului nr. x/296/2009.

Imediat după finalizarea acestei discuţii, inculpatul C. l-a sunat pe inculpatul B. să-i transmită că „a vorbit cu G." şi că acesta „o zis că totul va fi bine". Pentru a întări convingerea învinuitului A., că influenţa de care s-a prevalat este una reală, inculpatul B., imediat după terminarea discuţiei cu inculpatul C. care l-a asigurat „că totul va fi bine".

Mesajul primit de la numitul G. - soţul judecătoarei E. că soluţia dată de Curtea de Apel Oradea este favorabilă a fost transmis imediat de către inculpatul C. şefului său, inculpatul B.

Întrucât învinuitul A. a promis că va răsplăti activitatea celor doi inculpaţi B. şi C., de exercitare a influenţei asupra actului de justiţie din Dosar nr. x/296/2009 promisiune acceptată de cei doi, în data de 30 septembrie 2011 conform contractului de sponsorizare din 3 octombrie 2011, SC RR. SRL Vetiş (societate comercială administrată în fapt de învinuitul A.) a sponsorizat cu suma de 2000 RON H. - Regiunea 1 Satu-Mare în vederea deplasării în Olanda la o competiţie sportivă.

Astfel, în cursul lunii octombrie 2011, mai mulţi ofiţeri şi subofiţeri de poliţie din cadrul I.P.J. Satu-Mare, membrii ai H. - Regiunea 1 Satu-Mare au participat la o competiţie sportivă în Olanda. Printre participanţii la această deplasare s-au numărat şi inculpaţii B. şi C. şi soţiile lor. De altfel, trebuie precizat că din totalul de 21 de poliţişti participanţi la această competiţie sportivă, un număr de 16 poliţişti şi-au dus şi soţiile.

Conform probelor de la dosar, deplasarea lucrătorilor de poliţie şi a soţiilor lor, inclusiv a celor doi inculpaţi, s-a făcut din fondurile H. - Regiunea 1 Satu-Mare, fonduri obţinute în baza unor contracte de sponsorizare. Astfel, H. - Regiunea 1 Satu-Mare a obţinut pentru această deplasare un număr de 42 de sponsorizări, în valoare totală de 38.150 RON.

Aşa cum s-a arătat, unul din contractele de sponsorizare a fost semnat de către învinuitul A., pentru suma de 2000 RON. Această sponsorizare de către învinuitul A., pentru suma de 2000 RON. Această sponsorizare este în legătură directă cu influenţa care şi-au exercitat-o cei doi inculpaţi B. şi C. faţă de numitul G. - soţul numitei E., membră în completul de judecată care a pronunţat soluţia de încetare a procesului penal faţă de învinuitul A.

Concludentă în acest sens a fost apreciată discuţia telefonică dintre cei doi inculpaţi, B. şi C. din data de 31 august 2011 ora 12.53, după decizia Curţii de Apel Oradea, în timp ce primul se găsea la sediul SC RR. SRL Vetiş, la învinuitul A.

Prin urmare, ar fi evident că sponsorizarea de 2.000 RON făcută de învinuitul A. către H. Regiunea 1 Satu-Mare în vederea deplasării în Olanda, vine ca o răsplată pentru influenţarea actului de justiţie făcută de inculpaţii B. şi C. prin intermediul numitului G. - soţul unuia din membrii completului de judecată care a pronunţat decizia penală nr. 632/R/2011, decizie prin care în urma admiterii contestaţiei în anulare s-a dispus încetarea procesului penal faţă de învinuitul A., în condiţiile în care acesta le-a promis celor doi inculpaţi anterior pronunţării hotărârii judecătoreşti că se va revanşa pentru intervenţia lor.

De asemenea, învinuitul A. a sponsorizat şi cu produse de carmangerie (salam, conserve, etc.) deplasarea grupului de poliţişti în Olanda.

În susţinerea acuzaţiilor formulate de ministerul public împotriva inculpaţilor au fost administrate următoarele probe: declaraţiile inculpaţilor, ale martorilor I., J., K., procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice şi proba cu înscrisuri respectiv: sesizarea penală formulată de către L., adresată Parchetului de pe Lângă Curtea de Apel şi înregistrată din 13 septembrie 2011, extras de pe portalul instanţelor, decizia penală nr. 632/R din 23 august 2011 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în Dosar nr. x/296/2009*, decizia penală nr. 428/R din 17 mai 2011 pronunţată în Dosar nr. x/296/2009, decizia penală nr. 252/R din 21 octombrie 2005 pronunţată în Dosar nr. x/2005 a Tribunalului Satu-Mare, sentinţa penală nr. 828 din 27 aprilie 2005 pronunţată în Dosar nr. x/2005 a Judecătoriei Satu Mare, sunt depuse la dosar articole din SS. - Ştiri din Satu-Mare, decizia penală nr. 336/R din 20 martie 2012 pronunţată în Dosar nr. x/296/2009, un tabel nominal cu membrii delegaţiei la turneul de fotbal din 2011, extrase de cont de la Banca P., contractul de sponsorizare din 3 octombrie 2011 încheiat între RR.

şi H. Regiunea 1 Satu Mare, contractul din 19 aprilie 2011 încheiat între SC JJ. SRL şi H. Regiunea 1 Satu-Mare, contractul de sponsorizare din 3 octombrie 2011 încheiat între SC OO. SRL şi H. Satu-Mare, contractul de sponsorizare din 10 oct 2011 încheiat între SC LL. şi SC TT. SRL, contractul din 29 septembrie 2011, încheiat între SC KK. SRL contractul din 6 octombrie 2011, încheiat între SC MM. SRL, contractul din 6 octombrie 2011, încheiat între NN. SRL, contractul din 28 septembrie 2011 sponsor fiind SC QQ. SRL, contractul din 14 septembrie 2011 sponsor SC UU.

SRL, contractul din 30 septembrie 2011 sponsor SC VV. SRL, contractul din 14 septembrie 2011 sponsor SC WW., contractul din 20 septembrie 2011 sponsor XX. SRL, contractul din 15 septembrie 2011, sponsor SC AA. SRL, contractul din 9 septembrie 2011 sponsor SC BB. SRL, contractul din 22 septembrie 12011 sponsor SC CC. SA, contractul din 29 septembrie 2011 sponsor DD SRL, contractul din 9 septembrie 2011 sponsor SC EE. SRL, contractul de sponsorizare ilizibil din 8 septembrie 2011, contractul de sponsorizare din 27 septembrie 2011 sponsor FF. SRL, contractul din 21 septembrie 2011 sponsor SC GG.

SRL, contractul din 27 septembrie 2011 încheiat între SC HH. SRL şi H. Regiunea 1 Satu-Mare, contractul din SC II. SRL, contractul din 20 septembrie 2011 încheiat între SC Banca D. şi H. Regiunea 1 Satu Mare, contractul de sponsorizare din 23 septembrie 2011 încheiat între SC PP. SRL, contractul din 22 septembrie 2011 între SC ŞŞ. SRL, contractul dintre ŢŢ. SRL şi H. Regiunea 1 Satu Mare, contractul din 20 septembrie 2011 încheiat între YY. Satu Mare SA, contractul încheiat între ZZ. SRL, contractul dintre AAA. SRL şi H. Regiunea 1 Satu Mare, contractul sponsorizare între BBB.

SRL şi H. Regiunea 1 Satu-Mare, contractul sponsor CCC. SRL, contractul din 19 septembrie 2011, contractul sponsor DDD. SRL, contractul de sponsorizare între EEE. SRL şi H. Regiunea 1 Satu-Mare, contractul încheiat între FFF. SRL şi H. Regiunea 1 Satu-Mare, contractul sponsor SC GGG. SRL, contractul sponsor HHH. SRL, contractul sponsor III. SRL- două contracte, contractul între JJJ. SRL şi H. Regiunea 1 Satu-Mare precum şi cel dintre SC KKK. SRL şi H. Regiunea 1 Satu-Mare contractul între LLL. SRL şi H. Regiunea 1 Satu-Mare cel dintre SC MMM.

şi H. Regiunea 1 Satu-Mare, contractul invitaţiile trimise de H. Olanda, şi corespondenţa purtată între cele două organizaţii, procesele verbale de şedinţă a H., secţia română din 14 iunie 2011 şi 1 septembrie 2011, extrase de cont, solicitarea numitului A. de preschimbare a termenului de judecată acordat în Dosarul nr. x/296/2009*, adresa Ministerului Finanţelor Publice Garda Financiară secţia Satu-Mare, fişa contului, donaţii şi subvenţii acordate în 2012 al SC RR. SRL, contractul de sponsorizare încheiat între SC RR.

SRL şi Asociaţia M. Beiuş în 26 aprilie 2012, contractul de sponsorizare între aceeaşi societate comercială şi Catedrala P. din Baia Mare, fişa aceluiaşi cont pentru donaţii şi subvenţii acordate în 2011, contractul de sponsorizare încheiat între SC RR. SRL în calitate de sponsor şi Asociaţia Q. din industria laptelui în calitate de beneficiar, şi ordinul de plată aferent, contractul de sponsorizare din 28 iulie 2011 prin care SC RR. sponsorizează Parohia N. cu suma de 20.000 RON, contractul de sponsorizare între aceeaşi societate comercială şi Asociaţia Z.

Satu-Mare, din 16 iunie 2011, şi ordinul de plată aferent, contractul de sponsorizare din 17 iunie 2011, încheiat între SC RR. SRL în calitate de sponsor şi Fundaţia W. în calitate de beneficiar, contractul de sponsorizare între RR. SRL şi Primăria X., contractul de sponsorizare RR. şi Primaria O, contractul de sponsorizare între RR. SRL şi Clubul de Dans Sportiv R. din Dej şi ordinul de plată aferent, contractul de sponsorizare între RR. SRL şi S. SRL, şi chitanţa aferentă, contractul sponsorizat RR. SRL şi ORAŞUL Ş. SC URR.

şi Parohia T., cu chitanţele aferente, contractul de sponsorizare între aceeaşi societate comercială şi Parohia Ţ., chitanţe aferente, contractul de sponsorizare între SC RR. SRL şi Clubul Sportiv U. Satu Mare şi chitanţa aferentă, contractul de sponsorizare încheiat la 4 februarie 2011 între RR. SRL ca sponsor şi Asociaţie V., şi chitanţele aferente, contractul de sponsorizare între SC RR. SRL ca sponsor şi Asociaţia Y., precum şi chitanţele aferente, fişa contului pentru anul 2010, şi contractele de sponsorizare încheiate în această perioadă precum şi chitanţele din care rezultă onorarea obligaţiilor asumate de către sponsor, fişa contului aferentă anului 2009 şi actele de donaţie precum şi chitanţele aferente acestora, şi contractele de sponsorizare existente şi procesele verbale de redarea a interceptărilor de convorbiri telefonice, între inculpaţi şi alte persoane.

În faţa instanţei cu prilejul cercetării judecătoreşti a fost suplimentat probatoriul cu proba cu înscrisuri, existând sentinţa penală nr. 48/PI din 24 aprilie 2013 a Curtea de Apel Oradea, pronunţată în Dosar nr. x/P/2013 prin care a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenţii E. şi F. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă în rechizitoriul emis de D.N.A. Curţii de Apel Cluj Napoca rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticorupţie, Serviciul Teritorial Oradea în Dosarul nr. x/P/2012 infirmată prin rezoluţia din 4 februarie 2013 a procurorului şef al secţiei de combatere a corupţiei din cadrul D.N.A. dată în Dosarul nr. x/II-2/2013 menţinându-se rezoluţiei din 4 februarie 2013 dată în Dosar nr. x/II-2/2013, precum şi rezoluţiei din 14 martie 2013 emisă în Dosar nr. x/P/2013 a Parchetului de pe Lânga Curtea de Apel Oradea prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de G. sub aspectul comiterii infracţiunii de mărturie mincinoasă, lipsind o condiţie prevăzută de lege pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, rezoluţia din 24 aprilie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea nr. 197/2/II.2./2013 prin care a fost admisă plângerea formulată de petentul G. în soluţia dată, în sensul schimbării temeiului juridic al cauzei care împiedică punerea în mişcare a cauzei din art. 10 lit. f) C. proc. pen. în art. 10 lit. a) C. proc. pen., decizia penală nr. 778/R din 25 septembrie 2012 pronunţată în Dosarul nr. x/P/2009, cu acte medicale depuse la dosar de inculpatul A., certificate de atestare fiscală cu privire la SC RR. SRL, actele adiţional la contractul de credit bancar pentru linie de credit din 12 august 2013, şi respectiv din 12 august 2013, din 31 iulie 2013, din 7 februarie 2013, din 7 februarie 2013, au fost încuviinţaţi şi audiaţi în condiţii de oralitate şi contradictorialitate martorii A1., B1., C1., D1., E1., F1., şi s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice, prin care să se stabilească dacă înregistrările audio menţionate de către inculpaţii B. şi C. sunt originale şi autentice şi dacă s-a intervenit sau nu în vreun fel asupra lor, în cauză întocmindu-se de către G1. Cluj raportul de expertiză din 6 februarie 2014.

De asemenea, au fost depuse de către inculpaţii C. şi B. acte în caracterizare, precum şi statutul H. secţia română, poze postate pe site-ul de internet al Poliţiei Olandeze, realizate cu prilejul deplasării inculpaţilor B. şi C. în Olanda.

Coroborând toate aceste probe administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi cu prilejul cercetării judecătoreşti Curtea de Apel a constatat următoarele:

În sarcina inculpatului B. s-a reţinut prin rechizitoriul Curţii de Apel Cluj Napoca rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticoraptie, Serviciul Teritorial Oradea că în calitatea sa de şef de poliţie în cadrul I.P.J. Satu Mare, în cursul lunii august 2011 a acceptat direct de la inculpatul A. asociat şi administrator de fapt la SC RR. Vetiş promisiunea unor foloase, ulterior primind de la SC RR. Vetiş pentru H. o sponsorizare de 2.000 RON şi produse de carmangerie în vederea unei deplasări în Olanda, exercitându-şi în schimb o intervenţie reală prin intermediul subordonatului său inculpatul C. asupra numitului G. în vederea determinării soţiei acestuia, numita E. judecător la Curtea de Apel Oradea să pronunţe o soluţie favorabilă inculpatului A. în Dosarul nr. x/296/2009 aflat pe rolul Curtea de Apel Oradea.

În sarcina inculpatului C. agent de poliţie în cadrai I.P.J. Satu Mare, serviciul de investigaţii criminale, organele de urmărire penală au reţinut că în cursul lunii august 2011, a acceptat indirect de la inculpatul A. promisiunea unor foloase ulterior primind de la SC RR. Vetiş o sponsorizare de 2000 RON, şi produse de carmangerie în vederea unei deplasări în Olanda, exercitându-şi în schimb o influenţă reală asupra prietenului său numitul G. în vederea determinării soţiei acestuia, E. judecător la Curtea de Apel Oradea să pronunţe o soluţie favorabilă inculpatului A. în Dosarul nr. x/296/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A. în sarcina acestuia s-a reţinut că în cursul lunii august 2011 a promis inculpaţilor B. şi C. anumite foloase pentru ca aceştia să-şi exercite influenţa reală în vederea obţinerii unei soluţii favorabile de la Curtea de Apel Oradea şi ulterior în cursul lunii octombrie 2011, a sponsorizat cu suma de 2000 şi produse de carmangerie H. Regiunea 1 Satu Mare în vederea unei deplasări în Olanda.

Acuzarea a susţinut că probele administrate în faza de urmărire penală dovedesc, fără dubiu vinovăţia inculpaţilor, afirmaţie care a fost apreciată ca fiind nereală.

Instanţa de fond a remarcat faptul că inculpatul B., atât în declaraţiile date în faza de urmărire penală, cât şi cu prilejul audierii în şedinţă publică în condiţii de oralitate şi contradictorialitate, nu a susţinut nici un moment că ar fi discutat cu inculpatul A. posibilitatea de a influenţa în vreun fel sau altul soluţia pe care acesta urma să o primească de la Curtea de Apel Oradea, nici direct şi nici prin intermediul inculpatului A.

Acest inculpat a susţinut că inculpatul A. nu i-a cerut să intervină în favoarea sa în dosarul aflat pe rolul Curtea de Apel Oradea, în schimbul unor promisiuni şi apoi a unor recompense constând în bani sau produse pentru deplasarea în Olanda.

Inculpatul B. a mai declarat că, în ceea ce-l priveşte, a obţinut sponsorizarea pentru deplasarea în Olanda, de la alte societăţi comerciale şi nu de la societatea inculpatului B.

B. a afirmat că suma stabilită cu prilejul şedinţelor H. de 1500 RON, a obţinut-o prin sponsorizările primite de la D1. banc, aspect confirmat de acesta prin declaraţia existentă, în calitatea sa de administrator la SC J1. SRL, şi de la I1 administratorul unei firme din Negreşti Oaş.

Instanţa de fond a precizat faptul că declaraţia inculpatul B. se corobora, cu declaraţia inculpatului C. şi a martorului D1., care a susţinut că a semnat un contract de sponsorizare pentru suma de 4000 RON cu intenţia de a-i sponsoriza pe B. şi C., făcând această sponsorizare în baza relaţiilor de prietenie pe care le are cu cei doi inculpaţi pe care-i cunoaşte de mai multă vreme.

În ceea ce priveşte relaţia cu inculpatul A., inculpatul B. a declarat, declaraţia sa coroborându-se cu cea a inculpatului A., că sunt prieteni de mai multă vreme, fiind iniţial colegi, şi apoi menţinând o relaţie de amiciţie nu foarte strânsă.

În contextul acestor relaţii instanţa de fond a apreciat că inculpatul B. era la curent cu problemele de sănătate ale inculpatului A., şi afirmaţia acestuia că menţiunea pacient din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, se referea la aceste aspecte, iar nu la altele, nefiind vorba de un mesaj codificat aşa cum sugerează reprezentantul Ministerului Public.

Ambii inculpaţi, atât B. cât şi A., dar şi inculpatul C. ar fi afirmat că inculpatul A. era programat la un control de specialitate la un cabinet din Oradea, însă nu s-a prezentat la control, la data soluţionării contestaţiei Curtea de Apel Oradea, aflându-se în Austria la un control.

Despre problemele de sănătate ale inculpatului A. s-a apreciat că are cunoştinţă şi martora B1. al cărui soţ K1., este medic în Austria.

Din actele medicale depuse la dosar de către inculpatul A. rezultă că acesta a fost supus unei intervenţii chirurgicale, fiind diagnosticat cu tumoare renală dreaptă, în luna aprilie 2011.

În acest context, instanţa de fond a precizat că susţinerile din rechizitoriu potrivit cărora sms-urile şi convorbirile telefonice purtate între C. şi B., nu s-a referit de fapt la inculpatul A. ca pacient, ci la inculpatul A. ca şi contestator în dosarul aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea, rămân doar afirmaţii nesusţinute de probele administrate.

De asemenea instanţa de fond a precizat faptul că în rechizitoriu se mai face referire şi la faptul că martorul G., care a negat orice încercare a inculpaţilor din prezentul dosar de a trafica influenţa sau de a cumpăra influenţă prin intermediul său în ceea ce priveşte pe soţia sa E., a făcut o depoziţie mincinoasă.

Această afirmaţie a fost apreciată ca tendenţioasă în contextul în care, aşa cum am precizat anterior, faţă de numitul G., s-a dispus prin rezoluţia din 13 martie 2013 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, neînceperea urmăririi penale în baza dispoziţiilor art. 288 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen., iar prin rezoluţia din 24 aprilie 2013, nr. 197/II.2/2013 a fost infirmată această rezoluţie şi s-a dispus schimbarea temeiului juridic al cauzei, care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale în art. 10 lit. a) C. proc. pen., reţinându-se că fapta penală nu există în materialitatea sa.

Deosebit de relevantă în acest sens, a fost apreciată şi sentinţa penală nr. 48/PI din 24 aprilie 2013 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în Dosar nr. x/P/2013 prin care a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenţii E. şi F. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Direcţia Naţională Anticoruptie, Serviciul Teritorial Oradea în Dosarul nr. x/P/2012 infirmată prin rezoluţia din 4 februarie 2013 a procurorului şef al secţiei de combatere a corupţiei din cadrul D.N.A. dată în Dosarul nr. x/II-2/2013 menţinându-se rezoluţia din 4 februarie 2013 dată în Dosar nr. x/II-2/2013, care infirmă şi ea odată în plus cele reţinute în rechizitoriu.

Din statutul H., depus la dosar de către apărătorii inculpaţilor B. şi C. rezulta, în art. 8 lit. g) că pentru realizarea scopului său H. secţia română îşi propune îndeplinirea printre altele şi a promovării şi facilităţii întâlnirilor interne şi internaţionale ale membrilor asociaţiei şi familiilor acestora, iar în art. 9 la lit. c) şi e) se arată că, în vedere realizării obiectivelor propuse H. secţia română, are următoarele atribuţii:

- lit. c) atragerea de fonduri prin contribuţii din domeniul public privat ori provenind de la membrii săi, de la simpatizanţi sau orice surse legale iar,

- lit. e) acceptarea şi acordarea de donaţii, cadouri, sponsorizări sau ajutoare în bani ori bunuri.

În acest context activitatea de sponsorizare desfăşurată între H. pe de o parte ca beneficiar şi societăţile comerciale menţionate în contractele de sponsorizare anterior amintite a fost considerată ca fiind o activitate legală.

În ceea ce priveşte sponsorizările efectuate de RR. în favoarea H. acestea au avut caracter sporadic şi ar fi fost mult mai puţin substanţiale decât cele efectuate de RR. în favoarea altor entităţi.

Deosebit de concludente în acest sens au fost considerate fişele contului, donaţii şi subvenţii acordate în anii 2009-2010 şi 2011.

S-a constatat că în cursul anului 2011 au fost efectuate sponsorizări deductibile conform cifrei de afaceri şi profitul realizat de 1.100.433,16 RON, din care doar 2000 RON a vizat H., sponsorizări efectuate în 2011 în sumă de 498.500 RON, în cursul anului 2010, au fost efectuate sponsorizări deductibile în sumă de 255.639,56 RON, iar în cursul anului 2009 au fost efectuate sponsorizări deductibile în sumă de 783.867,55 RON.

În legătură cu sponsorizarea efectuată de RR. din actele depuse la dosar şi din declaraţiile inculpatului A. şi a martorului I. instanţa a apreciat că RR. a sponsorizat cu suma de 2000 H. Regiunea 1 Satu-Mare cu intenţia de a facilita deplasarea în Olanda, a acestui martor I. şi nicidecum a vreunuia dintre inculpaţi în contextul în care inculpaţii B. şi C. au obţinut suma de 2000 RON fiecare, stabilită cu prilejul şedinţei H. Regiunea 1 Satu-Mare de la numitul D1. şi de la I1.

Raportat la aceste probe, nu a fost acceptată teza din rechizitoriul cu care a fost investită Curtea de Apel Cluj, care prezintă o schemă de genul B. - prieten cu A., la solicitarea acestuia prin intermediul subordonatului său C., apelează la numitul G., care urma să-şi exercite influenţa asupra numitei E. pentru a pronunţa o soluţie favorabilă inculpatul A., în schimbul unei promisiuni de sponsorizare, sponsorizare făcută unei alte persoane, numitului I.

Din schema expusă de Curtea de Apel anterior rezulta că inculpaţii ar fi traficat şi respectiv, cumpărat influenţa pe care o aveau asupra numitului G., însă nu în scopul de a-l determina pe acesta să comită vreuna din acţiunile sancţionate de lege, ci de a o determina la rândul său pe soţia sa, să facă astfel de demersuri, iar inculpatul A. ar fi cumpărat de la inculpatul B. influenţa pe care acesta prin intermediul subordonatului său o are asupra aceluiaşi G.

S-a reţinut ca probele administrate în acest dosar nu dovedesc în nici un fel că o acţiune de genul celei descrise de textele legale anterior menţionate s-ar fi desfăşurat în materialitatea sa şi nu ar exista nicio dovadă concretă în afară de presupuneri şi supoziţii, că inculpaţii ar fi desfăşurat activitatea infracţională reţinută în sarcina lor prin actul de sesizare al instanţei.

Instanţa de fond a precizat că:

- declaraţiile inculpaţilor care nu au confirmat nici un moment starea de fapt expusă de către Ministerul Public, la înscrisurile existente la dosar din care rezultă că SC RR. SRL a sponsorizat H. Regiunea 1 Satu-Mare însă pentru numitul I.,

- această activitate de sponsorizare este relativ nesemnificativă în raport cu celelalte contracte de sponsorizare încheiate de această societate în cursul acelui an 2011,

- inculpaţii B. şi C. în mod legal şi-au obţinut sponsorizări de la alte societăţi comerciale,

- referirile din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice nu aveau alt înţeles decât acela agreat de DEX fiind dovedit atât prin actele medicale, cât şi prin declaraţia martorei imparţiale B1. că inculpatul A. avea la acel moment probleme grave de sănătate, care erau cunoscute de cei doi inculpaţi.

Cu privire la interceptările de convorbiri telefonice care au fost expertizate sub aspectul originalităţii şi autenticităţii de către I.N.E.C. Cluj, s-a concluzionat că faţă de cele prezentate în cuprinsul raportului şi în lipsa echipamentului tehnic în care au fost realizate înregistrările, înregistrările în litigiu nu îndeplinesc cumulativ cele trei condiţii impuse pentru autenticitatea unei înregistrări audio, iar suporturile optice puse la dispoziţie pe care sunt imprimate înregistrările în litigiu nu sunt originale, acest fapt nu trebuie interpretat ca o dovadă că înregistrările sunt falsificate sau contrafăcute, întrucât ele pot reprezenta copii fidele ale înregistrărilor autentice iar transferarea să fi fost realizată cu acurateţe. În urma analizei înregistrărilor contestate cu echipamentele şi sistemele de care dispune laboratorul, nu au fost depistate elemente de intervenţie sub formă de ştergeri, decupări, inserări sau alte elemente de montaj de natură să le modifice conţinutul.

Din autorizaţiile de interceptare sau înregistrare autorizaţiilor emise de Curtea de Apel Oradea s-a stabilit că autorizaţia de interceptare şi înregistrare a comunicaţiilor va fi pusă în executare de S.R.I. prin Direcţie Judeţeană Satu Mare, iar redarea va fi efectuată de S.I.P.I. Satu-Mare, însă această dispoziţie a instanţei nu a fost respectată de către organele de urmărire penală, deoarece procesele-verbale redare a convorbirilor telefonice au fost realizate de comisar şef, L1 despre care instanţa nu arfi avut date că ar face parte din structura anterior menţionată.

De asemenea, o altă problemă care privea aceste înregistrări de convorbiri şi comunicări între inculpat viza faptul că la dosarul cauzei au fost depuse nu suporturile originale ci copii ale acestor, a fără ca această acţiune a organelor de urmărire penală să fie justificată în vreun fel, sau măcar să fie adusă la cunoştinţa instanţei.

Despre acest aspect ar fi luat la cunoştinţă atât instanţa, cât şi apărătorii inculpaţilor doar la momentul finalizării raportului de expertiză întocmit în cauză.

Ori, o astfel de manieră de lucru instanţa de fond a apreciat-o ca fiind dacă nu nelegală, cel puţin neloială deoarece din interpretarea art. 913 alin. (7) C. proc. pen. anterior, rezultă că la dispoziţia instanţei trebuie puse suporturile originale şi copia acestuia, ori în acest context concluziile expertului conform cărora, copiile depuse la dosar reprezintă copii fidele ale originalului în condiţiile în care expertul nu a avut la dispoziţie originalul suporţilor audio, sunt discutabile.

Toate cele expuse anterior, au convins instanţa investită cu soluţionarea prezentei cauzei, că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor nu există în materialitatea lor, probele administrate nedovedind starea de fapt reţinută în rechizitoriul.

Pentru aceste considerente în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Curtea de Apel, a dispus achitarea inculpaţilor pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor.

În baza art. 146 alin. (2) C. proc. pen. a dispus conservarea prin arhivare la sediul instanţei, în locuri special amenajate, cu asigurarea confidenţialităţii, a suporţilor optici menţionaţi în prezentul dosar.

Împotriva sentinţei penale nr. 77 din 7 martie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi pentru minori, apelul a declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţi şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj.

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a solicitat instanţei de control judiciar admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi în urma rejudecării cauzei să se dispună condamnarea inculpaţilor pentru comiterea infracţiunilor deduse judecăţii, cu reţinerea dispoziţiilor privind legea mai favorabilă şi pe cale de consecinţă condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea în regim privativ de libertate.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj, în motivarea depusă a suţinut, în esenţă, următoarele.

Soluţia de achitare a fost rezultatul unei aprecieri eronate a mijloacelor de probă administrate, atât a celor testimoniale cât şi a celor ştiinţifice.

S-a arătat că existenţa unor contradicţii între probe şi mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal sunt adesea inevitabile, cauzele fiind diverse şi nu obligatoriu izvorâte din comportamentul neconform legii al persoanelor ascultate ori al celor care au strâns sau administrat probele.

Parchetul a precizat că apărările inculpaţilor B. şi C. potrivit cărora convorbirile telefonice interceptate şi redate în procesele-verbale existente la dosar au semnificaţia unor discuţii legate de încercarea acestora de a-l ajuta pe inculpatul A. de a se prezenta la un control medical, sunt de circumstanţă, nefiind făcută dovada că exact în data de 23 august 2011 inculpatul A ar fi fost la vreun control medical, indiferent dacă în ţară sau străinătate şi în plus aceste susţineri nu au fost niciodată expuse în faza incipientă a procesului, ori anterior în cursul urmăririi penale, astfel că în nici una din declaraţiile date de aceştia nu se regăseşte exprimată o astfel de poziţie procesuală.

Se arată că inculpatul A. nu confirmă nici în urmărirea penală nici in faza de judecată existenţa vreunei înţelegeri cu ceilalţi doi inculpaţi în sensul de a obţine vreun sprijin pentru rezolvarea problemelor sale de sănătate, în condiţiile în care în declaraţia sa data în cursul cercetării judecătoreşti, arată că a ajuns să fie operat în Austria nu pe filiera relaţiilor pe care le avea inculpatul B. ci printr-o persoană din Baia-Mare.

Cu referire la aceeaşi apărare, s-a precizat că în situaţia în care semnificaţia dată de inculpaţii B. şi C. conţinutului convorbirilor interceptate ar fi una reală, aceasta ar fi fost expusă organelor de urmărire penală de la începutul procesului, atunci când inculpaţii au fost întrebaţi despre circumstanţele unei posibile traficări de influenţă, în condiţiile în care le-au fost respectate drepturile procesuale, fiind audiaţi în prezenţa apărătorilor aleşi de aceştia încă de la debutul anchetei penale, şi care le-au asigurat apărarea şi în faţa instanţei de fond.

În plus neaducerea de către aceştia la cunoştinţa organelor de urmărire penală a unor cauze ce le justifică comportamentul este o atitudine care ar putea fi privită critic. Aceasta, întrucât, se consideră că atunci când s-au respectat regulile procedurale, declaraţiile care reflectă cel mai exact adevărul sunt cele pe care suspectul le-a scris personal, în momentele iniţiale ale urmăririi penale, precum şi cele în care acesta a relatat liber faptele, într-un moment în care nu a fost în măsură să conceapă strategii de apărare.

Referitor la depoziţia martorei B1. - aflată în relaţii de prietenie conform propriilor declaraţii cu inculpatul B. - propusă pentru audiere de către acesta în faţa instanţei de judecată, se arată că acest mijloc de probă are un conţinut fără relevanţă pentru apărarea inculpaţilor, nefacând altceva decât să confirme împrejurarea că inculpatul A. s-a ocupat singur de rezolvarea problemelor sale de sănătate.

Se arată că nu există nici un element de fapt care să infirme faptul că M1, despre care se face referire în conţinutul convorbirilor, şi la care trebuia să se intervină, ar fi o altă persoană decât martorul G., soţul judecătoarei E.

Mai este criticată hotărârea instanţei de fond pentru faptul că prima instanţă a reţinut că obţinerea contractului de sponsorizare nu a avut însemnătatea unei contraprestaţii pentru traficarea influenţei în condiţiile în care acesta s-a făcut pentru organizaţia profesională H. Satu-Mare în interesul numitului I. şi nu pentru inculpaţii B. ori C., în condiţiile în care din actul de sesizare nici nu se desprinde o astfel de învinuire, în acesta reţinându-se că în cursul lunii august 2011 inculpaţii au acceptat în mod direct de la inculpatul A. - asociat şi administrator de fapt al SC RR. SRL Vetiş, promisiunea unor foloase, ulterior primind de la această societate pentru H. — Regiunea 1 Satu-Mare o sponsorizare de 2000 RON şi produse de carmangerie în vederea unei deplasări în Olanda.

În schimbul acestei sponsorizări, inculpatul B. şi-ar fi exercitat prin intermediul subordonatului său, inculpatul C., influenţa asupra soţului judecătoarei E., numitul G., în scopul obţinerii unei soluţii favorabile inculpatului A. în Dosarul nr. x/296/2009 al Curţii de Apel Oradea.

Se arată că incriminarea infracţiunii de trafic de influenţă atât în vechea reglementare cât şi în cea nouă presupune ca pretinderea de bani ori alte foloase, direct sau indirect, să fie pentru sine sau pentru altul, ceea ce nu înlătură interesul inculpaţilor poliţişti de a obţine sponsorizarea în contextul celor discutate la şedinţa H. organizată în vederea deplasării în Olanda.

O altă critică se referă la considerentele instanţei de fond cu privire la interceptările de convorbiri telefonice care au fost expertizate sub aspectul originalităţii şi autenticităţii de către I.N.E.C. Cluj, apreciindu-se că înregistrările în litigiu nu îndeplinesc cumulativ cele trei condiţii impuse pentru autenticitatea unei înregistrări audio, iar suporturile optice puse la dispoziţie pe care sunt imprimate înregistrările în litigiu nu sunt originale.

Cu referire la acest mijloc de probă, parchetul a precizat că normele procesual penale permit expertiza mijlocului de probă (CD/DVD) şi nu a mijlocului prin care s-a obţinut proba (echipamentele).

Examinând cauza în raport de criticile formulate, conform art. 417 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţi - Serviciul Teritorial Cluj este nefondat urmând să fie respins.

În primul rând Înalta Curte reţine că infracţiunea de trafic de influenţă reglementată anterior de art 257 C. pen., actuala reglementare art. 291 C. pen. incriminează pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de daruri, direct sau indirect pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

În reglementarea actuală conţinutul infracţiunii este relativ similar cu unele nuanţe în sensul că este sancţionată pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani ori alte foloase, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, şi care promite că îl va determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act de intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

În art. 6 din Legea nr. 78/2000 era incriminată promisiunea oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

În actuala reglementare în art. 292 este definită cumpărarea de influenţă, ca fiind promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu, sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri.

Înalta Curte apreciează ca este întemeiată critica parchetului referitoare la considerentele instanţei de fond cu privire la interceptările de convorbiri telefonice.

Se constată că aceste au fost expertizate sub aspectul originalităţii şi autenticităţii de către I.N.E.C. Cluj, apreciindu-se că înregistrările în litigiu nu îndeplinesc cumulativ cele trei condiţii impuse pentru autenticitatea unei înregistrări audio, iar suporturile optice puse la dispoziţie pe care sunt imprimate înregistrările în litigiu nu sunt originale.

Acelaşi expert a precizat însă că expertiza poate fi efectuată prin analizarea unor duplicate, el având astfel posibilitatea de a constata dacă înregistrările depuse la dosar conţin elemente editate, ştergeri sau inserări.

Este corectă precizarea parchetului în sensul că normele procesual penale permit expertiza mijlocului de probă (CD/DVD) şi nu a mijlocului prin care s-a obţinut proba (echipamentele). Aceste standarde se referă la înregistrările audio-video analogice (pe bandă magnetică/suport magnetic). Ele definesc noţiunea de „autentic" ca fiind simultaneitatea înregistrării, cu desfăşurarea evenimentelor audio-video înregistrate, simultaneitate care apare doar în cazul casetelor cu benzi.

Dealtfel expertul a concluzionat că urmare analizării înregistrărilor audio contestate nu s-au constatat elemente de intervenţie sau alte elemente de montaj de natură să le modifice conţinutul.

Înalta Curte constată că au fost respectate dispoziţiile art. 91 alin. (7) C. proc. pen. anterior şi că la dispoziţia instanţei au fost puse suporturile suporţii magnetici, fiind respectată şi procedura interceptării şi redării convorbirilor şi a suişurilor telefonice de către organele de poliţie judiciară, în condiţiile în care acestea au fost autorizate de către instanţa de judecată cu respectarea normelor procesual penale în vigoare la data autorizării.

Cu privire la constatarea privind nerespectarea de către organul de urmărire penală dispoziţiilor instanţei de autorizare a interceptărilor în sensul că redarea interceptărilor s-a efectuat de un comisar al poliţiei judiciare şi nu de S.I.P.I., Înalta Curte constată că legea impune ca aceste procese-verbale de redare să fie certificate de procuror, aspect respectat şi în plus se constată că, ofiţerul de poliţie judiciară L1 din cadrul D.N.A.- Oradea, avea calitatea impusă de textul de lege pentru a încheia procese-verbale de redare.

Înalta Curte nu poate fi de acord însă cu interpretate convorbirilor telefonice în sensul precizat de parchet, pentru a se ajunge la concluzia existenţei faptelor de care au fost acuzaţi inculpaţii, respectiv pentru a proba toate elementele de vinovăţie de o manieră aptă să înlăture orice dubiu rezonabil.

Principiul prezumţiei de nevinovăţie înscris în principalele instrumente naţionale şi europene privind drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului precum şi în Constituţia României, este reflectat ca atare în art. 4 C. proc. pen., art. 99 reglementându-l însă din perspectiva regimului sarcinii probei.

În aceste condiţii, în situaţia în care este formulată o învinuire împotriva unei persoane aceasta nu are obligaţia de a-şi proba nevinovăţia, revenind organelor judiciare sarcina administrării probelor.

Înalta Curte reiterează faptul că în activitatea de apreciere (evaluare) a probelor, un real standard este instituit prin prezumţia de nevinovăţie de care se bucură inculpatul, întrucât orice dubiu privind temeinicia acuzaţiei îi profită integral acestuia.

Conform jurisprudenţei C.E.D.O., o soluţie de condamnare poate fi pronunţată doar atunci când probele de vinovăţie sunt apte să răstoarne prezumţia legală de nevinovăţie.

Existenţa unor probe dincolo de orice îndoială rezonabilă reprezintă în plus şi o componentă esenţială a unui proces echitabil şi instituie obligaţia pentru acuzare de a proba toate elementele de vinovăţie de o manieră aptă să înlăture dubiul.

Înalta Curte apreciează că starea de fapt iniţială, respectiv premisa care a condus la reţinerea infracţiunilor de corupţie pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, era una de natură să creeze suspiciuni.

Astfel pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj în formă prev. de art. 239 alin. (2) C. pen., inculpatul A. a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 1241 din 21 decembrie 2010 a Judecătoriei Satu Mare, în baza art. 239 alin. (2) C. pen. la o pedeapsă de 8 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, hotărâre care a rămas definitivă prin decizia penală nr. 428/R din 17 mai 2011 a Curţii de Apel Oradea (Dosar nr. x/296/2009).

Curtea de Apel Oradea, în cadrul unei contestaţii în anulare, a dispus în data de 23 august 2011, prin decizia nr. 632/2011, încetarea procesului penal împotriva inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj. Din complet făcea parte inclusiv judecătorul E., soţia martorului G.

Prin decizia nr. 336 din 20 martie 2012 a Curţii de Apel Oradea, urmare cererii depuse de partea vătămată L., s-a desfiinţat decizia nr. 632/2011 a aceleiaşi instanţe, iar ulterior prin deciziile nr. 645/2012 şi nr. 778/2012, sau respins contestaţiile în anulare formulate de acelaşi inculpat împotriva deciziei penale nr. 428/R din 17 mai 2011 a Curţii de Apel Oradea, prima instanţă respingând contestaţia ca nefondată şi ulterior ca inadmisibilă.

Această situaţie premisă nu ar putea însă să fie acceptată de către Înalta Curte ca un aspect de natură să influenţeze instanţa în procesul de apreciere a probelor existente în acest dosar, de natură să conducă la o soluţie de condamnare prin neluarea în seamă a unui eventual dubiu constatat, cu relevanţă în ceea ce priveşte temeinicia acuzaţilor aduse inculpaţilor.

Este întemeiată critica parchetului cu privire la faptul că prima instanţă a reţinut în mod greşit că obţinerea contractului de sponsorizare nu putea să aibă, în principiu, dacă se constatau îndeplinite celelalte condiţii pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă respectiv cumpărare de influenţă, însemnătatea unei contraprestaţii pentru traficarea influenţei, în condiţiile în care acesta s-a făcut pentru organizaţia profesională H. Satu-Mare, în interesul numitului I. şi nu pentru inculpaţii B. ori C.

În rechizitoriu se reţine că în cursul lunii august 2011 inculpaţii au acceptat în mod direct de la inculpatul A. - asociat şi administrator de fapt al SC RR. SRL Vetiş, promisiunea unor foloase, ulterior primind de la această societate pentru H. — Regiunea 1 Satu-Mare o sponsorizare de 2000 RON şi produse de carmangerie în vederea unei deplasări în Olanda.

Înalta Curte precizează faptul că pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă sau cumpărare de influenţă este suficient ca banii ori alte foloase să fie pentru sine sau pentru altul, deci în acest caz, în principiu, se putea constata existenţa infracţiunii chiar dacă contraprestaţia viza organizaţia profesională H. Satu-Mare şi pe martorul I. şi nu pe inculpaţii B. ori C., evident cu condiţia constatării existenţei celorlalte condiţii prezăzute de lege.

În schimb Înalta Curte constată că din probele administrate nu rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul B. şi C., comisar respectiv agent de poliţie în cadrul I.P.J. Satu Mare, în cursul lunii august 2011, au acceptat direct de la inculpatul A. asociat şi administrator de fapt la SC RR. Vetiş, promisiunea unor foloase, în vederea determinării martorului G. ca acesta la rândul său să o convingă pe soţia lui numita E., judecător la Curtea de Apel Oradea, să pronunţe o soluţie favorabilă inculpatului A. în Dosarul nr. x/296/2009 aflat pe rolul Curtea de Apel Oradea şi nici faptul că inculpatul A. în cursul lunii august 2011 a promis inculpaţilor B. şi C. anumite foloase pentru ca aceştia să-şi exercite influenţa reală în vederea obţinerii unei soluţii favorabile de la Curtea de Apel Oradea.

Exisenţa acestei promisiuni a fost mai degrabă dedusă din starea de fapt descrisă, nefiind probată în nici un fel.

Există o singură menţiune sub acest aspect reţinută de parchet, respectiv faptul că inculpatul A. ar fi promis că se va „revanşa”, dacă va fi ajutat.

Nefiind în mod clar stabilit în ce consta ajutorul şi eventuala contraprestaţie Înalta Curte, ţinând cont şi de relaţia de prietenie dintre inculpaţii B. şi A., cu mult anterioară acestor evenimente, nu poate accepta acest aspect ca pe o promisiune făcută de inculpatul A., în sensul recompensării inculpaţilor, pentru deplasarea H. în Olanda.

Din probele administrate nu rezultă că această plată să fi fost condiţionată de inculpatul A., de ajutorul pe care acesta urma să-l primească, pentru rezolvarea problemei sale, respectiv primirea unei soluţii favorabile în dosarul aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea.

De asemenea, Înalta Curte constată că există puternice dubii şi în ceea ce priveşte activitatea de determinare în sine, care ar fi fost exercitată sucesiv de inculpaţii B. şi C., activitate care avea drept scop final determinarea numitei E., judecător la Curtea de Apel Oradea, de către soţul ei G., să pronunţe o soluţie favorabilă inculpatului A. în Dosarul nr. x/296/2009.

Această stare de fapt a fost constatată de către parchet, prin interpretarea întrun singur sens, a convorbirilor telefonice ale inculpaţilor, discuţii purtate în legătură cu starea medicală a inculpatului A., discuţii care ar fi fost codate, pentru a fi disimulat adevăratul înţeles al convorbirilor.

Inculpatul B. era comisar şef în cadrul I.P.J. Satu-Mare şi şef al Serviciului de Investigaţii Criminale, în cursul anului 2011, iar inculpatul C. îi era subordonat în cadrul acestei formaţiuni.

Inculpatul C. era în relaţii apropiate, de prietenie, cu numitul G. - comisar şef în cadrul B.C.C.O. Oradea, soţul numitei E. - judecător la Curtea de Apel Oradea, secţia penală, membră a completului de judecată care a soluţionat contestaţia în anulare formulată de către învinuitul A.

S-a stabilit faptul că inculpatul A. şi inculpatul B., sunt prieteni de mai multă vreme, fiind iniţial colegi menţinând tot timpul o relaţie de amiciţie.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciează ca plauzibilă ipoteza conform căreia inculpatul B. cunoştea problemele de sănătate ale inculpatului A. şi afirmaţia acestuia că menţiunea „pacient” din procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, îl priveşte inculpatul A. şi viza calitatea acestuia de persoană cu probleme medicale, poate fi apreciată ca una reală.

Ambii inculpaţi, atât B., cât şi A., dar şi inculpatul C. ar fi afirmat că inculpatul A. era programat la un control de specialitate la un cabinet din Oradea, însă nu s-a prezentat la control, la data soluţionării contestaţiei Curtea de Apel Oradea, aflându-se în Austria la un control.

Din actele medicale depuse la dosar de către inculpatul A. rezultă că acesta a fost supus unei intervenţii chirurgicale, fiind diagnosticat cu tumoare renală dreaptă, în luna aprilie 2011.

În acelaşi context, Înalta Curte reţine că, faţă de martorul G., s-a dispus prin rezoluţia din 13 martie 2013 a Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, neînceperea urmăririi penale pentru mărturie mincinoasă, infracţiune care s-ar fi comis cu ocazia depoziţiei martorului în dosarul privindu-i pe inculpaţi, depoziţie în care martorul preciza că nu a existat nici un fel de intervenţie din partea inculpatului C. pentru a-l ajuta pe inculpatul A.

Prin rezoluţia din 24 aprilie 2013, nr. 197/II.2/2013 a fost infirmată această rezoluţie şi s-a dispus schimbarea temeiului juridic al cauzei, care împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale în art. 10 lit. a) C. proc. pen., reţinându-se că fapta penală nu există în materialitatea sa.

De asemenea parchetul, în motivele de apel depuse a sesizat faptul că H. Satu Mare a primit o singură dată o sponsorizare din partea firmei RR. administrată de inculpatul A., aspect care ar putea conduce la concluzia unei sponsorizării condiţionate de obţinerea unei soluţii favorabile în dosarul aflat pe rolul Curţii de Apel Oradea.

Înalta Curte constată că faptul că este reală această precizare, cu menţiunea că deşi această asociaţie a fost sponsorizată o singură dată de RR., solicitarea de sponsorizare fiind făcută personal de către martorul I., pentru evenimentul oranizat de H. Satu Mare, nu este mai puţin adevărat faptul că acelaşi martor, în calitate de preşedinte al Clubului U. Satu Mare, în perioada 2009-2011, a mai beneficiat de sponsorizări în mod repetat, respectiv sponsorizarea unei săli de sport, unei săli de fitness, o deplasare în Belgia, acestea fiind asigurate tot de firma condusă de inculpatul A.

Faţă de cele expuse anterior, Înalta Curte constată că faptele reţinute în sarcina inculpaţilor nu există în materialitatea lor, în modul în care au fost prezentate, probele administrate nu au confirmat starea de fapt reţinută în rechizitoriu, condiţii în care urmează să respingă, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj împotriva sentinţei penale nr. 77 din 7 martie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi pentru minori.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B., C. şi A. în sumă de câte 75 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj, vor rămâne în sarcina statului.

Înalta Curte, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj împotriva sentinţei penale nr. 77 din 7 martie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi pentru minori.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi B., C. şi A. în sumă de câte 75 RON, se plătesc din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Cluj, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2015.